Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

marți, 16 octombrie 2018

De ce este bine să examinăm cu atenţie loturile

Atunci când un alt colecţionar vrea să "scape" de unele timbre, elpoate fi mai meticulor, selectând mărcile mai interesante sau împăţindu-le pe loturi mai mici, după criterii diverse.

Există însă şi cazuri în care cel care oferă spre vânzare un lot de timbre să nu fie interesat de ţara ori perioada respectivă, să nu aibă un spirit de observaţie mai ascuţit sau să nu dispună de anumite cunoştinţe. Şi atunci, potenţialul cumpărător poate profita de această situaţie, identificând mărci mai interesante ori piese mai puţin comune.

Exemplific cu un lot de mărci diverse, comune în majoritatea lor:


Chiar prima marcă, un unicat de 5 bani din emisiunea Bucureşti II prezintă o particularitate:


Marca are aplicată central şi lizibil o ştampilă austriacă a oficiului STEYR. Nu este o mare raritate, dar este o piesă frumoasă care poate sta cu cinste în clasorul oricărui îndrăgostit al mărcilor poştale vechi româneşti.

Sulina: o ştampilă curioasă

Cred că am mai scris despre ştampile uzate sau aplicate defectuos. Am găsit un alt exemplu de această dată (click pe imagine pentru mărire).


Pe o trimitere simplă externă, oficul de expediere a aplicat ştampila de zi. Deşi la prima vedere ea pare o ştampilă cu cerc simplu, tipul acantei din ornamentul din partea inferioară mă face să cred că este de fapt vorba de o ştampilă cu cerc dublu, la care cercul interior nu s-a imprimat.

Pe marginea acestui subiect m-am contrazis cu un prieten. Voi ce părere aveţi, aţi mai întâlnit aşa ceva?

luni, 15 octombrie 2018

Cele mai mari rarităţi ale filateliei americane au fost scoase la vânzare

Pe 3 octombrie a.c., casa americană Siegel Auctions a desfăşurat licitaţia colecţiei de rarităţi americane realizate de miliardarul William H. Gross, cunoscut pentru succesul fondurilor sale de investiţii şi activitatea pe bursă, dar mai puţin cunoscut ca un talentat filatelist, investitor în timbre, dar şi ca un apreciat autor al unor acţiuni caritabile.

Licitaţia a fost constituită din numai 106 loturi, care au însumat realizări cu puţin peste 10 milioane dolari!

Chiar dacă informaţiile sunt disponibile pe internet, în sprijinul colecţionarilor mai puţin expermentaţi cu navigarea pe internet, voi face mai jos o prezentare succintă a celor mai importante piese. Cele două preţuri prezentate la fiecare piesă reprezintă preţul estimat (Est.), respectiv cel de achiziţie (V.).


Unul dintre cele numai două plicuri cunoscute, expediate de şeful oficiului din Annapolis, Maryland purtând ştampila provizorie a oficiului său. Est. 300.000-400.000 dolari, V. 390.000 dolari.


Cel mai frumos plic din cele 8 cunoscute, purtând marca provizorie a oficiului din Millbury. Est. 300.000-400.000 dolari, V. 300.000 dolari.


Singura scrisoare cunoscută care poartă combinaţia dintre mărcile "Urşi" de 5 şi 20 cenţi din St. Louis. Est. 75.000-100.000 dolari, V. 90.000 dolari.


Renumitul "bloc Crawford" conţinând 16 exemplare neuzate din prima marcă americană. Este cea mai mare formaţiune neuzată cunoscută. Est. 200.000-300.000 dolari, V. 230.000 dolari.





"Blocul din biblie", cel mai mare bloc cunoscut din valoarea de 10 cenţi a primei emisiuni americane. Îşi trage porecla deoarece a fost descoperit în urmă cu mai mult de o sută de ani într-o biblie. Blocul este considerat una dintre cele mai frumoase bijuterii ale filateliei americane. Est. 500.000-750.000 dolari, V. 500.000 dolari!


Singura francatură mixtă de 35 cenţi din prima emisiune, pe o scrisoare cu destinaţie Belgia, în Europa. Est. 300.000-400.000 dolari, V. (numai) 190.000 dolari.


Scrisoare francată cu 40 cenţi, emisiunea 1847, expediată sin San Francisco la New Yourk, piese cheie pentru istoria poştală americană. Est. 150.000-200.000 dolari, V. (cu numai) 105.000 dolari.




Pereche a mărcii de un cent din emisiunea 1851 conţinând o combinaţie rară de tipuri. Est. 75.000-100.000 dlari, V. 135.000 dolari.


Bloc neuzat de patru mărci de 5 cenţi din emisiunea 1856, singurul bloc neuzat aflat într-o colecţie privată. Est. 200.000-300.000 dolari, V. 260.000 dolari.


Singurul bloc neuzat de patru mărci al mărcii de 5 cenţi 1857 cunoscut astăzi. Est. 400.000-500.000 dolari, V. 400.000 dolari!


Bloc neuzat de 8 exemplare de 15 cenţi (cu grilă), cu numărul de planşă pe marginea de coală. Est. 100.000-150.000 dolari, V. 140.000 dolari.


Bloc similar celui precedent, dar al valorii de 24 cenţi. Est. 100.000-150.000 dolari, V. 130.000 dolari.


Excepţional bloc de 24 cenţi 1869, toate mărcile cu centrul răsturnat. Este unul dintre cele mai importante blocuri ale filateliei americane care au supravieţuit până astăzi. Est. 750.000-1.000.000 dolari (!!!), V. 625.000 dolari!!!


Excepţional bloc de 20 de exemplare al mărcii de 1 cent "Pan-American", cea mai mare formaţiune cunoscută a acestei erori. Est. 300.000-400.000 dolari, V. 400.000 dolari!!!


Singurul exemplar neuzat cunoscut al mărcii de 2 cenţi "Misionarii din Hawaii", raritate de nivel mondial. Est. 500.000-750.000 dolari, V. 525.000 dolari!!!

Pentru cei care doresc să păstreze catalogul licitaţiei conţinând descrierile complete ale acestor bijuterii, el poate fi descărcat de aici.

Pentru toate imaginile din acest articol, ©Siegel Auction Galleries.

Capete de bour şi alte piese frumoase, la Köhler

Licitaţia de toamnă a casei germane Heinrich Köhler, desfăşurată luna trecută, a menţinut nivelul ridicat al ofertelor cu care şia obişnuit deja clienţii. Dintre piesele oferite potenţialilor amatori am reţinut câteva care sunt de interes pentru zona românească. Las fotografiile să vorbească.

Marca austriacă pentru ziare de 30 kreuzer roz, neuzată şi cu margini complete reprezintă una dintre rarităţile filateliei clasice austriece şi mondiale. Virtual, această marcă a circulat şi pe teritoriul românesc aflat în componenţa Imperiului Habsburgic.


Marca este semnată de Ebel şi Grobe, fiind certificată şi de Diena, Edwin Müller şi Goller. La o cotă Michel de 50.000 euro, preţul de strigare a fost stabilit la 10.000 euro, fiind însă vândută cu 40.000 euro.


Un "salt" mai important l-a realizat scrisoarea din 1846 expediată de la oficiul consular austriac din Iaşi în Bavaria. Ea poartă diferite adnotări ale taxelor poştale, fiind şi dezinfectată pe parcurs. Corespondenţele externe sunt ceva mai rare decât cele cu imperiul. Ea a avut un preţ de plecare de numai 100 euro, find vândută pentru 1.500 euro.


Cap de bour, marca de 27 parale pe fragment de dimensiuni mici, cu ştampilă aproape completă FOKSCHANI MOLDOVA (una dintre cele numai 7 exemplare cunscute cu această ştampilă). Aspectul frumos al piesei a diminuat influenţa unui defect (vizibil în fotografie), descris şi în atestatul semnat de Gmach. Oferit cu 2.000 euro, s-a vândut cu 6.000.


Exemplar obliterat de 54 parale cu ştampilă albastru-verzuie JASSY MOLDOVA. Calitatea mărcii este descrisă în atestatul de mai sus. Oferită cu 1.500, marca a fost vândută cu 2.600 euro.


Marcă neuzată de 81 parale albastru pe albăstrui, cu unele mici defecte descrise în atestatul care o însoţeşte. Este una dintre cele mai rare mărci clasice europene. A fost oferită cu 4.000, dar achiziţionată cu 9.000 euro.


Exemplar de 108 parale obliterat pe un fragment mic, cu margini mici, dar cu cadrul neatins, ştampilat JASSY MOLDOVA cu tuş albastru, amprentă completă. Piesă cu un aspect deosebit de frumos, care a atras amatorii. Fragmentul a avut un preţ de strigare de 4.000 euro, realizând un preţ final de adjudecare de şase ori mai mare: 24.000 euro!

