Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 15 noiembrie 2017

Din licitaţii: Walter Fuerst, august 2017

Mi-a rămas o felie destul de consistentă de piese de interes salvate din licitaţii care au nevoie de ataşat realizările. Am remarcat că n-am mai completat nimic de prin august, dar noroc că mi-am salvat şi rezultatele. Acum am început să verific preţurile lot cu lot (la cele vândute desigur, pentru că există destule loturi care n-au avut amatori).

La licitaţia online cu numărul 5 al casei Walter Fuerst (31 august a.c.) nu au fost ăiese româneşti nemaipomenite. Din 11 loturi oferite s-a vândut unul singur.


Aceasta a fost singura piesă vândută, o pereche nedantelată de probe de planşă la Spic de grâu: oferită şi vândută cu 50 franci elveţieni.


Aceasta este singura piesă care mi s-a părut mai interesantă (oferită tot pentru 50 de franci elveţieni, dar rămasă nevândută): un mic fragment cu un unicat de 10 bani "barbă" din 1872, care a fost tăiat pe lângă dantelura puternic deplasată pentru a se păstra intactă imaginea mărcii. Din păcate ştampila nu este vizibilă şi poate aceasta a fost cauza pentru care piesa nu a avut amatori. Varietăţi identice se cunosc însă inclusiv pe scrisori întregi.

joi, 2 noiembrie 2017

Defect de clişeu pentru care nu am nicio explicaţie

De mult timp mă preocupă câteva subiecte legate de modul de confecţionare a planşelor de tipar utilizate la imprimarea mărcilor poştale româneşti postclasice. De aceea consider foarte importante justificările aduse în spijinul modului de apariţie a defectelor de clişeu. În opinia mea, cea mai dificilă problemă în acest sens o constituie departajarea tipurilor de clişeu de potenţialele erori care se pot întâlni la aceleaşi clişee. Principiul l-am mai pomenit în articolele de pe blog şi are în vedere momentul apariţiei defectului de clişeu: pe timpul multiplicării/confecţionării formei de tipar (în acest caz vorbim de tipuri), respectiv după de forma de tipar a fost confecţionată şi introdusă în serviciu (iar aici vorbim de erori).

La un unicat obliterat al mărcii de 15 bani Paris am identificat un defect de clişeu pentru care nu am (deocamdată) o explicaţie şi voi continua să mă gândesc la modul de apariţie (în spiritul celor enumerate mai sus).

Aceasta este marca:


Şi acesta este detaliul cu defectul de clişeu:


Este vorba de linia albă, verticală, din stânga meandrului.

Dacă are cineva vreo idee îl rog să nu o ţină pentru el.

luni, 30 octombrie 2017

10 bani "Paris": un clişeu atipic

Ajungând la zi cu răsfoitul licitaţiilor "mari", am luat o pauză de navigat pe internet şi am reluat la verificat postclasicele de prin clasoare. Şi aşa am dat peste un unicat ştampilat de 10 bani "Paris" care pare că nu respectă regulile, microsemnele specifice valorii lipsind ori fiind aproape complet estompate. Click pe imagine pentru mărire.


Ce îi lipseşte desenului mărcii?
- prima literă A din ROMANIA are ambele picioare de lungime egală;
- meandrul din dreapta sus este aproape curat, având doar câteva puncte răzleţe de culoare;
- pe cercul alb al medalionului lipsesc liniile subţiri de culoare; există doar un singur punct mic de culoare aproximativ la ora 1:30;
- cadrul exterior vertical stâng al desenului este intact în jumătatea inferioară;
- nu există nicio linie de culoare în cadrul alb intermediar din colţul drept inferior.

Încă nu mă pot pronunţa care este situaţia acestui clişeu. Mai am multe mărci de 10 bani de verificat şi voi vedea la final unde îl voi încadra.

marți, 24 octombrie 2017

Despre preţuri. O atenţionare pentru cititori

Periodic îmi verific statisticile blogului, mai precis caut să văd care sunt cele mai accesate articole (aşa îmi dau seama şi cam ce termeni introduc internauţii în motoarele de căutare). Cititorii se împart în două categorii, din acest punct de vedere: cei care accesează articolele blogului în mod regulat şi cei care ajung pe blog ori din întâmplare, ori pentru că au introdus ceva anume într-un motor de căutare.

Cred că aproape o treime dintre vizitele pe blog sunt rezultatul căutărilor referitoare la preţuri. Sunt convins că cea mai mare parte a internauţilor care caută detalii referitoare la preţurile mărcilor poştale pleacă de pe blog nemulţumiţi pentru că n-au găsit ceea ce căutau.

Acest lucru se întâmplă deoarece nu mi-am propus niciodată să fac pe blog o listă de preţuri (şi nici n-am de gând să fac vreodată aşa ceva). Am preferat să încerc să le trezesc colecţionarilor interesul pentru principiile şi factorii care influenţează modul de formare a preţurilor pe piaţa filatelică, şi nu să le dau acestora mură-n gură liste (care de altfel nici nu vor putea vreodată să fie caracterizate de realism, indiferent cine le va face).

Şi aşa am ajuns la problema pe care o urmăream de fapt. În unele articole publicate pe blog am prezentat realizări (preţuri finale) din licitaţii, atât de la cele online, cât şi de la aşa-zisele "licitaţii mari".

Ceea ce îi rog pe colecţionari să ia în consideraţie este faptul că aproape întotdeauna aceste realizări reprezintă preţuri de conjuctură, influenţate pe de o parte de participanţii la licitaţia respectivă, iar pe de altă parte de natura şi starea piselor licitate. Aşadar eu o văd ca o mare prostie "decretarea" unui preţ pentru o marcă/piesă doar pentru că una dintre ele a avut o realizare anumită într-o licitaţie.

Este un fapt de multe ori dovedit că pentru orice tipuri de piese filatelice oferite atât în licitaţii, cât şi pe piaţa liberă se înregistrează întotdeauna două situaţii:
-  prima: piese similare vor avea aproape întotdeauna realizări diferite atunci când ofertele provin de la persoane diferite;
- a doua: aceleaşi persoane potenţial interesate vor avea mai întotdeauna oferte diferite pentru piese similare.

Ca o concluzie, important pentru colecţionari nu este un anumit preţ realizat de o anumită piesă într-un anumit moment (din păcate pentru leneşi, eu numai astfel de preţuri am publicat pe blog), ci tendinţa manifestată pe o perioadă mai lungă de timp pentru categorii date de mărci/piese. Cu alte cuvinte, cine doreşte să fie informat nu are altă soluţie decât parcurgerea regulată a materialului filatelic oferit pe piaţă şi în licitaţii într-o perioadă cât mai lungă de timp.

joi, 19 octombrie 2017

Întrecere pentru falsuri şi rupturi

Frunzărind rezultatele unor licitaţii online am descoperit lotul de clasice româneşti de pe pagina de album de mai jos (click pentru mărire):


Din cele 11 piese, originale sunt numai 3, restul sunt falsuri grosolane pentru orice ochi obişnuit cu perioada aceasta. Povestea lotului cu pricina este una clasică: vânzătorul bănuieşte că "rarităţile" nu au de fapt nicio valoare, oferindu-le pentru un preţ de strigare nesemnificativ. De aici iniţiativa este preluată de nepricepuţi cărora le frige buza după chilipiruri. Astfel se ajunge la un rezultat la care mă aşteptam mai puţin (click pentru mărire):


Care a fost "filozofia" licitaţiei ne poate "spune" evoluţia bidurilor (click pentru mărire):


N-am putut să mă abţin să nu mă uit cam pe unde a mai înaintat oferte câştigătorul (click pentru mărire):


Cam acesta este comportamentul multor cumpărători care vizitează Ebay-ul: fac parte din categoria "investitorilor" chilipirgii, care se aruncă la toate domeniile, nepricepându-se (mai mult ca sigur) la niciun domeniu la nivel de specializare. Până la urmă banii sunt ai lui şi face ce vrea cu ei, dar rezultatul unei licitaţii de acest fel este văzut şi de alţi "specialişti" care ajung să creadă că astfel de gunoaie ar putea avea vreo valoare. Îl imită pe "investitor", iar ceea ce fac ei este văzut şi de alţi "specialişti" şi uite-aşa ne învârtim după propria coadă, în speranţa că dăm peste vreun covrig.

Vorba unui banc de pe net:
— Aveţi covrigi de-un leu?
— Avem!
— Şi cât costă?...

luni, 16 octombrie 2017

Preţuri interesante pentru loturi de coliţe şi blocuri vechi româneşti

În urmă cu câteva zile un negustor din Germania a vândut prin intermediul portalului de licitaţii eBay câteva loturi de coliţe şi blocuri vechi româneşti. După natura şi componenţa loturilor, acestea par să fi provenit dintr-un stoc de negustor.

Primul lot a fost compus din coli mici şi blocuri din perioada domniei MS regelui Mihai, realizând un preţ final de 510 euro pentru o cotă Michel cumulată de 2.250 euro (click pe imagini pentru mărire).


Al doilea lot a fost compus din coliţe emise în perioada domniri regelui Carol al II-a, realizând un preţ final de 338 euro (pentru o cotă Michel cumulată de peste 4.000 euro). Click pe imagini pentru mărire.


Al treilea lot a conţinut 10 exemplare din coliţa Majadahonda, realizând un preţ final de 171 euro.


Şi ultimul lot - 16 exemplare din prima coliţă românească, Efiro 1932 - a realizat un preţ final de 134,90 euro. Una dintre coliţe prezintă eroarea cunoscută (căutaţi-o şi spuneţi-mi şi mie care dintre ele este împricinata - click pe imagini pentru mărire).


Cum vi se par aceste loturi şi preţurile realizate?

sâmbătă, 14 octombrie 2017

Curiozităţi la circulaţia unor mandate

Cele două piese prezentate mai jos au fost vândute în urmă cu câteva luni pe două portaluri de licitaţie. Fiecare dintre ele are câte o particularitate care atrage amatorii de piese de istorie poştală.

Primul mandat (click pe imagine pentru mărire) a fost expediat în septembrie 1916 de la oficiul poştal Balaci către sergentul Prioteasa Marin din Regimentul 2 Artilerie. Se pare că destinatarul nu a fost găsit, deoarece pe marca fixă a mandatului s-a adnotat manual, cu cerneală, cuvântul "Retur". În plus de aceasta, mandatul cuprinde în partea stângă şi cuponul care, la achitare, se detaşează de formular. Formularele întregi (cu tot cu cupon), dar circulate totodată prin poştă ilustrează o situaţie neuzuală.

Al doilea mandat (click pe imagini pentru mărire) a fost expediat în octombrie 1916 de la comandamentul Diviziei a 14-a către comuna Calvini, jud. Buzău. O situaţie mai puţin uzuală este utilizarea sigiliului cu stemă al marii unităţi ca ştampilă obliterantă pe mărcile constituind francatura suplimentară aplicată pe formularul de mandat (suma expediată a fost de 1.000 lei, o sumă destul de mare pentru perioada respectivă.
Sigiliul marii unităţi nu are dată, dar sosirea apicată pe verso (la biroul autorizat Cislău) datează circulaţia.

vineri, 13 octombrie 2017

Emisiunea Paris: fundalul medalionului "vărgat"

La unele dintre emisiunile clasice greceşti de tip Hermes (cap mare) asemenea varietăţi sunt catalogate de mulţi ani. Prin analogie am urmărit la mai multe valori ale uzualelor româneşti imprimate la Paris dacă se întâlneşte ceva asemănător. Şi am început să găsesc.


Primul medalion aparţine unei mărci de 1½ bani, având un aspect vărgat vertical. Cel de-al doilea medalion aparţine unei mărci de 3 bani, aspectul său fiind vărgat orizontal.

Din punct de vedere tegnic, asemenea particularităţi pot apărea pe timpul procesului de imprimare. Nu ştiu care este cauza propriu-zisă, dar mergând pe logica tiparului înalt, ele nu pot lua naştere decât ori pe timpul cerneluirii formei de tipar, ori pe timpul imprimării în cazul în care pe patul de imprimare se găseşte un suport (coală de hârtie/carton?) care prezintă o suprafaţă specifică, în relief.

Particularităţile nu apar decât în zoba suprafeţelor acoperite cu culoare plină, nefiind observabile pe restul suprafeţelor imprimate.

Dacă are cineva vreo idee îl rog să nu o ţină pentru el.

marți, 10 octombrie 2017

Despre metodica studiului (32)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20, episodul 21., episodul 22, episodul 23, episodul 24, episodul 25, episodul 26, episodul 27, episodul 28, episodul 29, episodul 30, episodul 31.

O metodă rapidă pentru studiul comparat

Una dintre problemele care m-a preocupat în ultima perioadă a fost identificarea unei metode de a verifica mai facil o cantitate mare de mărci, faţă de metoda clasică de vizionare bucată cu bucată a mărcilor utilizând tradiţionala lupă.

După mulţi ani petrecuţi în faţa calculatorului (vreo 25-26 la număr şi mulţi dintre aceştia în faţa vechilor monitoare cu tub catodic şi refresh puturos) ochii mei sunt destul de obosiţi, iar dioptriile mi-au crescut precum Făt Frumos. Din această cauză am început să folosesc cu încredere un scanner tip flatbed. Scanez mărcile la o rezoluţie suficient de mare pentru a putea distinge detaliile desenului acestora (de regulă la 600 sau 1.200 dpi), apoi deschid fişierele rezultate într-un procesor de imagine specializat.

Toate bune şi frumoase, dar atunci când ai mai multe exemplare de acelaşi fel, deschiderea pe rând a fiecărei imagini devine obositoare şi această acţiune repetitivă îşi poate distrage atenţia de la scopul principal pe care îl urmăreşti: studiul propriu-zis.

Şi pentru că nevoia te învaţă, am găsit următoarea soluţie (o explic tuturor potenţialilor colecţionari interesaţi pe paşi):

1. Se scanează mărcile cu pricina şi imaginea fiecăreia se salvează ca fişier separat (cel mai bine este ca formatul de fişier ales să fie TIFF sau JPEG).
2. Se prelucrează fiecare imagine în condiţii cât mai bune posibil.
3. Imaginile astfel salvate se combină într-un fişier de tip PDF, fără a utiliza nicio compresie pentru imagini (astfel nu li se afectează în niciun fel calitatea).
4. Se salvează fişierul PDF pentru utilizare ulterioară.

OK, la ce mă poate ajuta acest fişier PDF? Simplu. El se poate deschide într-un reader pentru PDF şi se ajustează zoom-ul pentru a se încadra în fereastra reader-ului o singură pagină. De aici lucrurile devin mai simple: se deschide prima pagină, se focalizează regiunea/zona desenului mărcii care se doreşte a fi comparată, apoi se derulează paginile PDF-ului cu viteza considerată potrivită, ţinând în zona focalizată zona aleasă a desenului.

Parcurgându-se aceşti paşi pentru fiecare element al desenului, cu ajutorul derulării paginilor se pot identifica cele mai mici variaţii, precum şi erorile nedetectate anterior.

Am încercat deja eu însumi această metodă şi dintr-o dată am avut rezultate la care nici nu m-aş fi aşteptat. Tocmai de aceea am dorit să împărtăşesc tuturor experienţa mea.

Nu am făcut nicio recomandare pentru vreun program, cei interesaţi pot găsi o mulţime de programe dedicate pe portalurile de freeware. Cei care deţin programe profesionale nici nu cred că au nevoie de recomandări.

© 2011-2017 Max Peter. Preluarea acestui material nu se poate face decât după încheierea unui acord prealabil în formă scrisă.

sâmbătă, 7 octombrie 2017

O eroare frumoasă

Astăzi, mai devreme m-am hotărât să-mi fac de treabă cu nişte mărci posclasice, că tot nu mă lasă ploaia de afară să ies la plimbare. Tot sucindu-le şi înşirându-le întrun clasor am văzut eroarea  de mai jos.


Pe creştetul efigiei se află o pată de culoare de formă ovală destul de mare. Asemenea pete de culoare reprezintă ceva mai puţin obişnuit la mărcile emisiunii imprimate în Franţa. După ştiinţa mea, această eroare nu a mai fost semnalată.

vineri, 6 octombrie 2017

Am găsit o ştampilă pe care n-am observat-o până acum

Aranjând în continuare în clasoare mărci păstrate până acum în plicuri am găsit o ştampilă pe care n-am remarcat-o până acum. M-am gândit să mă şi "joc" puţin în QuarkXPress (ultimul update al versiunii 2017 lansat chiar astăzi) ca să văd cum se poate desena "electronic" o ştampilă prin copiere de pe mărci.

Ştampila nu-mi spune nimic, nu ţin minte să o mai fi întâlnit (încă nu am sortat ştampilele din această perioadă): "BUCUREŞTI - INTREPOZITE". Cred că ştampila aparţine oficiului sucursal BUCUREŞTI ANTREPOZITE, deschis (conf. C. Marineascu) pe 3/16 mai 1907.

Trecând la "joacă", am făcut o suprapunere a celor două mărci pentru a realiza o imagine cât se poate de completă a ştampilei.

Am importat imaginea în QuarkXPress şi am ajustat puţin culoarea neagră din imagine pentru a o face mai bine vizibilă (da, începând cu versiunea 2017, QuarkXPress este capabil să prelucreze imagini şi să aplice filtre în mod direct).

Am început apoi să "copiez" detaliile ştampilei. Nu m-am străduit să realizez copia perfectă, deoarece este extrem de dificil să identifici un font care să corespundă desenului literelor, kerningului  şi proporţiilor lăţime/înălţime (cu toate că programul este capabil să modifice oricare ori toate aceste caracteristici).

Acesta este rezultatul (mai mult sau mai puţin aproximativ) obţinut pe "calea cea mai scurtă" (folosind un font). Problema se poate rezolva şi pe calea mai complicată, utilizând uneltele de desen vectorial de care dispune programul. Este mai complicat, deoarece sunt necesare abilităţi de manipulare a curbelor Bézier.