Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

duminică, 31 martie 2013

Soldatul de la Castelul Peleş

Piesa de mai jos a fost vândută zilele trecute într-o licitaţie. Nu a realizat cine ştie ce preţ şi nici nu e o mare raritate, dar mi-a plăcut "mesajul" pe care îl transmite prin timp generaţiilor actuale (click pe imagini pentru mărire).

În vara lui 1909, familia i-a trimis prin mandat poştal doi lei şi 50 de bani soldatului Petre Mihail din Compania a 2-a, Batalionul 3 Vânători "în garda palat Sinaea, La Sinaea".
Mandatul a ajuns a doua zi după expediere la destinaţie, la Sinaia, apoi chiar la Castelul Peleş, aşa cum arată ştampilele de sosire de pe verso. Tot pe verso s-a aplicat şi ştampila-sigiliu a unităţii militare de gardă, lângă semnătura unui căpitan (Manase?).
La acea dată, o scrisoare simplă internă costa 15 bani, iar o ilustrată numai 10 bani. Ce însemnau doi lei şi jumătate? Atât a avut atunci probail familia sărmană a soldatului din Bălteşti, Prahova.

Eseuri la "60 de ani vârstă Ferdinand"

Un colecţionar sau negustor olandez (care a desfăcut pe eBay o colecţie destul de frumoasă de marcă poştală românească veche - am mai semnalat loturi provenite de la el) a vândut pe acelaşi portal cu ceva timp în urmă câteva eseuri de la emisiunea "60 de ani vârstă Ferdinand". Mi-au atras atenţia o coală şi un bloc mai mare, vă povestesc şi de ce.

Dacă veţi menţine cursorul mouseului pe imagini veţi putea vedea pe bara de stare câte biduri a primit fiecare piesă şi cu ce preţ s-a vândut.
Motivul pentru care aceste dou piese mi-au atras atenţia este poziţia unei erori constante care se regăseşte la un clişeu al valorii de 25 bani, numai la eseuri, chiar la cele imprimate în culori diferite.
La blocul de jos eroarea este vizibilă mai bine la marca a doua de pe primul rând - o pată mare albă pe ornamentul cadrului stâng şi alte pete albe mai mici în spatele creştetului efigiei. Aceeaşi eroare este vizibilă (ceva mai greu din cauza imaginii mici) la coala de sus, clişeul în cauză fiind primul din dreapta de pe rândul trei.
Încă nu am reuşit să realizez cel mai plauzibil scenariu referitor la modul de multiplicare a clişeelor, dar aceasta este fără îndoială o problemă interesantă şi provocatoare.

sâmbătă, 30 martie 2013

Hai, primăvară!...

Mai scoateţi nasul din calculatoare, afară totul prinde viaţă!...


Duzina de cuvinte - Dantela

Se tot uita la gravura mică şi delicată de mai bine de un sfert de oră. Ba o apropia de ochi, căutând parcă să numere liniile fine de haşură, ba o depărta la lungimea braţului. S-a ridicat de pe scaun, s-a dus la fereastră şi o privi încă o dată sub lumina blândă a prânzului, care cădea perfect. Totul îi satisfăcea aşteptările. Era bine că n-a avut iar parte de acel duş rece, ca anul trecut. Poţi să petreci multe zile pentru a termina un singur element, dar dacă ai greşit, trebuie să o iei de la capăt, tot ce-ai muncit până atunci este pierdut. Toate sunt legate una de alta, este un adevăr, realizarea gravurii reprezintă pe deplin măsura priceperii artistului.


În esenţă, totul pare a se desfăşura cu un singur scop. Este un lucru greu de învăţat, dar satisfacţie e pe măsură. Totul trebuie să fie perfect, să mulţumească ochiul şi sufletul deopotrivă.


Ce poate fi mai frumos ca un lucru bine făcut? "Da... - îşi spuse el în barbă - avem o datorie, trebuie să hrănim sufletul, să dăm spiritului frumosul de care are nevoie"...



În provocarea celor douăsprezece cuvinte ne conduce psi. Şi-au încercat puterile şi alma nahe, dor, Cristian, Tibi, scorpio, carmen pricop, La Fée, roxana, paporniţa, Vero, lili3d, Dictatura Justiţiei.

vineri, 29 martie 2013

Scrisori clasice asemănătoare. Tragem învăţăminte

Se întâmplă mai rar ca în aceeaşi perioadă să fie puse în vânzare mai multe piese oarecum identice. În primul rând, cei interesaţi de aşa ceva au avut de unde alege. În al doilea rând, analiştilor le-a picat toată povestea exact precum o mânuşă, deoarece se pot trage câteva concluzii din analiza comparată a pieselor. N-am să o lungesc, ci am să trec direct la prezentarea scrisorilor cu pricina. Este vorba numai de scrisori francate cu câte un unicat de 18 bani "favorit" din 1868, scrisori simple expediate între diverse oraşe din Principate (click pe imagini pentru mărire). Niciuna dintre scrisori nu este datată, aşa că putem doar presupune că ele sunt cuprinse înăuntrul perioadei de valabilitate a tarifului de 18 bani pentru scrisoarea simplă din prima treaptă de greutate.

Scrisoare expediată de la Bucureşti la Piteşti, cu ştampile clare atât la plecare, cât şi la sosire. Vândută cu 88 dolari (13 oferte).

Scrisoare expediată de la Buzău la Ploieşti. Gumajul mărcii a reacţionat cu hârtia scrisorii, decolorând-o, dar fără a afecta frumuseţea ei. Vândută cu 91 dolari (18 oferte).

Scrisoare expediată de la Giurgiu la Bucureşti. Ştampila de sosire este păstrată numai parţial. Vândută cu 133,50 dolari (o singură ofertă).

Scrisoare expediată de la Iaşi la Bucureşti. Propusă la vânzare cu un preţ de strigare de 325 dolari, dar rămasă nevândută.

Scrisoare expediată de la Ploieşti la Brăila. Ştampila de plecare este mai greu lizibilă. Pe spatele scrisorii există o notă cu creionul, care indică sursa lotului de scrisori prezentate mai sus (cu excepţia uneia, pe care cred că o bănuiţi). Vândută cu 64 dolari (10 oferte).

Tot ce mai aveţi de făcut acum este să studiaţi piesele şi să căutaţi răspunsurile: de ce s-a vândut fiecare cu acele preţuri şi nu cu mai mult sau mai puţin? Este corectă departajarea? Cum influenţează frumuseţea scrisorilor preţul acestora?
Spor la treabă! (şi nu-mi cereţi să răspund eu la întrebări; sunt lucruri care se spun, dar şi lucruri care trebuie deduse şi învăţate şi care nu se fac "cadou").

joi, 28 martie 2013

Poştele militare de campanie germane şi ruseşti

Doar la vreo două zile diferenţă am observat piesele descrise mai jos. Ambele provin de la poştei militare străine care au funcţionat pe teritoriul românesc.

Această piesă este interesantă deoarece are cele două "ingrediente" de interes pentru colecţionarii români: o scrisoare transportată cu o poştă străină, francată cu o marcă aparţinând unei poşte străine, dar pe teritoriul românesc.
După data ştampilei obliterante, plicul a fost expediat prin intermediul poştei germane de campanie în februarie 1944.
Nici bine n-au plecat nemţii, şi au venit ruşii peste noi...

Aceasta este o misivă expediată tot prin poşta militară de campanie (de această dată rusească), în septembrie 1945. Pe faţa plicului se distinge o ştampilă cu textul POLEVAIA POCITA (nu dispun de documentaţia necesară, dar cel care a oferit plicul pe portalul de licitaţii online a precizat că acesta provine de la o unitate militară dispusă pe teritoriul României). Plicul a fost expediat la Riga (există pe verso ştampila de sosire), fiind (cum era şi normal) trecut prin cenzura sovietică (număr de cenzor 07563, ştampila de pe verso, aplicată cu tuş violet).

Nu cunosc dacă şi-a propus cineva să realizeze acest lucru, dar cred că avem nevoie de o listă (de preferat cât mai completă) cu denumirea unităţilor fiecărei armate, cu locul de dispunere a acestora şi cu perioada de staţionare în locaţia respectivă. Pe baza acestor date, colecţionarii de istorie poştală militară pot recurge la datele istorice pentru a-şi putea evalua în mod optim piesele. Cei mai mulţi colecţionari fac uz în prezent de evaluări "la ochiometru", neştiind să argumenteze care sunt factorii care i-au determinat să stabilească o valoare pentru o anumită piesă.

A descoperit eroarea! (numai că marca era falsă...)

