Varietăţi nesemnalate de 75 de ani

La mulţi ani, stimaţi cititori!

Iată că blogul intră în cel de-al 10-lea an, cu bune şi cu mai puţin bune. Chiar de la început sunt obligat să-mi cer scuze pentru pauza cam mare de la precedenta postare, pauză în parte calculată, în parte nedorită însă.
Calculată, deoarece al urmărit ca articolul precedent să rămână pe prima pagină un timp cât mai îndelungat, pentru a avea cât mai mulţi colecţionari posibilitatea de a vedea cam pe unde ne îndreaptă nişte funcţionari bugetari (pe care, am impresia, îi cam doare şi-n bască, şi-n başcheţi de patrimoniu, ci urmăresc cu totul altceva; voi reveni asupra subiectului, pentru că între timp au fost supuse dezbaterii publice mai multe rapoarte de analiză a legislaţiei referitoare la patrimoniu şi vă voi prezenta mai multe detalii).
Pauză nedorită, pentru că am fost obligat să trec un hop medical neaşteptat şi am fost în covalescenţă o perioadă ceva mai lungă.

Revin asupra subiectului.

De mai multe ori am subliniat în articolele mai vechi necesitatea studiului modului de confecţionare a planşelor/cilindrilor de tipar la emisiunile uzuale, deoarece acestea se pretează cel mai bine descoperirii unor varietăţi nesemnalate datoită tirajelor mari şi probabilităţii mari de confecţionare a unor planşe/cilindri noi.

Semnalarea de faţă vizează trei valori ale uzualelor Mihai din perioada 1943-1945. Toate trei vizează alinieri diferite ale clişeelor în coală pe anumite rânduri/coloane.

Un prim exemplu apare la valoarea-cheie a uzualelor cu filigran monogramă MM. Clişeele de pe ultimul rând al blocului (click pe imagine pentru mărire) sunt uşor deplasate spre dreapta, dând naştere (cel mai probabil) la 10 perechi verticale cu clişee nealiniate sus-jos. Nu posed o coală întreagă şi de aceea n-aş putea preciza între care rânduri din coala comercială de 100 exemplare apare varietatea.

Al doilea exemplu se întâlneşte la valoarea de 400 lei pe hârtie gri din seria de uzuale aşa-zise "Mihai - format englez". Spaţiul dintre coloanele 5 şi 6 din blocul de mai sus (click pentru mărire)este mult mai mare (mai lat) decât spaţiile dintre celelalte coloane. Presupun că varietatea apare chiar pe mijlocul colii comerciale de 100 exemplare. Foarte interesant este faptul că aceeaşi varietate se întâlneşte şi la valoarea de 10 lei brun cu acelaşi model, tot pe hârtie gri (dar numai la una dintre cele două tipuri de coli comerciale).

Al trelea şi ultimul exempluapare la valoarea de 480 lei "format englez" pe hârtie gri, la care apare o nealiniere pe verticală a clişeelor între coloanele 4 şi 5 (dar bănuiesc că provine de la mijlocul colii comerciale de 100 de exemplare.

Este păcat că după 75 de ani aceste varietăţi nu au fost semnalate încă. Este posibil ca varietăţi similare să apară şi la alte valori. Sunt varietăţi care, în opinia mea, ar trebui să fie incluse într-un catalog specializat.

Dacă mi-au mai scăpat greşeli de culegere vă cer scuze, dar am scris mai mult în orb, procopsindu-mă şi cu o afecţiune oculară.

Vă doresc tuturor un an 2020 cât mai bun, cât mai rodnic.

Dantelura a fost în pieptene, nu în casetă

Din nou am primit o întrebare referitoare la o contradicţie între ceea ce scrie în Catalogul mărcilor poştale româneşti ed. 1974 şi ceea ce susţin eu prin articolele mai vechi de pe blog cu privire la tehnica de dantelare a mărcilor din emisiunea postclasică "Paris"m 1872.

Din nefericire, mulţi colecţionari mai puţin experimentaţi consideră că ceea ce este trecut în cataloagele de mărci trebuie luate neapărat ca atare. Această poziţie este însă una eronată. Nu trebuie să se uite faptul că autorii cataloagelor nu au avut niciodată o formare enciclopedică (pentru că este aproape imposibil), ci au fost şi ei specializaţi pe anumite domenii şi/sau perioade. Chiar şi în CMPR-ul din 1874 se poate observa cu uşurinţă o mare discrepanţă între partea clasică şi celelalte capitole din punctul de vedere al aprofundării. De pildă Kiriac Dragomir a fost expert specializat în perioada litografiatelor clasice. Restul informaţiilor au fost preluate ca atare de la alţi colecţionari (menţionaţi în lucrare) fără a fi verificate cu precauţie. De aceea, în catalog s-au strecurat destule erori şi informaţii discutabile.

Să revin însă la subiect. Răsfoind ultimele licitaţii am descoperit două piese franţuzeşti deosebit de frumoase, imprimate la Imprimeria Statului din Paris şi dantelate cu aceeaşi matriţă utilizată şi la dantelarea mărcilor româneşti din emisiunea "Paris". Ele vor fi oferite la vânzarea la preţuri nete a casei franceze Behr Philatélie, programată pentru luna octombrie a.c.

Prima piesă (click pe imagine) este un frumos bloc neuzat de 12 mărci Napoleon laureat de 4 centime, cenuşiu. Examinat cu atenţie, se poate observa că blocul prezintă o uşoară decalare a liniilor verticale de perfor de pe rândurile 2 şi 3. Această decalare indică foarte exact că dantelarea s-a efectuat în sistem pieptene şi nu în casetă (care nu prea a existat în filatelia românească).

A doua piesă (click pe imagine pentru mărire) este un excepţional bloc de 20 de mărci Ceres dantelate conţinând două rânduri complete din partea inferioară a colii comerciale. Pe ultimul rând, în poziţia 95 există şi un clişeu răsturnat care generează trei posibile perechi tête-bêche.
Şi la acest bloc se poate distinge foarte clar o decalare a pasului pieptenului dantelurii între rândul 10 şi marginea inferioară de coală.

Din nefericire, la mărcile româneşti din emisiunea "Paris" nu se păstrează astfel de formaţiuni mari, neuzate. Nici măcat în fostul tezaur al Fabricii de Timbre nu s-au păstrat astfel de blocuri (existând numai cele şapte coli nedantelate de probe definitive de planşă care poartă semnătura lui Hulot). Sau cel puţin nu au fost semnalate până în prezent.

Se cunosc însă cel puţin două piese obliterate din valoarea de 10 bani albastru, care prezintă decalaje similare ale dantelirii pe evrticală. Prima este o pereche verticală, care se află în col. Victor iordache.

 A doua piesă este un bloc vertical de şase mărci, vândut la licitaţia casei spaniole Soller y Llach (septembrie 2017, lot 3689). Decalajul este evident între primele două rânduri superioare ale blocului.

Despre dantelură mai puteţi citi:

- Dantelura la mărcile emisiunii Paris;
- Dantelura mărcilor. Puţină inginerie.

O monografie necesară: Călin Marinescu - "Ustensilele de ştampilat, ştampilele şi sigiliile poştei române 1852-2017"

În urmă cu două luni monografia a văzut lumina tiparului, fiind disponibilă amatorilor de istorie poştală, ştampilografie, istoricilor şi cercetătorilor din arhive şi muzee.

Lucrarea constituie rodul multor ani de cercetare şi sistematizare a materialului documentar poştal.
Volumul cuprinde pe parcursul celor 476 pagini color sute de semnalări în premieră în literatura de specialitate. Monografia este bogat ilustrată, conţinând peste 4.300 de imagini!
Textul este bilingv, în română şi engleză, fiin astfel accesibil şi cercetătorilor din astrăinătate.

Spre a vă trezi interesul voi prezenta mai jos câteva imagini ale unor pagini alese la întâmplare.

Autorul va primi cu plăcere sugestii, semnalări de noi ştampile sau informaţii privind ustensilele de ştampilat - ştempluri, rulouri manuale, maşini de ştampilat- folosite de Poşta Română pe adresa: romexim.star [at] b.astral.ro.
La aceeaşi adresă de mail se pot solicita informaţii despre lucrare.

Preseparare la Brăila?

Se spune că aproape toată viaţa filatelistului pasionat este ocupată cu sortatul mărcilor, potrivit propriilor cerinţe şi metodologii. Mai devreme mă conformam acestei zicale, aranjându-mi o bucăţică din baza de date cu imagini şi o marcă mi-a captat atenţia:

Despre presepararea mărcilor întâlnită la biroul poştal din Iaşi în anii 1869-1871 se ştie, povestea a fost semnalată. Am scris şi eu despre aceasta pe blog aici, aici şi aici. În toate cazurile a fost vorba de mărci "favoriţi" din 1869 sau "barbă" nedantelat din 1871.

Iată că în cazul semalat acum, este borba despre un unicat de 18 bani "favorit" din 1868, care însă nu mai poartă o ştampilă Iaşi, ci Brăila.
Fiind doar un unicat izolat şi mai fiind şi primul asemenea exemplar care este semnalat, presepararea la biroul din Brăila nu poate încă fi statuată, dar îi rog pe cititori să îşi verifice propriile piese, poate face cineva o confirmare a situaţiei.

Presepararea s-a făcut decupând parţial mărcile, iar la utilizare sau la vânzare oficiantul rupea pur şi simplu porţiunea de hârtie rămasă nedecupată. Colţurile care ar indica acest lucru la marca de 18 bani sunt indicate cu săgeţi albastre.

Despre metodica studiului (34)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20, episodul 21., episodul 22, episodul 23, episodul 24, episodul 25, episodul 26, episodul 27, episodul 28, episodul 29, episodul 30, episodul 31, episodul 32, episodul 33.

Construcţia planşelor la marca uzuală de 1 leu Ferdinand "cap mic"

Subiectul mă preocupă de mult timp, pentru că am sesizat existenţa unor clişee nealiniate faţă de rândul/coloana din care fac parte. Aceste clişee cu decalaje le-am semnalat şi pe blog, prima oară în 2012, aici (mergeţi mai în josul paginii), avansând ideea că este posibil să întâlnim clişee care au fost înlocuite în planşă. Ulterior, în 2015, am revenit asupra subiectului (aici), punând în discuţie un ştraif orizontal conţinând un clişeu deplasat.

Mai recent am fost provocat de o cunoştinţă să îmi spun punctul de vedere asupra planşelor mărci de 1 leu. Aşa că am scos "la lumină" un stoc de mărci de 1 leu în perechi, ştraifuri şi blocuri, cu scopul de a le verifica şi a vedea dacă mai întâlnesc astfel de variaţii în construcţia planşelor.

Acesta este o parte a stocului de mărci de 1 leu, cu care am început verificarea. Primele operaţii de sortare au urmărit clasificarea pe tipuri de clişee, respectiv pe danteluri la fiecare tip. Nu mi-am propus să fac o cercetare exhaustivă a întregii cantităţi de mărci deoarece pe lista de priorităţi stau alte emisiuni. Cu toate acestea tot am reuşit să identific trei grupe principale de neconformităţi.

Ce am urmărit

La sortarea pe tipuri de clişeu şi pe danteluri am urmărit existenţa:
- clişeelor deplasate faţă de rândul/coloana lor;
- apaiţia unor capete de cui utilizate la fixarea blocurilor de zinc pe suporţii de lemn;
- apariţia unor semne marginale ale clişeelor.

Prima concluzie

Nu am identificat perechi mixte cu tipuri diferite (dar nu exclud în continuare existenţa lor), poate că materialul de studiu de care dispun este (încă) insuficient (deşi este vorba de peste 2.000 de exemplare în perechi, ştraifuri şi blocuri). Aşa că voi continua căutarea. Acelaşi lucru îi invit să-l facă şi cititorii pasionaţi de studiul uzualelor Ferdinand, cine ştie de unde sare iepurele.

Nu cred că ar trebui scăpat din vedere posibila legătură dintre neconformităţile menţionate mai sus.

Capete de cui

La fiecare neconformitate voi prezenta piesele martor, descriind fiecare piesă în parte. Puteţi face click pe imagini pentru mărire (sau le puteţi descărca pe propriul calculator, pentru o examinare la o scară mai bună. Posesorilor de telefoane le recomand să apeleze la un desktop sau un laptop, mai potrivite decât ecranul în miniatură al smartphone-ului.

1 leu violet negricios tipul I, dantelat A, cu cap de cui între cele două clişee, la nivelul cartuşului valorii. Ancrasarea în partea inferioară a clişeelor poate indica fptul că ele provin ori din ultimul rând de jos al colii, ori din marginea inferioară a unui bloc de 25 clişee.

1 leu violet tipul I dantelat A. Sunt vizibile două capete de cui pe marginea superioară a ştraifului, unul între clişeele 2-3, iar celălalt în colţul drept superior al mărcii 4. La acest ştraif nu apar clişee deplasate.

1 leu violet-lila tipul I, dantelat K. Apare un cap de cui deasupra literei R din ROMANIA la marca din stânga. Clişeele sunt aliniate, fără deplasări.

1 leu lila tipul I dantelat K. Pe marginea superioară apar două capete de cui, unul deasupra mărcilor 1-2 şi celălalt deasupra mărcilor 2-3. Amprenta primului cap de cui seamănă cu cea de pe ştraiful de patru mărci de mai sus, cea din colţul drept. Aşadar ar exista mai multe capete de cui pe acelaşi rând.

Semne marginale

Aceste amprente pot apărea din cauza planicităţii defectuoase a formei de tipar. Ele pot indica posibila poziţie marginală a rândului/coloanei.

1 leu violet tipul I, dantelat K. Deasupra celor două clişee sunt vizibile amprentele marginii formei de tipar. La această pereche se înregistrează şi o uşoară deplasare în sus a clişeului din dreapta.

1 leu lila tipul I, dantelat K. Dacă măriţi imaginea puteţi vedea semnele marginale deasupra clişeelor 3, 4 şi 5, ultimul clişeu fiind şi deplasat uşor în sus faţă de celelalte clişee din straif.

Clişee deplasate

La această categorie numărul de piese identificate este mult mai mare. Deplasările ar putea fi încadrate în două grupe: sesizabilă cu ochiul liber, respectiv deplasare marcată (ultima indicând în mod aproape cert o intervenţie făcută asupra formei de tipar).

1 leu lila tipul I, dantelat A. Clişeul din dreapta este uşor deplasat în sus. Perechea poate proveni de pe marginile a două blocuri de câte 25 clişee.

1 leu lila tipul I, dantelat A. Clişeele 2 şi 3 sunt uşor deplasate în jos faţă de clişeele 1 şi 4. Nu apar capete de cui sau semne marginale.

1 leu lila-violet tipul I, dantelat A. Clişeul nr. 2 este deplasat în sus faţă de restul clişeelor din rând, el fiind în acelaşi uşor înclinat spre stânga. Nu apar capete de cui, dar înclinarea clişeului (nefirească la multiplicarea galvanică) poate indica o intervenţie asupra formei de tipar.

Pentru acelaşi ştraif am mai făcut o imagine la care am aşezat linii orizontale întrerupte sus şi jos, astfel încât deplasarea clişeului să fie mai uşor de observat.

1 leu violet tipul I, dantelat K. Clişeul din stânga este deplasat în sus. Nu apar capete de cui.

1 leu violet-brun tipul I, dantelat K. Deplasare similară a clişeului din stânga, ca la perechea precedentă. Nu există miscrosemne care să indice că este vorba despre aceleaşi clişee.

1 leu lila tipul I, dantelat K. Deplasare în sus a clişeului din stânga, care este uşor înclinat spre stânga.

Idem, deplasare şi înclinare similare ale clişeului din stânga cu cele de la perechea precedentă, dar în mod cert nu este vorba despre aceleaşi poziţii din blocul de clişee, deoarece la a doua pereche distanţa dintre clişee este vizibil mai mare.

1 leu lila-violet tipul I, dantelat K. Clişeul 3 este uşor deplasat în jos, concomitent cu apariţi mai multor semne de capete de cui, astfel (click pe imagine pentru mărire):
- în marginea superioară, între clişeele 1 şi 2;
- între clişeele 1 şi 2, unul (mai greu sesizabil) la nivelul goarnei de sus, iar celălalt la nivelul cartuşului valorii (parţial acoperit de ştampilă);
- între clişeele 2 şi 3, la nivelul cartşului valorii;
- pe marginea dreaptă a clişeului 3, la mijlocul cadrului cu afectare uşoară a integrităţii acestuia.

1 leu lila tipul I, dantelat K. Deplasare majoră în sus a clişeului 3, care este în acelaşi timp şi mult mai apropiat de clişeul 2 (sunt evidente spaţiile inegale dintre clişee). Orice deplasare majoră este rară (dar acest lucru nu înseamnă că bişniţ-menii autohtoni pot cere cine ştie ce sumă neobrăzată pe "marea eroare" pe care tocmai acum au "descoperit-o"). Vezi şi semnalările de la linkurile puse la începutul articolului.

Idem, decalare a clişeului 3 similară cu cea de la ştraiful precedent, părând a fi din aceeaşi poziţie a blocului cu clişee.

1 leu lila maroniu tipul I, dantelat K. Clişeul 2 este uşor deplasat în sus şi totodată înclinat spre stânga faţă de celelalte două clişee.

În colţul stâng inferior al mărcii 1 apare amprenta unui cap de cui, iar în cartşul valorii apar două linii orizontale albe, scurte, la baza literei E din LEU.

1 leu lila-violet tipul I, dantelat K. Aceasta este o piesă interesantă: din cauza dantelurii descentrate sunt vizibile cadrele mărcilor din rândul de sus, cu o excepţie însă: cel al mărcii din mijloc, care nu se vede datorită deplasării clişeului în sus (puţin probabil sp existevreun câmp orb în componenţa colii). În colţul drept superior al clişeului 1 este vizibil un cap de cui.

1 leu lila-violet tipul I, dantelat K. Deplasare vizibilă în sus a clişeului 4, concomitent cu apariţia unui cap de cui sub clişeul 1, în dreptul cartuşului valorii.

1 leu lila tipul I, dantelat K. Clişeul 2 este deplasat în sus. Nu apar capete de cui.

Surpriza...

Vine de la o pereche din marca de 1 leu lila tipul II (cuvântul LEU plasat spre dreapta în cartuşul valorii). Clişeul 2 este foarte uşor deplasat în sus, iat în colţul stâng superior al clişeului 1 este vizibil un cap de cui.
Este surpriză pentru că la planşa tipului II nu am întâlnit prea des amprente ale capetelor de cui, şi nici deplasări marcante ale clişeelor.

Concluzia finală

Este o certitudine că asupra planşei mărcii de 1 leu tipul I s-au făcut intervenţii, înlocuindu-se unele clişee (altfel decuparea acestora nu ar fi avut niciun sens). Este posibil să se fi înlocuit unele clişee cu defecte, apelându-se la acest procedeu pentru a nu se confecţiona integral blocul cu clişee. Pe lângă erorile semnalate în articolul precedent de pe blog mai există de exemplu o eroare pe care am văzut-o cu mulţi ani în urmă: Ferdinand "fără nas". Este posibil ca deteriorarea clişeului să fi fost făcută intenţionat, el fiind probabil înlocuit imediat după ce defectul a fost observat (eroarea este foarte rară în opinia mea, nu am văzut-o decât de două ori în activitatea mea, fiindu-mi semnalată încă de câteva ori fără să le văd concret).

Problema este că nu sunt convins că nu există perechi mixte cu tipuri diferite la marca de 1 leu. Circulaţie poştală a acestei valori este foarte interesantă, cererea de la oficii fiind mare (în mod sigur este valoarea cu cel mai mare tiraj dintre toate valorile Ferdinand "cap mic"). Dacă mai ţinem cont şi de durata de viaţă a unei forme de tipar, este mai mult decât probabil că au existat reconfecţionări repetate ale plăcilor de zinc.

© 2019. Preluarea prezentului articol sau a oricărei imagini se poate face numai pe baza unui acord scris încheiat cu autorul.

Uzuale Ferdinand "cap mic": trei erori care ridică probleme

În urmă cu câteva zile, un prieten apropiat m-a întrebat dacă am eroarea de la Ferdinand "cu cep la 1". Plecând de aici m-am şi decis să atrag atenţia asupra unei probleme care pare nestudiată de colecţionarii care sunt atraşi de această emisiune de uzuale.

Deşi aceeaşi problemă este specifică mai multor erori de la diverse valori ale uzualelor Ferdinand, m-am oprit la cele trei descrise mai jos pentru că sunt mai populare şi mai dorite de colecţionarii specializaţi. Să vedem care sunt ele.

50 bani galben-portocaliu dantelat K (pieptene) 13½×13¾, tipul I (CMPR 1974 pag. 187, click pe imagine pentru mărire): eroare catalogată în lucrarea menţionată la pag. 185, sub nr. 373d.1. Eroarea pare să aibă două stadii, la unul dintre ele apărând afectate şi literele NI din BANI (în cartuşul valorii nominale).

Aceeaşi eroare într-un bloc de patru mărci (la marca din stânga, sus, click pe imagine pentru mărire). Acesta ar fi celălalt stadiu al erorii, la care literele NI din BANi sunt neafectate, dar apare în plus faţă de celălalt stadiu o deteriorare a clişeului în colţul stând inferior.

Cifra 1 "cu cep" la marca de 1 leu tipul I (CMPR 1974 pag. 187). Eroarea este catalogată sub nr. 369a.1.

Eroarea la o marcă dantelată A 13½.

Aceeaşi eroare la o marcă dantelată D 13½×11½.

Eroarea "RQMANIA" la marca de 1 leu tipul I. Necatalogată în CMPR 1974, dar cunoscută colecţionarilor specializaţi.

Eroarea la o marcă dantelată A 13½.

Aceeaşi eroare la o marcă dantelată D 13½×11½.

Care sunt problemele ridicate de aceste trei erori?

Colecţionarii care au avut ocazia să cerceteze un număr semnificativ de mărci pentru a identifica erori şi varietăţi ştiu că proporţia dintre numărul de exemplare cu erori descoperite, raportat la numărul total de exemplare verificate constituie un indiciu al rarităţii acestora, dar mai poate ridica şi o altă problemă la care se pare că nu s-a mai gândit nimeni (mă rog, nu în corelaţie cu aceste erori).

Aceste uzuale au fost imprimate în tipar înalt, în coli de tipar de câte 200 de exemplare (20×10 fără spaţii/punţi), care au fost distribuite la vânzare în jumătăţi de câte 100 de mărci, îndepărtându-li-se marginile de coală.  Atunci când o eroare (defect la clişeul unei mărci) este prezentă la întregul tiraj al mărcii respective, paritatea dintre exemplarele cu eroare şi totalul exemplarelor ar trebui să fie (logic) de 1/200. Dar acest lucru nu se întâmplă în realitate la niciuna dintre cele trei erori descrise mai sus.

Din propria experienţă ştiu că raportul amintit este cu mult, cu foarte mult mai mic. Dacă erorile de la marca de 1 leu au fost identificate una la aproximativ 5.000-6.000 exemplare cercetate, eroarea de la 50 bani apare şi mai rar, la mai puţin de una la 10.000 exemplare (să ne înţelegem, este vorba numai de tipurile I de la cele două valori, nu de numărul total al exemplarelor indiferent de tip).

Ce concluzie se poate trage din cifrele de mai sus? Erorile nu au apărut la întregul tiraj al tipurilor respective, finnd identificate şi îndepărtate din planşele de tipar. Ca paranteză, defectele clişeelor care generează astfel de erori sunt mai uşor de identificat pe planşele de tipar decât la colile de mărci (amănuntul este cunoscut de cei care au avut tangenţă cu tipografiile/tiparul înalt). Aici apar două posibilităţi (teoretic vorbind): ori s-a înlocuit blocul de zinc de 25 de clişee care a fost afectat de defectul fizic, ori s-au confecţionat din nou toate blocurile de zinc ale formei (planşei) de tipar.

Din acest punct de vedere cercetătorii noştri sunt corigenţi, neexistând niciun studiu care să scoată în evidenţă compunerea planşelor la cele două mărci.