Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 31 ianuarie 2014

Încă un fals al unui aşa-zis eseu, pe eBay

Am văzut piesa de mai multe zile, dar nu m-am agitat deoarece am văzut că nu se înghesuie niciun cumpărător la nemaipomenitul chilipir.


Este un tip de fals pe care nu îl întâlnesc pentru prima oară. Nu este însă un fals periculos, deoarece detaliile desenului diferă destul de mult faţă de cele ale originalului (marca de 50 bani "Paris" nu este o aşa de mare raritate, un exemplar obliterat pentru comparaţie se poate procura relativ uşor). Ca elemente de comparaţie sunt inscripţiile ROMANIA, 50 B, POSTA, precum şi poziţiile acestora în raport de cadrele cartuşelor respective. Şi desenul efigiei diferă, dacă este studiată cu atenţie.
Blocul din imaginea de mai sus a fost oferit de ID-ul david_graham50, înregistrat în SUA, cu un preţ "bombă" de numai 30 dolari. Părerea mea este că vânzătorul avea cel puţin nişte bănuieli asupra originalităţii piesei, altfel o oferea la un preţ mult mai mare.

joi, 30 ianuarie 2014

Circulaţie frumoasă din perioada timpurie a RPR

Am remarcat plicul din imaginile de mai jos (click pentru mărire) purtând o francatură neobişnuită pentru o trimitere circulată efetiv prin poştă.


Datorită antetului pretipărit al plicului ştim astăzi cine a fost expeditorul - Ştefan N. Popescu din Ploieşti, colecţionar, filatelist, membru al Clubului Internaţional Danez de Schimb şi Corespondenţă. Filatelistul nostru a expediat corespondenţa (probabil conţinând oareşce timbre) pe adresa unui partener aflat în Baltimore, SUA. Plicul a trecut prin vama poştei din Baltimore, el fiind ştampilat cu o ştampilă violet de serviciu, iar în urma controlului vamal a fost resigilat cu două etichete oficiale americane special destinate acestui scop.
Plicul a fost vândut pe un portal online cu numai 7 dolari. Este posibil să vină un timp când această sumă s-ar putea să fie considerată derizorie pentru astfel de piese.

miercuri, 29 ianuarie 2014

Miercurea cu moţ (20)

Pfuai... era cât pe-aici să uit de moţatele de miercuri! Să vezi câte înjurături îmi luam eu de la iubitorii de pufoşenii...
Noroc că mi-am adus aminte. Prima e la vânătoare, a doua e accidentată, sărăcuţa.


So, what if...? Pentru că-i miercuri. Miercurea cu cântec (nu mai ştiu al câtelea episod, că n-a mai fost de mult)

Am început anul în forţă. Nu la sala de forţă, ci la muncă. Muncă la greu. Cu tot gerul de afară, în ultimele zile m-au cam trecut apele. Nu-mi pare rău, ba chiar e bine. Ştiţi, e sentimentul ăla de treabă făcută, când parcă ţi se unge sufletul.
De câteva zile trag de mine ca să fac măcar un articol pe zi. Nu vreau să-i dezamăgesc pe cei care-mi calcă pragul. Astă seară însă, parcă nu mai am chef, suflu şi putere să mai scriu. Aşa că am dat frâu liber cuvintelor, odată aşezat în faţa tastaturii. Care tastatură mă cam enervează, că deşi e nouă, ultimul răcnet, n-are fir, dar are lipsuri. Câteva taste nu lasă nimic pe ecran decât dacă sunt lovite zdravăn.
Mai sunt vreo două ore până începe emisiunea lui Călin, aia cu balăzi. Baladele lui Manole mai exact, de pe Romanian Rock Radio. Până atunci însă eu am dat-o pe PowerProgRadio. Are mai multe canale, vreo patru, şi toate-mi plac. Dacă sunteţi curioşi le găsiţi aici, aici, aici şi aici. Copiaţi-vă playlist-urile şi puneţi-le în WinAmp (dacă nu-l aveţi, vă vând eu pontul de unde îl mai puteţi descărca).
Iubitorilor de rock, prog şi metal le mai recomand ProgRock.com. Şi ei au muzică bună. Dacă nici asta nu vă place, poate v-ar plăcea Delicious Agony. Sau poate celebrul Morow.com.
Şi dacă tot este vorba despre muzică, parcă nu se poate sta "pe uscat". Ce-ascultăm? Ia să vedem...





















Fiecare piesă a fost postată pe YouTube de către userul specificat pe acest portal, dacă sunteţi curioşi.

marți, 28 ianuarie 2014

Au fost la Cherrystone

Licitaţia desfăşurată cu două săptămâni în urmă a prezentat, ca de obicei, o ofertă destul de bogată pentru zona rusă pe care o urmăresc şi eu. Sunt interesat de piesele ruseşti circulate în Basarabia, de piesele Levantului rusesc (doar, doar voi întâlni vreo piesă circulată prin vreun port din Principate), de pieselşe CMT din Pocuţia, de zemstvele din Basarabia, mai pe scurt cam de tot ce ar avea legătură cu aria noastră din punct de vedere istorico-poştal.
Câteva piese consider că sunt demne de semnalat, chiar dacă nu se încadrează strict în enumeraea de mai sus.

Un lot frumos de la Levantul rusesc a avut câte o coală completă a primei mărci destinate oficiilor ruseşti din zona Levantului.

Aceasta este coala tirajului iniţial, din 1863 (semnată de expertul Mikulski).

Iar aceasta este coala tirajului din 1866 (însoţită de un certificat al Royal Philatelic Society).
Această marcă a circulat pe corespondenţele spre şi dinspre Constantinopol şi alte porturi turceşti. Se presupune că ar fi circulat şi odată cu cursele spre/dinspre Constanţa (aflată pe teritoriul otoman la acea dată), dar până în prezent nu s-a semnalat încă nicio piesă cu o asemenea ştampilă.
Cele două coli au fost oferite la un preţ de strigare de 2.800 dolari, fiind adjudecate cu 3.000 dolari (fără comisioane şi taxe).

O piesă atractivă pentru cei care doresc realizarea unei colecţii de studiu a fost falsul realizat de Sperati (fazele de imprimare) pentru marca de 2 kopeici din emisiunea Levantului rusesc din 1865. Ea a fost vândută exact la preţul de strigare - 450 dolari.

O ofertă foarte interesantă a constituit-o perechea de coli ale mărcilor de 3 şi de 6 kopeici din emisiunea 1893 a zemstvei din Orgheev. Nici eu n-am văzut până acum decât blocuri ale acestor mărci. Perechea de coli a fost oferită cu un preţ de strigare de 700 dolari, fiind adjudecate cu preţul final de 1.100 dolari.

Oferta la România a fost cam sărăcuţă. Reprezentativă a fost o scrisoare oficială (militară), expediată în august 1856 din Sibiu de către comandantul Regimentului 18 Inanterie, către Pancsova, via Bucureşti (ştampila "K.K.Feldpostamt No.1" 10/8 aplicată pe faţă la Bucureşti, la oficiul militar austriac de campanie) şi Timişoara (ştampila este pe verso).

Scrisoarea a fost vândută cu 900 dolari.

luni, 27 ianuarie 2014

Nume cunoscute pe întreguri poştale româneşti vechi

Se întâmplă destul de des ca piesele de istorie poştală pe care le întâlnesc să poarte mesaje "la vedere". Pentru că doresc să păstrez informaţiile referitoare la colecţionarii şi negustorii filatelici din timpurile trecute mi-am făcut obiceiul să citesc mesajele de pe cărţile poştale, ele fiind de regulă cele care păstrează, cel mai adesea, intacte astfel de cuvinte scrise pe întreguri.

Pe această primă carte poştală, adresată lui G. Bascovici, oficiant superior la poşta din Bucureşti. Probabil că acesta îi pusese anterior expeditorului nişte întrebări legate de personajele cu pricina, iar acum primea răspunsul de la domnul Craioveanu din Moineşti (probabil). Este vorba, după cum bine se poate citi de pe spatele cărţii poştale, despre Dimitrie Ghica, precum şi despre socrul acestuia, Emanuel Lahovary.

A doua piesă (este o carte poştală cu răspuns plătit, al cărei răspuns a rămas neutilizat) a fost expediată în 1893 din Bucureşti la Constantinopol. Ea poartă ştampila lui H.(einrich) Birnbach, unul dintre cei mai cunoscuţi colecţionari ai epocii şi autor al unor studii timpurii asupra clasicelor româneşti. Sunt foarte mari şansele (în opinia mea) ca scrisul de pe cartea poştală să fie chiar al lui.

După mine, cred că este bine ca atunci când întâlniţi astfel de piese să le păstraţi, deoarece au o valoare documentară mai mare decât valoarea filatelică (comercială).

duminică, 26 ianuarie 2014

Corespondenţe postclasice

Am urmărit ce a mai apărut în ultima perioadă pe portalurile online (cele străine, că pe-ale noastre nu mai intru) şi am selectat mai multe piese care mi s-au părut mai frumoase sau mai atractive din mai multe puncte de vedere. Cred că oricare dintre piesele prezentate mai jos ar "face cu ochiul" pasionaţilor de istorie poştală şi nu numai. În ultimele luni nu am mai întâlnit alte piese asemănătoare şi m-am gândit să nu ratez ocazia.
Puteţi face click pe imagini pentru mărire.

Carte poştală simplă de 5 bani albastru, francată suplimentar cu o marcă de 5 bani "Paris" şi expediată în mai 1874 de la Ploieşti la Viena. Combinaţia este destul de rară, piesa fiind vândută cu 53 dolari (după 16 biduri).

Aceasta este o piesă asemănătoare, expediată cu un an mai târziu din Gara Iaşi către Hohenelbe, în Boemia aflată la acea dată în componenţa imperiului. Faţă de piesa precedentă, aceasta are o faţă mult mai frumoasă, determinând şi un preţ final mai mare la vânzare: 70 dolari (după 11 biduri).

Scrisoare simplă externă (tarif pre-UPU), expediată în 1878 din Brăila în Germania, la Chemnitz. Scrisoarea a fost francată cu trei mărci de 10 bani "Bucureşti I" şi, ceea ce este interesant, două mărci au o nuanţă, iar a treia altă nuanţă de albastru. Plicul a fost bine întreţinut şi nu are pliuri sau ruputri. Piesa a fost vândută cu 79 euro (după 8 biduri).

Carte poştală simplă de 5 bani cu francatură suplimentară de 10 bani "Bucureşti I" (suprafrancată cu 5 bani), expediată în 1879 din Botoşani la Viena, dar redirecţionată la Hainfeld, în Austria Inferioară. Este o piesă frumoasă de istorie poştală, care a fost vândută la un preţ final de 37 dolari (după 6 biduri).

Aceasta este o piesă foarte frumoasă, un imprimat loco francat cu două mărci de 1½ bani "Bucureşti II". Este o circulaţie ceva mai rară, care a realizat un preţ final de 81 euro (după 9 biduri).

Scrisoare simplă externă, francată cu o marcă de 25 bani "Perle", expediată în 1881 din Bucureşti într-o localitate din Austria Inferioară. Este o scrisoare curată, bine păstrată. Preţ final: numai 8 euro!

Acelaşi expeditor, acelaşi destinatar. De data aceasta, francatura (tot 25 bani) a fost realizată dintr-o marcă de 10 bani "Bucureşti II" şi una de 15 bani "Perle". Preţ final: 38 euro (după 9 biduri).

Scrisoare simplă internă expediată de la Craiova la Brăila, purtând o francatură bicoloră, 5 şi 10 bani "Bucureşti II". Preţ final: 40 euro, după 11 biduri.

Scrisoare simplă externă expediată în 1884 din Brăila la Marsilia, în Franţa. A fost francată cu o singură marcă de 25 bani "Perle". Preţ final: 26 dolari (5 biduri).

Recomandată externă, expediată în octombrie 1888 din Brăila în Germania, la Dresda, francată cu o pereche orizontală de 25 bani "Vulturi". Plicul a fost vândut cu 54 euro (după 13 biduri).

Plic expediat loco recomandat, purtând o francatură din patru culori, toate mărcile din emisiunea "25 ani de domnie". Este o combinaţie mai puţin uzuală ca circulaţie efectivă. Plicul a fost vândut cu 45 euro (după 15 biduri).

Şi acum, problema de final. Aţi văzut piesele, aţi văzut şi preţurile. Unele sunt în dolari, altele în euro. Unele s-ar putea să vi se pară prea mici, iar altele prea mari. Încercaţi să găsiţi singuri justificarea acestei situaţii.

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Unii nu mai au niciun pic de ruşine!

Nici măcar negustorii "mari" nu mai sunt ce-au fost. Chiar dacă sunt nemţi. Nu mi-a venit să cred ce mi-au văzut ochii mai devreme, pentru că aşa ceva ar fi fost de neconceput să apară într-o licitaţie a unei case cu pretenţii (sau, mă rog, asta-i ce-ar vrea ea să se creadă).
Poate că n-ar strica să readuc aminte cititorilor că cele mai multe făcături şi cele mai importante loturi cu falsuri ale vechiturilor româneşti au fost oferite prin licitaţii şi pe portalurile online de firme sau vânzători din Germania. Articolele mai vechi, publicate pe blog, stau drept mărturie. Aşa că din punctul de vedere filatelic, aş vrea să nu-mi mai spună nimeni de "modelul german". Cel mai bine este să discutăm de la caz la caz, pentru că astfel de indivizi nu reprezintă nici ţara, şi nici populaţia. Dar numărul mare al problemelor întâlnite m-au făcut să dau mărunt din buze de mai multe ori. Şi poate ar trebui să vă reamintesc şi ce-am semnalat referitor la volumul specializat Michel dedicat clasicelor europene: ilustraţiile pentru a doua emisiune moldoveană înfăţişează falsuri grosolane! (căutaţi în articolele mai vechi).
De această dată mi-a fost dat să văd un supratipar desenat cu creionul (sau cu pixul).


Este vorba de o serie din "Expoziţia generală" din 1906 cu supratiparul SE. Se ştie că este o serie deosebit de rară (folclorul filatelic, precum şi unele publicaţii vehiculează un tiraj de 1.200 de serii complete, dar documentele oficiale cam lipsesc din câte ştiu).


La valoarea de 1,50 lei apare ce-am însemnat cu roşu.

Indiferent sub ce formă a oferit negustorul seria de mai sus, în opinia mea el a greşit. Un negustor care are pretenţii că respectă un minim de moralitate n-ar fi pus pe piaţă aşa ceva.
Mi-e ruşine de ruşinea lui şi nu o să îi dau numele.

vineri, 24 ianuarie 2014

Un plic frumos

Aş fi vrut să public mai devreme articolul, dar se pare că nenea Gogu (aka Google) a avut ceva probleme, iar contul meu nu a putut fi accesat pentru ceva timp.
Aseară am remarcat un plic frumos, o trimitere comercială, dar în acelaşi timp şi o piesă de poştă aeriană din perioada mai timpurie. Click pe imagini pentru mărire.


Este o piesă care ar avea mai multe ingrediente care ar face-o să fie dorită în colecţii. Plicul, care poartă un frumos antet monocolor semiilustrat, a fost francat cu uzuale "Mihai copil" şi expediat recomandat prin poşta aeriană, în mai 1939, din Bucureşti în Germania, la Berlin. Mărcile uzuale au toate un perfin vizibil (I H C - se face, cum este şi normal, legătura cu numele firmei înscris în antetul tipărit).
Plicul poartă o etichetă de serviciu (uzuală în epocă) pentru poşta aeriană. Pe faţa plicului se mai pot distinge două ştampile de serviciu pentru atestarea transportului prin poşta aeriană, ambele germane (una pentru Nürnberg şi una pentru Cottbus). Pe verso se pot distinge ştampilele de tranzit (Nürnberg) şi de sosire la Berlin.
Plicul a fost foarte bine păstrat, nu are pliuri sau rupturi. El a fost vândut pe un portal online cu un preţ final de 68 dolari (după 3 biduri). Spuneţi voi dacă a fost mult sau nu.

joi, 23 ianuarie 2014

Un fals pe care nu ţin minte să-l mai fi văzut

Mai devreme admiram loturile cu vechituri oferite pe eBay şi al căror termen a expirat. Unul din vânzătorii pe care i-am mai nominalizat în articole mai vechi din cauza pieselor contrafăcute sau cu potenţiale probleme a postat un lot de "clasice cu cotă mare", fără să exceleze în amănunte, că doar nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.
Lotul a fost vândut pentru o sumă relativ modestă, dar nu asta era problema pe care doresc să o semnalez, ci prezenţa în lotul cu pricina a unui fals pe care nu cred că l-am mai întâlnit.


Acesta este lotul în cauză (click pentru mărire; ochiul format poate distinge cu siguranţă cel puţin patru piese cu probleme sau de-a dreptul false).
Marca falsă la care doresc să mă refer este plasată central. Are desenul "favoritului" din 1868, valoarea nominală de 2 bani, dar culoarea mărcii normale de 3 bani din 1870 - lila.


În realitate nu a existat niicodată o marcă de 2 bani lila cu modelul "favoritului" din 1868. E bine de menţionat acest lucru, pentru cei cu mai puţine cunoştinţe,

Din ciclul «N-am ce vinde şi-mi fac singur»

Văzută mai devreme pe un portal online. Dom'le, sunt de groază indivizii aceştia! Fără alte cuvinte...


Scrisori clasice

Toate piesele semnalate mai jos au fostoferite pe eBay la începutul acestui an. Nu sunt rarităţi, dar două dintre ele îmi dau un bun prilej să vă lămuresc într-o problemă pe care nu ştiu (sau nu mai ţin minte) dacă am abordat-o până acum. Nu fac caz de "vorbărie", voi trece direct la prezentarea lor. Puteţi face click pe imagini pentru mărirea lor.


Scrisoare simplă internă (nedatată, poate fi 1862, 1863 sau 1864) francată cu o singură marcă Principatele Unite de 30 parale din 1862, expediată de la Craiova la Târgovişte. Scrisoarea are o faţă destul de arătoasă şi, în ciuda unor pliuri vizibile, ea a fost frumos recondiţionată la un stadiu acceptabil.
Preţul final al piesei m-a suprins iniţial, trebuie să recunosc, apoi mi-am dat seama cum stă treaba. Voi explica la sfârşit. Scrisoarea a fost vândută cu 270 dolari (după 43 biduri).


Scrisoare simplă, francată cu o marcă de 20 parale Cuza, expediată în iunie 1865 de la Turnu Severin la Târgu Jiu. Este o piesă bine păstrată, cu o faţă curată în ciuda pliului (cu o uşoară decolorare) vertical de pe mijloc. A fost vândută cu un preţ final de 74 dolari (după 12 biduri).


Scrisoare simplă expediată de la Bucureşti la Târgu Jiu, francată cu o marcă de 18 bani "favorit" 1868. Scrisoarea a fost vândută cu 43 dolari (după 13 biduri).


Scrisoare simplă, francată cu un unicat de 18 bani 1868 (cu margini mari), expediată de la Iaşi la Roman. Scrisoarea a avut un singur pliu (deasupra mărcii) care a fost restaurat în condiţii optime, piesa rămânând cu o faţă frumoasă, atrăgătoare. Sar imediat în ochi cele două ştampile IASSI cu agrafă bogată, aplicate excelent. Pe verso s-a păstrat intact sigiliul de hârtie al expeditorului. Scrisoarea a fost vândută cu un preţ final de 218 dolari (30 biduri).

Şi acum problema de care scriam la început. Probabil că v-aţi întrebat ce au prima şi ultima scrisoare, deoarece au obţinut preţuri finale mult mai ridicate în comparaţie cu celelalte două scrisori, deşi toate cele patru piese se încadrează în cele mai comune tarife şi obiecte de corespondenţă din perioadele lor de utilizare/valabilitate. Două sunt motivele, în opinia mea, care au concurat la obţinerea acestor preţuri:
- calitatea pieselor; de mai mulţi ani există numeroşi amatori care urmăresc pe piaţă apariţia pieselor foarte frumoase şi/sau cu o stare calitativă mai bună/ridicată, şi pentru care sunt dispuşi să plătească preţuri de achiziţie situate peste nivelul considerat uzual;
- "piaţa" pe care şi-a format-o fiecare negustor care activează pe eBay; nu ştiu dacă aţi observat până acum, dar anumite ID-uri reuşesc să obţină pentru majoritatea pieselor vândute preţuri mai ridicate decât alte ID-uri, chiar dacă acestea din urmă oferă uneori piese din aceeaşi categorie sau poate chiar identice; reuşita primilor este un rezultat însumat al mai multor cauze, printre care îmi permit să enumăr consecvenţa, grija pe care o acordă clienţilor, fondul de marfă împrospătat în permanenţă, nivelul scăzut al preţurilor de pornire, prezentarea tuturor pieselor din stoc la licitaţii şi evitarea vânzărilor la preţ fix etc., etc.
Nu detaliez prea mult pentru că aş ajunge şi la informaţii care nu se pot oferi pe blog.

miercuri, 22 ianuarie 2014

Frumoasă piesă de istorie poştală

Cu circa două săptămâni în urmă, privirea mi-a fost atrasă pe un portal online de o piesă care mi s-a părut interesantă datorită rarităţii destinaţiei respective pentru o trimitere românească din epocă.
Este vorba de o carte poştală expediată recomandat tocmai în... Japonia! Click pentru mărire.


Din păcate, piesa nu a fost păstrată în condiţii prielnice, iar proprietarii mai târzii nu prea şi-au dat nicio silinţă să mai netezească foiţele cu adnotările de serviciu ale poştei imperiale japoneze.
Chiar şi aşa, cartea poştală a fost vândută cu 108 dolari (după 12 biduri).

Cartea poştală a fost expediată din Bucureşti în martie 1895, ca trimitere recomandată (10 bani tarif pentru o carte poştală expediată în străinătate, plus 25 bani taxa de recomandare, total 35 bani - 5 bani marca fixă plus 2 mărci a câte 15 bani = 35 bani).
La expediere, a fost înscrisă ţara de destinaţaie, dar localitatea pare că nu apare pe nicăieri. Sau o fi fost înscrisă în textul adăugat ulterior cu caractere japoneze. Trimiterea a ajuns în Yokohama, unde se pare că nu şi-a găsit destinatarul (există o ştampilă japoneză de serviciu "Non réclamé"). Nu îmi dau seama dacă trimiterea a fost înapoiată în România pentru că nu ştiu să citesc ideogramele japoneze (mi-am uitat dicţionarul). Oricum ar fi însă, este o piesă destul de spectaculoasă. Păcat (aşa cum am mai spus) de starea ei de păstrare nu prea fericită.

Miercurea cu moţ (19)

Pentru că este miercuri. Şi pentru că este ziua dedicată pufoşeniilor (şi iubitorilor lor, se înţelege). Obosiţi-vă deştu' pe butonul stâng al chestiei ăleia cu două (sau trei) butoane pe care o aveţi lângă calculator atunci când săgeţica de pe ecran e deasupra unei fotografii. Atunci se va mări (poza, normal!). E periculos să foloseşti pe-aici cuvântul ăla... mouse...


marți, 21 ianuarie 2014

Rurală clasică modificată

Mi-a plăcut scrisoarea din ilustraţia de mai jos (click pentru mărire).


Are o ştampilă rurală clasică folosită iniţial la sediul plăşii Olteniţa, judeţul Ilfov.
Ştampila a fost modificată prin îndepărtarea inscripţiei prescurtate "PL." (= plasa). După modificare, ea a fost utilizată la oficiul din Olteniţa, devenind ştampilă de zi a oficiului (sursa: Kiriac Dragomir, Ştampilografie poştală, pag. 165).
Scrisoarea a fost oferită la ultima licitaţie a casei franceze Ceres Philatélie.

luni, 20 ianuarie 2014

O adevărată nebunie pe eBay: o caricatură a fost vândută cu peste 700 de dolari!

Am remarcat marea raritate cu vreo 22 de ore înaintea terminării licitaţiei şi colegii de pe Facebook din grupul colecţionarilor pe care vi l-am mai recomandat vă pot confirma: am atras atenţia asupra falsului imediat ce l-am văzut. Aceasta este piesa în cauză:


Este pur şi simplu o caricatură, care nici măcar nu se apropie de desenul originalului. Ei bine, preţul final a ajuns, în această dupămasă, la 733 dolari!!! Am făcut şi o captură de ecran (click pentru mărire):


Pentru preţul final au "concurat"12 amatori, care au înaintat 44 biduri. Preţul "de strigare" a fost de 0,01 dolari (1 cent), acesta fiind obiceiul negustorului de peste Ocean. Din ce se vede pe situaţia ofertelor (bidurilor), câştigătorul licitaţiei nu avea decât 2 (două) calificative. Concluzia: ori a fost un începător care în loc să stea potolit la ce nu se pricepe s-a înfierbântat, ori este un cont nou al unui "ridicător" al vânzătorului, ofertant care a căzut de fraier (că mai există şi asemenea specimene; de altfel, acelaşi vânzător mi-a fost "pârât" de un cunoscut pentru acelaşi motiv, la un lot de care era interesat au apărut "de nicăieri" amatori care au ridicat la un nivel ridicol preţul lotului cu pricina).

Există însă şi o morală: atunci când nu te pricepi la un lucru,. nu te băga! Studiază şi "aruncă-te" când eşti convins că nu te păcăleşti!