Despre falsurile întâlnite la mărcile uzuale Ferdinand s-a scris în literatura noastră, iar cei "născuţi mai devreme" cunosc principala caracteristică a falsurilor în dauna filateliştilor executate la mărcile de 6 lei "cap mic". Colecţionarii mai tineri şi mai lipsiţi de experienţă continuă însă să cadă în plasa acestor falsuri, care sunt totuşi destul de bine executate.

Cu ceva timp în urmă m-am amuzat atunci când am dat pe eBay peste un astfel de fals, dar care prezenta o "eroare" de tipar, mai precis o pată de culoare cauzată de condiţiile de imprimare a falsurilor nu prea strălucite.


"Eroarea" este destul de spectaculoasă. Câţiva amatori s-au şi repezit asupra "piesei", ea fiind vândută. La data respectivă m-am limitat la a mă amuza de situaţia în care s-au aflat probabil atât vânzătorul, cât şi amatorii, luând "eroarea" de bună.

Poate v-am intrigat cu această introducere, dar revin acum la firul principal al naraţiunii. La toate culorile mărcilor de 6 lei Ferdinand "cap mic" sau executat (probabil în perioada interbelică) falsuri integrale în dauna filateliştilor, din cauza rarităţii mai mari a acestor mărci în comparaţie cu restul valorilor. Principala caracteristică prin care se deosebesc de mărcile originale este o mică pată albă situată sub bucla literei P din POSTA. Din cauza acestei pete, falsurile au fost denumite generic "ROSTA" de către colecţionarii mai bătrâni.
Căutând prin baza mea de date şi de imagini, am dat peste câteva alte falsuri ale mărcii de 6 lei, care prezintă toate aceeaşi caracteristică, pata albă de sub bucla lui P (click pentru mărire).

Hârtia falsurilor diferă uşor faţă de cea utilizată la oricare din mărcile de 6 lei, iar dantelura lor este întotdeauna în linie.

miercuri, 27 martie 2013

Primele emisiuni din Ecuador

Ultima licitaţie a casei americane Cherrystone a avut în ofertă câteva colecţii deosebite, una dintre ele (Anglia) v-am prezentat-o deja într-un articol mai vechi.
În cadrul aceleiaşi licitaţii a fost oferită şi o altă colecţie foarte frumoasă, aranjată sub forma unui exponat.


Pentru a putea fi vizualizată mai uşor, am pregătit un fişier PDF (care nu are decât 17 MB ca dimensiune) cu peste 50 de pagini. Textele exponatului sunt în limba engleză, putând fi uşor parcurse.
Pentru cei pasionaţi de piesele vechi, le spun că au ce învăţa din această colecţie extraordinară. Sunt destule piese care sunt considerate unicat.
Puteţi descărca fişierul PDF de aici. Sper să vă placă.

Caligrafia...

Fără cuvinte!...


Via booooooom

marți, 26 martie 2013

O piesă rară plecată din Constanţa

Scrisoarea din imaginile de mai jos (click pentru mărire) a fost vândută la licitaţia cu numărul 84 a casei Lugdunum.


Scrisoarea a fost expediată în 1868 din Constanţa la Constantinopol, prin intermediul agenţiei austriece de navigaţie Lloyd. Ştampila de plecare (aplicată în colţul drept superior, pe faţa scrisorii) este din tipul uzual, cu legenda LLOYD AGENZIE KUSTENDJE. Pe verso se distinge o ştampilă similară, a agenţiei din Constantinopol. Frumuseţea scrisorii este dată de ştampila "15." (rară) aplicată pe faţă, cu acelaşi tuş cu cel folosit şi la ştampila cu dată.
Scrisoarea a fost oferită la un preţ de strigare de 1.200 euro, fiind adjudecată în final pentru 1.365 euro.

Regulile de bază pentru biletele poştale de economii

Serviciul de economii poştale a existat în Austria începând din 1882, beneficiind de întreguri poştale cu marcă fixă - bilete de economii, atât în limba germană, cât şi bilingve, în germană şi în alte şapte limbi vorbite de populaţia imperiului (cehă, italiană, poloneză, rutenă, sârbă, croată şi română).
În imaginile de mai jos puteţi vedea un bilet bilingv (germană şi română) din a treia emisiune (dar numai a doua pentru limba română), din 1890. Pe verso sunt precizate instrucţiunile de utilizare într-o limbă română destul de simpatică.


Schimbarea destinaţiei unei ştampile

Vă prezint altă piesă care mi-a plăcut - un plic dintr-un lot mai bogat de piese de istorie poştală, prezentat la licitaţia unei case specializate din Marea Britanie (click pe imagine pentru mărire).


Este vorba de o recomandată externă, expediată în luna mai 1921 din gara transilvăneană Vaţa de Jos la Viena. Francarea cu timbrul de ajutor de 10 bani era obligatorie numai pentru corespondenţa internă, dar nu aceasta este problema interesantă la plicul din imagine, ci modul de utilizare a vechii ştampile maghiare a gării, "ALVÁCZA" liniară în cadru dreptunghiular. Ea a fost aplicată pe plic şi "modificată" apoi cu un creion roşu pentru a înlocui o ştampilă de serviciu pentru recomandate, nesosită probabil. Este interesant că pentru ştampila comună de zi era deja, la acea dată, o ştampilă românească în serviciu.
Pe timpul fostei administraţii poştale maghiare, în comuna Vaţa de Jos existase un oficiu înfiinţat în 1899, care a utilizat până la sosirea administraţiei române doar un singur tip de ştampilă, tip J, cu aceeaşi legendă cu cea a ştampilei utilizate în gară.

Debreţin, o circulaţie "obişnuită"

M-au "asasinat" câteva persoane în ultima perioadă cu plicuri francate cu mărci de ocupaţie "Debreţin" care au fost realizate de complezenţă.

În imaginea de mai sus (click pentru mărire) este o piesă oferită în luna februarie la o licitaţie maghiară. Astfel de piese le consider eu "normale" pentru perioada când teritoriul maghiar a fost ocupat de armata română. Francaturile cu multe mărci supratipărite (toate frumos aranjate) nu-mi inspiră absolut nicio încredere. Deşi am văzut multe astfel de piese, personal nu sunt convins că ele au circulat în mod real pe corespondenţă (cine mă contrazice să facă bine şi să-mi arate şi piesa pentru exemplificare).
Mai este un lucru pe care doresc să îl precizez. Nu ştiu să fi existat vreo expertiză a cuiva care să fi demonstrat originalitatea ştampilei cenzurii române pe vreun astfel de plic tapetat cu mărci cu supratipar. Nici măcar nu ştiu dacă şi-a ridicat cineva vreodată această problemă (nu este chiar domeniul meu de specializare). Aş fi interesat de păreri, dacă este cineva dispus la aşa ceva. Oricum este o problemă care trebuie clarificată (printre multe, multe altele), dar se pare că n-are nimeni "vână".

luni, 25 martie 2013

Mi-au plăcut la Viennafil

Îmi propusesem mai demult să scriu o recenzie a ultimei licitaţii a casei Viennafil, desfăşurată la începutul lunii februarie a.c., dar m-am luat mereu cu altele. Ca să rămân cu inima împăcată voi face totuşi o rapidă trecere în revistă a pieselor cu potenţial interes din partea colecţionarilor români şi care mi-au şi plăcut.

Scrisoare cu faţa curată, francată cu o marcă de 3 kreuzer din prima emisiune austriacă (hârtie de mână, tip Ia după Ferchenbauer), expediată pe5 noiembrie 1850 din Deva (ştampilă clară tip B, cu data adăugată manual) la Alba Iulia. Este o ştampilă mai rară pe mărcile primei emisiuni. Oferită cu numai 80 euro, scrisoarea a fost vândută pentru 230 euro.

Această splendidă scrisoare a fost expediată pe 18 mai 1866 din Brăila cu un vapor al companiei austriece de navigaţie dunăreană DDSG, având ca destinaţie capitala Principatelor, Bucureşti. Scrisoarea a făcut o escală în portul românesc Giurgiu, unde a primit pe faţă o ştampilă de tranzit, fiind redirecţionată mai departe. Taxa corespunzătoare dinstanţei dintre Giurgiu şi Bucureşti (30 parale) a fost înscrisă tot pe faţa scrisorii, cu creionul. Este o piesă deosebită de istorie poştală, de interes atât pentru colecţionarii de Austria, cât şi pentru cei de piese româneşti. Scrisoarea a avut un preţ de strigare de 550 euro, fiind adjudecată în final cu 2.500 euro.

Scrisoare expediată pe 11 septembrie 1876 din Sistov (Bulgaria) la Galaţi, prin intermediul poştei fluviale austriece DDSG. La sosirea în portul românesc, scrisoarea a fost taxată cu dublul insuficienţei, adică 2x30=60 bani (din 1869 mărcile DDSG nu mai aveau putere de francare pe teritoriul românesc). Pentru taxa porto, a fost aplicată şi o ştampilă "T" în cerc. Plecând de la 340 euro, scrisoarea a fost vândută în final cu 1.800 euro.

Scrisoarea din imaginea de mai sus este o piesă frumoasă a Levantului austriac. Expediată în decembrie 1864 din Bucureşti (oficiul consular austriac) la Berzasca, via Drencova, ea a fost francată cu două mărci de câte 5 soldi din emisiunea 1863, plus un unicat de 15 soldi din emisiunea 1864. Piesa a fost oferită pentru 1.200 euro, dar nu a fost vândută.

Aceasta este o piesă nu scumpă, ci puţin mai neobişnuită. Expediată în martie 1851 în regim porto din Triest la Galaţi (Moldova), scrisoarea poartă pe faţă o ştampilă administrativă a agenţiei Lloyd ("NAVIGAZIONE A VAPORE L.A."). Parcursul scrisorii a fost prin Viena, apoi prin Cernăuţi. Iniţial trimiterea a fost taxată cu "9/9", corectată (barată cu cerneală) printr-o taxă nouă, "18/18". Piesa a fost oferită şi achiziţionată pentru numai 100 de euro.

duminică, 24 martie 2013

Aroma de epocă a conţinutului filatelic

Cartea poştală din imaginile de mai jos (click pe imagini pentru mărire) a fost vândută pe un portal online zilele trecute.


Pe scurt, un colecţionar din Arad solicită unei reviste de anunţuri de specialitate inserarea, la mica publicitate, a unui text interesant prin conţinut, care ne dezvăluie şi cam "cum era mersul" pieţei la acea dată în comparaţie cu catalogul francez Yvert.

sâmbătă, 23 martie 2013

Antet al unui negustor de mărci

Am văzut o piesă care mi-a plăcut (click pe imagine pentru mărire).


Francatura corespunde tarifului corespunzător unei scrisori simple externe. În mod evident, plicul a fost expediat de către firma al cărei antet este imprimat pe faţă: "Comptoir Roumain-Americain de Philatélie, Calea Moşilor, 25 - Bucarest I".
Plicul face parte din oferta unei case filatelice maghiare, care are programată o licitaţie online în zilele care urmează.

vineri, 22 martie 2013

Pictură digitală în Photoshop - tutorial video

Iată un excelent tutorial de digital painting, folosind Photoshop CS6 şi o tabletă grafică (bineînţeles, mult talent şi mai ales pricepere câştigată în lucrul făcut constant zi de zi.
Mai multe detalii despre autor puteţi afla navigând pe pagina clipului de pe YouTube.
Dacă nu aveţi răbdare, nu vă chinuiţi, clipul depăşeşte două ore ca durată şi nu este destinat celor grăbiţi, ci celor dispusi să înveţe.
Vizionare plăcută.

Când a fost pusă în circulaţie a doua emisiune de mărci "Taxa de plată"?

De circa trei ani mă preocupă clarificarea unor aspecte legate de catalogarea mărcilor "Taxa de plată" din primul model, cifra mare în oval, format orizontal (imprimate în brun şi în verde). Aceste mărci sunt contemporanele mărcilor corespondente din perioada postclasică, începând cu "Perle" şi terminând cu mărcile "Spic de grâu" şi "Carol I - Tipografiate".
Am constatat că multe varietăţi catalogate prin lucrările româneşti mai vechi nu prea corepsund realităţii, în sensul imposibilităţii identificării pieselor în cauză. Un exemplu este "perechea tête-bêche" la marca de 5 bani brun din prima emisiune (varietate despre care în ultimii 20 de ani nu a putut nimeni să indice o colecţie în care se găseşte sau vreo licitaţie unde a fost oferită piesa, chiar mai veche). Pe de altă parte, am descoperit numeroase alte varietăţi la care autorii cataloagelor noastre nici nu s-au gândit cred şi pe care nu le-a semnalat absolut nimeni, de câd sunt ele puse în circulaţie (de exemplu varietăţile filigranelor PR la emisiunile imprimate în culoarea verde).
Pentru mine este clar în acest moment că în toată istoria filateliei româneşti nu prea a fost niciun colecţionar care să fi abordat studiul acestor emisiuni într-un mod serios.
Trebuie totuşi să menţioneaz un articol publicat în ultimul număr al revistei Filatelia, referitor la o aşa-zisă dantelură nouă. Îmi pare rău pentru autor, dar piesa în cauză este doar un fals destul de prost, uşor de identificat după forma cifrelor valorii din oval. O simplă comparaţie cu mărci obliterate din aceeaşi valoare (nu are importanţă emisiunea sau filigranul) poate scoate în relief uşor diferenţele, numai să existe bunăvoinţă şi corectitudine.

Problema pe care vreau să v-o supun atenţiei este data punerii în circulaţie a celei de-a doua emisiuni "Taxa de plată", aşa-zisele "culori schimbate", brun roşcat în loc de brun ciocolatiu. Nu am să menţionez decât CMPR 1974 (Kiriac Dragomir - Aurel Surpăţeanu), care indică drept dată de punere în circulaţie luna noiembrie a anului 1885. Catalogul Michel indică numai anul, 1885.

Perioada postclasică este plină de situaţii în care amploiaţii poştei manipulau în mod defectuos părţile mobile ale ştemplurilor, generând pe corespondenţe amprente care se disting prin date eronate, ordine modificată în dată, elemente răsturnate etc. Cel puţin pe perioada de circulaţie a mărcilor "Spic de grâu" am întâlnit multe asemenea situaţii. Ei bine, acum vorbind de dată - când vezi că găseşti trei, patru, cinci piese cu date mult mai timpurii decât cele îndeobşte cunoscute, atunci începi să te gândeşti că cineva a bătut câmpii când a scris ce-a scris. N-am s-o mai lungesc şi vă voi prezenta piesele în cauză.

18 iulie 1884, Bucureşti Cursa ?

6 septembrie 1884, Curtea de Argeş

4 octombrie 1884, R. Sărat

19 octombrie 1884, ?

23 octombrie 1884, Bucureşti Cursa 2

11 noiembrie 1884, Bucureşti Cursa 2

19 noiembrie 1884, Bucureşti Cursa ?

Iată aşadar că toate aceste piese devansează cu un an data înscrisă în CMPR 1974. Mai am şi destule piese purtând ştampile din prima parte a anului 1885.
Ca să nu credeţi că este vorba de marca de 30 de bani din prima emisiune (cea din 1881), vă prezint şi două astfel de unicate, pentru a le putea compara cu piesele de mai sus. Diferenţa de culoare este în mod cert evidentă.


Iată încă un exemplu de cât de bine au fost studiate mărcile noastre mai vechi.

miercuri, 20 martie 2013

Ditamai "cărămida"

Uneori, la mărcile postclasice se pot întâlni (mai ales la valorile nominale mici, care au avut şi cele mai mari tiraje, fiind imprimate în mai multe tranşe succesive) exemplare care au diverse pete de culoare. Un exemplu îl puteţi vedea în imaginea de mai jos.


Pe capul efigiei se poate distinge ditamai "cărămida", o pată de culoare, generată din cauza unei impurităţi care a aderat la clişeu, primind cerneală odată cu acesta înainte de imprimare.
Sunt colecţionari care acordă unor astfel de varietăţi o atenţie mai mare decât merită. Ele sunt mai degrabă curiozităţi care au o apariţia aproape întotdeauna aleatoare în masa tirajului unei mărci, neputând fi încadrate în categoria erorilor.

marți, 19 martie 2013

Scrisori externe cu mărci "Cluj" şi "Oradea"

Tot recitind bibliografia referitoare la mărcile emisiunilor Cluj-Oradea, am dat peste controversele referitoare la circulaţiile externe. Mi-am adus aminte că recent au fost vândute pe un portal online două astfel de plicuri. Curios, deşi sunt destul de rare, preţurile realizate nu au fost prea mari. Am senzaţia că "urmăritorii" de pe portalurile online nu prea ştiu să aprecieze astfel de piese (sau ele nu au fost "scăpate" de amatori).

O primă piesă a fost expediată din Oradea la Budapesta, în aprilie 1921. Înainte de a ajunge la destinaţie, a "luat-o" în direcţia opusă, poposind prima dată la Bucureşti.

A doua piesă a fost expediată în octombrie 1921 din Sibiu în Statele Unite, la New York.
Ambele corespondenţe au fost expediate recomandat (click pe imagini pentru mărire). Calculaţi singuri dacă se potrivesc sau nu cu tarifele în vigoare la datele respective. Se vede însă că ele sunt efectiv circulate.