Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

luni, 30 septembrie 2013

Despre unele varietăţi la vechi cărţi poştale româneşti

Am descoperit notele descriind aceste varietăţi în volumul 1 al revistei The Philatelic Record (nr. 5 din iunie 1879, paginile 42-43; nu, nu am greşit anul, la acea dată erau deja nişte unii nebuni care făceau filatelie serioasă şi studiu cât cuprinde!).
Nu am să fac niciun comentariu, puteţi citi direct textul din revista în cauză.



UPDATE

În acelaşi volum al aceleiaşi reviste, în numărul 11 din decembrie 1879 există o comunicare suplimentară referitoare la varietăţile cărţilor poştale. O puteţi citi în facsimil, mai jos.


Vizita regelui Carol al II-lea în Polonia

În vara anului 1937, regele Carol al II-lea al României a efectuat o vizită oficială în Polonia. Evenimentul a fost marcat de către poşta poloneză prin punerea în circulaţie a trei coliţe pe manşeta cărora au fost plasate stemele României şi Poloniei, precum şi textul "26. VI - 1. VII / 1937".
Alături de emisiunile Mica Antantă şi Antanta Balcanică puse în circulaţie de către ţările membre, şi aceste trei coliţe poloneze fac parte din emisiunile interbelice străine care au ca subiect insemnele de stat româneşti.
Cu puţin timp în urmă, unul dintre negustorii şi experţii cunoscuţi în lumea filatelică (Chris Ceremuga) a oferit pe eBay spre vânzare un frumos set de trei plicuri (filatelice, ce-i drept) francate fiecare cu câte o coliţă din setul respectiv. Păcat că circulaţia este internă, poloneză, mi-aş fi dorit să văd o circulaţie spre România.
Preţul setului a fost de 200 dolari, puţin cam mult faţă de cota de catalog a celor trei coliţe. Ele nu s-au vândut, dar piesele mi-au plăcut şi m-am hotărât să vi le prezint. Puteţi face click pe imagini pentru mărire.


Pseudoeseuri la "Efigii"

Am mai scris despre aceste aşa-zise eseuri. Pe pagina colegului Mats Bluckert ("Romanian Stamps Collectors page") aceste piese sunt de câţiva ani prezentate drept "bogus souvenir sheets" (vezi emisiunea Efigii - Forgeries & bogus).
În ciuda acestui lucru, tot sunt destui amatori care aruncă o grămadă de bani pe aceste producţii. Repet ce am mai scris şi în articolele anterioare: aceste piese nu sunt realizate cu clişeele originale, ele nu au caracteristicile originalelor şi nu există niciun exemplar certificat drept original.
Cu câteva săptămâni în urmă, mai multe loturi de astfel de "eseuri" au fost oferite pe eBay de către un negustor din Olanda. Trebuie să vă spun că a fost "bătaie" pe ele (sic!). Loturile le puteţi vedea mai jos, în numele fişierelor fiind înglobate preţurile finale realizate şi numărul de biduri. Ţineţi mouse-ul pe imagini şi le veţi vedea pe bara de stare, jos.


duminică, 29 septembrie 2013

Varietăţi la mărci RPR

Tot sortându-mi biblioteca digitală, am dat peste două varietăţi oferite recent în licitaţia cu numărul 13 a firmei Schlegel (programate pentru 13 septembrie a.c.). Este drept, sunt piese spectaculoase la prima vedere, dar fiind varietăţi întâmplătoare "apetitul" potenţialilor cumpărători poate varia mult.


Ambele piese reprezintă imprimări parţiale, cauzate de pliuri ale hârtiei pe timpul imprimării. Ambele piese sunt mărci uzuale, care au avut o circulaţie masivă pe corespondenţă, cu tiraje adecvate desigur. La emisiunile uzuale apar cel mai frecvent astfel de accidente.
Ofertele au fost cam piperate în opinia mea (câte 65 euro bucata, plus restul cheltuielilor). Nu am verificat dacă au fost vândute, cine este curios poate să o facă.

Vechi ilustrate "patriotice"

Întâmplarea a făcut ca într-un interval de timp relativ scurt, pe portalurile de licitaţii online să fie oferite patru piese circulate efectiv prin poştă, dar provenind din aceeaşi serie de cărţi poştale ilustrate, serie realizată de Editura Fortuna din Bucureştii acelor timpuri.
Pe mine mă interesau francaturile şi datele de circulaţie, când le-am selectat, văzând apoi asemănările dintre ele. Pentru că sunt frumoase, m-am hotărât să vi le arăt. Faceţi click pe oricare din ele pentru mărire. Dacă vă interesează preţurile cu care au fost adjudecate, ţineţi mouse-ul pe imagine şi urmăriţi bara de stare a browser-ului.





sâmbătă, 28 septembrie 2013

Francaturi deosebite ale Levantului austriac

Cele două scrisori descrise mai jos au făcut parte din oferta din 9 septembrie a.c. a casei franceze Lugdunum. Această firmă nu organizează licitaţii în adevăratul sens al noţiunii, ci vânzări la preţuri fixe, adică la fiecare piesă primul ofertant al preţului comunicat adjudecând lotul în cauză.
Dacă vă interesează sistemul, puteţi afla mai multe de pe pagina casei.

Prima piesă este o scrisoare expediată din Bucureşti (oficiul poştal consular austriac) în iulie 1864 la Montpellier, în Franţa. Scrisoarea a fost francată cu 40 soldi - o marcă de 10 soldi şi o pereche de 15 soldi, ambele din emisiunea 1863. Pe verso se disting ştampilele de tranzit din Viena şi Paris, precum şi ştampila de sosire. Scrisoarea a fost expertizată şi însoţită de un certificat semnat de Ferchenbauer. Preţul la care a fost oferită: 600 euro.

La încheierea termenului ofertelor, scrisoarea nu s-a vândut.

A doua piesă este cu adevărat ceva deosebit. Este vorba de o scrisoare expediată în ianuarie 1866 de la Galaţi la Viena. Ea poartă o francatură excepţională pentru aria Levantului: este o francatură tricoloră, dar este în acelaşi timp şi o francatură mixtă, cu mărci din două emisiuni.
Tariful de 20 soldi a fost acoperit prin câte trei unicate de 2 şi 3 soldi (din emisiunea 1863), plus un unicat de 5 soldi (din emisiunea 1864; cele două emisiuni se disting uşor după dantelura diferită).
Utilizarea acestei combinaţii demonstrează faptul că oficiul austriac din Galaţi nu dispunea la acea dată de suficiente mărci de 5 soldi, iar cele de 10 şi 15 soldi se pare că lipseau.

Scrisoarea este datată la interior, fiind lizibil în antetul mesajului anul "866".
Piesa a fost oferită la preţul de 4.000 de euro, dar nu s-a vândut.

Aşadar, dacă sunt cumva amatori pentru vreuna din cele două piese, poate contacta firma în cauză.

vineri, 27 septembrie 2013

Blocuri de "Principate" cu probleme

Cu vreo două săptămâni în urmă a expirat o licitaţie online pe eBay, în care ID-ul w.ind a oferit mai multe piese clasice româneşti. Printre ele au fost şi două blocuri neuzate de câte patru care mi-au atras atenţia prin culorile lor, puţin "anormale", ca să spun aşa. Le puteţi vedea mai jos:


După poziţionarea clişeelor, cele două blocuri s-ar vrea din tirajul 1864 (aşa-zisa impresiune de maşină). În această situaţie, primul bloc s-ar apropia mai mult de culoarea uzuală, în timp ce al doilea ar fi constituit o excepţie, nuanţa aceasta neîntâlnindu-se la tirajul 1864, ci numai la tirajul 1862. Dar la acest tiraj nu s-ar fi întâlnit o astfel de aşezare a clişeelor! Interesantă treabă, nu-i aşa?
Uitându-mă apoi cu mai multă atenţie la prima piesă, am observat, la mărcile din dreapta, câte un punct de culoare în dreapta goarnei. Ei bine, la originalele din 1864 nu se regăseşte un astfel de punct de culoare la nicio pereche verticală din cele conţinute de coala de tipar.
Am intrat puţin la bănuieli şi am verificat existenţa micii subţieri a cadrului exterior, în dreptul celui de-al doilea S din SCRISOREI. Nici acest microsemn nu apare la niciuna dintre cele opt mărci din cele două blocuri.
Primele bănuieli au început atunci să se confirme, aşa că mi-am "luat aproape" o piesă verificată, spre comparaţie. O puteţi vedea mai jos.


Odată ce sunt puse faţă în faţă, diferenţele încep să apară şi vorbesc de la sine. Cele două blocuri sunt falsuri. Ele au fost vândute cu 104 dolari, după 15 biduri. Păcat de bani.

miercuri, 25 septembrie 2013

A apărut şi reacţia oficialilor

În primăvara acestui an, revista Philatelica.ro (aveţi răbdare să se încarce) publica un articol, la pagina 50, referitor la o gafă comisă de oamenii instituţiei care are ca responsabilitate punerea în circulaţie a mărcilor poştale. Pe scurt, imaginea unei românce (Ştefania Mărăcineanu) a fost ilustrată pe o marcă (pusă în circulaţie cu ocazia Zilei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale - sic!) cu o fotografie a celebrei fiziciene de origine poloneză Marie Curie, laureată a premiului Nobel.
Colecţionarii au fost cei care au sesizat eroarea de machetare. La vremea respectivă, am "trecut" peste acest eveniment deoarece îmi displac profund etichetele actuale cu preţenţii de timbre şi mi-am propus să nu mai fac nicio referire la această instituţie pe umilul meu blog.
Navigând pe internet în această seară, dau peste un articol pe blogul lui Victor Roncea care are ca subiect exact tărăşenia descrisă mai sus.


În cadrul aceluiaşi articol se poate citi şi reacţia conducerii instituţiei respective. Dacă vă interesează, o puteţi citi acolo.

Falsuri pe fragmente ale unor litografiate

Cele două piese pe fragment de mai jos (click pe imagini pentru mărire) au fost oferite pe eBay de un vânzător din Israel. Este drept, preţul de pornire a fost foarte scăzut, dar vânzătorul na "suflat" un cuvinţel despre statutul celor două fragmente (datorită preţului nesemnificativ, nu cred că nu ştia cam pe unde s-ar încadra).


Acesta este primul fragment. Ceea ce mi-a atras atenţia la această piesă este amprenta ştampilei, care apare nefirească. Mai este şi culoarea tuşului, care trădează anilina din componenţă şi care pare că diferă de tuşul utilizat în epocă.

Am reuşit să găsesc în banca mea de imagini un exemplar tot de 15 bani, original, care poartă un fragment al ştampilei Giurgiu "mică". În mod evident ştampilele diferă, iar ştampile multiple nu s-au utilizat decât la birourile Bucureşti, Galaţi şi Iaşi.
Desenul mărcilor se apropie foarte mult de cel al originalului. De altfel, marca de 15 bani din 1869 a fost foarte bine imitată (tocmai vorbeam cu un prieten duminică la prânz, acesta s-ar putea să fie un fals executat în fotolitografie). Există însă unele diferenţe. De pildă spaţiul dintre ornament şi primul C din CINCI în cartuşul de sus.
Probabil că falsul a fost observat de cei mai mulţi amatori, întrucât preţul final a ajuns abia la 7 dolari.


Acest fragment este mult mai spectaculos, dar falsurile mărcilor de 10 bani "barbă" sunt mai uşor de identificat. Ştampila imită bine originalul, dar aspectul amprentei trădează elemente asemănătoare cu cele întâlnite la piesa precedentă. Probabil datorită spectaculozităţii, amatorii au fost mai numeroşi, fragmentul vânzându-se cu 34 dolari (după 23 biduri).


Aveţi şi un original spre comparaţie. Sunt mai mult decât evidente diferenţele.
Nu uitaţi deci, dacă vedeţi ceva foarte frumos, trebuie să deschideţi ochii.

Miercurea cu cântec (3)

Au trecut două săptămâni fără să mai prezint vreo trupă. Nu a fost lipsa de timp de vină, nici lipsa inspiraţiei, ci doar lipsa de chef. Vă mărturisesc că în ultimul weekend era cât pe-aici să închid blogul (şi încă nu m-am răzgândit definitiv).
În această seară m-am hotărât să vă introduc (celor care încă n-au auzit de ea până acum, desigur) o trupă foarte populară printre amatorii genului prog-rock şi ai rockului simfonic. Este vorba de Ayreon. Practic nu este o trupă în înţelesul clasic al cuvântului, ci un proiect muzical născut în 1994 din pasiunea olandezului Arjen Anthony Lucassen, un muzician extrem de talentat, multiinstrumentist totdată. Genul adoptat poate fi definit în multe feluri, deoarece linia melodică a majorităţii pieselor atinge multiple "zone" ale rockului: de la metal la folk-rock, de la piese instrumentale "grele" la piese pe deplin epice, de la ritmuri considerate comerciale la piese cu accent de rock simfonic.
Cele mai multe melodii nu se ascultă, ci se diseacă. E bine să ai linişte şi să te concentrezi pe ritmuri. Vei fi surprins de complexitatea mesajului transmis de instrumentişti de excepţie, multe nume sonore ale prog-rockului fiind invitate să contribuie la albumele semnate Ayreon.
Dacă vreţi să aflaţi mai multe şi să citiţi despre discografia proiectului, o puteţi face aici.

Din bogata discografie a proiectului m-am oprit asura piesei Into the Black Hole de pe partea a doua a albumului Flight of the Migrator (2000). Audiţie plăcută.



Sursa: YouTube (Theo Deligiannidis)

"Miercurea cu cântec" este marca lui Călin.

Miercurea cu moţ (5)

Pentru iubitorii de pufoşenii, miercurea s-ar putea să însemne ceva...   :D


marți, 24 septembrie 2013

"Aureliu Balamace, Farmacia Balamace". Unde? În Corizza, Albania

Am fost mereu fascinat de persoanele care şi-au desfăşurat activitatea prin colţuri de lume aflate la o distanţă mai mică sau mai mare de casă. Că au existat (şi mai exită şi astăzi) astfel de persoane nu poate decât să confirme faptul că semenii noştri, români din toate timpurile, au fost cel mai adesea oameni de încredere, responsabili şi iubitori de lucrul bine făcut, persoane în care aproape întotdeaună străinii de loc şi de naţie şi-au manifestat deplina încredere.

Tot răsfoind imensul "bazar" care este internetul, am dat peste cartea poştală din imaginile de mai jos. Prima dată mi-a sărit în ochi destinaţia, una relativ neobişnuită pentru acea epocă: Corizza, Albania (aflată la acea dată sub administrare italiană).


Am văzut că textul mesajului a fost scris în limba română şi nu mi-am putut reţine curiozitatea de a-l citi. Aşa am ajuns la pasajul în care expeditorul îşi declină identitatea:

(...) Dacă vrei să-mi scrii, dar să-mi scrii mai pe larg cu privire la bucuria românilor de acolo pe următoarea adresă: Gh. Th. Marcu, raportor, S.A.R. de Telefoane Calea Victoriei nr. 37 etaj V Bucureşti (...).

Va să zică, bucureşteanul de la SAR de Telefoane, aflat cu lucrări pe la Tohanul Vechi face referiri (în misiva lui expediată către un român din Corizza) la alţi români care se pare că încă erau, la acea vreme, o comunitate.
Despre familia Balamace am mai dat (înâtmplător, aş putea zice) căutând cu totul altceva. Într-un număr din aprilie 1914 al ziarului Românul, publicat în limba română la Arad, figurează (la pagina 4) un scurt articol intitulat "Românii din Istria către românii din Balcani". Numărul scanat al ziarului a fost pus la dispoziţia cititorilor de către Biblioteca digitală "Transilvanica" (BCU) din Cluj şi poate fi descărcat de aici.


luni, 23 septembrie 2013

Una sută lei plătibilă la Sfântu' Aşteaptă...

Recent, într-un lot de multe litografii vechi (pe care le-am prezentat aici şi aici) a fost şi o ilustrată cu un desen umoristic de toată frumuseţea (click pe imagini pentru mărire).


Cartea poştală a fost expediată în decembrie 1902 de la Ploieşti la Liège, în Belgia. Partea poştală nu este spectaculoasă, nici măcar deosebită. Spre deosebire de desenul de pe faţă, care este chiar haios. Desenul realizat sub forma unui bon de valoare conţine textul UNA SUTA LEI, care are deasupra precizarea "Plătibil la Sfântu Aşteaptă". Haioase sunt şi semnăturile de sub funcţiile "Director" şi "Casier": este vorba de numiţii "Pârlitescu" şi "Şterpelescu". Mai e şi un bufon care face un clasic semn de...sic!
Ilustrata a fost vândută cu 47 dolari (după 18 biduri).

Varietăţi la coliţele centenarului mărcii

Varietăţile coliţei albastre (dantelate) de la emisiunea "Centenarul mărcii poştale româneşti" din 1958 sunt cunoscute îndeosebi datorită coliţelor supratipărite (cele cu supratiparul "10 ani de comerţ filatelic de stat"), la care au fost semnalate varietăţi de nuanţă ale hârtiei încă de prin anii '70.
Bineînţeles că aceste varietăţi de nuanţă există şi la emisiunea iniţială, nesupratipărită. Din păcate, deşi sunt destui colecţionari care şi-ar dori un catalog specializat şi pentru această perioadă (care - trebuie să recunoaştem - este una frumoasă datorită machetelor cel mai adesea inspirate), nu ştiu să fi existat cineva care să fi urmărit o paritate de apariţie a varietăţilor de nuanţă, pentru a se determina un raport optim între cota coliţei normale şi cea a varietăţii.
În imaginile de mai jos puteţi vedea atât o coliţă "normală" (cea de jos), cât şi o coliţă cu o dublă varietate (cea de sus).


Coliţa care are nuanţa mai închisă a hârtiei (cea de sus) prezintă în plus şi o deplasare oblică (rotită) a dantelurii faţă de "marca" din coliţă. Aceasta este o deplasare mică, relativ greu de identificat, dar am întâlnit şi exemplare la care deplasarea este mult mai accentuată.

Ştiinţa se vinde ieftin

Acum câteva zile, pe eBay a fost oferit spre vânzare primul volum al monografiei Capetelor de bour al cărei autor este cunoscutul expert german Fritz Heimbüchler.


Pentru cei care nu ştiu, volumul oferă în afara istoricului şi prezentării extrem de minuţioase a primelor mărci moldovene (împreună cu numeroase exemple de circulaţii, francaturi, ştampile şi varietăţi) şi cel mai complet inventar al exemplarelor cunoscute  pentru cele patru mărci din prima emisiune Cap de bour.

Mă aşteptam ca "bătaia" pe acest volum să fie mai mare (în umila mea opinie, în mod sigur peste câţiva ani acest volum va deveni o raritate). Volumul a fost vândut cu numai 67 dolari (la care s-ar fi adăugat alţi 56 dolari dacă pachetul ar fi fost expediat spre România), după numai 11 biduri.

duminică, 22 septembrie 2013

Piesa aceasta e chiar eseu?

Am întâlnit plicul de mai jos (click pentru mărire) oferit pe eBay, drept eseu al amprentei unei maşini mecanice de francat.


În ultimul an am mai văzut vreo două eseuri ale unor astfel de amprente (altele), şi mă tot minunez deoarece prin ţară, în cluburi sau la colecţionari n-am văzut de foarte mulţi ani un eseu. Să fi ajuns toate în străinătate?
Sau s-a jucat cineva la un calculator cu o imprimantă (cu tehnica actuală, este extrem de simplu de realizat aşa ceva).
Ceea ce mă miră la piesa de faţă este că textele nu au diacritice, şi în plus nu apare numărul maşinii de francat, ori alt element de identificare al ei.
Dacă poate cineva să-mi spună propria părere, îi mulţumesc anticipat.

Trimitere transatlantică

Mi-a plăcut plicul din imaginile de mai jos (click pentru mărire) şi, pentru un moment, am avut intenţia să particip la licitaţia de pe portalul online unde l-am găsit, dar m-am răzgândit aproape în ultimul minut, deoarece nu prea făcea obiectul subiectelor pe care m-am axat.


Este un plic expediat pe 22 februarie 1940 din Predeal, tocmai la Rio de Janiro, în Brazilia. Plicul a fost expediat recomandat şi par avion, după indicaţiile vizibile pe faţă, fiind francat cu diverse uzuale Carol al II-lea cu un nominal total de 165 lei. A doua zi după expediere, plicul a ajuns la Aerogara Băneasa, de unde probabil că a plecat cu vreun zbor spre Italia (conform indicaţiei de pe faţă), iar de acolo, mai departe, peste Atlantic. Nu există alte ştampile de tranzit din Europa sau de peste Ocean. Cea mai timpurie ştampilă din Brazilia este din 6 martie. Nu ştiu cât dura o croazieză pe mare până în America de Sud, dar cred că intervalul de timp a fost destul de scurt ca să se fi utilizat totuşi o cursă aeriană (probabil germană, chiar dacă nu există nici o ştampilă care să ateste acest lucru).
Ca fapt divers, la plecarea din Predeal oficiul poştal a utilizat ştampila destinată mandatelor pentru obliterarea mărcilor.
Plicul a fost vândut cu un preţ final de 100 dolari, după 9 biduri.

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Francatură rară, deosebită

Tot "săpând" printr-o licitaţie străină, am dat peste scrisoarea de mai jos, deosebit de frumoasă şi extrem de rară.


Scrisoarea este francată cu cinci exemplare de 3 crăiţari din prima emisiune maghiară (litografiată, 1871) şi trimisă ca recomandată de la Pancsova la Wagram. În colţul drept inferior se poate distinge binecunoscuta semnătură a lui Ferchenbauer. Nu cred că am mai văzut această combinaţie până acum, deşi urmăresc piesele maghiare vechi (pentru a le descoperi pe cele circulate în Ardeal). Scrisoarea de mai sus nu este de interes pentru colecţionarii români (mai puţin pentru cei interesaţi de Ungaria veche).
Piesa are un preţ de strigare de 1,5 milioane de forinţi (circa 5.000 euro).