Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 31 august 2012

Tehnoredactarea computerizată (2). Pe ce platformă lucrăm

Episoadele anterioare: (1).

Circuitul "în natură"

Înainte de a începe, este necesar să înţelegem ce avem de făcut. Am precizat în episodul anterior ce înseamnă tehnoredactarea computerizată. Dar pentru a se înţelege procesul mai bine, cred că mai sunt necesare câteva explicaţii.

Mulţi dintre utilizatorii de calculatoare au o imagine oarecum deformată asupra acestei specializări. Cel mai adesea, un tehnoredactor (sau un "detepist", cum mai sunt ei porecliţi) este văzut drept un tip care stă aplecat mai tot timpul asupra tastaturii şi, din când în când, scoate câte o chestie frumos colorată la imprimantă. Ei bine, treaba nu stă chiar aşa.

În linii mari, există un circuit al informaţiilor şi documentelor (fie ele pe suport clasic, ori în format digital), care ar putea fi schematizat astfel (click pe schemă pentru mărire):


Acel tehnoredactor (sau "detepist", cum vreţi să-i spuneţi   :D), desfăşoară o activitate complexă de cele mai multe ori. Se poate întâmpla ca el să lucreze ori singur, ori într-o echipă (unde fiecare membru chiar se poate specializa pentru una-două operaţii impuse de parcurgerea fiecărui pas din schema de mai sus). Se poate întâmpla, de asemenea, să lucreze şi într-un alt mediu, (unii i-ar spune corporativ, dar eu îi spun mai degrabă mediu industrial), într-un birou specializat aflat în cadrul unei agenţii de publicitate, al unei edituri sau al unei tipografii.

În activitatea reală (nu cea descrisă prin manuale), tehnoredactorul este întotdeauna un "pion" în cadrul unui circuit: clientul vrea să i se realizeze o lucrare şi îi predă o serie de materiale; el trebuie să fie în stare să prelucreze şi să proceseze informaţia primită, pe care trebuie să o îmbogăţească prin propriul efort; după ce termină şi primeşte acordul clientului, tehnoredactorul trebuie să predea lucrarea către tipografie, într-un format compatibil cu standardul PostScript solicitat de aceasta.

Din acest "şir" de activităţi rezultă şi natura programelor de care are nevoie şi pe care trebuie să le utilizeze.

Ce platformă este mai bună?

Nici nu apucasem bine să public primul episod şi am şi primit o mulţime de comentarii (unul făcut direct pe blog, aici, restul primite pe mail).

La această întrebare nu poate exista un răspuns categoric. Depinde! Şi am să vă explic de ce.

Tehnoredactorul specializat pentru print poate să îşi facă meseria pe o singură categorie de programe de grafică: numai cele care sunt capabile să lucreze în standardul de culoare CMYK. Celelalte îi sunt nefolositoare (într-un episod viitor voi scrie exclusiv despre standardele de culoare). Este de preferat ca programele de bază utilizate să facă parte din categoria celor profesionale. Ori asemenea programe nu există pentru orice platformă. Astfel de programe nu s-au portat încă pe sisteme de operare precum Linux sau Unix (cele câteva programe Open Sorce încă nu pot fi liate în considerare, mai ales într-un flux de produxţie industrial).

Ce se înţelege prin platformă? Este vorba de ansamblul hardware - software utilizat pentru realizarea sarcinilor curente.

Există în lumea utilizatorilor de calculatoare două "curente", sau tendinţe, sau preferinţe, cum vreţi să-i spuneţi.
Există o categorie de utilizatori care susţin puternic platforma Apple, preferând sistemul de operare OS X. Există o a doua categorie de utilizatori pentru care platforma x86 sau x64 cu sistem de operare din clasa Windows este de neînlocuit. Personal, nu sunt adeptul radical al niciunei platforme. Le utilizez pe amândouă, în egală măsură. Fiecare din cele două platforme are atât avantaje, cât şi dezavantaje.

Ceea ce trebuie să înţeleagă orice utilizator sunt următoarele criterii:
- atât hardul, cât şi softul sunt doar unelte, aşa cum un instalator să zicem dispune de seturi de chei, de şurubelniţe şi alte scule; sau mai direct, în afaceri n-are ce căuta sentimentalismul;
- pentru fiecare sarcină, necesarul de hardware este dat de cerinţele programelor utilizate;
- aceste programe trebuie să îi asigure tehnoredactorului o deplină compatibilitate atât cu punctul de intrare în flux a lucrărilor (este vorba de client), cât şi cu cel de ieşire (este vorba de prepress, ori de tipografie în cazul în care este capabil să facă singur prepress-ul);
- trebuie luată în calcul disponibilitatea pentru fiecare platformă a unei categorii relativ largi de utilitare ajutătoare;
- trebuie analizat în cel mai serios mod raportul calitate - preţ; latura economică (dacă tehnoredactorul lucrează în cadrul unei afaceri) nu trebuie neglijată (mai puţin în situaţia în care munca de tehnoredactor nu este făcută în scop comercial, ci de plăcere sau în mod didactic).

Problema utilizatorilor de Windows

Personal lucrez pe mai multe calculatoare. Între ele fac o anumită diferenţiere, împărţindu-le pe sarcini. Pe calculatoarele destinate tehnoredactării (care au Windows), sistemul de operare este instalat de mai mult de doi ani şi totuşi ele au o funcţionare lină şi stabilă.
Principala greşeală a utilizatorilor de calculatoare cu Windows este nerespectarea unei - hai să-i zicem - anumite discipline: fiind o sculă destinată productivităţii, pe aceasta nu se instalează şi nu se dezinstalează softuri şi jocuri în neştire, ea nu se foloseşte pentru stocarea de filme sau torente, nu se descarcă pe ea toate năzbâtiile de pe internet. Atât sistemul de operare, cât şi programele se actualizează perioadic cu toate update-urile necesare, calculatorul se protejează cu firewall şi antivirus şi se efectuează periodic, conform unui grafic stabilit dinainte, operaţiunile ce îi revin administratorului de sistem (backup, defragmentarea harddiskurilor, curăţarea regiştrilor, dezinstalarea fonturilor neutilizate etc.). Şi încă ceva: profesioniştii nu folosesc softuri piratate; acestea au de cele mai multe ori diverse "scame", troieni şi rootkituri care îţi vor bloca sistemul în cele din urmă.

Problema platformei Apple

Mulţi o ridică în slăvi şi mai că au format o adevărată "religie" pentru "mărul muşcat". Dar acum câţiva ani, eu unul am avut o serie de probleme.
Utilizez MacOS de mulţi ani. Cred că este posibil să fi adus în ţară (pe la mijlocul anilor '90) prima versiune de MacOS localizată în limba română (comandă specială, executată de echipa de programatori ai Apple din Irlanda, la acea dată, era vorba de versiunea 7.5.4 dacă îmi mai aduc bine aminte). Nu cred că mă poate acuza cineva că nu ştiu cu ce se mănâncă. Mai târziu, am rămas adeptul procesoarelor Risc de la Motorola, contribuind la achiziţionarea unor sisteme desktop PowerPC biprocesor pentru firma la care lucram atunci. Ultimul răcnet atunci, dar căzute relativ repede în desuetitudine, din cauza schimbării de strategie făcute de Apple (fără să se anunţe un roadmap): s-a trecut pe platforma Intel, iar curând desktopurile PowerPC cu procesoare Risc au fost bune de fiare vechi. La scurt timp nu s-au mai scos nici softuri şi nici versiuni mai noi ale sistemului de operare pentru PowerPC.
O altă problemă (mai ales pentru un flux industrial, cum lucram atunci) a reprezentat-o ciclul relativ scurt de scoatere pe piaţă a versiunilor de OS X: cam o dată pe an. Începând cu versiunile din gama 10.5, aproape la fiecare update minor apărea câte o problemă. Cele mai sensibile au fost problemele legate de serviciile de print, ba unele imprimante nu mai funcţionau, ba sistemul cu OS X nu mai era văzut de softul CIP pentru managementul fluxului de producţie, ba chiar au apărut probleme cu compatibilitatea softului RIP (Raster Image Processor - vor urma detalii referitoare la aceste tipuri de programe într-un episod viitor). În câteva rânduri a fost necesară oprirea procesului de producţie, pentru a se efectua câte un downgrade pe staţiile Apple şi a se reinstala versiunea anterioară a sistemului de operare. Pentru un flux industrial, aşa ceva era de netolerat. Cred că n-ar înlocui nimeni programe de mii de dolari de dragul unui sistem de operare de numai câteva zeci de dolari.
Aceste probleme au stat la baza deciziei de a înlocui platformele existente în firmă, la acea dată.

Concluzii

Odată cu trecerea staţiilor de lucru pe platforma Intel, diferenţele între necesarul hard al OS X şi al Windows au început să se estompeze. A devenit mult mai evidentă diferenţa între preţurile de achiziţie a hardware-ului, pentru configuraţii echivalente. Au crescut totodată stabilitatea, performanţele şi securitatea versiunilor recente ale Windows-ului.

Diferenţele între cele două platforme tind să fie din ce în ce mai mici, dacă se face abstracţie de preţurile pentru hardware. Programele specializate sunt identice pentru cele două sisteme de operare, iar preţurile sunt aproape întotdeauna egale pentru cele două sisteme de operare. Fiecare utilizator îşi poate alege platforma cu care crede că se împacă mai bine, ţinând cont în acelaşi timp şi de elementele de compatibilitate pe care le-am menţionat mai sus şi, bineînţeles, avându-se în vedere şi mediul în care îşi desfăşoară activitatea.

(Va urma)

©2012 Max Peter. Toate drepturile rezervate.

Două ştampile interesante

Prima piesă este un plic expediat între 1885 şi 1890, de la Galaţi la Brăila.

Plicul este francat cu un unicat de 15 bani "Vulturi" (probabil pe hârtie crem). Partea interesantă mi se pare la ştampilă. Cel mai probabil, plicul a fost pus la cutia poştală din gara Galaţi. Ştampila nu are nicio dată. Nu am mai văzut-o în această formă până acum. Din nefericire, deşi pe verso se află o ştampilă de sosire la Brăila, nici această ştampilă nu are data lizibilă, aşa că piesa nu poate fi datată.

A doua piesă este una oarecum comună.

Este vorba de o carte poştală ilustrată, francată corespunzător tarifului intern, cu o marcă de 5 bani Spic de grâu. Ea a fost expediată din staţiunea Lacu-Sărat şi expediată spre Bucureşti prin trenul nr. 124 (parcă aşa se vede, nu ştiu sigur dacă acesta este numărul trenului, dar se poate verifica). Partea interesantă se întâlneşte la ştampila de tren. Pentru acest tip de ştampile, de regulă în stânga casetei cuvântului TREN se află data, iar în dreapta casetei, numele staţiei CFR. Iată că la această ştampilă lipsesc cele două inscripţii laterale. Nu îmi dau seama dacă inscripţia aflată deasupra casetei face sau nu parte din ştampila de tren. Inscripţia liniară este lizibilă: LACU SĂRAT GARA STAŢIUNEI. Nici această ştampilă nu am mai întâlnit-o în această formă.

Dacă vă interesează, găsiţi în denumirea fişierului imagine preţul cu care au fost vândute fiecare din cele două piese.

Situaţia de la Poşta Română: sindicatele acuză conducerea companiei de manipulare a opiniei publice

Nu mai târziu de ieri scriam într-un articol de "meciurile" pe care conducerea CN Poşta Română le are cu membrii de sindicat.
Iată că a venit rândul Sindicatului Lucrătorilor Poştali să acuze administraţia de acelaşi lucru, adică de manipularea opiniei publice.

"În numele celor peste 26.500 de membri de sindicat din Sindicatul Lucrătorilor Poştali din România, Sindicatul Poşta Română Alba, Sindicatul Poşta Română Gorj, Sindicatul Poşta Română Miercurea Ciuc, Sindicatul Fabrica de Timbre şi Sindicatul Poşta Română Suceava acuzăm conducerea Companiei Naţionale Poşta Română şi pe vremelnicul director general al acesteia, Smeeianu Ion, pentru încercarea de dezinformare şi manipulare a opiniei publice, a presei şi a salariaţilor precum şi pentru tentativa de intimidare a liderilor de sindicat şi a salariaţilor Poştei Române", se arată într-un comunicat al organizaţiilor sindicale ale poştaşilor, care face referire la întâlnirea din data de 6 august a.c. dintre administraţie şi sindicate şi despre care am scris aici.

"Acesta este adevărul şi acestea sunt intenţiile conducerii CN Poşta Română - aşa cum rezultă şi din documentele anexate - care i-au revoltat pe salariaţi, împotriva cărora au avut loc pichete de protest la nivel naţional, pichete ce au fost prezentate corect de mass-media. Împotriva tuturor anunţatelor măsuri de reduceri salariale şi de personal Sindicatul Lucrătorilor Poştali din România va organiza şi mitingul de la Bucureşti în data de 7 Septembrie 2012 precum şi alte acţiuni de protest care vor continua pănă când:

1. Persoanale aflate vremelnic la conducerea CN Poşta Română vor respecta întocmai prevederile Contractului Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate;
 2. Persoanele aflate vremelnic la conducerea CN Poşta Română precum şi alte "legende vii" din centralul companiei, care au pus umarul şi au "copt" aceste măsuri, vor găsi alte măsuri de redresare a Poştei Române.

Până atunci, oricât ar deranja pe persoana Smeeianu Ion şi oricât ar mai minţi şi dezinforma acesta, acţiunile noastre de protest vor continua", se specifică în comunicatul dat publicităţii de către sindicatele poştaşilor.

Software: "Type", un editor de fonturi mai puţin cunoscut

Tot urmărind fluxurile de pe siturile cu diverse programe, am dat peste un editor de fonturi TrueType şi OpenType care are şi o versiune gratuită, un lucru cam rar pentru piaţa de soft specializată. Este vorba despre Type 3.2 (în versiunea "light") de la Cr8software.


Programul în versiunea light "ştie" o sumedenie de lucruri care de obicei nu se pot face decât cu ajutorul programelor comerciale. Cu ajutorul lui se pot desena, edita şi converti fonturi în format TrueType, OpenType şi PostScript. Versiunea light este foarte bună pentru un utilizator care doreşte să abordeze acest domeniu deosebit de interesant. Ea este gratuită numai pentru uzul individual, neputându-se folosi în scopuri comerciale. Dar este o unealtă deosebit de bună pentru cine doreşte să înveţe cum se crează în mod profesional un font.

Deosebirea faţă de versiunea comercială (care nici nu este totuşi scumpă, preţul de catalog fiind de numai 65 dolari, sau 52 euro) este că o parte din funcţiile avansate nu sunt disponibile. Pentru cine este familiarizat cu domeniul, puteţi face o comparaţie între cele două versiuni examinând tabelul de mai jos (click pentru mărire).


Programul în varianta light poate fi descărcat de aici. El este însoţit de un manual pe care îl puteţi apela făcând click pe Help > User Manual.

Dacă doriţi să vedeţi cum se crează un caracter dintr-un font cu ajutorul acestui program, puteţi urmări clipul de mai jos.



Puteţi vedea de asemenea cum puteţi crea un font plecând de la propriul scris de mână:



În opinia mea, cea mai bună facilitate a programului este posibilitatea de a deschide un font PostScript şi a-l converti într-unul OpenType, formatul de font acceptat de softurile specializate atât pe platforma MacOS X, cât şi pe cea Windows, fără să cauzeze nedoritul "reflow" al textului.

Dacă doriţi să testaţi şi varianta comercială, o puteţi descărca de aici. Ea este pe deplin funcţională, singura limitare fiind că fonturile *.ttf şi *.otf sunt salvate numai cu primele 50 de caractere.

joi, 30 august 2012

Despre metodica studiului (17)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16.

Mărcile "Spic de grâu" cu filigranul "stema mare"

Mă limitez acum - pentru aceste mărci - să fac doar câteva precizări referitoare la hârtie. După cum probabil se cunoaşte, hârtia cu acest filigran a fost furnizată de către fabricantul francez  "Johannot et Cie Annonay". După toate cerceătrile pe care le-am întreprins, aceasta este singura emisiune compactă din punctul de vedere al tiajului, neavând mai multe tranşe. Aşa indică atât compoziţia planşelor de tipar, cât şi calitatea hârtiei, care apare întotdeauna, la toate exemplarele întâlnite, identice.

Bloc de 25 mărci cu un filigran "stema mare" complet

Unele varietăţi semnalate în repetate rânduri includ, în principal, o hârtie gălbuie, ceva mai groasă, precum şi alte danteluri decât cea normală pentru această emisiune (dantelura B, 11½).
Ei bine, în absolut toate situaţiile în care am avut posibilitatea să verific piesele semnalate ca având alt tip de hârtie, am constatat că acestea sunt falsuri, respectiv sunt mărci din emisiunile ulterioare (fără filigran) care aveau filigranul falsificat, prin impregnarea hârtiei cu o suprafaţă grasă. Pentru valorile mari, exemplarele cu alte tipuri de hârtie s-au dovedit ÎNTOTDEAUNA falsuri integrale. În imaginea de mai jos aveţi un exemplu (click pentru mărire).

Într-un lot de mărci postclasice neuzate, au fost oferite pe un portal de licitaţii online şi cele patru mărci "spic" cu filigran "stema mare". Valoarea de 2 lei prezintă în mod clar un alt tip de hârtie în comparaţie cu celelalte trei mărci. La o examinare mai atentă a desenului, este evident că piesa în cauză reprezintă un fals integral.
În episodul viitor vom continua cu observaţii referitoare la ultimile emisiuni "Spic de grâu", cele fără filigran.

© 2012. Preluarea prezentului articol se poate face numai pe baza unui acord scris.

Declaraţie a directorului general al Poştei Române

Pentru buna informare a cititorilor, reproduc mai jos un comunicat din partea CN Poşta Pomână, dat publicităţii în cursul zilei de 29 august a.c.:

"Bucureşti, 29 August 2012 - Având în vedere numeroasele articole apărute în presă ce au avut ca subiect principal disponibilizările colective de la Poşta Română, domnul Ion Smeeianu, Director General al CN Poşta Română SA face urmatoarele precizări:

«Vă atenţionăm cu privire la dezinformările practicate de o serie de lideri sindicali ai Poştei Române în rândul angajaţilor şi, foarte activ, prin intermediul presei.
În acest moment, nu se intenţionează a fi făcute disponbilizări colective sau reduceri salariale pentru restul anului 2012 , în afara de cele naturale (demisii, pensionari etc.).
Cer ferm liderilor de sindicat, care se folosesc de mass-media pentru a manipula angajaţii în scopuri personale şi a dezinforma opinia publică, să înceteze imediat această practică!»
".

Reamintesc că în 14 august am publicat articolul "BOMBA CU CEAS: Se anunţă vremuri grele pentru poştaşi", în care am relatat conţinutul discuţiilor purtate între reprezentanţi ai administaţiei şi cei ai sindicatului. Sursa informaţiilor o constituie, într-adevăr, un comunicat provenit de la Sindicatul Lucrătorilor Poştali din România, pe care îl reproduc mai jos în facsimil (click pe imagini pentru mărire).


Personal, nu pot aprecia decât că ambele părţi, nespunând lucrurilor pe nume, contribuie în egală măsură la o informare necorespunzătoare atât a opiniei publice, cât şi a salariaţilor din Poştă. Dacă există într-adevăr o acţiune de dezinformare, atunci administraţia ar trebui să ia măsurile legale împotriva vinovaţilor.

Când se ajunge să se pună în discuţie disponibilizarea a mii de oameni (chiar dacă este vorba numai de scenarii economice pentru readucerea companiei pe linia de plutire), atunci există deja o problemă care nu priveşte numai compania sau numai pe salariaţii acesteia.

Poşta modifică din 1 octombrie tarifele pentru coletele din sfera serviciului universal

Printr-un comunicat de presă, Compania Naţională Poşta Română SA informează că începând cu data de 01.10.2012, cu avizul ANCOM nr. SC-DER-18486/21.08.2012, s-a aprobat modificarea tarifelor coletelor externe prioritare şi neprioritare, cu greutatea de până la 10 kg.

Măsura s-a datorat ajustărilor tarifare pe care administraţiile poştale cu care Poşta Română are încheiate acorduri bilaterale le-au efectuat în cursul acestui an.

De exemplu, pentru Italia un colet prioritar va costa 45,11 lei tarif fix + 16,35 lei tarif/kg, iar unul neprioritar 43,18 lei tarif fix + 9,31 lei tarif/kg.

În cazul Spaniei, un colet prioritar va costa 48,02 lei tarif fix + 17,02 lei tarif/kg, iar unul neprioritar 46,97 lei tarif fix + 10,54 lei tarif/kg.

Pentru SUA, clienţii vor achita pentru un colet prioritar 37,32 lei tarif fix + 39,53 tarif fix/kg, iar unul neprioritar 31,69 tarif fix + 22,39 tarif/kg.

O centralizare a tarifelor noi este făcută aici.

miercuri, 29 august 2012

Tehnoredactarea computerizată (1). Introducere

V-am "ameninţat" că voi începe să scriu despre acest subiect pe parcursul mai multor episoade. Nu doresc să scriu într-un stil savant, şi nici să fac vreun manual. În ciuda faptului că mi-am făcut deja un plan, nu ştiu şi în ce măsură mă voi ţine de el, deoarece ordinea subiectelor, cât şi complexitatea lor ar putea depinde de întrebările şi doleanţele voastre.

De la început doresc să menţionez în mod special că această serie de articole se adresează în exclusivitate printului. Nici nu doresc şi nici nu voi aborda subiecte referitoare la webdesign, deoarece este plin internetul de aşa ceva. Cine este interesat de un astfel de subiect, poate găsi relativ uşor zeci de lecţii şi tutoriale.

Motivele pentru care voi încerca să abordez acest domeniu sunt în principal două: din blogosfera românească lipseşte aşa ceva, iar numărul şi calitatea şcolilor şi cursurilor dedicate lasă oarecum de dorit. Poate că şi din aceste cauze numărul utilizatorilor programelor specializate scade continuu, iar specialiştii din tipografii se plâng de calitatea din ce în ce mai slabă a lucrărilor primite în format digital.

Nu îmi propun să fac un curs de design. Cine doreşte aşa ceva, există instituţii de învăţământ specializate. Oricum, designul nu se învaţă nici de pe bloguri, nici din cărţi. Este o disciplină care trebuie parcursă, ca pentru orice meserie serioasă.
Voi aborda însă, în unele episoade, unele noţiuni fundamentale de design, fără de care un tehnoredactor bun nu poate să "scoată" lucrări acceptabile.

Acest domeniu este unul destul de dificil pentru persoana care are intenţia să îl abordeze într-un mod profesional. Cine doreşte să îl stăpânească trebuie să depună un efort semnificativ din cel puţin două puncte de vedere:
- învăţarea trebuie să aibă la bază experienţa căpătată pe practică individuală, pe parcursul a cât mai multor ore de lucru;
- nu orice se poate învăţa "testând" diversele comenzi ale programelor specializate; în destul de multe cazuri este nevoie şi de multă lectură, precum şi de parcurgerea unor manuale specializate.
Practica depinde de fiecare. Cât despre lectură, ceea ce pot să fac este să vă îndrum spre cele mai bune manuale existente pe piaţă (indicând numărul ISBN al volumului, eventual linkul de pe portalul Amazon.com, cel mai mare distribuitor de cărţi din lume).

Voi încerca pe cât posibil:
- să nu repet ceea ce se găseşte deja pe internet;
- să expun problemele într-un limbaj cât mai natural, termenii tehnici urmând a fi explicaţi pe înţelesul cât mai multor persoane.
Presupun însă de la început (dat fiind vorba că serialul de adresează unor cititori de bloguri) că nu va fi nevoie să explic funcţiile de bază ale sistemului de operare, cum se crează un folder, cum se copiază în reţea sau alte chestii de genul acesta.

Să începem aşadar...

Când vorbim de tehnoredactare, ne referim la procesul de pregătire a unui manuscris, din punct de vedere tehnic şi grafic, pentru a putea fi tipărit. Logic, atunci când vorbim despre tehnoredactare computerizată, ne referim la aceleaşi operaţii, efectuate de această dată cu ajutorul unui calculator.

Tehnoredactarea computerizată nu înseamnă procesare de text. Ea presupune, pe lângă prelucrarea textului într-o formă atractivă din punct de vedere vizual (dar şi corect gramatical), şi îmbinarea acestuia cu imagini şi/sau alte elemente grafice.

Tehnoredactarea computerizată este o activitate care are ca scop realizarea integrală, în format digital compatibil, conform anumitor standarde, a unei lucrări care urmează să fie tipărită.

Ce mijloace sunt necesare?

Pentru a putea face tehnoredactare, sunt necesare două componente:
- un sistem (o staţie) de lucru care să îndeplinească cerinţele necesare rulării programelor specializate;
- un pachet adecvat de programe specializate, alese în funcţie de specificul lucrării care trebuie executată.

Platforma hardware

Când vorbim de sistemul sau staţia de lucru necesară, trebuie să ştiţi de la început că nu orice "home PC" este bun. Lucrările de grafică sunt în general mari consumatoare de resurse şi din această cauză, configuraţia hardware a staţiei de lucru trebuie să fie una de calitate:
- un procesor cât mai rapid "înfipt" pe o placă de bază cu facilităţi avansate (care să asigure inclusiv protecţia componentelor la supraîncălzire prin existenţa unor senzori);
- o placă grafică care să dispună de o memorie cât mai mare şi cât mai rapidă, precum şi o lăţime de bandă pe cât mai mulţi biţi pentru transferul informaţiei;
- cel puţin două harddiskuri de capacitate mare, cu viteză cât mai mare de rotaţie a platanelor (mai recent, cele de tip SSD sunt de preferat), care să permită atât lucrul cu fişiere de dimensiuni mari (de ordinul gigabiţilor), cât şi arhivarea/backup-ul lucrărilor, bibliotecilor şi kiturilor software;
- memorie RAM de capacitate cât mai mare şi cu viteză bună (astăzi se folosesc în mod frecvent 16 GB de memorie, se tinde chiar spre 32 GB, dacă permite placa de bază);
- o sursă de alimentare cu o putere cât mai mare (500 W minimum), care să permită alimentarea în condiţii optime a tuturor componentelor;
- periferice (mouse, tastatură) de calitate, care să asigure concomitent şi uşurinţă, şi comoditate (n-aţi vrea să vă chinuie junghiurile la mâini);
- un monitor cât mai mare, care să aibă o rezoluţie superioară şi care să nu lucească în lumină (se tinde însă spre utilizarea simultană a două monitoare, pentru un spaţiu de lucru cu o suprafaţă rezonabilă;
- o placă de reţea.

Tot în categoria hardware intră şi alte facilităţi: un cititor de medii optice (CD/DVD/Blue Ray), cititor de memorii pentru camerele digitale, cât mai multe ieşiri USB (de preferat cel puţin USB 2.0) pentru conectarea altor dispozitive. Nu ar fi de ignorat un harddisk extern (pentru stocare temporară sau transportul unor lucrări de dimensiuni mari). La nevoie se poate utiliza însă şi un laptop.

Bineînţele, este absolut necesară o conexiune la internet cât mai bună şi cât mai stabilă, dublată de o conexiune mobilă (pentru situaţii de urgenţă), deoarece trebuie păstrată în permanenţă legătura prin email şi/sau FTP atât cu furnizorii, cât şi cu clienţii.

Pentru a vedea ce ai lucrat, ai nevoie şi de o imprimantă bună, dacă este color e şi mai bine (preferabil pe tehnologie laser, că ieşi mai ieftin cu costul mediu per pagină imprimată). Dacă ai posibilitatea din punct de vedere financiar, o imprimantă PostScript ar fi de preferat (voi reveni asupra acestui termen într-un episod viitor, dar dacă eşti curios, caută pe Google ce înseamnă).

Ca să nu te trezeşti cu surprize, este bine să te asiguri cu un UPS bun, eventual unul care are şi stabilizator de tensiune. Un lucru important (care te poate proteja, la fel, împotriva unor surprize nedorite) este existenţa împământării la prize. N-ai vrea ca o suprasarcină din reţea să-ţi ardă bunătate de calculator!

Ultimul lucru care poate fi important este un birou destul de spaţios care să-ţi găzduiască toate minunile descrise, precum şi un scaun confortabil. Poţi să primeşti o comandă mai pretenţioasă şi să fii nevoit să stai două ore la prelucrarea unei imagini, iar dacă foloseşti un taburet îţi va spune spinarea singură că nu-i place deloc.

Deocamdată ne oprim, continuăm în episodul viitor cu programele necesare.

©2012 Max Peter. Toate drepturile rezervate.

marți, 28 august 2012

Codreanu cu supratipar - o făcătură

Cu ceva timp în urmă a fost oferită pe un portal de licitaţii online o colecţie de mărci româneşti, aranjată frumos pe foi de album. Colecţia pleca de la perioada clasică, mergând (cronologic) cam până pe la perioada Republicii. Ţin minte chiar că mai mulţi colegi mi-au solicitat, pe mail, sfaturi legate de unele piese, mai ales din perioada clasică şi postclasică.

Colecţia se pare că a fost achiziţionată de un negustor din Rusia, care a oferit la rândul său colecţia pe acelaşi portal de licitaţii online, dar nu integral, ci desfăcută, emisiune cu emisiune. Mi-am dat seama de acest lucru după existenţa în ofertele acestui comerciant a unor falsuri postclasice asupra cărora le atrăsesem atenţia celor care mi-au cerut sprijinul.

Una din piesele car m-a amuzat cumva când am văzut-o a fost supratiparul din imaginea de mai jos:


Supratiparul pe două linii are textul "1 MAI 1941 / JAMBOREEA NAŢIONALA", fiind aplicat cu cerneală roşie. O astfel de emisiune nu a existat oficial niciodată, nefiind pusă în circulaţie de către Poşta Română.
Nu este prima dată când întâlnesc această "producţie", ea nu este de dată recentă (este posibil să provină chiar din epoca respectivă).

De astăzi este disponibilă versiunea 15 finală a browserului Firefox

Cei care utilizaţi browserul celor de la Mozilla puteţi face update la ultima versiune, stabilă, a Firefox.


Verificaţi disponibilitatea update-ului apelând din meniu comanda Help > About Firefox. Dacă pe moment nu vă indică nimic, apelaţi aceeaşi comandă peste una-două ore (este posibil ca serverele de download să fie suprasolicitate).
Navigare plăcută!

Afaceri cu bilete de odihnă la Poştă

Serviciul de Control din cadrul companiei naţionale a descoperit mai multe "şmenuri" cu bilete pentru staţiuni de odihnă şi cu bilete pentru tratament, bilete la care salariaţii cu venituri scăzute aveau dreptul, conform Contractului Colectiv de Muncă. În urma verificărilor efectuate de către controlorii companiei, numai pentru o perioadă de 90 de zile s-a stabilit un prejudiciu de câteva sute de mii de lei. În "afacerea biletelor de odihnă" sunt implicate 14 persoane, directori şi lideri de sindicat din cadrul fostei Direcţii Regionale de Poştă Craiova.

Cum se derula afacerea? Persoane din conducerea Direcţiei Regionale întocmeau cereri false pentru subvenţionarea (conform Contractului Coelctiv de Muncă în vigoare)  a unor bilete de odihnă şi tratament, în numele unor salariaţi din subordine. Subveţionarea (de fapt suportarea contravalorii parţiale a biletelor de către Poştă) putea ajunge până la 110 lei de persoană, de fiecare zi. Durata biletelor putea ajunge la 12 zile. Datele cu care erau completate cererile de atribuire a biletelor erau obţinute de la compartimentele de Resurse Umane (fără ştirea "titularilor"). Deoarece contravaloarea subvenţiei nu putea fi ridicată decât de titularul biletelor, s-a format un circuit "special". Erau întocmite în fals note interne de decontare, care erau apoi trimise la anumite oficii poştale din cadrul direcţiei regionale. La acele oficii se prezentau persoane din conducerea direcţiei regionale, care ridicau sumele "compensate" de către companie.

Ulterior, comenzile făcute la agenţii pentru biletele de odihnă sau de tratament se anulau, iar banii erau folosiţi de către membrii "reţelei" sau alte persoane, atât din sistem, cât şi din afara acestuia. De această afacere au beneficiat şi unii salariaţi cu funcţii importante din cadrul companiei, care şi-au plătit concedii scumpe (inclusiv în străinătate) din banii care ar fi trebuit să ajungă la salariaţii cu lefuri mici (şi cărora nici prin gând nu le trecea că Poşta a cheltuit bani pe numele lor).

În urma constatărilor, controlul a fost prelungit pentru un interval de timp de trei ani, extinzându-se la subunităţile din toată ţara. Celor 14 persoane implicate în "afacerea biletelor" ar urma să li se facă plângere penală.

"Zeppelinele" au în continuare căutare

În ultimele luni am văzut mai multe oferte având ca obiect francaturi diverse de poştă aeriană, cât şi corespondenţe expediate cu dirijabile. Astfel de piese continuă să trezească interesul colecţionarilor, realizând în unele situaţii preţuri finale interesante. Vă voi da trei exemple de corespondenţe expediate în America de Sud la bordul celebrului "Graf Zeppelin".

Carton preimprimat (cu o frumoasă stemă a Regatului României) expediat din Bucureşti la Pernambuco în mai 1932, cu cel de-al patrulea zbor spre America de Sud al dirijabilului Graf Zeppelin. Cartonul a fost vândut cu 98 de euro (19 biduri).

Plic expediat recomandat la Buenos Aires în august 1932 cu cel de-al şaselea zbor spre America de Sud al aceluiaşi dirijabil. Preţ realizat: 156 euro (17 biduri).

Tot un plic recomandat, expediat în octombrie 1932 din Bucureşti la Pernambuco cu cel de-al optulea zbor al lui Graf Zeppelin spre America de Sud. Preţ realizat: 124 euro (14 biduri).

În cataloagele româneşti nu există încă o listare a corespondenţei zburate cu dirijabilele. Poate că, dacă avem puţin noroc, vom beneficia în viitorul nu prea îndepărtat şi de o astfel de catalogare.

luni, 27 august 2012

Fragment de coală la "Principatele unite"

Acum câteva zile a fost vândută pe eBay o piesă frumoasă, pentru un preţ absolut decent, în opinia mea.

 Partea bună este că vânzătorul a postat şi o imagine a versoului, care îi poate ajuta pe cei începători să vadă cum trebuie să arate gumajul original de la aceste mărci.


Fragmentul de coală a fost însoţit şi de un certificat, semnat de un nume cunoscut.


Piesa a fost vândută cu 188 euro (20 de biduri), un preţ mic faţă de raritatea ei.

Bani aruncaţi pe prostii

Iar am dat peste o "caricatură" comercializată pe eBay la un preţ relativ ridicat.

Falsul (unul ordinar, nici măcar nu seamănă cu originalul) a fost achiziţionat pentru 58 de lire sterline (au fost 18 biduri!). Un chilipirgiu "a furat-o" şi probabil că va învăţa ceva din achiziţia asta. Cu banii aceştia putea să-şi cumpere un catalog şi era mai câştigat. Piesa a fost oferită de un vânzător din Marea Britanie (ID-ul wigmortj).
Îmi permit să dau un sfat amatorilor de mărci clasice: înainte să achiziţionaţi, documentaţi-vă!

Poşta turcă, o piesă interesantă

Cu vreo două luni în urmă, pe eBay a fost oferit un fragment purtând trei mărci turceşti, obliterate cu o ştampilă biliniară a oficiului militar de campanie nr.65 din Bucureşti (click pentru mărire).


Ceea ce mi se pare interesant este că ştampila biliniară nu prea seamănă cu cele întâlnite relativ frecvent pe plicurile filatelice ale epocii.
Mărcile de pe fragment au fost puse în circulaţie în 1916: perechea de mărci de 20 paras sunt cele catalogate de Michel sub nr. 355 (emisiunea din 29 mai 1916, fără supratipar), iar cea de 10 paras (cu supratipar) este catalogată sub nr. 379. Piesa a fost achiziţionată cu 24 de dolari, după 5 biduri.

Problema care se ridică este următoarea: există două tipuri ale acestei ştampile? Este piesa de faţă falsificată, sau ştampilele biliniare de pe plicurile filatelice sunt contrafăcute?

duminică, 26 august 2012

Vine toamna... Ce ne facem?


ARLUS 1948, Poşta aeriană - o varietate

Făcând ordine prin biblioteca de imagini, am ajuns la o varietate oferită recent pe eBay (chiar zilele trecute):


Varietatea la care se referea vânzătorul este pata de culoare cu halou de sub literele UR din BUCUREŞTI, pe "cerul" deasupra Ateneului. Varietatea este cunoscută şi catalogată ca atare de Sergiu Găbureac în catalogul său de erori. Coala mică a fost vândută cu 101 euro, după 22 de biduri.

Ceea ce mi-a sărit în ochi însă la această piesă nu a fost pata cu halou, cu deplasarea inscripţiei marginale pe latura stângă, care a "intrat" în perfor. Iniţial am crezut că perforul este deplasat faţă de desenul blocului, ceea ce nu se întâmplă în realitate, după cum se vede în prima imagine. Frământându-mă problema, am căutat alte imagini cu aceeaşi piesă în biblioteca mea.

O altă piesă (vândută mai demult, tot pe eBay, de această dată cu 214 dolari, după 29 biduri), are dantelura centrată pe mărcile din coala mică, iar inscripţiile nu sunt "călcate" pe latura stângă. M-am mai uitat după altă piesă.

Această coală mică are ştampile "prima zi" şi a fost oferită tot pe eBay, dar mi se pare că a rămas nevândută. Şi la această piesă dantelura este centrată pe mărci şi nu atinge inscripţiile pe latura stângă. Ei bine, atunci cum a luat naştere varietatea de la prima piesă?

Am recurs la un artificiu: am luat piesele 2 şi 3 şi le-am suprapus în programul de procesare de imagine, lăsând unul din straturi (cel de deasupra) cu opacitate de numai 50%, pentru a putea face analiza comparată a ambelor piese. Ce a ieşit, vedeţi mai jos (click pentru mărire):

Am suprapus imaginile de-a lungul perforului. A rezultat imediat de unde apare varietatea: textele marginale nu au fost imprimate odată cu mărcile (care sunt tot albastre), ci separat. Din cauza unui mic decalaj, la prima piesă textele marginale au "intrat" în dantelură.

sâmbătă, 25 august 2012

Despre metodica studiului (16)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15.

Hârtiile mărcilor "Spic de grâu" cu filigran PR

După mulţi ani de studiu al acestor mărci, cred că sunt în măsură să fac puţină lumină în catalogarea tirajelor cu filigran la această "emisiune". Am pus ghilimele pentru "emisiune", deoarece nu putem să îi spunem astfel decât într-un mod convenţional, aşa cum o fac de mai bine de o sută de ani toate cataloagele. Este deja o convenţie de notare, dacă se poate spune aşa.

Dacă ar fi însă să facem o clasificare strict cronologică, situaţia s-ar prezenta astfel:
- o primă "emisiune" ar fi constituită din valorile mari, de 1 leu şi 2 lei, care au fost puse în circulaţie la sfârşitul anului 1893; ele nu sunt, în mod practic, valorile mari ale emisiunii "Spic de grâu", ci ale "emisiunii" denumite (tot convenţional) "Cifra în patru colţuri"; după punerea în circulaţie a acestor două valori mari, le-au urmat cele patru valori "Cifra" cu filigran PR, puse în circulaţie la începutul anului următor (1894);
- o a doua "emisiune" a fost pusă în circulaţie la scurt timp după cele patru valori "Cifra"; noua emisiune a fost constituită din valorile de 1½, 3, 5, 10, 15, 25 şi 50 bani (culorile iniţiale pentru ultimele patru valori); după cele mai timpurii date de circulaţie cunoscute, ele au început să fie utilizate pe corespondenţă în aprilie 1894;
- o a treia "emisiune" a fost valoarea de 1 "BANI" brun pusă în circulaţie în 1896, odată cu reducerea tarifului pentru ziare de la 1½ bani la 1 ban;
- o a patra "emisiune" a constituit-o valoarea în completare de 40 bani, pusă în circulaţie în 1898;
- ultima "emisiune" este formată din cele patru valori în culori schimbate (UPU).

Aşadar, cele cinci tranşe, prin convenţie au fost grupate în mod generic în aceeaşi "emisiune".

Ceea ce s-a întâmplat la debutul ultimului deceniu (este vorba de o mărire accentuată a volumului de corespondenţă) a avut tendinţa de a se accentua pe parcursul anilor următori. Modul de lucru de la acea dată era simplu: mărcile poştale se imprimau şi se distribuiau la oficii şi la agenţii, precum şi la notarii din comune (în cadrul poştei rurale) pe măsura necesităţilor. Adică nu a existat o comandă totală, iniţială, ci au existat multe comenzi succesive, care au fost onorate prin imprimări ale unor tiraje succesive ale valorilor necesare.
Tocmai din acest motiv, la Fabrica de Timbre nu a existat un stoc de hârtie, ci aceasta a fost comandată de la furnizori pe măsura necesarului de imprimare. Diversitatea mare de tipuri şi de calităţi ale hârtiilor folosite pentru imprimarea mărcilor "Spic de grâu" nu poate decât să confirme existenţa unor tranşe diferite, onorate treptat, în funcţie de comenzile primite. Fabricantul de hârtie nu a lucrat pe stoc (deoarece hârtia cu filigranul PR nu a fost utilizată decât de poştă), ci a răspuns comenzilor repetate pe care le-a primit.

Tirajele mărcilor "Spic" cu filigran PR

În cataloagele româneşti, diferenţierea între diferitele tiraje a început să fie făcută treptat, iniţial în cele din 1959 şi apoi din 1964, fiind oarecum dezvoltate în catalogul din 1974. Cele mai importante contribuţii le-au avut Odo Boehm-Renei, Alfred Nicolau şi Ionuţ Plaiu, în România. Şi-au mai adus aportul, prin diverse comunicări, Răzvan Popescu, Angelo-Barbu Popescu, Marcel Şapira şi alţi câţiva cercetători (care însă au centralizat doar munca altora - av. Celarianu, Grigore Racoviceanu şi Silviu N. Dragomir). Nu pot să nu-l menţionez pe marele iubitor al mărcilor româneşti, cehul Diča Pavel (a cărui colecţie a fost desfăcută acum câţiva ani prin casa de licitaţii Darabanth din Ungaria; nu se ştie însă ce s-a ales de capitolul "Spic" al acestei colecţii).
În ultimii ani s-au mai format câteva colecţii demne de semnalat. Lipsesc însă "urmele" activităţii lor, ei nepublicând nimic referitor la "Spic".
Pe plan internaţional, există un colecţionar japonez pasionat de mărcile româneşti, care are chiar un exponat de studiu cu mărci "Spic", dar care - fără supărare - este total depăşit.

Ce doresc să subliniez din această enumerare este că numărul colecţionarilor care au studiat mărcile "Spic" este extrem de mic, ceea ce s-a făcut până acum datează de zeci de ani şi studiile elaborate lipsesc.

Plecând de la studiul varietăţilor de tipar (de fapt al defectelor de clişeu) şi urmărind prezenţa acestora pe mărci din tiraje succesive, am reuşit să identific la aproape toate valorile mici planşe de tipar şi tipuri diferite de clişeu. pe baza acestora mi-a fost mai uşor să fac o departajare a tirajelor în funcţie de tipurile de filigran PR şi de categoriile de hârtie. Nu voi face acum o prezentare prea amănunţită, deoarece articolul de faţă se doreşte a constitui doar o informare. Detaliile vor fi însă incluse într-un viitor catalog.

Concluziile la care am ajuns duc la o clasificare parţial diferită faţă de cea existentă în catalogul din 1974. Pe scurt, tirajele sunt următoarele:

1. Tirajul iniţial, pe hârtie cu filigran PR II "mic" (11½ mm înălţime), 1893-1894. Este un tiraj cu caracteristici omogene: hârtia este albă, poroasă, subţire spre medie ca grosime, cu suprafaţa aspră. Echivalentul tirajului Ia din CMPR 1974.

2. Al doilea tiraj, pe hârtie gălbuie, de grosime medie, netedă, slab lucioasă, cu filigran PR IV "mare" (14 mm înălţime), 1895. Tirajul este omogen, fără variaţii mari ale hârtiei. Este echivalentul tirajului Ib din CMPR 1974.

3. Al treilea tiraj, pe hârtie albă, groasă spre cartonată, netedă la pipăit, cu filigran PR III "mijlociu" (12½ mm înălţime), apărut la sfârşitul anului 1896. Este uşor de recunoscut după filigranul foarte subţire şi hârtia groasă. Tirajul este omogen, distinct. Este echivalentul tirajului Id din CMPR 1974.

4. Al patrulea tiraj: hârtie albă, aspră la pipăit, de diferite grosimi (de la subţire, slab transparentă, până la groasă, uneori cartonată), cu filigran PR IV "mare" (14 mm înălţime), apărut la sfârşitul anului 1897 (şi nu în 1895, cum se menţionează în CMPR 1974). Este echivalentul tirajului Ic. Ca puncte de referinţă, marca de 40 bani verde cu filigran PR, precum şi eroarea de culoare de 25 bani albastru sunt caracteristice. Datele timpurii indicate de catalogul menţionat sunt de pe mărci asupra cărora s-au făcut erori de catalogare. Deşi nu sunt menţionate în niciun catalog, în acest tiraj aparţin şi exemplare de 5, 10, 15 şi 25 bani în culori schimbate, având filigranul PR IV. Referitor la tipurile diferite menţionate la "culorile schimbate UPU", informaţiile din CMPR 1974 sunt eronate, deoarece la fiecare din cele patru valori s-au utilizat aceleaşi planşe la toate tirajele cu filigrane PR.
Tirajul Ie menţionat în CMPR 1974 la pag. 157 (filigran PR IV pe hârtie costată) constituie doar varietăţi de hârtie din cadrul tirajului al patrulea, neputându-se cataloga separat, în opinia mea.
În cadrul acestui tiraj, un studiu aprofundat ar putea face distincţie, mai departe, între cel puţin trei tipuri de hârtie diferite.

5. Al cincilea tiraj: PR V "întors" (14½ mm înălţime) pe hârtie albă, aspră, de grosime variabilă, costată orizontal, 1898-1899. Este echivalentul tirajului If din CMPR 1974. Este uşor de recunoscut după hârtia costată, fiind singurul tiraj pe hârtie costată (literatura specifică faptul că costajul are 25 de dungi pe 2 cm, dar numărul acestora diferă uşor).

6. Al şaselea tiraj: PR V "întors" (14½ mm înălţime) pe hârtie albă simplă, aspră, de grosime medie, 1898-1899. Este echivalentul tirajului Ig din CMPR 1974. Pe lângă valorile catalogate la pagina 158, există şi valoarea de 25 bani albastru, care nu se poate confunda însă cu eroarea de culoare deoarece nu prezintă niciunul din defectele de clişeu caraceristice erorii. În destule colecţii există însă această marcă, catalogată drept eroarea de culoare.
La acest tiraj se pot distinge cel puţin două tipuri diferite de hârtie.

7. Al şaptelea tiraj: PR V "întors" (14½ mm înălţime) pe hârtie alb-gălbuie sau gri-gălbuie, vărgată orizontal, 1898-1899. Este corespondentul tirajului Ih din CMPR 1974. Uneori vărgătura hârtiei este foarte slab vizibilă.
Valorile de 3 bani, 50 bani şi 1 leu catalogate de CMPR 1974 la pag. 159 nu s-au confirmat până în prezent, neputându-se identifica. Colecţiile unde s-a pretins că ar exista conţin în realitate mărci pe hârtie costată, nu vărgată.

Ce frumuseţe de emisiune, numai bună pentru studiu! Vom continua într-un apisod viitor.

© 2012. Preluarea prezentului articol se poate face numai pe baza unui acord scris.

Lipseşte ceva din blogosfera românească. Plus două întrebări.

Am tot căutat pe isteţul Google bloguri româneşti care să abordeze problemele referitoare la tehnoredactare computerizată (celebrul DTP - desktop publishing) şi la grafică. Nu...., nu este vorba de grafica pentru web şi de site-uri/teme, ci de ceea ce este nevoie pentru o lucrare care trebuie tipărită. Pentru că diferenţele sunt destul de importante.

Despre design am mai găsit câte ceva, dar cam totul se rezumă la grafică pentru web. Despre designul tipăriturilor nu am găsit mai nimic (sau ce am găsit sunt noţiuni cam depărtate de acest domeniu).

Captură de ecran cu machete ale unor materiale promoţionale realizate în Adobe Illustrator
(click pentru mărire)

Plăcându-mi domeniul, am învăţat cam tot ce se putea şi mi-am asumat riscul de a face din această pasiune o meserie. Chiar şi după mulţi ani de practică, sunt încă dornic să aflu lucruri noi.

Am scris rândurile de mai sus cu intenţia de a vă adresa două întrebări:
- Există totuşi vreun blog (românesc) peste care n-am reuşit eu să dau? Dacă da, spuneţi-mi şi mie adresa lui.
- Ar interesa pe cineva astfel de articole, dacă m-aş apuca să scriu?

vineri, 24 august 2012

Aplicaţie revoluţionară: acum poţi face DTP pe tableta Apple iPad folosind Quark DesignPad

Deşi aplicaţie pentru Apple iPad a fost creată de Quark, clipul de mai jos aparţine colaboratorilor de la cunoscuta firmă Markzware.

În ce constă noutatea? Quark a dezvoltat o aplicaţie gratuită cu ajutorul căreia poţi realiza un layout de QuarkXPress pe tableta iPad! Sună frumos, nu-i aşa? Este purul adevăr, să ştiţi!

În clipul de mai jos sunt prezentate toate detaliile. Prezentarea este în limba engleză, dar probabil că acesta nu constituie un impediment. Vizionare plăcută!

Varietate frumoasă la Cuza

Văzusem un unicat neuzat al mărcii de 2 parale "Cuza în oval", emisiunea 1865, care prezintă o varietate frumoasă şi interesantă. Habar n-am dacă am mai prezentat-o până acum sau nu (nu prea am chef să fac toate "săpăturile", prefer să fie semnalată de două ori decât să o las nesemnalată).


Marca are o linie albă, uşor curbată, care pleacă de pe talpa cifrei 2 din cartuşul drept superior, taie cadrele orizontale ale cartuşelor şi coboară oblic până aproape de mijlocul cadrului vertical drept, tăind bucla literei R din ROMANIA, precum şi fondul haşurat al cartuşului.
Este demnă de reţinut.

joi, 23 august 2012

Mai încetişor...

Am avut două zile tare încărcate, parcă toată treaba din luna august s-a adunat în intervalul acesta.
Aveam mai devreme de gând să continui cu încă un episod referitor la metodica studiului, dar simt că nu îmi mai pot aduna gândurile acum. Aşa că o las pentru mâine. Va fi vorba de hârtiile, respectiv de tirajele emisiunilor "Spic de grâu". E o treabă tare încurcată, iar cataloagele noastre o încurcă şi mai mult, deoarece informaţiile sunt eronate pentru unele tiraje. Aşa că, dacă aveţi nelămuriri, pregătiţi-le de acum.

Dar pentru că doresc să vă fac o seară agreabilă, vă las să ascultaţi câteva balade (rock, desigur...   :D).


(user: mastinofilippo)


(user: motig79)


(user: Tjoppy)

Alte câteva balade foarte frumoase puteţi asculta şi la Călin, căci el m-a "stârnit".

miercuri, 22 august 2012

Mărci Ferdinand cu pliu de hârtie

Am văzut piesa pe eBay. Deşi nu constituie o mare raritate, ea este destul de spectaculoasă.

După "desfacerea" pliului, deplasarea egală cu lăţimea "acordeonului" crează şi o "barare" albă a efigiei mărcii din mijloc.
Piesa a fost vândută cu 21 de dolari, după 11 biduri. Părerea mea e că preţul de adjudecare este puţin prea mare faţă de importanţa varietăţii, chiar dacă este spectaculoasă.

marți, 21 august 2012

Şi ea a circulat în Bucovina

Am avut o discuţie mai îndelungată cu un coleg de pasiune, referitoare la ce mărci au fost utilizate până la 1900 de către administraţia poştală austriacă în Bucovina. Conform inventarului meu, toate mărcile care au avut putere de circulaţie în Austria propriu-zisă au fost distribuite şi în Bucovina (poate cu excepţia mărcilor "Mercur" pentru ziare din 1851 - cele galbene, roz şi roşii - şi din 1858 - cea albastră -, din care nu se cunosc exemplare cu ştampile din Bucovina).
Discuţia s-a oprit asupra mărcii de 50 kreuzer din emisiunea "Vulturul", 1881. Am fost contrazis, eu afirmând că şi această marcă a circulat în Bucovina. Iată dovada, un frumos unicat cu ştampila oficiului Vatra Dornei.


Despre metodica studiului (15)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14.

Problema tipurilor de hârtii. Cataloagele şi practica

Principala problemă cu care se confruntă studiul mărcilor româneşti este numărul foarte mic al colecţionarilor capabili să difrenţieze categoriile şi tipurile de hârtie utilizate la emisiunile mai vechi. Există mai multe emisiuni care dau serios de furcă colecţionarilor, mai ales din perioada postclasică, precum şi din perioada Primului Război Mondial şi imediat după aceea.

Cauzele ar fi în principal două:
1. Niciunul dintre cataloagele utilizate în prezent nu a avut ca autori pentru aceste perioade colecţionari care să dispună de cunoştinţele necesare cel puţin la nivel mediu. Din această cauză, descrierile şi clasificările sunt vagi sau într-o măsură importantă eronate.
2. Lipsa în continuare a unor studii exhaustive pentru fiecare emisiune, autolimitarea colecţionarilor şi lipsa dorinţei acestora de implicare în studiul tradiţional.

Nu de puţine ori m-am confruntat cu colecţionari care susţineau că o piesă oarecare are un anume filigran şi o anume hârtie doar pentru motivul că acea varietate era mai bine cotată în, să zicem, CMPR 1974. Dar atunci când îi puneam omului în faţă un mic lot de câteva zeci de piese similare, era în totalitate incapabil să facă vreo diferenţă între variantele de hârtie.

Cum se învaţă varietăţile de hârtie?

Aşa ceva nu prea se învaţă din cataloage, ci exclusiv din practică.
Singura metodă sigură este studierea unui număr cât mai mare de mărci. Mărcile obliterate se pretează mult mai bine la aşa ceva, deoarece sunt eliminate influenţele date de gumaj, care pot denatura uneori foarte mult rezultatele cercetării, mai puţin în cazul în care se cunoaşte cu precizia utilizarea unui anumit gumaj (din păcate, studiile referitoare la gumajul mărcilor vechi lipsesc în totalitate).

Pentru un specialist adevărat, singurele "unelte" de care are nevoie pentru început sunt doar ochii şi degetele. Abia după ce capătă puţină experienţă, ar putea apela şi la un micrometru (numai dacă doreşte o specializare mai avansată).
Cel mai important în departajarea tipurilor de hârtie este pipăitul. Pur şi simplu, se ia marca între degete (eu folosesc arătătorul şi degetul mare), încercând să-mi dau seama de câteva din elementele descrise în episodul anterior: cam care este grosimea, cum este suprafaţa hârtiei (netedă, lucioasă sau mai poroasă, aspră) şi care este consistenţa ei (se "rulează" pe deget mai greu sau mai uşor, urmărind în acelaşi timp cu atenţie să nu cumva să îndoi marca).
Totodată, privind marca în zare (având o sursă adecvată de lumină în partea opusă) se poate aprecia gradul de transparenţă al hârtiei (şi implicit dacă are sau nu filigran şi în ce poziţie este acesta).
Uneori este de ajutor aşezarea mărcii în palmă la un unghi ascuţit faţă de orizontală şi examinarea suprafeţei hârtiei faţă de o rază de la sursa de lumină care cade, de asemenea, oblic. Aşa se poate identifica relativ uşor hârtia costată.

După mai mulţi ani de făcut astfel, dar şi după mai multe mii de mărci verificate, colecţionarul îşi poate forma deprinderi în urma cărora identificarea unei categorii de hârtie nu mai este aşa de grea.

Care sunt emisiunile "cu probleme"?

La emisiunile "Paris" şi "Bucureşti" nu s-au înregistrat tipuri diferite de hârtie. S-au semnalat însă piese pe hârtii de altă culoare decât cea normală. În toate situaţiile în care am avut acces direct la aceste semnalări însă, ele nu s-au confirmat.

Emisiunea "Perle" pare a fi fost imprimată pe un singur sortiment de hârtie. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat la mărcile emisiunii "Vulturi" fără filigran, care constituie doar o grupare convenţională a mai multor tiraje imprimate separat pe hârtii de culori diferite, între 1885 şi 1889. Ceea ce este interesant e că la mărcile "Vulturi", hârtia pare din punct de vedere calitativ similară, indiferent de culoare (diferenţele sunt mici, insesizabile pentru un ochi neformat). Apar probleme de identificare la mărcile de 15 bani brun roşcat şi 25 bani albastru, care au fost imprimate atât pe hârtie albă, cât şi pe o hârtie de culoare crem slab.

Partea interesantă intervine la mărcile "Taxa de plată" (emisiunile cuprinse între 1881 şi 1890). Dacă la prima emisiune nu apar decât diferenţe minore de hârtie, la cele două mărci imprimate în aşa-zisele culori schimbate (brun roşcat - catalogate ca apărând în 1885, dar fiind cunoscute mărci utilizate încă din 1884). Probleme mai apar în identificarea mărcilor "taxă" din emisiunile 1887-1889 (pe hârtie albă, respectiv gălbuie), care sunt frecvent confundate cu cele ale emisiunii 1902-1910. Partea interesantă este că hârtia gălbuie de la emisiunea 1889 de "taxe" nu am întâlnit-o până acum la mărcile de poştă din aceeaşi perioadă ("Vulturi, adică).

La mărcile "Cifra în 4 colţuri" fără filigran există în mod clar cel puţin două tiraje distincte pentru fiecare valoare, unul pe hârtie subţire, transparentă, respectiv unul pe hârtie albă, de grosime medie spre groasă, moale şi opacă. După ştiinţa mea, nu există niciun studiu al hârtiilor acestei emisiuni, detaliat pe tipuri de clişeu şi danteluri, iar determinarea datelor în care au apărut cele două tipuri distincte de hârtie nu a preocupat pe nimeni.

La mărcile imprimate pe hârtia cu pseudofiligran "stema mică" nu s-au înregistrat diferenţe notabile de hârtie, părând că aceasta face parte dintr-un sortiment compact. Este vorba de mărcile "Vulturi" (1889), "Cifra în 4 colţuri" (1890), "Taxa de plată" (1890-1896) şi "Taxa de factagiu" (1895-1896). Pentru aceste ultime două categorii de mărci, deşi formatul clişeelor este diferit de cel al mărcilor uzuale de poştă, nu s-au utilizat hârtii diferite, tocmai din această cauză pseudofiligranul fiind culcat şi nepotrivindu-se ca poziţie/suprapunere.

Poate că una dintre cele mai frumoase probleme în ceea ce priveşte studiul se întâlneşte la mărcile cu filigranul PR (la mărcile "Spic de grâu" din 1894-1899 - cea mai complexă emisiune din filatelia românească, precum şi la mărcile "Taxa de plată" şi "Taxa de factagiu" din 1898-1899). Dar despre aceste emisiuni, precum şi despre emisiunile mai târzii vom continua într-un episod viitor.

© 2012. Preluarea prezentului articol se poate face numai pe baza unui acord scris.

luni, 20 august 2012

Mâine ar fi împlinit 87 de ani

Ştampilă necunoscută?

Trecând în revistă oferta făcută de casa de licitaţii Schlegel (cea de-a 11-a licitaţie, programată să înceapă pe data de 27 august curent), am remarcat o piesă destul de interesantă.


Este vorba de un unicat obliterat al mărcii de 5 bani "favorit" din 1869, care poartă un gragment mic al ştampilei de timp PITESTI, dar mai are, chiar central, o a doua ştampilă având textul "Boboc", cu caractere caligrafice (îmi pare rău pentru ilustraţia foarte mică, aşa au pus-o pe site cei de la casa germană).

În descrierea piesei, catalogul "glăsuieşte" astfel:

«"BOBOC" als blauer Kursivstempel auf 5 Bani Fürst Carol orange. Diese Neuentdeckung wurde auch den Spezialisten Dr.Gmach BPP und Herrn Heimbüchler AIEP vorgelegt. Bislang ist dieser Stempel als Poststempel unbekannt! Der kleine Ort besaß in der Verwendungszeit der Marken nach Wissen von Herrn Heimbüchler kein Postamt. Stempel dieser Art mit geschwungenem Abschluß sind in Rumänien nicht üblich! Herr Heimbüchler vermutet, dass es sich um einen privaten Stempel handelt. (Bahnpoststempel, Stampilografie Postala S.210?). Der Ort liegt ca. 40 km östlich von Pitesti. Die Marke und der Stempel sind auf jeden Fall echt und entsprechend geprüft Dr.Gmach BPP. Außergewöhnlich und bislang unbekannt!».

Personal, am încercat să-i aplic câteva filtre imaginii şi să o măresc puţin. Am trecut-o, concomitent, prin două filtre care execută analiză spectrală  în standard HSB, apoi în standard Lab (deoarece mi-e mi-a fost clar că scan-ul RGB nu prea reprezintă culorile reale, cel puţin aşa indică histograma). A ieşit cam aşa:


Acum se vede de la o poştă că cele două ştampile nu au aceeaşi culoare. Nu pot decât să îmbrăţişez părerea celor doi specialişti menţionaţi în descrierea piesei: avem de-a face cu o ştampilă particulară, mai mult ca sigur. Pentru toate ştampilele poştale utilizate până în 1871 s-au descoperit documentele în arhive (sinteza lor este făcută de Kiriac Dragomir în "Ştampilografia" pomenită de cei doi experţi) şi această ştampilă nu se regăseşte printre cele poştale oficiale. Cât despre o ştampilă feroviară, nu ştiu dacă până în 1872 la Boboc să fi existat vreo cale ferată. Abia prin anii '80 apare o gară Boboc, situată la acea dată în judeţul Buzău.

54 de parale original la Rauhut, pe 24 august

Casa de licitaţii Harald Rauhut oferă, în cadrul licitaţiei cu numărul 144, ce va începe în 24 august a.c., un frumos exemplar obliterat de 54 de parale Cap de bour din prima emisiune.

Iată pe scurt descrierea făcută de casa germană:

"Moldau, Ochsenkopf, 54 Par. blau auf grünem Papier, voll- bis breitrandiges Kabinettstück, oben 10mm Rand (wohl Bogenrand, dort Bugspur), farbfrisch, mit besserem K2 "Tekutsch". In dieser Qualität eine seltene Marke. Mi. 6000,-, Atteste Nussbaum und Heimbüchler ("völlig einwandfrei ... mit diesen breiten Rändern ein Ausnahmestück.")".

Preţul de strigare este de 4.000 de euro.

În cadrul aceleiaşi licitaţii, pe lângă mai multe piese frumoase ale poştei austriece din Ardeal, dar şi din Principatele Române, la capitolul "România" mai este oferit un eseu al cadrului mărcii de 50 de bani "Carol cu barbă - impresiune defectuoasă".

Eseul are un preţ de strigare de 500 de euro.

Încă un şir de făcături

Vânzătorul cu ID-ul hold21112 de pe eBay continuă să ofere făcături. Mai nou (probabil pentru că nu găseşte suficientă "marfă" fără supratipar, a început să utilizeze chiar şi mărci din emisiuni mai târzii, care nu au circulat niciodată pe teritoriul României. Ca în această ilustraţie:


Această marcă de 25 de coroane a fost pusă în circulaţie (în Ungaria) după 1920. Ce treabă o fi avut ea cu România, numai Dumnezeu poate să ştie (şi bineînţeles fabricantul...).

Nu înţeleg cum de nu "sare în ochi" faptul că acest comerciant oferă în exclusivitate numai "supratipare". Puteţi să vă convingeţi vizualizând ultima lui ofertă, aici.

duminică, 19 august 2012

Scrisori militare oficiale

Un lot constituit din cinci piese circulate, oferit de casa britanică de licitaţii Sandafayre pe data de 14 august a.c. mi-a atras atenţia, deoarece sunt două cărţi poştale pe crae nu le-am mai văzut până la această dată.

Prima piesă este cunoscută. Exact ea a fost ilustrată de către ing. Călin Marinescu în volumul "Istoricul poştei militare române 1859-2000" (Bucureşti, 2001) la pag. 42. A doua piesă este una dintre cele pe crae nu le-am mai văzut.

O altă piesă pe care nu am mai văzut-o. Este personalizată pentru Regimentul 7 Racova, fiind expediată în ianuarie 1916.

Piesa de sus a fost şi ea ilustrată în lucrarea menţionată a ing. Călin Marinescu, la pag. 44.
Ultima piesă nu este militară, dar prezintă o particularitate interesantă: deşi poartă inscripţia "Scutit de Timbru", ea a primit însă o ştampilă "T" în cerc (porto), o dovadă a faptului că un funcţionar poştal nu a fost de acord cu inscripţia amintită.

sâmbătă, 18 august 2012

Varietăţi interesante

Am adunat pentru voi mai multe varietăţi interesante pe care le-am văzut prin licitaţiile online în ultima lună. Marea majoritate sunt semnalate şi se cunosc de către "vânătorii" de astfel de piese. Dacă vă interesează preţurile de vânzare ale pieselor, le găsiţi în numele fişierelor imagine.

La timbrul de ajutor benevol "Traian" de 10 bani roşu din 1915 există mărci din marginea de coală care au această margine nedantelată.

La aceeaşi marcă se cunoaşte şi un număr de planşă (probabil) imprimat pe marginea de coală. Am văzut de câteva ori astfel de piese.

Şi la marca verde se întâlnesc mărci cu marginea de coală nedantelată.

La timbrul de ajutor de 50 bani (în culoare schimbată, din 1918) această pereche orizontală nedantelată la mijloc este o varietate spectaculoasă.

La timbrul de asistenţă socială de 50 de bani din 1921 apare o varietate foarte interesantă - o "curbă" de culoare la marca stângă superioară din bloc generată probabil de o sfoară sau alt corp străin, ajuns întâmplător pe planşa de tipar.

La aceeaşi emisiune, un lot de patru perechi nedantelate la mijloc a trezit interesul doritorilor. O astfel de ofertă este destul de rar întâlnită.

Un bloc de 10 bani Ferdinand "cap mic" prezintă o varietate foarte interesantă, este vorba de o dantelură dublă rar întâlnită. Cred că preţul realizat este mai mic decât ar fi cerut raritatea varietăţii.

La aceeaşi marcă, o pereche orizontală nedantelată la mijloc a realizat un preţ puţin peste media pieselor similare oferite în ultima perioadă.

O altă varietate interesantă care nu este întâlnită prea des este impresiunea ofset ("abklatsch"-ul) parţial(ă) a supratiparului.

Altă margine de coală nedantelată, de această dată la timbrul ARPA din 1931.

La timbrul aviaţiei din 1931, perechile nedantelate la mijloc sunt cunoscute, dar nu sunt comune.

Altă pereche nedantelată la mijloc, cunoscută şi catalogată. Nu este o piesă nici comună, dar nici prea rară.

O piesă foarte rară este această pereche, care are filigran PTT şi care nu a fost emisă oficial pe această hârtie. Mărcile provin din coli cu supratipar "Timbrul aviaţiei" (ca cel al piesei precedente), rămase fără supratipar din cauza deplasării acestuia. Preţul realizat este cu mult mai mic în comparaţie cu raritatea piesei.

 Timbrele aviaţiei din 1936 (modelul "pilot") au fost parţial puse în circulaţie şi nedantelate. Ele sunt relativ rare, fiind subcotate în cataloage.

Timbrul pentru fondul aviaţiei ("trimiteri poştale") din 1936 este relativ rar în perechi nedantelate la mijloc.

Coliţele dantelate "Asistenţa PTT" sunt cunoscute pentru numărul destul de mare de varietăţi înregistrate. În acest exemplu, coliţa nu are linia de dantelură de pe latura inferioară a ştraifului de mărci.

La aceeaşi coliţă mai apare o varietate: o linie verticală de dantelură în plus faţă de coliţele normale.

La poşta locală Oradea din 1945, valoarea de 30 fillér are marginea de coală nedantelată.

La aceeaşi emisiune, aceeaşi varietate la valoarea de 2 pengö, de data aceasta întâlnită la marginea superioară.

O varietate rară este supratiparul răsturnat la timbrul IOVR de 1 leu din 1947. Preţul realizat reflectă relativ apropiat raritatea.
Dacă aveţi întrebări, le aştept cu plăcere.