Pe un portal de licitaţii online au fost oferite zilele trecute trei plicuri francate cu câte ouna sau mai multe mărci uzuale Carol al II-lea nedantelate. Toate cele trei plicuri par a avea acelaşi expeditor şi au acelaşi destinatar. Ele au fost oferite la preţuri de plecare modeste şi am privit cu interes modul în care au fost plasate bidurile.
Primul plic este şi singurul căruia i-a fost prezentată şi imaginea spatelui, văzându-se că există ştampila de sosire a unui oficiu din Belgrad, în fosta Iugoslavie.
Pe faţa plicului există o francatură destul de atractivă, realizată din patru culori. Din acestea, cele două perechi cu mărci din prima emisiune de uzuale Carol al II-lea sunt nedantelate. Plicul a fost expediat expres, iar francatura corespunde tarifului în vigoare la acea dată (27,50 lei - taxa specială conf. Călin Marinescu - Tarifele, taxele şi gratuităţile poştale în România 1841-2008, vol. 2, pag.112-113, tabel nr. 241). Din aceeaşi lucrare însă nu este clar care e diferenţierea faţă de tarifele pentru aceeaşi perioadă, înscrise la tabelul nr. 234, pag. 109.
Plicul a fost vândut cu 70 euro, după 11 biduri.
Un al doilea plic este expediat doar două luni mai târziu, fiind francat ca scrisoare simplă externă cu o marcă nedantelată de 10 lei. Nelămurirea exprimată mai sus este adâncită de faptul că această trimitere simplă externă nu mai este francată cu 7,50 lei, conform celor precizateîn tabelul nr. 241 din lucrarea citată, ci conform tarifelor din tabelul 234 (adică 10 lei şi nu 7,50 lei).
Acest al doilea plic a fost vândut cu o sumă mult mai modestă - numai 19 euro (10 biduri).
Aceasta este o piesă similară cu cea precedentă, fiind expediată la doar patru zile după cel de-al doilea plic. Ea este francată tot cu o marcă de 10 lei, de această dată un frumos exemplar provenind dintr-un colţ al colii. Probabil că frumuseţea piesei a făcut ca ea să se vândă pentru o sumă mult mai consistentă - 114 euro (12 biduri).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu