Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 5 septembrie 2012

Tehnoredactarea computerizată (4). Modele de culoare

Episoadele anterioare: (1), (2), (3).

Ochiul uman are capacitatea de a distinge mult mai multe culori decât alte specii animale. În decursul timpului, s-a încercat, cu ajutorul fizicii şi al matematicii, o reprezentare cât mai exactă a culorii, utilizându-se mai multe sisteme prin care o anumită culoare se poate defini drept o combinaţie a unor culori (denumite primare), în anumite procente măsurate pe o anumită scală.

Pentru a stăpâni lucrul cu culorile în tehnoredactare, cele câteva noţiuni de mai jos sunt absolut necesare, deoarece necunoaşterea lor va duce la realizarea unei lucrări care va fi refuzată de orice tipografie în cele mai multe cazuri. Câteva noţiuni generale despre modelele de culoare pot fi găsite aici, aici şi aici.
Nu voi intra în detalii, deoarece un tehnoredactor nu se va întâlni, cel mai probabil, decât cu două din modelele de culoare existente: RGB, respectiv CMYK.


Modelul RGB

Modelul de culoare RGB, denumit şi aditiv, se bazează pe percepţia intensităţii fiecăreia dintre cele trei componente (sau culori primare - roşu, albastru şi verde). Dacă intensitatea tututor celor trei culori primare este nulă, atunci culoarea percepută este negrul. Dacă intensitatea celor trei culori primare este maximă, atunci se percepe culoarea albă.
Combinaţiile între cele trei culori primare generează, atunci când sunt realizate câte două, aşa-numitele culori secundare: roşu cu verde generează galben, roşu cu albastru - magenta, iar verde cu albastru generează cyan.

Modelul RGB este utilizat de o gamă largă de dispozitive, plecând de la camerele foto digitale şi scannere, şi până la monitoare.

Ca aplicaţii, programarea şi designul web sunt cele care utilizează modelul RGB. Transpus în format digital, modelul este caracterizat de o "adâncime" de 24 de biţi, putându-se astfel reprezenta pe dispozitivele electronice până la 16,7 milioane de culori.
Numărul total de culori capabil de a fi reprezentat de un model de culoare mai este denumit şi gamut, atunci când este reprezentat într-un sistem de axe.


Modelul CMYK

Denumit şi model substractiv, el este utilizat cu precădere la imprimare. Principiul presupune că atunci când sunt situate pe un fond de culoare albă, cele trei culori primare (cyanul, magenta şi galbenul) generează culoarea neagră. În sistemul clasic de imprimare se utilizează şi o a patra culoare - negrul - denumită şi culoare cheie. Culoarea neagră obţinută din combinaţie celor trei culori primare nu are o saturaţie percepută de ochiul uman drept un negru "adevărat", de aceea se utilizează o a patra culoare pe lângă cele trei.

Combinând culorile primare câte două, cyanul şi magenta generează albastru, magenta şi galben generează roşu, iar cyanul şi galbenul generează verde. Această proprietate a fost şi este utilizată de pictori atunci când generează o culoare nouă din alte culori.

Un exemplu de combinaţie a culorilor este prezentat mai jos.

Policromie realizată din cele patru culori (sursa imaginii).

Separaţiile cu ajutorul cărora se realizează la imprimare policromia de mai sus.

Gamutul de culoare

Prin gamut de culoare se înţelege un subset de culori care poate fi reprezentat cu acurateţe în circumstanţe specifice, într-un anumit model de culoare.

Pentru realizarea unei fidelităţi cât mai mari a reprezentărilor, se fac măsurători pentru determinarea gamutului de culoare specific oricărui dispozitiv de redare sau de imprimare. O reprezentare aproximativă este făcută în imaginea de mai jos.


Ce vrea să însemne aceasta? Ei bine, discul circular conţine culorile pe care le poate distinge ochiul omenesc.
În interiorul perimetrului delimitat de linia galbenă se află culorile care pot fi reprezentate pe orice dispozitiv care utilizează modelul RGB.
În modelul CMYK, numărul de culori care poate fi reprezentat este mult mai mic.

Importanţa gamutului de culoare intervine atunci când, pentru a respecta cerinţele impuse de necesităţile de imprimare, imaginile reprezentate pe ecranele monitoarelor, captate de camerele foto digitale sau obţinute prin scanarea unei imagini trebuie transformate în modelul de culoare CMYK. Din cauza gamutului de culoare mult mai mic, un număr important de culori şi nuanţe care sunt vizibile pe ecranul monitorului nu poate fi reprodus cu acurateţe de niciun dispozitiv de imprimare. Despre conversia dintr-un model de culoare în altul vom vorbi însă într-un episod viitor.

(Va urma)

©2012 Max Peter. Toate drepturile rezervate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu