Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 31 decembrie 2016

LA MULŢI ANI!


Iresponsabilii sunt pe cale să distrugă tezaurul naţional de timbre

În luna octombrie a.c. Curtea de Conturi a dat publicităţii documentul "Raport de audit al performanţei privind utilizarea fondurilor destinate emiterii, tipăririi, punerii şi retragerii în/din circulaţie, conservării şi comercializării timbrelor şi efectelor poştale în perioada 2004-2014".

Vă mărturisesc faptul că după ce am parcurs documentul am rămas fără cuvinte. Despre problemele generate de activitatea defectuoasă a SC Romfilatelia SA am scris încă din 2011 pe blog. Desigur că nu a interesat pe nimeni. Ulterior am scris şi despre problemele de la Muzeul Filatelic Naţional solicitând nişte răspunsuri. O parte a răspunsurilor solicitate în urmă cu aproape cinci ani se regăsesc în documentul mai sus citat.

Pe de altă parte ar trebui să îşi producă efectul o prevedere legală privind predarea-primirea inventarului Muzeului Naţional Filatelic către Banca Naţională, spre păstrare.
Iată ce se arată în document la pagina 47:

"Astfel, pe fondul unor neînțelegeri procedurale între Muzeul Național de Istorie a României și Banca Națională a României asupra operațiunii de inventariere a timbrelor depozitate în cutiile de carton în care s-a realizat transportul de la CN ”Poșta Română” SA, aceste bunuri de importanță excepțională pentru patrimoniul cultural național și pentru identitatea națională sunt supuse unui risc de degradare iremediabilă prin modul în care sunt păstrate deja de 26 luni, mai ales în condițiile în care se estimează că operațiunea de inventariere, după ce va fi demarată, va dura o perioadă de mai mulți ani.
Situația contravine grav scopului pentru care a fost adoptată Legea nr. 298/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru protejarea patrimoniului Muzeului Naţional Filatelic, respectiv acela de protejare/asigurare a integrității a Colecției Filatelice a României și de asigurare a condițiilor optime pentru conservarea și expertizarea, în vederea clasării în patrimoniul cultural naţional mobil, precum şi pentru evaluarea, după caz, a bunurilor respective."


Citiţi în raportul Curţii de Conturi şi vă minunaţi! Documentul poate fi accesat pe pagina instituţiei, iar dacă va deveni indisponibil acolo, îl puteţi descărca în format PDF de aici.


La pagina 54 sunt înscrise recomandările controlului de audit al CCR:

"Având în vedere că pe fondul unor neînțelegeri procedurale privind demararea operațiunilor de inventariere, bunurile de importanță excepțională din Colecția Filatelică a României sunt supuse unui risc de degradare iremediabilă din cauza modului în care sunt păstrate din luna iulie 2014 în aceleași cutii în care s-a realizat transportul de la Conservatorul de Timbre la Banca Națională a României, Muzeul Național de Istorie a României şi Banca Națională a României vor lua de urgență măsurile de protejare/asigurare a integrității acestor valori.
De asemenea, vor fi efectuate demersurile necesare către autoritățile competente ale statului (Parlament, Guvern etc.) pentru identificarea soluțiilor de deblocare a acestei situații și de realizare a scopului pentru care a fost adoptată Legea nr. 298/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru protejarea patrimoniului Muzeului Naţional Filatelic, respectiv acela de protejare/asigurare a integrității Colecției Filatelice a României și de asigurare a condițiilor optime pentru conservarea și expertizarea în vederea clasării în patrimoniul cultural naţional mobil, precum şi evaluarea bunurilor respective."


Raportul de audit face numeroase referiri şi la activitatea dezastruoasă a Romfilatelia SA în domeniul punerii în circulaţie a emsiunilor de mărci poştale pentru colecţionari. Aproape toate problemele sunt aceleaşi probleme despre care am scris pe blog în ultimii şase ani.

Ştiţi care sunt cauzele pentru care s-a ajuns la situaţiile prezentate în document? Pafarismul, indolenţa, nepăsarea şi lipsa unui minimum minimorum de pregătire de specialitate a personajelor plătite din banii statului. Este o urmare directă a inacţiunii îndelungate şi continue a unor ireponsabili aflaţi în posturi plătite din bani publici. Nu ştiam eu de ce am primit răspunsuri în doi peri la discuţiile pe marginea Tezelor Codului Patriminoiului!

Îmi pare rău că ultimul articol din acest an are ca subiect astfel de minuni, dar doresc pentru începutul noului an 2017 să public lucruri mai frumoase şi mai plăcute.


marți, 27 decembrie 2016

Aruncaţi un ochi şi pe «Collectio» când căutaţi piese româneşti

Ştiu, există multe portaluri şi site-uri de licitaţii, multe magazine virtuale şi multe grupuri şi grupuleţe de vânzări pe reţele de socializare. Nu ştiţi de ce ar mai trebui să vă spun şi eu de unul.

Este vorba de portalul Collectio. Linkul duce spre piesele româneşti existente în ofertă, dar puteţi  să răsfoiţi orice ofertă doriţi, desigur.


La data şi ora scrierii acestei postări, de exemplu, în ofertă se află scrisoarea din imagine, expediată de la oficiul consular franţuzesc din Galaţi spre Sira, taxată cu un porto de 45 de lepta.

Motivul pentru care fac recomandarea nu ţine de reclamă (pentru că nu am făcut nimănui şi nici nu am de gând să fac), ci pentru că proprietarul afacerii, Alexandre Galinos, este unul dintre cei mai buni specialişti în istoria poştală a zoneli Levantului şi aveţi mari şanse să vedeţi piese pe care nu veţi avea ocazia să le vedeţi în altă parte.

Circulaţie înjumătăţită, sau doar o jucărie?

N-aş fi scris despre plicul din imaginea de mai jos (click pentru mărire) dacă nu aş fi fost întrebat de mai mulţi colaboratori ce fel de circulaţie este.


Este un plic destul de urâţel, expediat în august 1922 din Huedin în Iugoslavia, la Mohol. Francatura a fost aplicată pe spatele plicului şi, dacă ne uităm mai bine, vedem două mărci (de 1 leu şi de 2 lei), plus jumătatea verticală a unei a treia (de 30 de bani).

La data expedierii, tariful pentru o scrisoare simplă externă din prima treaptă de greutate era de 3 lei.
Care să fi fostrolul jumătăţii atunci? În opinia mea, jumătatea de marcă a fost utilizată doar ca o măsură de siguranţă în plus, fiind aplicată exact pe marginea clapei plicului, iar întâmplarea a făcut ca oficiantul să o oblitereze cu ştampila de zi.

Concluzia vine de la o pată situată la celălalt capăt al plicului, precum şi de la cercul incomplet al ştampilei de zi din dreapta: probabil că în acel loc a existat cealaltă jumătate a mărcii de 30 de bani (sau poate a altei mărci, sau poate a fost doar o fâşie de hârtie gumată), anulată şi ea de către oficiant cu ştampila de zi, dar care jumătate (ori fâşie) s-a dezlipit şi a căzut, rămânând pe plic numai jumătatea de marcă din stânga.

Şi mă minunez iarăşi: ce frumoasă este filatelia!  👦👦

"Coală" care n-a trezit (aproape) niciun interes

Pe la începutul lunii a apărut pe eBay un fel de coală (sau fragment de coală) nedantelată al valorii de 5 bani din emisiunea "Expoziţia generală" din 1906. La prima vedere, "coala" dădea impresia unui soi de coală de eseuri ori a unei probe de planşă. Ca în imaginea următoare (click pentru mărire).


Calitatea imaginii lăsa bine de dorit, dar după urmele de culoare de pe marginea inferioară şi de pe cea dreaptă s-a dat senzaţia unui soi de clişeu zincografic. Oricum, dimensiunea "colii" nu corespunde cu cea a mărcii definitive (care are 100 de exemplare, 10×10, nu 42, ca la această piesă).

Iniţial nu am dat prea mare atenţie ofertei cu pricina, uitându-mă aşa... mai "în diagonală" şi neobservându-i caracteristicile. Ea a ajuns să-mi atragă atenţia abia după încheierea licitaţiei din cauza preţului relativ mic pentru o formaţiune de o asemenea mărime (click pentru mărire).


Privind mai cu atenţie coala, am văzut că este nedantelată. Mi s-a aprins imediat beculeţul şi am început să examinez cu mai multă atenţie cea de-a doua imagine postată de ofertant (click pentru mărire).


Pentru că am o memorie vizuală bună (zic eu) şi pentru că am luat la puricat această marcă relativ recent aveam în minte caracteristicile desenului şi am observat un detaliu care parcă nu se regăseşte la marca definitivă: un mic punct alb sub litera "b" din colţul drept superior.


Aici (click pentru mărire) este aceeaşi imagine, dar cu săgeţi care indică punctul cu pricina.

Mi-am adus aminte că am în biblioteca mea de imagini o fotografie a unui bloc oferit într-o altă licitaţie mai veche:


Am luat blocul din oferta noastră şi l-am suprapus peste blocul dantelat de mai sus:


Am ajustat lăţimea mărcii din blocul nedantelat la cea a mărcilor dantelate, le-am aliniat şi am observat existenţa unei distanţe total diferite între clişee faţă de planşa mărcii originale.

Concluzia este singura logică. În opinia mea (şi fără să am piesa în mână) cred că cineva s-a jucat pe calculator ori chiar a dorit să fabrice un fals utilizând clişee (a doua variantă o iau în calcul datorită alinierii nu chiar perfecte a "clişeelor" din coala nedantelată; probabil că pe calculator alinierea ar fi fost mai bună).

Sfatul pe care vi-l dau şi la care revin întotdeauna este să deschideţi bine ochii la ofertele pe care le găsiţi pe internet.

miercuri, 21 decembrie 2016

Colecţionarul condamnat în "procesul Biserica Neagră"

În toamna acestui an au ajuns în licitaţii online mai multe corespondenţe expediate imediat după Primul Război Mondial de către acelaşi expeditor.

Toate trimiterile fac parte din corespondenţa unui colecţionar al cărui nume mai puţin comun m-au făcut să caut informaţii despre persoana lui.

Una dintre corespondenţe poate fi văzută mai jos.



Expeditorul este Guido Fitz din Braşov. Lăsând la o parte particularităţile circulaţiei cărţii poştale (datorită căreia interesul colecţionarilor din ziua de astăzi a fost destul de mare), căutările pe internet după numele filatelistului m-au dus spre volumul Luciei Hossu Longin (Memorialul durerii: o istorie care nu se învaţă la şcoală). Guido Fitz (n. 1884), funcţionar, consilier parohial în 1958, a fost condamnat la zece ani de închisoare în urma procesului Biserica Neagră ca "învinuit de a fi săvârşit infracţiunea de tentativă la crima de trădare de patrie (...), cât şi săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinei sociale, prin agitaţie cu caracter deosebit de grav (...). Detalii, aici. Despre "lotul Biserica Neagră" este vorba şi în documentarul difuzat de TVR2. La 06:14 se poate vedea pagina dactilografiată din care au fost citate detaliile.

Alte informaţii despre "lotul Biserica Neagră" se pot găsi aici (în română) şi aici (în germană).

vineri, 16 decembrie 2016

Nume mari în semnături

Vă prezint două piese foarte potrivite pentru ilustrarea istoriei filateliei româneşti. Le-am întâlnit în licitaţiile online, dar mi-am dat seama de natura mesajelor pe care le conţin (şi de numele expeditorilor) mult mai târziu. Dar mai bine mai târziu decât niciodată...


Prima piesă este o carte poştală expediată în decembrie 1903 de către Rudolf Zoscsak. Cartea poştală a fost obliterată cu ştampila specială a oficiului sucursal temporar BUCURESTI - EXPOSITIE 6DEC903.
Problema este că ştampile având o legendă similară au fost semnalate numai în 1894 (a IV-a ediţie a Expoziţiei cooperatorilor, oficiu temporar cu funcţionare între 8 octombrie şi 16 noiembrie 1894) şi în 1904 (Expoziţia Societăţii Agrare a Marilor Proprietari, oficiu temporar cu funcţionare între 25 sept./8 octombrie - 3/16 noiembrie 1904).
Datele provin din lucrarea ing. Călin Marinescu (Oficiile, agenţiile şi gările poştale române 1850-1950), iar tipul ştampilei a fost comparat cu ilustraţiile prezentate de dr. Valeriu Neaga (Ştampile speciale româneşti din perioada modernă şi contemporană).
În 1903 s-a desfăşurat congresul şi expoziţia "Asociaţiunei române pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor", ARIRS, dar nu în luna decembrie, ci mai devreme, între 21 şi 25 septembrie (detalii pot fi găsite aici). Pentru această manifestare nu ştiu să fi existat un oficiu poştal. Aşadar ştampila mă lasă în ceaţă, neavând informaţii despre ea.



A doua piesă este datată ianuarie 1926, fiind expediată pe adresa marelui colecţionar german Philipp Kosack de către marele colecţionar român Szalay. Mesajul este scris în limba germană şi este destul de lizibil.

Ambele cărţi poştale au fost vândute în licitaţii online fără să li se acorde vreo atenţie deosebită.

Nu ştiu cum a circulat

Înainte de a vă prezenta piesa la care doresc să mă refer îi rog pe cititori să îmi ierte pauza de la ultima postare până acum. Au apărut alte probleme de care a trebuit să mă ocup şi nu am reuşit să mai scriu pe blog.

Frunzărind licitaţiile online am văzut cu ceva timp în urmă un plic din perioada timpurie a republicii, expediat din Valea lui Mihai în Statele Unite. Pe faţă, plicul poartă ştampilele poştale ale oficiului de expediţie, iar pe verso există ştampile de sosire. Click pe imagine pentru mărire.


Cu toate acestea, pe plic nu se vede nicio urmă cum că ar fi existat vreodată şi vreo francatură. La acea dată (martie 1949) tariful par avion către SUA impunea aplicarea mai multor mărci.
În lipsa acestora însă nu-mi dau seama cum a circulat această trimitere până la destinaţie.

Probabil exista la acea dată o procedură care mie îmi scapă acum.

miercuri, 7 decembrie 2016

Linii de culoare

Un corespondent al blogului aflat în străinătate m-a întrebat care este cauza liniilor de culoare marginale care se întâlnesc relativ des la mărcile emisiunii "Perle". Aceeaşi întrebare mi-a fost pusă şi de alţi colecţionari, cu ocazii diferite.


Am găsit o marcă ştampilată cu care pot explica mai bine cauza apariţiei acestor linii de culoare.

Pe latura verticală dreaptă se poate distinge o linie subţire de culoare. Ea reprezintă amprenta muchiei clişeului metalic, imprimată fără intenţia tipografilor. Că este aşa şi că nu este vorba despre un aşa-zis "spaţiu tipografic" (pe care l-am amintit în articole mai vechi, dar la alte emisiuni) o demonstrază ceea ce se poate distinge la ultima săgeată de jos. Neregularitatea care se vede reprezintă colţul clişeului mărcii noastre. Ea este continuată cu amprenta marginii clişeului învecinat, aflat dedesubt.

Ar fi bine să reţineţi (dacă vă pasionează studiul mărcilor mai vechi) faptul că toate mărcile din perioada 1872 - 1909 imprimate în tipar înalt (cu unele excepţii) au avut planşe de tipar confecţionate dintr-un număr de clişee mobile. La fel s-a întâmplat şi cu marca pentru ziare din 1911, precum şi cu mărcile Spic de grâu imprimate în culori schimbate (din emisiunea Moldova). La aceste mărci, "spaţii tipografice" pot apărea numai la marginile colilor (cel puţin numai acestea sunt cunoscute până în prezent).

Începând cu 1909 (mărcile din emisiunea Carol I tipografiate), uzualele Ferdinand şi toate timbrele de ajutor şi asistenţă imprimate în tipar înalt au avut planşe de tipar confecţionate din plăci de zinc pe care au fost multiplicate un număr de clişee (de regulă câte 25). Numai la aceste mărci pot apărea amprente ale unor "spaţii tipografice" (sau "capete de cui" uneori) între mărci.

sâmbătă, 3 decembrie 2016

Un Cap de bour dubios

Răsfoind licitaţiile încheiate recent pe eBay, am dat peste o ofertă care - mie unuia - mi se pare dubioasă. Urmăriţi capturile de ecran de mai jos (click pe imagini pentru mărire):


Descrierea detaliată este aceasta:


Evoluţia bidurilor:


Cu explicaţie de care nu ar mai fi nevoie:


Potrivit inventarului realizat de expertul Fritz Heimbüchler, ştampila biroului  din Vaslui nu este cunoscută pe niciun exemplar de 81 de parale din prima emisiune.

Lăsând însă la o parte acest amănunt (nesemnificativ?), am "pus" peste fotografia postată pe portalul de licitaţii o amprentă a ştampilei WASLUI MOLDOVA (luată din cartea de ştampilografie a lui Dragomir Kiriac). Am potrivit diametrul amprentei  la cel al ştampilei din fotografia postată de vânzător, suprapunând litera W peste cea din fotografie, Din păcate, ele nu se prea potrivesc.


De un Cap de bour original cu ştampilă falsă încă nu a auzit nimeni de la 1858 până astăzi.

Ştampilă cu dublu rol

Am mai semnalat astfel de ştampile. Ele nu sunt rare, dar ori nu au fost semnalate, ori s-a trecut peste semnificaţia acestora fără a fi băgate în seamă.

Am dat recent peste un plic cu francatură Mihai uzuale obliterate cu o ştampilă cu dublu rol: şi ştampilă de zi, şi de serviciu.


Ştampila cu pricina are următoarea legendă: BUCUREŞTI I - DUPĂ PLECAREA CURSEI, având data 8 APR 946.


Ştiu că lucrează cineva la un catalog al ştampilelor româneşti şi m-am gândit că ar trebui să o menţionez.

joi, 1 decembrie 2016

Ce înseamnă studiul mărcilor poştale

N-am de gând să mai deschid vreo lecţie. Doar mă minunam la ce anume îi preocupa pe specialiştii francezi în anul 1864!!!

Facsimilul din imaginea de mai jos reprezintă un articol publicat în revista denumită ca în antetul paginii. Editorul acestui perioadic a fost cunoscutul expert francez Arthur Maury.

Subliniez că articolul a apărut aşadar la numai 6 ani distanţă faţă de punerea în circulaţie a Capetelor de bour. Cu amărăciune constat cât de departe suntem chiar şi astăzi. Fără alte cuvinte...

Click pe imagine pentru mărire.


La mulţi ani, România!