Pentru cititorii permanenţi sau ocazionali

Google m-a luat de urechi (elegant desigur), atrăgându-mi atenţia că sunt unii mai chiori decât mine şi nu văd bine linkurile de pe smartphone.
Am construit blogul pentru oameni serioşi, amatori de studiu, care dispun cel puţin de un laptop. E riidicol să faci studiu de pe telefon.
Apoi cui nu-i place e liber să navigheze unde vrea. Poate dezactivez versiunea de mobil, şi cu asta - gata.

Voi încerca să revin cu articole noi

Doresc să îmi cer iertare de la cititorii fideli pentru lipsa articolelor din ultimele luni. Nu am mai fost în stare să scriu.

De vreo două săptămâni am început să mă simt ceva mai bine şi voi încerca să revin cu articole noi, mai ales că exact în această perioadă se desfăşoară "sezonul de toamnă" al licitaţiilor filatelice.

Am primit o sugestie de la unul dintre cititori: să public şi articole care au ca subiect mărci străine. Am să încerc să abordez şi acest subiect.

Aşa că ne vom auzi. Toate cele bune vă urez!

După şapte ani

În prima zi a anului s-au împlinit şapte ani de când am scris primele rânduri pe blog.

Nu mă dau în vânt după bilanţuri, aşa că nu vreau să spun prea multe.

Motivul principal care m-a determinat să mă apuc de blogging a fost la început dorinţa de a-mi testa capacitatea de a realiza un astfel de proiect, dar nu numai. Am considerat bloggingul drept un mijloc de învăţare şi am încercat să folosesc această platformă de comunicare ca pe un mediu de clarificare şi cristalizare a ideilor care mă preocupau referitoare la clasificări, metodologie, studiu aplicat şi cercetarea în filatelia tradiţională. Am mai dorit ca prin intermediul blogului să realizez o platformă de comunicare între colecţionari. Din păcate, recunosc astăzi că sunt dezamăgit de această direcţie. Se pare că mulţi colecţionari nu sunt tocmai prieteni cu tehnica de calcul, şi nici cu identităţile şi platformele online.

Privind în urmă, aş putea spune că mă declar mulţumit pentru serialele pe care le-am publicat pe blog şi care au beneficiat în decursul anilor de o audienţă mai mare din partea cititorilor. Pentru cititorii mai tineri menţionez cele mai importante teme abordate:

- Care este preţul mărcilor poştale, un serial întins pe parcursul câtorva ani şi reunit apoi într-o brosură publicată în format electronic pusă gratuit la dispoziţia publicului. Cine nu o are deja o poate descărca de aici. Prietenii îmi spun că a fost un succes şi nu îi pot contrazice, pentru că până astăzi a fost descărcată de vreo 3.500 de ori.

- Despre metodica studiului (linkul este al ultimului episod, de aici aveţi acces la celelalte). Serialul a fost gândit ca mijloc de învăţare a metodologiei studiului tradiţional, având atât episoade practice, cât şi unele pur teoretice. Despre metodică însă am publicat mult mai multe articole, care se pot accesa cu ajutorul tagurilor din "norul" de teme de pe coloana dreaptă a blogului (versiunea pentru desktop, nu sunt celmai mare fan al lecturii şi navigării pe internet de pe telefon, cât de "smart" ar fi el). Ca să vă scutesc de căutări, toate aceste articole le puteţi găsi aici.

- Fişe de studiu, un serial pe care l-am început, dar din motive străine de blogging şi de filatelie nu l-am mai continuat în ritmul pe care mi l-aş fi dorit.

De-a lungul timpului am mai abordat două teme care ştiu că i-au interesat în mod deosebit pe colecţionari: piese din licitaţii, respectiv semnalările de falsuri.

Provocarea scrisului pe blog m-a îndemnat să studiez mai mult, trebuie să recunosc. În aceşti ani trebuie să recunosc faptul că am învăţat enorm. Activitatea de pe blog a fost dublată de cea de realizare a manuscrisului pentru un potenţial catalog enciclopedic, specializat, precum şi de munca de realizare a celei mai mari baze de date cu imagini digitale ale pieselor româneşti comercializate în licitaţii sau aparţinând unor diferite colecţii din ţară şi din străinătate. Tot în aceşti ani am parcurs câteva zeci de mii de pagini ale unor reviste filatelice străine, din care am reuşit să extrag informaţii relevante (nepublicate în România) despre mărcile româneşti mai vechi (unele "descoperiri" au fost publicate şi pe blog). Toate aceste informaţii au intrat într-o altă bază de date (începută încă de prin anii '90), alăturându-se informaţiilor extrase din presa filatelică românească şi din diverse cataloage.

Marele meu regret este că la multe probleme pe care le-am ridicat în aceşti şapte ani nu am avut reacţii din partea colecţionarilor. Ştiţi vorba aia, colecţionarul nu este filatelist (şi viceversa).

Am continuat lucrul la volumul de studiu privind taxele de plată (am mai fost întrebat în ce stadiu am ajuns). Volumul de informaţii a ajuns să fie destul de mare şi mă gândesc să împart studiul în două volume. Oricum, după ce am început să fac un inventar al pieselor porto mai vechi de 1881 am rescris deja de două ori prima parte a studiului. Dacă îmi va ajuta Dumnezeu, sper să termin în acest an măcar primul volum.

Mă "lupt" cu un volum foarte mare de informaţie şi fişiere de tip imagine pentru care numai munca de aranjare, clasificare şi catalogare este deosebit de laborioasă (numărul fişierelor creşte zilnic):

De aceea mă declar mulţumit că s-au inventat computerele personale, pentru că nu ştiu ce m-aş fi făcut cu o asemenea arhivă în sistem clasic (de fapt nici nu cred că aş fi putut să o construiesc).

În cei şapte ani de blogging am mai abordat subiectele specifice legislaţiei de profil, care din păcate nu este cunoscută de către colecţionari şi care - tot din păcate - a fost realizată hoţeşte, pe ascuns, de nişte neica-nimeni în scopuri mult diferite faţă de cele public declarate (şi care, ignorând Constituţia şi Aquis-ul comunitar, aruncă un scuipat în gura cetăţeanului, considerându-l un potenţial infractor). Nu vă spun mai mult de două cuvinte, până nu este prea târziu: deschideţi ochii!

Nu vă mai plictisesc. Vă îndemn totuşi să vă îmbogăţiţi colecţiile cu ajutorul studiului, pentru că este ceva nemaipomenit de frumos!

Pentru utilizatorii de telefoane şi tablete

Am o problemă cu ai noştri colegi care navighează pe net folosind telefoanele/tabletele. Verificând statisticile blogului, am remarcat că sunt internauţi care ajung pe blog căutând ceva anume pe vreun motor de căutare. Pentru că ştiu de mai mult timp cam care sunt subiectele care interesează cel mai mult pe internauţii nefamiliarizaţi cu blogul, am şi pus în coloana din dreapta linkuri utile sau care pot fi de ajutor celor care au nevoie să afle unde se găsesc principalele resurse din domeniu.

Din păcate, oricât de adaptabil ar fi motorul şi designul blogului pentru dispozitivele mobile, pe acestea nu va fi vizibilă coloana din dreapta (plasată pentru vizitele făcute cu calculatoare adevărate sau cu laptopuri).

Pe un mobil sau pe o tabletă nu se poate vedea decât o mică parte a primei pagini, adică ceva cam aşa:

Fără să vă supăraţi pe mine - am mai spus-o, filatelia nu se face în fugă, de pe mobil. Pentru studiu e nevoie de timp şi de răbdare, articolele de specialitate nu prea sunt o marfă digerată pe fugă la o cafea. Din această cauză, ar fi bine să încercaţi şi pagina în versiunea "full". Pentru a da de ea, pe mobil daţi scroll până la sfârşit şi căutaţi "Afişaţi versiunea pentru web". Care arată cam aşa (click pentru mărire):

Pe coloana din dreapta puteţi găsi mai multe linkuri de interes.

De pildă arhiva blogului, care este destul de bogată şi se întinde pe o perioadă de peste cinci ani.

Ori puteţi găsi linkuri către alte bloguri şi către principalele case/portaluri de licitaţii filatelice.
Sper ca acest scurt articol să vă fie util.

5

Cinci! Au trecut cinci ani de când am deschis blogul. Dacă acum cinci ani îmi spunea cineva că voi fi în stare să scriu atât (adică pentru o perioadă aşa de îndelungată) nu l-aş fi crezut.

Nu vreau să mă apuc să fac nicio retrospectivă, am avut (cred că la fel ca oricine altcineva) şi bune, şi rele. N-aş avea nici de ce să mă laud şi nici de ce să mă plâng. Lucrul de care îmi pare însă rău este că ceea ce am început eu puteau să o facă şi alţii. Lucrul de care nu îmi pare rău este că totuşi au făcut-o câţiva colecţionari, şi îi felicit pentru acest lucru.

Mă mai bucur că blogul mi-a dat prilejul să cunosc oameni noi, mi-a dat posibilitatea să deschid discuţii pe teme noi sau nedesţelenite şi să-i îndemn pe colegi să facă lucruri la care nu se gândiseră.
Mă mai bucur pentru că prin intermediul blogului am realizat cam ce înseamnă "viaţa" în online-ul autohton şi că tot blogul m-a ajutat să înţeleg cum stau lucrurile cu acest mediu de comunicare şi prin alte părţi.

Lucrul care continuă să mă mâhnească este lipsa de interes pentru studiu şi cercetare. Este domeniul de care nu prea pare interesată multă lume şi puţini sunt conştienţi de faptul că nu va veni nimeni din afara mişcării filatelice pentru a sprijini cercetarea. Cei care pot face acest lucru suntem tot noi. Din păcate, nu pare nimeni interesat să îşi atribuie vreun rol pe partea de concepţie, toată lumea ar vrea doar să beneficieze de rezultate.

Odată cu deschiderea blogului, activitatea mea din online nu s-a limitat doar la publicarea pe acesta. Am participat şi la multe discuţii deschise în câteva grupuri specializate de pe Facebook, am semnalat diverse piese ori prezenţa unor falsuri în licitaţiile online şi am încercat să îi ajut cu ce am putut pe începători. N-am fost mereu pe placul tuturor, dar chestia asta nu mă mai interesează de mult timp. Mi-am limitat numărul de prieteni virtuali şi am refuzat destule cereri de prietenie de la persoane cu care (potrivit activităţii puse la vedere de acestea) nu părea să am ceva în comun şi nici n-am avut cunoştinţă să fi avut vreo activitate filatelică cât de cât mai deosebită. Unii cred că vor sincer să înveţe, dar constat că nici nu depun eforturi prea mari să găsească pe internet ceea ce îi interesează, ori să se apuce măcar să răsfoiască articolele mai vechi de pe blog. Cu siguranţă există destule informaţii pe care nu le-a mai publicat nimeni.

Anul 2015 a fost unul ceva mai dificil pentru mine, din cauze care nu au nimic de-a face cu blogul şi cu filatelia în general, dar care mi-au mai luat din elan. Pentru 2016 nu îmi mai fac niciun fel de planuri, sper să pot duce la sfârşit câteva proiecte pe care le-am început, dar care sunt pretenţioase şi necesită un volum mare de muncă. Voi vedea ce voi reuşi să fac. Iar când nu voi mai putea, voi găsi eu pe cineva să-i pun în braţe proiectele începute şi neterminate.

La început de an vă doresc tuturor (chiar şi celor care nu mă înghit) să aveţi realizări mai multe şi mai frumoase, iar neamurilor proaste le urez să le vină mintea la cap.

La acest articol comentariile sunt închise.

Nu fac muncă de voluntariat!

Deşi pe blog stă scris destul de clar (în limba română) chiar sub fotografia din antet că nu sunt serviciu public pentru furnizarea anumitor informaţii, în fiecare lună primesc câteva mailuri de la diverse persoane care îmi solicită informaţii (mai ales comerciale).

Vreau să mai anunţ odată că ceea ce am scris în antetul blogului nu este o glumă. Click pe imagine pentru mărire.

Vedeţi textul marcat cu verde deschis.

Câteva persoane (prefer să nu spun cine anume) mi-au citit postările de pe blog ori de pe vreun site de socializare şi au "băgat la cap" că eu deţin o bază de date cu ceea ce se întâmplă pe net.
Vreau să le atrag atenţia că ceea ce fac este o iniţiativă privată, pe care nu intenţionez să o fac publică în niciun fel, faţă de nimeni (nici măcar pe bani - cum mi-a propus un "businessman"). Ceea ce am început eu să fac poate să facă oricine. E adevărat, chestia ia mult timp şi trebuie să renunţi la multe alte treburi.
Dar a mi se cere (aproape imperativ) să public ceea ce am strâns ani de zile pentru că "aş ajuta filateliştii" mi se pare o chestie deplasată. Dacă nu aş cunoaşte ce face şi cu ce se ocupă muşteriul i-aş mai acorda unele circumstanţe.

Chiar dacă am scris acel text pe blog, tot au fost colecţionari cărora le-am răspuns la mail-uri şi am încercat să-i ajut în măsura în care m-am priceput (că n-am pretenţia că aş fi ajuns Mafalda). Cred că sunt colecţionari care ar putea confirma acest lucru.

De aceea doresc să fie clar pentru oricine: nu vreau să ofer nimănui consultaţii de natură comercială! Cu atât mai mult bişniţarilor.

Pentru cei care mor de curiozitate şi îi roade nevoia, soluţia ar putea fi portalul pus la dispoziţie de amicii noştri de la Michel, aici. (Le fac eu publicitate gratuită aici, dar va veni repede momentul în care îi voi critica din nou - aşa cum am mai făcut-o - pentru unele prostii pe care le-au publicat).

Problema e că acolo nu sunt catalogate şi "ciurucurile", ci numai piesele care au avut realizări de cel puţin 1.000 de dolari (vedeţi aici).
Pentru a putea utiliza baza lor de date este necesar să acceptaţi anumite condiţii.

Ceea ce veţi descoperi e faptul că răsfoirea bazei de date nu se face moca, ci pe bază de abonament (click pentru mărire).

Doresc să repet pentru a fi înţeles de toată lumea: oricine este liber să-şi facă ce tip de bază de date doreşte, dar pe munca lui, nu a altcuiva.
Iar ca fapt divers, pe cei care obişnuiesc să copieze articole şi fotografii de pe blog îi previn să fie atenţi ce fac şi în ce condiţii. Şi aşa aveţi pe blog informaţii care nu pot fi găsite nicăieri, informaţii pe care vi le-am pus gratuit la dispoziţie.

Abonarea prin RSS este o formă facilă, pentru că îţi aduce pe propriul calculator cele mai recente ştiri

Nu am mai verificat de destul timp cum a evoluat numărul de abonaţi la fluxul blogului. Ultima dată aveam vreo 30 de persoane interesate, dar astăzi am descoperit (intrând dintr-o absolută întâmplare pe Feedburner) că numărul de persoane abonate a crescut la 172 (click pe imagine pentru mărire).

Vă spun din propria experienţă că aproape toate site-urile şi blogurile serioase au propriile fluxuri de RSS. Dacă se foloseşte un client pentru captarea acestor fluxuri (sunt o mulţime şi aproape toate sunt gratuite), munca de accesare a diverselor pagini de internet prin intermediul "favoritelor" salvate în browserul de internet se simplifică nemaipomenit de mult, deoarece toate ştiile şi articolele noi se află într-un singur loc, la un efort "considerabil" de DOAR UN CLICK de mose.

Referitor la publicarea articolelor pe blog şi la urmărirea acestora

Timp de mai mulţi ani am tot amânat lucrul în interes personal în ceea ce priveşte filatelia. Numai că problemele medicale cu care m-am confruntat în urmă cu două luni mi-au lăsat în faţă imaginea unei posibilităţi la care nu m-aş fi aşteptat: aceea de a nu mai putea face nimic.
Din această cauză m-am hotărît să o mai răresc cu plimbatul pe Facebook şi să pun osul la treabă, la "puricarea" stocurilor de mărci pe care le-am adunat în decursul anilor.

Aşa că se poate întâmpla ca pe Facebook să nu mai public linkuri către articolele publicate pe blog.
Celor interesaţi de problemele pe care le public le rămâne în această situaţie să apeleze la una din următoarele căi:

- abonarea la articole utilizând un client de RSS; linkul pentru fluxul RSS este următorul:
        http://romanianstampnews.blogspot.com/feeds/posts/default

- abonarea la articole prin mail utilizând acest formular, pe care îl puteţi găsi pe coloana din dreapta a blogului, ceva mai jos:

Pentru că nu mai doresc să pierd timpul pe Facebook, nu voi mai aproba nici cereri noi de prietenie (şi nicidecum cereri ale unor persoane care, după ce le vizionez rapid pagina, este clar că nu au nimic de împărţit cu persoana mea în ceea ce priveşte preocupările).

Patru milioane!

Nu mi-a venit să cred când am deschis astăzi pagina mea de Google+. După cum se vede, am sărit de patru milioane de afişări. A fost un lucru pe care nu l-am urmărit, dar de acum înainte voi fi puţin mai atent.

Miercurea cu moţ (39)

N-am mai postat de mult timp la această aşa-zisă rubrică. De fapt în ultimele patru luni o rărisem de-a binelea cu blogul. Problemele de sănătate erau să mă dea peste cap. Odată cu venirea primăverii însă (şi apoi cu începutul verii) am avut câţiva prieteni care nu m-au dezamăgit niciodată şi în care am avut întotdeauna încredere.
Fotografiile sunt luate pe parcursul ultimelor trei luni şi pentru mine au o semnificaţie deosebită.

Dacă îngroşi obrazul nu înseamnă că eşti mai deştept

Cu vreo săptămână în urmă căutam ceva pe net. Ca de obicei, atunci când cauţi ceva, mai mult ca sigură vei da peste altceva. Eu am dat, de pildă, peste un blog sau site al unor iubitori de ecologie. Articolul peste care mi-au căzut ochii se referea la China, mai precis la călătoriile lui Ernest Henry Wilson în regiunile Yunnan şi Sichuan. Am continuat să parcurg articolul, dar am dat peste o chestie care m-a făcut să ridic sprâncenele. Materialul este semnat de către o absolventă a unei specializări a Facultăţii de Geografie (UB).

Referindu-se la China, autoarea atribuie numele de "Ţara Soarelui Răsare" Chinei, deşi orice licean de pe vremea mea (excluzând repetenţii, desigur) ştiu că această denumire generică este atribuită Japoniei şi nu Chinei. Iar această denumire mi-a fost fixată şi de multe articole pe care le-am citit, referitoare la mărcile poştale japoneze.

M-am gândit că poate m-am ramolit eu şi nu mai ştiu problema. Dar "goagăl" mi-a dat dreptate, al naibii!

De ce m-am hotărât să scriu despre asta? Internetul este, oricum, plin de prostii şi informaţii eronate, ce mai contează una în plus sau în minus?
Ei bine, când am văzut articolul cu pricina mi-am permis să las un comentariu în care atrăgeam atenţia asupra confuziei. Comentariul nu a mai apărut şi nici denumirea eronată nu a fost corectată.
Această atitudine m-a deranjat, recunosc. Mai ales că de la acel articol au mai fost publicate altele două, iar cel care le-a suit nu avea cum să nu vadă "dashboard"-ul, unde ţi se atrage atenţia că există comentarii.
Dacă am judecat prost, vă rog să-mi spuneţi.

Iar am fost aspru criticat

Un domn despre care n-am auzit niciodată (adică în mod sigur nu am avut niciun fel de contacte şi cu care nu m-am întâlnit niciodată) s-a obosit să-mi lase un comentariu relativ lung, pe care nu l-am publicat pentru că m-a enervat foarte mult.

Domnul cu pricina a început să înşire în comentariu ce ar trebui eu să pun la dispoziţie (gratuit desigur) celor care se interesează de preţuri, de diverse lucrări scanate şi postate pentru a fi descărcate de gratuit de oricine, dar şi de "reordonarea" blogului după ordinea din cataloage, că el n-are timp să caute şi nu fac altceva cu blogul decât să-i încurc pe începători vorbind despre lucruri care le sunt de regulă necunoscute.

Există totuşi câteva articole în care am explicat din ce raţiuni am început să scriu pe blog. Desigur că puturoşii "nu au timp" să citească aşa ceva.

M-am săturat de câte ori am spus-o şi pe blog, şi pe portalurile de socializare: dacă nu te trage aţa şi nu ai chemare pentru aşa ceva, nu vei învăţa niciodată nimic. Dacă vrei bibliotecă, transpiră şi fă-ţi rost, cumpără-ţi, pentru că mai există şi drepturi de autor şi nu orice este gratuit. Iar dacă vrei consiliere sau expertiză, mişcă-ţi fundul la Ministerul Culturii şi cere să-ţi pună la dispoziţie, pentru că e obligaţia lor. Iar dacă ai treabă cu Federaţia Filatelică du-te pe pagina lor de internet şi lasă-mă pe mine în pace, pentru că de ani buni nu mai fac parte din niciun cerc sau club, afiliat sau nu la vreo asociaţie sau federaţie.

Ca fapt divers, mai există pe site-urile de socializare persoane care figurează ca membri în zeci de grupuri şi au sute de "prieteni". Cum reuşesc să ţină legătura cu ei - nu-mi pot închipui, dar e treaba lor. Dintre aceştia sunt destui care îmi cer prietenia, pentru a putea să mă toace la cap cu câte cinci-zece mesaje zilnic pe messenger (am păţit-o cu destui, dar apoi am învăţat şi eu cum stă treaba cu ei şi fac o vizionare scurtă pe paginile respectivilor). Când văd că cele mai straşnice "pasiuni" ale individului sunt gagica, grătarul şi maneaua, iar postările sunt făcute în orice limbă în afară de română - îi resping cererea. Totuşi mai există câte unul care are impresia că este cineva obligat să-l înveţe mersul pe jos şi folosirea batistei, pentru că altfel se consumă prea mult şi oboseşte. Fără supărare, astfel de persoane ajung să fie blocate.

Să mai scriu pe blog?

După ce în luna februarie am rărit destul de mult numărul articolelor publicate, am primit mai multe mesaje de la pasionaţii de filatelie decât m-aş fi aşteptat. Am fost întrebat direct dacă intenţionez să mă opresc şi dacă nu cumva voi închide blogul.
Nu, n-am de gând să-l închid. În ultima perioadă am avut unele probleme medicale care au fost mai importante decât blogul. Voi continua să scriu pe blog, în ciuda speranţei unor frustraţi că îl voi închide sau că mă voi opri.
Problema noastră cea mai mare (a colecţionarilor) este una pe care am tot pomenit-o în articolele mai vechi, şi anume aceea că mediul este poluat de o faună formată din bişniţari şi pseudo-specialişti care intoxică piaţa cu tot felul de prostii, gunoaie, făcături şi alte piese îndoielnice, cărora nu le convine în niciun chip să existe şi altfel de opinii decât ale lor. Iar când rămân fără argumente, unii mai apelează şi la atacuri la persoană, nefăcând altceva decât să demonstreze lipsa de educaţie şi caracterul de doi bani pe care îl au. Dacă-i spui vreunuia din Dorobanţi sau de aiurea că bate câmpii, păi ai pus-o, nene! Sunt câţiva care chiar au impresia că filatelia a început şi se va termina cu ei.
Ia hai să-i lăsăm pe cei care ne citesc să hotărască şi să nu ne mai dăm importanţi.

Voi continua să scriu. Cui nu-i convine, să fie sănătos. Dar voi încerca să îmi dedic mai mult timp studiului, pentru că avem încă destule subiecte (unele chiar la nivel fundamental) despre care s-au scris tot felul de chestii după ureche sau care nici măcar nu au fost abordate. Aşa că numărul articolelor nu va creşte prea mult. Sper însă că veţi fi mulţumiţi de calitatea acestora.

Iar cui nu-i pică bine ce scriu, atunci să mă scutească! Sunt milioane de bloguri pe lumea asta, nu îi obligă nimeni să vină aici!

Ar mai fi o problemă. Sub fotografia de sus, din antet, am scris un text de culoare roşie pe care unii nu vor deloc să îl ia în seamă.
Stimabile, dacă te interesează preţurile din licitaţii sau ce şi cine anume vinde şi cumpără, mişcă-te şi caută-ţi singur ce te interesează sau urmăreşte portalurile respective, că n-ai servitori!

Încă n-am murit!

Spre marea mâhnire a unora, cred că apuc să ies din iarna asta.

Sunt câteva lucruri despre mine pe care nu le ştiu decât rudele şi cunoştinţele foarte apropiate. Nu mi-a plăcut niciodată să mă plâng. Cu toate acestea, rărirea vizibilă a articolelor de pe blog, răspunsurile întârziate la unele mailuri şi ignorarea unor mesaje primite de la unii coleclecţionari (sau nu), toate acestea i-a făcut pe unii dintre cei cu care am interacţionat mai mult sau mai puţin să mă întrebe ce se întâmplă.

Degradarea stării mele generale m-a determinat anul trecut să stau călare pe doftori, pentru a vedea ce se întâmplă. După un diagnostic pe care oarecum îl aşteptam m-am pomenit că sunt trimis pachet acasă, cu decizie de pensionare. Din păcate, problemele nu au dispărut, pomenindu-mă astă toamnă că sunt diagnosticat cu o boală idioată (alta decât cea din cauza căreia am fost pensionat), o afecţiune rară care necesită un tratament elaborat şi care nu se mai vindecă, ci doar este "ţinută în frâu". Rămâne de văzut acum pentru cât timp.

Acesta este motivul pentru care n-am mai scris pe blog. Nu că n-aş fi putut, ci mai mult pentru că n-am mai avut chef deloc. Au mai avut loc şi câteva întâmplări care m-au scârbit tare de tot.

Astăzi, doctorul meu specialist mi-a dat pentru prima dată după multe luni o veste mai bună, după ultimele analize făcute. Cel puţin cu moralul stau mai bine acum. Sper să revin.

Comentariile sunt închise la acest articol.

Nu fiţi contrariaţi...

...Pentru că nu am de gând (cel puţin deocamdată) să renunţ la scrisul pe blog, în ciuda celor trei zile de pauză.

Două motive au cauzat această pauză. Primul a fost unul tehnic, dacă pot spune aşa. M-a "lăsat" monitorul de la biroul de acasă şi pe canicula asta n-am avut niciun chef nici să lucrez pe laptop (nu-l folosesc decât atunci când n-am nicio altă alternativă), nici să mă duc în altă parte să lucrez.
Al doilea motiv este că lucrez la o broşurică referitoare la factorii care determină formarea preţului mărcilor poştale pe piaţă şi am lăsat la o parte alte lucruri care m-ar fi putut distrage de la retuşurile finale.
Prima cauză a fost rezolvată astăzi (îi mulţumesc prietenului de al cărui ajutor am beneficiat).

Probabil că în zilele care urmează vă voi spune mai multe detalii.

Opinii. Ar fi putut exista o serie de discuţii interesante...

...dacă ar fi existat şi persoanele dispuse în mod deschis la aşa ceva.

Orice platformă de blogging (inclusiv aceasta, găzduită de Google prin Blogger) permite introducerea de comentarii, iar la orice comentariu este posibilă formularea şi postarea unor răspunsuri.

Mărturisesc că acesta a fost primul gând care mi-a trecut prin minte atunci când m-am hotărât să deschid blogul, acum mai bine de trei ani. Ar fi putut exista discuţii constructive, din care toţi am fi putut învăţa (pentru că nimeni nu-i Dumnezeu, nimeni nu-i doxă şi oricare dintre noi poate avea în minte o idee eronată la un moment dat, sau din contră, cineva ajungea la vreo concluzie teribil de interesantă pentru toată lumea).
Se pare că m-am înşelat. De ce să fie bine, când poate să fie rău?
Numărul celor dispuşi să-şi exprime liber şi deschis opinia este ca şi inexistent. Sau poate că ar mai fi fost câţiva (care ar fi scris vrute şi nevrute, dar cu o singură condiţie: să rămână anonimi). Am făcut mai multe experimente cu setarea unor niveluri diferite de permisiuni pentru comentarii. Cum a devenit posibilă postarea de comentarii de către anonimi, cum se înmulţeau şi "opiniile".

N-aş vrea să vă povestesc şi ce tâmpenii mai posta câte unul: afirmaţii grave şi nefondate (X fură! Y este un bandit! Cum facem să scăpăm de Z, că nu mai pot să vând nimic din cauza lui?), înjurături - grupa mare (Mănânci rahat că aia nu-i falsă! Ce te f..-te grija pe tine de ce anume vinde X? Eşti un nenorocit! etc., etc.). Unele astfel de comentarii ar fi trebuit să le las şi să public şi IP-ul de unde au fost trimise

Pentru că sunt un colecţionar cu o vechime destul de mare şu cunosc multă lume, aflu tot felul de chestii, inclusiv afirmaţii făcute de diverşi. Am avut surpriza să aflu de tot felul de atitudini care mai de care (raportate la prezentul blog desigur). Se pare că sunt destui aşa-zişi colecţionari care nu sunt nemaipomenit de fericiţi că există, undeva pe net, un "nebun" care şi-a propus să le spună adevăraţilor pasionaţi lucururi care nu au fost şi nu sunt nicăieri publicate.
Mai pe româneşte, existenţa unor colecţionari avizaţi îi deranjează tare mult pe bişniţarii de tot felul, cărora le-ar fi plăcut tare mult să existe o masă cât mai compactă de indivizi uşor de dus de nas şi de influenţat să "cotizeze".
Existenţa unor opinii care diferă în mod clar de "trendul" impus până acum 25 de ani (dar care a continuat să existe în virtutea inerţiei) mi se pare că mai deranzeajă şi o altă categorie de persoane care se învârt printre filatelişti: activiştii (prietenii mei cei mai apropiaţi ştiu la ce mă refer).

V-aş mai fi spus eu câteva chestii, dar îmi cam piere cheful de scris. Poate voi relua problema altă dată.
Până atunci, îi salut pe cei care n-au loc de mine şi mă tot muşcă de cur!

Un blog "proaspăt" dedicat iubitorilor de maximafilie

L-am descoperit puţin mai devreme, uitându-mă prin analiticele mele şi văzându-i adresa de pe care a aterizat cineva pe blogul meu. Este vorba de blogul aparţinându-i lui Alex M.

Pentru că este unul dintre colegii noştri care a dovedit că pasiunea merită acest efort, nu pot decât să-l felicit şi să-i urez la cât mai multe articole şi la câţi mai mulţi cititori.

Despre publishing: părerea mea

Am dat mai devreme peste o încercare a câtorva nume mai cunoscute din blogosfera românească de a trage spuza pe turta unora, într-o încercare de autopromovare. Trăim într-o lume liberă şi fiecare poate să-şi spună părerea aşa cum vrea.

Am avut însă impresia că se cam sare calul şi se denaturează scopul şi obiectul unui domeniu de activitate îndeobşte distinct, amestecându-se lucrurile.

Mai demult îmi împuiau unii capul cu echivalări de genul IT = telefonie mobilă, ceea ce, evident, este o nerozie.
Nu aş fi scris aceste rânduri dacă nu mi-ar fi atras atenţia câţiva colaboratori care chiar au treabă cu şi activează pe piaţa de publishing.
Aşa că nu doresc să o mai lungesc, ci să subliniez doar că:

• publishing nu înseamnă blogging;
• publishing nu este echivalentul social media;
• publishing nu înseamnă marketing şi vânzări;
• publishing nu înseamnă PR şi HR.

Noţiunea de publishing poate cuprinde, pe ici, pe colo, şi elemente din cele enumerate, dar semnifică cu totul altceva. Poate că în limba română neaoşă echivalentul cel mai potrivit ar fi "activitate editorială".

 Măcar de nu s-ar găsi definiţii. Poate că nu este cea mai academică şi cea mai exactă, dar cea de pe Wikipedia este suficientă, în opinia mea.

Revitalizare

Doresc să vă anunţa cu mare plăcere că unul dintre colegii noştri de pasiune (dar şi de blogging), sătul de problemele pe care i le-a creat platforma Toate Blogurile (cu blogul cel vechi), a luat decizia de a "dubla" articolele referitoare la filatelie pe platforma Blogger.

Pentru mine articolele nu constituie o noutate, dar s-ar putea să fie o surpriză tare plăcută pentru cei care nu au citit/parcurs vechiul blog.

Nu pot decât să-l rog pe dl Cornelius Ionescu să continue publicarea unor articole interesante, iar pe ceilalţi colecţionari să-i rog să-l viziteze şi să-l ajute cu impresii şi contribuţii.

Poziţie

După "aventurile" recente pe care le-am avut pe Facebook (pomenindu-mă cu înjurături grosolane postate şi semnate de două persoane despre care aveam impresia că au o educaţie ceva mai bună de atât, dar şi mai multă minte), public şi aici ce am postat pe reţeaua de socializare.

Mă văd obligat să vă înştiinţez că:

- nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri);
- nu fac comerţ;
- nu fac evaluări şi expertize;
- nu fac niciun fel de intermedieri;
- nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă;
- îmi sunt indiferente numismatica/medalistica/scripofilia/antichităţile;
- nu sunt bibliotecă publică.

Singurele lucruri care mă interesează sunt informaţii despre/ şi ilustraţii (fotografii) ale unor piese deosebite româneşti (mărci sau circulaţii/francaturi) în vederea definitivării unui catalog specializat pentru perioada până la 1948.

Particip la discuţii şi răspund la comentarii, atâta timp cât acestea vizează probleme filatelice, se încadrează în limita bunului simţ şi nu conţin epitete, injurii sau afirmaţii nefondate.

Le atrag atenţia nemulţumiţilor că nu accept să mă transform într-un robot/sclav care le livrează lor la nas ştirile şi comentariile de pe reţelele de socializare. Cine vrea să fie informat să aibă decenţa minimă de a-şi crea cont pentru mediile respective şi a solicita includerea în grupurile de discuţii respective. Postările sunt publice, fiind citite de zeci de persoane. Orice tentativă de a împiedica efectuarea de postări şi/sau comentarii echivalează cu cenzurarea opiniilor şi este inacceptabilă.
Dacă cele întâmplate recent au fost cauzate de neînţelegeri, aştept scuzele persoanelor vizate. Până atunci, orice colaborare cu domniile lor este suspendată.

Mă folosesc de acest prilej şi pentru a le atrage atenţia celor care scot la imprimantă şi vând colecţionarilor din cluburi articolele publicate gratuit de mine pe blog că activitatea lor poate lua forme penale dacă mai continuă această acţiune ilicită.

Le mulţumesc anticipat celor care înţeleg cele enunţate mai sus.
La acest articol comentariile sunt suspendate.