Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

marți, 24 ianuarie 2012

Corespondenţă clasică

În ultimele două luni au apărut în licitaţiile online de pe eBay mai multe piese cu mărci clasice româneşti, care au fost bine primite de colecţionari, aproape toate beneficiind de un număr relativ mare de biduri. Este încă o dovadă că piesele clasice sunt urmărite şi dorite.
În rândurile de mai jos voi face o scurtă prezentare a acestor piese.

Scrisoare expediată probabil în 1863, de la Giurgiu la Brăila, francată cu o marcă de 30 parale Principatele Unite din 1862. Piesa prezintă o curiozitate: pe marcă se găsesc nu mai puţin de trei ştampile. Din păcate, scanul are o rezoluţie foarte mică şi nu am putut distinge clar care este natura celor trei ştampile. Din ce se vede, pot afirma că două dintre ştampile aparţin biroului Giurgiu (ştampilă dublu cerc cu stea, 26/2). A treia ştampilă pare a fi tot a biroului Giurgiu. Pe spatele scrisorii se află o ştampilă de tranzit BUCURESCI 27/2 cu agrafă simplă, precum şi ştampila de sosire, BRAILA 1/3, tot cu agrafă simplă.
Unul din cititori m-a întrebat dacă nu cumva ar fi posibil ca piesa să reprezinte o circulaţie frauduloasă (adică marca de 30 parale să fi fost deja ştampilată atunci când a fost aplicată pe scrisoare). Din cauza calităţii proaste a imaginii, nu îmi pot da seama dacă este sau nu aşa. Nici nu pot afirma, dar nici infirma că ar fi aşa.
Piesa a fost vândută cu 90 lire sterline, după 17 biduri.

O altă scrisoare simplă internă, francată cu o marcă de 30 parale 1862, Expediată de la Bucureşti la Giurgiu. Piesa nu ar avea ceva deosebit, dar are o faţă prezentabilă. Marca are margini mici, dar este relativ interesantă prin aspectul ancrasat al tiparului. Scrisoarea a fost vândută cu 71 dolari, după 14 biduri.

Aceasta este o scrisoare internă recomandată, din prima treaptă de greutate (click pe imagini pentru mărire). Ea este francată cu două mărci de 30 parale 1862, una pe faţa scrisoarii, cealaltă pe verso (deteriorată la deschiderea scrisorii). Scrisoarea a fost expediată de la Fălticeni (ştampile FRANCO pe mărci) pe 27 februarie, cu tranzit prin Roman pe 28 februarie şi sosire la Bucureşti, pe 4 martie (probabil 1863). Scrisorile recomandate purtând două mărci de 30 parale sunt mult mai rare decât cele cu o francatură simplă. Tocmai de aceea, în ciuda faptului că marca de pe verso este deteriorată, scrisoarea a fost vândută cu 188 dolari, după 18 biduri.

Piesa următoare se află într-o poziţie puţin delicată, în opinia mea (click pe imagini pentru mărire).
Este vorba despre faţa unei scrisori care ori a trecut, ori a fost în colecţia lui Geza von Jakots, fiind prezentată pe o foaie de expunere cu textul aferent, în română şi germană. Conform textului, marca ar aparţine tirajului 1864. Marca de 30 parale 1864 obliterată, pe fragmente sau pe scrisori este mult mai rară decât cea din 1862, ceea ce a şi dus la un interes mai mare din partea doritorilor, în ciuda faptului că nu avem de-a face cu o scrisoare completă. Piesa a fost vândută cu 142 dolari, după 14 biduri. Cu toate acestea, în opinia mea, marca (prezentată şi mărit) aparţine totuşi tirajului din 1862, adică este marca mai comună.

Această scrisoare este una frumoasă şi interesantă (click pe imagini pentru mărire). Este o scrisoare simplă, francată cu o marcă de 20 parale "favorit" din 1867 (hârtie subţire), expediată de la Craiova la Bucureşti. Ca francatură, este o piesă comună între scrisorile cu mărci ale acestei emisiuni. Interesul creşte însă odată cu examinarea mai atentă a mărcii. Ea prezintă o varietate de tipar foarte frumoasă sub literele RO din ROMÂNĂ, dar mai prezintă şi un frumos şi clar retuş în medalion. Scrisoarea a fost vândută cu 255 euro, după 19 biduri.

O scrisoare similară, dar cu marca obliterată cu un grătar simplu, a fost vândută după 20 biduri cu numai 109 dolari.

Aceasta este o piesă frumoasă, cu o faţă curată, prezentabilă. Marca de 20 parale este tot din tirajul pe hârtie subţire. Recipisa a fost expediată de la Târgu-Frumos la Bucureşti, în martie 1867. Pe faţa recipisei se distinge o amprentă foarte clară şi frumoasă a ştampilei biroului Târgu-Frumos, dublu cerc cu agrafă bogată. Recipisa a fost vândută cu 219 dolari, după 19 biduri.

Scrisoarea din imaginile de mai sus reprezintă oarecum o francatură "normală" pentru epoca sa, tariful în vigoare de 18 bani fiind realizat dintr-o marcă "favorit" de 15 bani 1869 şi una de 3 bani din 1870. Ea a fost expediată din Bucureşti (pe 16 septembrie) la Calafat (unde a ajuns pe 19 septembrie). Vânzătorul a cerut o sumă prea mare, în opinia mea, piesa rămânând nevândută.
Unul dintre colegii noştri m-a întrebat dacă nu cumva mărcile au fost aplicate ulterior pe scrisoare, având în vedere că din ştampila de pe mărci ajunge numai un fragment foarte mic şi pe plic. Atât cât îmi pot da seama după calitatea scanului, cred că piesa este bună. Desigur, este posibil să am o altă opinie dacă aş avea piesa în mână.

Această scrisoare este una simplă externă (tarif de 25 bani realizat dintr-o francatură simplă cu o marcă "favorit" din 1869), expediată de la Iaşi (28 aprilie 1871, ştampilă "mică") la Viena (unde ajunge a doua zi, pe 1 mai - faceţi o comparaţie cu timpul necesar unei trimiteri expediate în zilele noastre pe aceeaşi distanţă!). Piesa are o faţă frumoasă (în ciuda unui pliu orizontal care nu afectează marca). Ea a fost vândută cu 183 dolari, după 17 biduri.

Tot o francatură externă, de data aceasta recomandată, este cea din imaginile de mai sus (din păcate, calitatea imaginilor lasă mult de dorit). Scrisoarea este francată cu o marcă de 15 bani "favorit" din 1869, plus o marcă de 25 bani "barbă" dantelat (aplicată pe verso, dar distrusă la deschiderea scrisorii). Scrisoarea a fost expediată de la Bucureşti, pe 19 iulie 1872, spre Făgăraş (localitate aflată, la acea dată, pe teritoriul imperiului austriac). Este interesant parcursul scrisorii, care se poate reconstitui după ştampilele existente pe piesă: pe 21 iulie, ea ajunge la Târgovişte, pe 23 la Ploieşti (un parcurs interesant), pe 24 trecuse deja graniţa, găsindu-se la Braşov, ajungând la destinaţie pe 25 iulie.
Piesa a fost vândută cu 159 dolari, după 7 biduri.

Ultima piesă din lotul prezentat astăzi este un plic expediat în septembrie 1872 din Bucureşti la Brăila. Tariful de 10 bani a fost acoperit printr-o marcă Carol cu barbă, impresiune defectuoasă. Această marcă este rară pe scrisori, de aici rezultă şi preţul realizat de piesă: 368 dolari, după 16 biduri.

Odată ajuns la final, vă doresc tuturor o zi cât mai frumoasă.

41 de comentarii:

  1. Multumesc pentru aceste informatii, Max. Ca colectionar la inceput de drum, intotdeauna invat ceva nou. Salutari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fii te rog atent la exprimări, că nu pot edita comentariile, ca pe Wordpress.

      Ștergere
    2. Acum mi-am observat greseala. Imi cer scuze; nu a fost ceva intentionat. Insa astazi am facut totul in graba!

      Ștergere
    3. Nu-i nimic, se mai întâmplă... :)

      Ștergere
  2. Mi-ai adus aminte de scoala generala si liceu cand scriam si eu scrisori altora din tara sau strainatate..acum internetul a rezolvat aceasta coversatie la distanta:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, dar "moare" un mijloc de comunicare tare frumos...

      Ștergere
    2. Sa vezi cum invie mijlocul acesta (superb) de comunicare, daca se aproba SOPA :(

      Ștergere
    3. Deocamdată, comisia aia de la americani a amânat adoptare unei hotărâri. Se pare că opinia publică a influenţat oarecum acest lucru.

      Ștergere
    4. Eu sper că e de bine. Dar rămâne totuşi de văzut ce se va întâmpla în continuare.

      Ștergere
  3. Plicuri care "vorbesc", precum și unicitatea lor duce la obținerea de prețuri mari la licitații. Fără aceste circulații filatelia ar fi săracă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai spus tot. Cât despre preţuri, potenţialul lor cred că era mai mare. Cel puţin pentru unele.

      Ștergere
  4. apropo de de revenirea la scris scrisori si altele! m-a strafulgerat o chestie! eu nu-mi stiu adresa(domiciliu) exacta :)...dar daca ma intrebi de adrese mail cont facebook, id mess etc...le spun cat ai clipi. ce trist :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mâine-poimâine vom ajunge să "trăim" sub forma unui avatar, în "virtual", ca-n film... :(

      Ștergere
  5. Bună Max!
    Interesant tot ceea ce scri aici și mă repet
    îmi place mult scrisul de pe plicuri!
    Mulțumesc!
    O zi superbă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu îţi mulţumesc, Elena.
      O seară cât mai frumoasă să ai!

      Ștergere
  6. tu ma faci mereu sa-mi amintestesc de emotia plicului deschis cu emotie si curiozitate...am zis eu ca o sa ma apuc de scris scrisori :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mna, chiar nu ştiu ce te-ar opri să faci treaba asta. Ştiu..., e mult mai comod un mail. :)
      Şi eu păţesc asta, să nu crezi că sunt eu lupul moralist. :)

      Ștergere
    2. Sincer, daca ar functiona sistemul asa cum trebuie, as incepe si eu sa port corespondenta cu anumite persoane; mi-ar placea.

      Insa, daca un plic (dupa cum spuneai mai sus) a plecat de la Iasi si a ajuns la Viena intr-o zi, astazi ar cam dura 20 zile; dat fiind faptul ca pentru a-mi primi o comanda de 30 carti postale (cu Vatra Dornei interbelica) de la Cluj la Suceava in timp de 8 zile. Asta insemnand 201km.

      Ar mai trebui spus ceva?

      Ștergere
    3. De ce crezi Ciprian că am subliniat faptul că a făcut numai o singură zi? :)

      Ștergere
  7. Subscriu! Scrisul e de-a dreptul artistic iar analiza aduce amănunte observabile doar de-un împătimit (superlativul cunoscătorului, nu?)!

    RăspundețiȘtergere
  8. eu încă mai scriu scrisori... şi mai folosesc scrisul de mână, cu stilourile pe care le ador. îmi caut de o vreme un toc. :)
    de aceea nu pot să nu admir superba caligrafie de pe unele scrisori prezentate de tine.
    frumoasă lumea ta şi interesantă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu. Iar tocurile nu mi le-am aruncat, uneori mai folosesc câte unul, pentru că încep să uit cum este scrisul cursiv, clasic, caligrafiat. Cu vreo 15 ani în urmă mă apucasem de desenat fonturi pentru calculator şi mi-a fost de mare ajutor caligrafia.

      De lumea asta m-am îndrăgostit când mi-am dat seama ce înseamnă.

      Ștergere
    2. oooffff... ai tocuri??? niciodată nu am avut, doar stilouri! ioooi! :)
      ni le arăţi cândva? (da, am fascinaţia uneltelor de scris, recunosc)

      Ștergere
    3. Cum adică, n-ai avut?... Eu am avut toc cu peniţă şi călimară mică de cerneală în a I-a şi a II-a, toţi trebuia să avem. Mai târziu, prin facultate, am folosit din nou tocuri cu peniţe de tot felul (ba atunci am învăţat să-mi fac şi singur peniţe speciale, din lemn moale, tocmai bune pentru scris cu caractere mai speciale).
      Ar trebui să caut prin... "cutia cu maimuţe", le scot şi le fac o poză... :)

      Ștergere
    4. Na, m-ai făcut să mă bag în dulapul cu minuni, să caut peniţele... Habar n-am pe unde sunt acum (au trecut două mutări peste lucrurile mele). Prin optzeci şi o ţâră când le-am luat, erau unicat în tot anul de facultate... dar le găsesc eu până la urmă.

      Ștergere
    5. abia aştept poza. mulţumescu-ţi! :)
      uite că n-a avut toc de-acela clasic ci numai stilou, chinezesc. îl mai ma şi acum! de fapt stilouri am cu nemiluita şi tot îmi alunecă ochii la ele.

      Ștergere
  9. Acum îmi pare rău că nu am mai păstrat numeroasele scrisori pe care le-am primit în tinereţe şi adolescenţă. Când scriam scrisori chiar era o artă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu le-am păstrat, deşi era să le arunc cât colo de mai multe ori, chiar îmi ocupă ceva loc... :)

      Ștergere
  10. Referitor la prima scrisoare am cateva indoieli si anume:
    nu vad cum un functionar de la posta ar avea rabdarea sa puna stampilele exact pe timbru.De asemenea nu vad cum expeditorul ar putea cere functionarului sa aplice stampilele in felul asta(in cazul ca erau cunoscuti sau prieteni);iar nu vad de ce ar strica cineva un timbru asa de frumos.Si ultima;se vad urme de cerneala albastra in coltul din dreapta.In rest nu prea pot sa-mi dau cu parerea(deocamdata) si mai am de citit o multime de carti despre istorie filatelica si stampilografie.Si mai este o problema; unde putem gasi asemenea lucrari? O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scanul primei scrisori este foarte prost, la orezoluţie foarte mică. Neavând piesa în faţă nu pot spune mai multe decât am spus deja. M-aş hazarda. Dar situaţii asemănătoare s-au mai întâlnit.
      Cât despre lucrări, dacă sunt mai recente - direct de la autori. Dacă sunt mai vechi, ori de la cineva care are o bibliotecă mai bogată, ori ca şi timbrele, de pe licitaţiile online (şi pe eBay există capitol de literatură). În primul rând însă ar trebui făcută o listă de lucrări urmărite, în funcţie de interesul fiecăruia (pe mine, de exemplu, nu mă vor interesa niciodată lucrări despre tematică sau maximafilie).
      O seară bună îţi doresc şi eu.

      Ștergere
  11. cate comori! si ce scris frumos! parca ar fi pictat!
    multumesc pentru toate aceste pretioase informatii pe care ni le împartasesti!

    RăspundețiȘtergere
  12. Eu nu ma bag intre specialisti ca nu ma pricep. Vin doar su privesc pentru ca imi place dar nu comentez pentru ca unde nu stiu nu ma bag. O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  13. Deşi nu sunt specialist, nu pot să nu-mi dau seama de valoarea mărcilor şi implicit a vechimii corespondenţei, dar ceea ce mă face să mă emoţionez în faţa acestei colecţii este valoarea sentimentală! Mă gândesc la cei care au scris cu ani în urmă, mă gândesc la tumultul ce-l poartă cuvintele. Faptul că atunci nu era un alt mijloc de comunicare, făcea ca acele scrisori să poarte esenţa gândirii. Nu se pierdeau în nimicuri, în tachinări sau glume deşarte...
    Şi eu am scris zeci de kg de scrisori in timp. Imi plăcea enorm să corespondez! In timpul scolii ( la toate nivelele!) colegele mă rugau să le compun scrisori pentru iubiţii lor, astfel că ajunsesem să scriu zilnic astfel de scrisori. Imi amintesc că la un moment data, unul din corespondenţii mei necunoscuţi răspunde in scrisoarea adresată de fapt iubitei lui că a descoperit-o pe ea cea adevărată în acele răspunsuri de scrisoare. Am refuzat să continui.
    Şi acum mai scriu câte o scrisoare, deşi am la îndemână tehnica... Mi se face dor pur si simplu de acel minunat mod de comunicare.As vrea să mai simt nerăbdarea cu care întrebam poşataşul dacă are ceva şi pentru mine, apoi fiorul care îmi străbătea trupul până când citeam conţinutul aşteptat şi două săptămâni , timp în care imi imaginam tot felul de variante!!
    Waw!!! Mai aveam puţin şi scriam cât o postare! imi cer scuze că am uitat să mă opresc... dar parcă nu-mi vine să şterg!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba chiar îţi mulţumesc pentru comentariu, pentru că l-am citit cu foarte mare plăcere.
      Ce ai păţit tu cu compunerea scrisorilor, eu am păţit cu scrisul, aveam scrisul foarte frumos, aproape caligrafiat, iar colegii mei mă solicitau...

      Ștergere
  14. Of Max, si acum o scrisoare Viena - Timisoara face 1 saptamana. Si mai spunem ca progresam... Tare frumoasa si piesa. Nici pe ea si nici pe restul eu nu le-am vazut la timpul lor in licitatii, ma mir ca le-am "sarit". Asa ca ma bucur ca le-ai adus in atentie si ai si povestit un pic despre ele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper să am timp să "pieptăn" în continuare licitaţiile, pentru că ultimele două săptămâni au fost tare presante, am început anul în forţă.

      Atunci erau alte condiţii, poşta făcea un profit frumuşel şi era şi altfel privită de stat.

      Ștergere