Pentru a putea fi cunoscute şi discutate şi de către colecţionari, le public şi aici. Sunteţi liberi să vă exprimaţi opiniile în formularul de comentarii de mai jos.
PROPUNERI
ŞI SUGESTII LA TEZELE PREALABILE ALE CODULUI PATRIMONIULUI
PATRIMONIUL
MOBIL - TIMBRE ŞI FILATELIE
1. Referitor la
Titlul II, Capitolul 1 şi la Titlul VI, Capitolul 1
a.
Pornind de la definiţia filateliei (acţiunea de colecţionare şi studiere a mărcilor
poştale), este necesară clarificarea definirii noţiunii de patrimoniu cultural
mobil pentru sfera timbrelor şi a filateliei, în condiţiile în care acestea au
caracteristici total diferite faţă de celelalte obiecte aparţinând
patrimoniului mobil, nu provin din depozite precum obiectele arheologice şi se
mai păstrează astăzi în principal doar prin efort privat.
Filatelia
presupune şi are ca obiect principal realizarea unei colecţii de timbre. La
nivel naţional există deja o colecţie completă de timbre româneşti în cadrul
Muzeului Naţional Filatelic. Este necesar a se stabili ceea ce se doreşte în
continuare: construirea unei alte colecţii paralele cu aceleaşi timbre, a două
sau a altor cinci colecţii? Ce se doreşte de fapt în termeni concreţi? Realizarea
unui depozit naţional de timbre?
b.
Pornind de la aceeaşi definiţie a filateliei, este necesar a se clarifica şi a
se declara în mod public care este finalitatea măsurilor de protecţie, deoarece
impunerea protecţiei este ilogică în lipsa obligativităţii valorificării
patrimoniului din punct de vedere istoric, cultural, ştiinţific etc., ea
generează în această situaţie cheltuieli inoportune şi nejustificate ale
fondurilor publice în raport cu nevoile de informare ale societăţii.
În
actuala Strategie naţională pentru cultură, filatelia lipseşte cu desăvârşire.
2. Referitor la
Titlul III
Arhivele
fac parte dintre instituţiile menţionate în cuprinsul titlului şi care se pot
afla în posesia unor piese filatelice sau documente de interes deosebit pentru
istoria poştală şi/sau istoria comunicaţiilor din România. Totuşi aceste
instituţii nu au personal specializat pentru filatelie. De aceea, în opinia mea
s-ar impune adoptarea unor proceduri specifice care să aibă ca scop
identificarea şi prezervarea unor documente din categoriile menţionate (de
regulă corespondenţă), chiar dacă acestea nu au timbre ataşate.
Despre
acest subiect am publicat un articol disponibil la adresa de internet:
3. Referitor la
Titlul VI
a.
Consider că pentru timbre şi filatelie este necesară includerea unui set
separat de definiţii şi reglementări în cadrul fiecărui capitol şi al fiecărei
secţiuni.
b.
Propun ca necesară pentru identificarea timbrelor susceptibile să facă parte
din patrimoniu utilizarea cataloagelor filatelice acceptate pe plan
internaţional, deoarece astfel se elimină adoptarea unor clasificări arbitrare
care să ducă la măsuri de protecţie nejustificate de valoarea şi raritatea
timbrelor respective (ca echivalent potenţial în arhitectură, se poate ajunge
la o decizie de protecţie de genul "sunt protejate toate clădirile cu
acoperiş verde").
Între
1858 şi 1947 au fost tipărite peste 1200 de timbre diferite, într-un tiraj
cumulat apreciat la peste 100.000.000 exemplare; în perioada 1948-1990 au fost
tipărite alte peste 3.600 de timbre diferite, într-un tiraj cumulat apreciat la
peste 250.000.000 de exemplare. Marea majoritate a timbrelor din ambele
perioade sunt comune sau foarte comune, excepţiile nedepăşind 10-15 poziţii
(care se pot identifica facil prin numărul acordat de cataloagele internaţionale
şi prin fotografie). Ca ordin de mărime, marea majoritate a colecţiilor
particulare au o valoare cumulată a timbrelor componente situată sub preţul de
achiziţie al unui autoturism de serviciu din MC sau MAI.
Plecând
de la acestea, consider că pentru includerea în patrimoniul mobil criteriile de
identificare trebuie să se stabilească în raport de nivelul de raritate şi de
un anumit nivel minim al preţului de piaţă, nu global sau implicit în raport de vechime ori alte criterii
colective.
c.
Consider că este necesară eliminarea aberaţiilor existente în legislaţia
actuală referitor la protecţia implicită şi circulaţia timbrelor şi a pieselor
filatelice şi adaptarea la legislaţia şi practicile existente în ţările membre
ale UE (în conformitate cu principiul X din Titlul I).
d.
Lipsa de preocupare pentru domeniul filateliei manifestată până acum de autorităţi are ca rezultat dispariţia
specialiştilor. La nivel naţional mai există în prezent numai 3 (trei) experţi
atestaţi în viaţă (dintre care unul a primit atestare în condiţii dubioase,
fiind străin de acest domeniu).
Lipsa
specialiştilor generează o situaţie imposibilă: atestarea unor noi specialişti
şi/sau experţi este în acest moment imposibilă fără încălcarea legislaţiei în
vigoare.
Din
această cauză vă propun ca pe parcursul discuţiilor viitoare pe marginea
Codului să fie cooptate persoane recomandate de către Muzeul Filatelic Naţional
şi de către Federaţia Filatelică Română.