Ieri, la o licitaţie germană a fost oferită o piesă MViR, un plic francat cu marca de 25 bani din prima emisiune, expediat din Bucureşti la Borna, în Germania (click pentru mărire).
Piesa a mai fost oferită şi într-o licitaţie anterioară a aceleiaşi case, dar se pare că nu a avut niciun amator, nefiind vândută.
Partea interesantă la plic este marca de 25 bani cu care este francat, care are o margine de coală cu seria HAN - H 4774-16.
De ceva timp mă preocupă identificarea seriilor HAN ale mărcilor supratipărite în Germania pentru utilizare în România ocupată. Chiar imediat după lansarea blogului am publicat două articole care au ca subiect "erorile" semnalate la prima emisiune, respectiv mărcile care poartă numai supratiparul cu noua valoare în "Bani", fără a avea şi supratiparul "M.V.i.R." în casetă (aplicat la Bucureşti). Le puteţi găsi aici:
- Ascensiunea şi decăderea unei serii de erori;
- MViR - povestea-i încurcată.
Semnalam faptul că literatura germană (în speţă catalogul Michel specializat pentru Germania) s-a cam "jucat" cu prezentarea seriilor HAN utilizate la mărcile de ocupaţie destinate României. Aceste serii ba au fost prezentate, ba au fost scoase din catalogare, lucru care mi-a produs o serie de nedumeriri, deoarece indică faptul că nici măcar specialiştii germani nu s-au pus de acord cu exactitatea (realitatea) unor informaţii.
Ulterior publicării celor două articole amintite am intrat în posesia celor două lucrări consacrate ocupaţiei germane în România, publicate de Manfred Althen, respectiv Franz Josef Mutter.
În lucrarea celui de-al doilea autor, la paginile 26-27, se face un scurt inventar al modalităţilor de catalogare a "erorilor". Prima menţionare este făcută în ediţia 1982/1983 a Michel-ului specializat, urmând ca menţiunea să sufere apoi, timp de zece ani, modificări continue.
Niciunul din autorii germani nu a abordat problema seriilor HAN (inventarierea lor şi identificarea unor tiraje distincte), în ciuda faptului că acelaşi Michel specializat a ajuns să catalogheze o serie de tiraje şi nuanţe uneori cu cote interesante (ca să nu spun altfel).
Din păcate, nici colecţionarii români n-au abordat acest subiect, el rămânând una din necunoscutele acestui capitol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu