Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 31 mai 2014

Atenţie la falsurile de pe eBay!

Cunoştinţa noastră mai veche, ID-ul hold21112 oferă chiar în acest moment o categorie nouă de falsuri ordinare: mărci maghiare cu un supratipar care imită oarecum supratiparul "Ziarişti" aplicat în 1920 pe uzualele româneşti Ferdinand "cap mare". Se pare că această sursă de făcături ordinare îşi continuă neîntrerupt activitatea de răspândire a falsurilor, existând în continuare amatori neiniţiaţi care sunt păcăliţi de acest individ fără niciun fel de scrupule.


Verificând încă o dată lista pieselor oferitte de acest individ pe eBay, am constatat că majoritatea lor este constituită din tot felul de supratipare ale unor aşa-zise "locale" sau "neemise" sau "probe".


Vă recomand să nu achiziţionaţi astfel de piese, deoarece aruncaţi banii pe fereastră.

miercuri, 28 mai 2014

Austria 1851: reimpresiuni ale celebrelor mărci Mercur

Ceva mai în primăvară întreba pe un site de socializare un colecţionar despre o piesă, un "Mercur galben" neştampilat, ce-i cu ea şi cam cât ar merita.
Este una din întrebările puse relativ frecvent în cercurile colecţionarilor, din cel puţin două cauze:
- prima: sunt relativ puţini colecţionarii care ştiu să se descurce în cataloagele de limbă germană (de regulă Michel) în care sunt menţionate reimpresiunile; însăşi noţiunea de reimpresiune reprezintă o serioasă necunoscută pentru mulţi amatori;
- a doua: din cei puţini care s-ar descurca, şi mai puţini sunt capabili să facă distincţie între mărcile originale şi reimpresiuni (mai ales că aceste reimpresiuni nu s-au imprimat o singură dată, ci de mai multe ori).

De câteva ori pe an primesc oferte de la colecţionari sau de la diverşinegustoraşi care au impresia că au dat lovitura vieţii lor: le pică pe mână câte o reimpresiune pe care o confundă cu originalul, se uită în cataloage şi văd cote de zeci de mii de euro, iar asta le ia minţile. Încearcă să-i convingi că de fapt ce au ei nu face mai mult de unu-doi poli şi te-ai asigurat de un "prieten" pe vecie.

Recent au fost oferite şi vândute pe eBay patru piese foarte frumoase, blocuri măricele ale reimpresiunilor celebrelor mărci austriece pentru ziare. Să le vedem (click pe imagiin pentru mărire).


Bloc vândut cu 68 dolari, după 7 biduri.



Bloc vândut cu 137 dolari, după 7 biduri (primele două rânduri de sus formează perechi întoarse).


Bloc vândut cu 102 dolari, după 7 biduri (aceleaşi perechi întoarse ca la piesa precedentă).


Bloc vândut cu 180 dolari, după 7 biduri. La fel, pe primele două rânduri există perechi întoarse.

Văzând preţurile realizate, cred că vă daţi seama că cei care le-au cumpărat şi-au dat seama că piesele sunt reimpresiuni şi nu originale, la care nici nu se cunosc asemenea formaţiuni.

Pentru comparaţie, vă arăt şi două exemplare din "Mercurul albastru" neuzate, prima fiind tip I, iar a doua tip III. Pentru detalii privind tipurile acestor mărci vă sugerez să vă documentaţi în cataloage.


Referitor la reimpresiuni, vă recomand de asemenea să studiaţi cataloagele. Totuşi, sub formă de rezumat vă enumăr reimpresiunile executate la aceste mărci:

- reimpresiuni din 1866, imprimate în albastru deschis, galben deschis, roz-lila şi carmin viu (rare);
- reimpresiuni din 1870, imprimate în ultramarin închis, galben (închis), roz închis şi roşu-carmin(relativ rare);
- reimpresiuni din 1884, imprimate în albastru viu, galben auriu, roz palid şi stacojiu (relativ rare, există şi cu supratipar "SPECIMEN");
- reimpresiuni din 1886, rare, imprimate în albastru mat, galben deschis, roz pal şi stacojiu;
- reimpresiuni din 1887, imprimate în albastru mat, galben mat, roz-violet şi roşu-carmin, mai comune;
- reimpresiuni din 1894, în albastru mat, galben mat, roz mat şi roşu-carmin deschis, mai comune;
- reimpresiuni din 1904, în albastru cenuşiu, galben auriu, roz maroniu şi stacojiu deschis, mai comune.
În afara acestor reimpresiuni mai sunt enumerate în cataloagele specializate reimpresiuni (neoficiale) din 1885, colorate, (aşa-zisă "Fellner-Neudruck"), precum şi probe pentru o serie de reimpresiuni realizate în 1907 (imprimate în negru).

Diferenţele faţă de originale sunt mai multe, inclusiv la tipurile de clişeu utilizate, precum şi la hârtia utilizată la imprimare.

Cresc salariile la Romfilatelia

Într-un comunicat de presă al Guvernului publicat de agenţia Agerpres se enumeră actele normative incluse pe ordinea de zi a şedinţei din data de 20 mai a.c.
Unul dintre aceste acte se referă la Romfilatelia:

"MEMORANDUM cu tema: Aprobarea creșterii cheltuielilor de natură salarială în anul 2014, față de cele realizate în anul 2013 și a numărului de personal prevăzut pentru finele anului 2014 la Societatea Comercială Romfilatelia S.A filială a Companiei Naționale Poșta Română, în conformitate cu prevederile art.48 din Legea nr.356/2013 privind bugetul de stat pe anul 2014, urmare a extinderii activității acesteia
Guvernul a aprobat acest Memorandum. Pentru anul 2014 se propune suma de 2003 mii lei pentru cheltuielile de natură salarială ale SC Romfilatelia SA."


luni, 26 mai 2014

Colecţie cu clasice, erori, varietăţi şi eseuri

Zilele trecute am dat peste o colecţie de marcă românească oferită pe eBay. Conţinutul ei a fost unul relativ neobişnuit pentru ofertele uzuale întâlnite pe acest portal de licitaţii, unde în ultimul timp predomină piesele de duzină, gunoaiele şi rupturile, ori abţibildurile puse în circulaţie în anii '70-'90.
Am să prezint imaginile postate de vânzător (click pentru mărire), împreună cu unele observaţii personale.

O "barbă" de 15 bani (atinsă din păcate), o marcă de 50 bani "Paris" neuzată (pare originală), două piese cu decupaje de la emisiunea "Paris" (sunt rare) şi un eseu (de la aceeaşi emisiune).

Acumulare de clasice (aporape toate litografiate), din care nu aş semnala decât unicatul de 10 bani "favorit" din 1869 cu dublă impresiune (este cam slabă, dar pare a fi ceea ce susţine vânzătorul).

Câteva "jucărele" la emisiunea "Bucureşti II" (nedantelatele sun tunse în opinia mea), plus câteva eseuri la "Perle".

O serie de "Vulturi" (pare a avea "stema mică" după nuanţele tiparului), o marcă tunsă (15 bani) şi două eseuri în negru tot la "Vulturi", plus patru mărci "Cifra în patru colţuri" (probabil cu filigran PR).

O serie (şi jumătate) din aşa-zisele "neemise" la Spic de grâu, plus un bloc de probe de culoare la Cifra în patru colţuri.

Diverse mărci "Spic de grâu" neuzate, din care nu aş menţiona ca piese deosebite decât o pereche nedantelată la mijloc la 3 bani (probabil cu PR, după nuanţă şi planşă), o probă definitivă în culoarea aprobată tot la 3 bani (pereche nedantelată) şi o probă de culoare la marca de 1 lei (roşu şi albastru pe hârtie cu filigran PR, dantelată).

Probe de la "Cincantenarul independenţei" fără valoarea nominală, nedantelate (set incomplet).

Un supratipar "SE" răsturnat (nu am încredere în el), o marcă de 5 lei "Efigii" obliterată (pare bună), două neemise "Moscova" şi un bloc de la "Încoronarea" cu două perechi nedantelate la mijloc (varietatea nu este chiar comună).

Diverse eseuri (nu constituie rarităţi).

A doua bandă de ziar în stare neuzată.

Taxele de plată din 1938, unicate neuzate nedantelate din marginea de coală (sunt de regulă desconsiderate, nefiind chiar comune), două blocuri de 50 bani "Asistenţa socială", fiecare cu câte două perechi nedantelate la mijloc, o varietate de supratipar la "Serviciul prizonierilor de război" şi un eseu la marca de factaj de 25 bani. Este un grup interesant.

Lot de mărci DDSG printre care, mai mult ca sigur, există destule reimpresiuni (în ţară nu avem specialişti capabili să identifice reimpresiunile fără probleme, după ştiinţa mea).

Alte cinci piese dintre care două MViR-uri în care n-am încredere, plus trei mărci locale DBSR (numai prima cred că este originală, dar este defectă).

Această mică acumulare pare destul de interesantă. Ea a fost vândută cu 391 lire sterline (circa 483 euro sau 660 dolari), după 18 biduri. Spuneţi voi dacă a fost mult sau puţin, raportat la piesele care o compun.

duminică, 25 mai 2014

Din grădina fermecată

Odată cu zilele mai calde (după urâtele alea de ploi), tufele din grădină au luat avânt. Nu vreau să vă povestesc, dar vă voi arăta mai jos.

Lângă uşă s-a proţăpit tufa asta de trandafiri.

Micuţul m-a lăsat fără grai când l-am văzut.

Generozitatea lor mă impresionează.

Într-o altă tufă s-a deschis unul din alt soi, împrăştiind eleganţă prin culoarea caldă.

Garofiţele au ieşit şi au înflorit, credeam că le-am pierdut.

A înflorit şi viţa. "Uite ce mizerie face!", se vaită a mea doamnă.

Uşoară aromă de pătlăgică (s-au prins şi au legat!).

Dumnealui e puţin zburlit (dar cred că-i şi mulţumit, tocmai a primit un tratament împotriva puricilor).

Astea-s pe post de paznici, doar este (gură de) leu!

Bucăţelele de catifea sunt încă mici...

...iar dânsul e puţin invidios.

O duminică frumoasă vă doresc să aveţi!

sâmbătă, 24 mai 2014

Fişe de studiu (3)

Episoade anterioare: (1), (2).

Deşi a trecut ceva timp de când am publicat primele două episoade (şi nu prea mă îndemnam să continui prea devreme), unele întrebări primite pe mail referitoare la câteva elemente de studiu pentru mărcile clasice m-au determinat să scriu acest al treilea episod.

În primul episod m-am referit la câteva noţiuni generale, iar al doilea a fost rezervat unui capitol nu prea abordat, prefilatelia. Acest episod va avea drept obiectiv scoaterea în evidenţă a unor elemente de studiu pentru primele emisiuni clasice.

Datorită similitudinilor tehnologice de imprimare, informaţiile de mai jos se vor referi la trei emisiuni:
- mărcile celor două emisiuni Cap de bour;
- mărcile primului tiraj al emisiunii Principatele unite (1862).

Este cunoscut faptul că aceste mărci au fost imprimate cu aceeaşi presă cu acţionare manuală, aflată iniţial la Iaşi în cunoscuta Atelia Timbrului, adusă apoi la Bucureşti. Ca mărci de bază distincte, sunt doar zece numere de catalog (patru din prima emisiune - 27, 54, 81 şi 108 parale, trei din a doua emisiune - 5, 40 şi 80 parale şi trei din Principatele unite - 3, 6 şi 30 parale). Toate aceste zece mărci au fost imprimate în coli de câte 32 de mărci, dispuse pe patru rânduri a câte opt exemplare. La toate cele zece mărci, colile prezintă aceeaşi particularitate: rândurile centrale ale colii au fost imprimate răsturnat una faţă de cealaltă, astfel încât la mijlocul colilor au luat naştere câte opt perechi întoarse (sau perechi tête-bêche, conform termenului încetăţenit, împrumutat din limba franceză; acelaşi termen este utilizat şi de catalogul american SCOTT; cataloagele europene de limbă germană utilizează termenul Kehrdruck).

Caracteristica tuturor colilor acestor zece mărci este dispunerea mărcilor la distanţe inegale şi după o aliniere defectuoasă cel mai adesea. Din această cauză (dar nu numai), este imposibilă stabilirea unui standard uniform privind lăţimea marginilor mărcilor unicat (mai mult, la unele birouri telegrafo-poştale care au manipulat mărci, acestea erau "decupate" după conturul cadrului).

Revenind la subiectul urmărit în serial, elementele de studiu se pot grupa după câteva criterii, neimpunându-se adoptarea unor fişe propriu-zise, din cauza bogăţiei în diversitate la exemplarele întâlnite pe piaţa filatelică.

1. Studiul clişeului mărcii. Problema este oarecum simplificată datorită existenţei a câte unui clişeu singular pentru fiecare dintre cele zece mărci enumerate mai sus. De aceea, la aceste mărci nu există noţiunea de planşă şi tip propriu-zis.
Studiul celor zece clişee se restrânge la două direcţii principale:
     - evidenţierea caracteristicilor fiecărui clişeu;
     - evoluţia uzurii în timp a fiecărui clişeu.

În ceea ce priveşte caracteristicile clişeelor, studiul mărcilor a subliniat necesitatea separării de către experţi a caracteristicilor specifice clişeelor în sine de cele cauzate de inconsistenţa imprimării mărcilor pe timpul realizării tirajelor comandate. Mai la obiect, distanţele între diferitele elemente ale clişeelor sunt constante de exemplu, pe când grosimea unor litere sau cifre ori ale detaliilor celorlalte elemente pot diferi datorită presiunii de aplicare a clişeului pe coala de hârtie, a cantităţii de cerneală pe care o poartă clişeul, precum şi a porozităţii hârtiei.

Există unele particularităţi ale uzurii clişeelor la a doua emisiune Cap de bour:
     - la clişeul mărcii de 5 parale, cadrul inferior a fost deteriorat, determinând împărţirea tirajelor imprimate după integritatea cadrului;
     - la clişeul mărcii de 40 parale, uzura acestuia a determinat specialiştii să împartă mărcile în două aşa-zise tipuri (în fapt, două stadii distincte ale aceluiaşi clişeu); detalii pot fi găsite în CMPR 1974 la pag. 50-51;
     - în mod oarecum similar, şi la clişeul mărcii de 80 parale specialiştii au împărţit stadiile de uzură ale acestuia în aşa-zise tipuri, după integritatea cadrului (detalii, în CMPR 1974 pag. 52).

Problema dificilă pentru stabilirea apartenenţei la un anumit "tip" la valorile de 40 şi 80 parale din a doua emisiune este cauzată de imprimarea mai ancrasată la unele tiraje.

2. Studiul hârtiei utilizate. Problema existenţei unor varietăţi de hârtie intervine numai la emisiunile a doua şi a treia, ea nefiind subliniată în mod special decât în cadrul câtorva studii de nivel înalt, semnate de experţii Heimbüchler şi Corneliu Spineanu. Este însă certă existenţa unor hârtii clar distincte, necatalogate până acum cu o minimă consecvenţă.
Varietăţile vizează nu atât structura (simplă sau vărgată), cât culoarea (albă, alb-gălbuie, gri, gri albăstruie etc.) şi grosimea combinată cu transparenţa.

3. Inventarierea pieselor. Este o problemă specifică primei emisiuni, a cărei realizare efectivă a început demult (încă dinaintea Primului Război Mondial au existat asemenea încercări), dar a ajuns să fie oarecum finalizată abia la sfârşitul anilor '90 de către expertul german Fritz Heimbüchler, care a şi publicat rezultatul muncii sale în primul volum al monografiei sale.

Inventarierea pieselor a fost făcută împărţind piesele în două categorii principale: neuzate şi obliterate. Piesele obliterate au fost la rândul lor împărţite în raport de biroul telegrafo-poştal la care a fost utilizat. O ultimă categorie au constituit-o piesele obliterate, ale căror ştampile sunt ilizibile.

Cel mai bun rezultat al realizării acestui inventar este cel al stabilirii efective a rarităţii pieselor în cel mai direct mod cu putinţă. Astfel, studiile de arhivă (publicate de către Kiriac Dragomir în decursul timpului, într-o serie amplă de studii) au fost completate în cel mai fericit mod de munca expertului german Heimbüchler.

Un alt element al inventarierii pieselor îl reprezintă stabilirea celor mai mari unităţi cunoscute, dar şi evidenţierea unor piese deosebite cu caracter de unicat.

4. Studiul circulaţiilor. Acest capitol vizează emisiunile a doua şi a treia (neavând rost la prima emisiune, în cazul existenţei unui inventar al tuturor pieselor cunoscute). Acest studiu vizează în principal:
     - inventarierea francaturilor cunoscute, precum şi a combinaţiilor dintre valori în cadrul francaturilor colorate şi/sau multiple, pentru fiecare tarif în parte; inventarierea corespondenţelor cunoscute pe destinaţii în cadrul aceluiaşi tarif;
     - inventarierea ştampilelor obliterante cunoscute pe fiecare marcă, incluzând date (timpurii/târzii), culori ale tuşurilor utilizate şi stadii vizibile de uzură ale ştampilelor, pentru fiecare birou telegrafo-poştal în parte şi pentru fiecare tip de ştampilă cunoscut.

Rezumat. Din cele patru puncte de mai sus rezultă cam aceeaşi idee: necesitatea existenţei unei baze de date care să conţină elementele enumerate, plus imaginile pieselor în cauză.

Dacă aveţi întrebări sau sugestii, nu ezitaţi să le aşterneţi în comentaii.

(Va urma)

©Max Peter, 2014. Preluarea prezentului articol nu se poate face decât pe baza unui acord prealabil.

joi, 22 mai 2014

Xerox după falsuri! Mare e grădina...

Am mai văzut o chestie tare! Un vânzător înregistrat în Marea Britanie (este vorba despre ID-ul stampingground) a oferit zilele trecute pe eBay o "piesă deosebită": o puteţi vedea în imaginea de mai jos (click pentru mărire).


Este vorba despre - nici mai mult, nici mai puţin - decât de un xerox alb-negru după un aşa-zis montaj al unor piese clasice româneşti (preponderent sunt falsuri, sic!).

Parcă pe zi ce trece climatul oferit de portalurile de licitaţii online se degradează şi apar din ce în ce mai multe exemplare care le transformă într-un fel de bazar plin de gunoaie, făcături, rupturi şi alte mizerii. Mă scuzaţi, dar sunt destui care vor să scoată bani din tot felul de rahaturi. Asta nu mai este filatelie. Iar respectul de sine al unora se pare că nu trece mai sus de genunchiul broaştei. Halal!...
Şi de bună seamă, într-un mediu în care ar exista cumpărători educaţi, aşa ceva nu ar putea să apară.

Misivă oficială cu indicaţie curioasă

Am văzut întâmplător piesa, a fost oferită împreună cu o altă scrisoare oarecum asemănătoare. Niciuna se pare că nu a trecut prin poştă, fiind expediate cu ajutorul curierilor. Click pe imagine pentru mărire.


Scrisoarea nu este datată, dar presupun că provine cam de pe la cumpăna dintre secolele XIX şi XX. Ca expeditor este instituţia care a şi aplicat ştampila oficială de pe faţă: GENDARM(ERIA) RUR(ALĂ) PUTNA / SECT(IA) MARASESTI. Ea a fost adresată la Focşani, pe adresa prefectului judeţului Putna.
Interesantă este indicaţia de jos: "Cu un individ Strul Flaische". Nu-mi dau seama dacă despre acest domn este vorba în misivă, ori tocmai el a fost cel care a transportat-o la destinaţie, făcând pe curierul. Ce pot însă să spun este că văd pentru prima dată o astfel de indicaţie pe o corespondenţă oficială.

miercuri, 21 mai 2014

Miercurea cu moţ (31)

Dacă e miercuri, apar pe-aici (de regulă) şi niscai pufoşenii. Nu sunt toate moţate, ci numai unele, dar cred că toate vă vor plăcea. Faceţi un click pe imagini pentru a le vedea mai bine.


marți, 20 mai 2014

Altă varietate pe care n-am mai văzut-o

Este un unicat de 3 bani din emisiunea Cifra în patru colţuri, fără filigran.


Marca prezintă pe verso un abklatsch destul de evident. După nuanţă, ar fi vorba de cea albastru-violet, tirajul mai târziu al mărcii de 3 bani fără filigran. Acest tiraj a fost imprimat pe hârtie medie, moale, specifică tranşelor târzii (şi care se deosebeşte de hârtie subţire, poroasă, transparentă, uneori casantă, oarecum asemănătoare cu cea utilizată la prima emisiune, cea cu preudo-filigranul încrustat "stema mică".
Varietatea a fost vândută cu 21 euro (după 5 biduri).

O piesă care m-a băgat în ceaţă

Zilele trecute am remarcat pe un portal online o carte poştală cu francatură suplimentară descrisă de vânzător ca fiind o circulaţie "prima zi". Click pe imagine pentru mărire.


Este vorba de marca dedicată domnitorului Alexandru cel Bun. Data vizibilă foarte bine pe ştampilă este 11 mai 1932. Parcă îmi spunea la ureche cineva că data asta "nu sună bine". Aşa că am început verificările prin diverse cataloage.
Michelul şi anticul CMPR 1974 indică drept dată a punerii în circulaţie numai luna mai 1932. Mai mult indică CMPR 1984, volumul 1, în care data punerii în circulaţie este indicată ziua de 22 mai 1932.
Mai demult îmi notasem nişte date văzute pe colile aflate la Muzeul Naţional Filatelic. Am scormonit printre fişele pe care le-am făcut şi am dat de nota privitoare la coala cu pricina: bunul de tipar este însoţit de data de 18 aprilie 1932. Aşadar, data din ştampila de pe cartea poştală ar putea fi una bună. Rămâne de văzut care este originea datei înscrise în CMPR 1984.

duminică, 18 mai 2014

Un tipar dublu descoperit întâmplător (sau... surpriza de duminică seara)

Fiindcă m-am săturat de "pieptănat" licitaţiile, mi-am zis că astăzi ar fi o zi bună de "pieptănat" propriile clasoare. Pentru că tot am început să aranjez taxele de plată pe emisiuni, varietăţi, filigrane, danteluri şi alte alea, am zis să continui cu treaba asta. Am doi prieteni care m-au tot gratulat în anul trecut şi în anul acesta cu câteva plicuri de taxe, aşa că mai am ceva de lucru.

Am dat peste o marcă de 30 de bani fără filigran la care dantelura, fiind una defectuoasă, n-am reuşit să-i fac o identificare cât de cât bună (adică să o măsor ca lumea). Cred că v-am mai povestit, am cam chiorât şi nu mai văs ca lumea. Aşa că am apelat la soluţia încercată deja: scanarea la o rezoluţie bună şi punerea pe ecranul mare, pentru a o măsura mai bine. Zis şi făcut. Numai că odată scanată şi pusă pe ercanul de 24 de inci, am văzut altceva, greu de observat sub lupa chioară (click pe imagine pentru mărire).


Marca (fără filigran, din ultima emisiune, 1902) prezintă un frumos tipar dublu. Al doilea tipar este mult mai slab decât cel vizibil şi este uşor deplasat spre dreapta şi în sus. Dublarea este mai uşor de distins la texte. Şi conturul dublat al cifrei 30 este uşor de distins.

Varietatea este semnalată de Marcel Şapira în volumul dedicat postclasicelor şi taxelor de plată (nu îl am la îndemână să-i dau titlul complet, dar colecţionarii avansaţi ştiu la ce mă refer). În Catalogul mărcilor poştale româneşti din 1974 (K. Dragomir şi A. Surpăţeanu) este semnalată o varietate cu tipar triplu.

Verificaţi-vă clasoarele, cine ştie peste ce daţi.

Corespondenţă filatelică românească din 1876

Este vorba despre o carte poştală (văzută pe un portal online) expediată pe adresa cunoscutului J. B. Moens, editorul revistei Le Timbre-Poste şi persoana creditată drept primul negustor de mărci poştale. Click pe imagini pentru mărire.


Expeditorul din Iaşi, pentru a fi sigur că este bine înţeles, a lipit pe spatele cărţii poştale două dintre mărcile la care făcea referire (dispărute între timp, din păcate). Ar fi fost prima mărturie de acest fel pe care aş fi văzut-o, dacă acele timbre n-ar fi fost dezlipite de pe întregul poştal.
Textul de pe verso, în limba franceză, nu este greu de parcurs, vă las plăcerea descoperirii subiectului.
Din păcate, nu îmi pot da seama de identitatea expeditorului din Iaşi, dacă este vorba despre un român sau despre un străin.
Corespondenţele cu subiect filatelic din anii '80 sunt destul de rare, ele valorează mai mult ca documente istorice decât ca piese filatelice.