Cu astfel de piese fac unii colecţionari filatelie.

duminică, 14 octombrie 2018

Nu toate captele de bour sunt scumpe!

Unii cetăţeni needucaţi şi care nu vor să pună mâna pe carte au impresia că dacă a existat cândva un timbru Cap de bour care s-a vândut cu 100.000 de franci elveţieni, atunci toate capetele de bour ar avea acelaşi preţ.

Ei bine, nu este deloc aşa. Preţul unui timbru (mai ales pentru cele vechi şi rare) variază enorm de la un exemplar la altul, criteriul principal de diferenţiere între ele constituind-ul starea calitativă şi aspectul, estetica lui. Acest lucru nu este de departe specific timbrelor româneşti, ci tuturor timbrelor mai vechi din orice ţară a lumii.

Pentru cei care nu ştiu, filateliştii americani au creat un sistem de punctare a fiecărei mărci vechi în raport de starea ei calitativă, nefiind rare cazurile când cota unei mărci normale fiind de doar câţiva cenţi, însă poate ajunge la mii de dolari când aceeaşi marcă a fost expertizată şi a primit un număr de puncte ridicat (pe o scală de la 0 la 100). Este un sistem oarecum asemănător celui utilizat la atestarea stării calitative a monedelor, în numismatică.

Să revenim la Capetele de bour. Timbrul de mai jos a fost vândut la o licitaţie a unei case dintr-o ţară nordică, luna trecută.


Starea calitativă a timbrului nu etse nemaipomenită. El a avut o subţiere, care a fost reparată prin adăugarea de hârtie pe verso. Aspectul nu este unul nemaipomenit, iar ştampila este incompletă şi necentrată. Mai multe puteţi citi din atestatul care a însoţit timbrul (click pentru mărire):


Capul de bour a avut un preţ de strigare de numai 400 euro, fiind vândut pentru un preţ final de 1.550 euro. Numai 1.550!

Galaţi - Constantinopol cu poşta franceză

La licitaţia de luna trecută a casei franceze Lugdunum a fost oferită o scrisoare plecată de la oficiul consular francez din Galaţi (click pentru mărire):


Dacă mărcile izolate cu ştampile ale oficiilor consulare de pe actualul teritoriu românesc se văd ceva mai des prin licitaţii, cu scrisorile este o altă treabă, mai ales cu cele francate.

Scrisoarea este francată cu două mărci de câte 10 centime, plus una de 80 centime (total 1 franc) din emisiunea "Napoleon - Empire". Oficiul din Galaţi a anulat mărcile cu ştampila 5085 (cifre mari), aplicând pe faţa scrisorii ştampila rotundă de zi, GALATZ MOLDAVIE 16 AVRIL 64, precum şi ştampila de serviciu PD în cadru dreptunghiular, toate cu tuş albastru.
Pe verso a fost aplicată, la sosire, ştampila rotundă de zi  CONSTANTINOPLE TURQUIE 19 AVRIL 64. Aşadar cu ajutorul unui vapor francez scrisoarea a parcurs drumul de la Galaţi la Constantinopol în numai trei zile.

Scrisoarea a fost oferită cu 1.200 euro, realizaând un preţ final de 2.888 euro (fără taxe şi comisioane).

Inscripţii marginale la uzualele neemise Ferdinand - Moscova

În literatura românească s-a scris puţin despre inscripţiile marginale ale colilor mărcilor neemise imprimate la Moscova. Click pe imagine pentru mărire.


Colile uzualelor Ferdinand cuprind patru corpuri a câte 25 de mărci, despărţite de punţi între ele. Lăţimea punţilor verticale măsoară câte 10,50 mm. Înălţimea punţilor orizontale îmi este necunoscută. Compoziţia colilor este, mai pe scurt, similară cu cea a uzualelor Rusiei imperiale cu care sunt contemporane.

Inscripţiile marginale apar în colţul stâng inferior al colii şi indică în opinia mea tipul/numărul presei tipografice.



Inscripţie similară cu cea din ilustraţie am întâlnit la valorile de 5, 25, 40 şi 50 bani, precum şi la 1 leu.
În aceeaşi poziţie, la valorile de 10 şi 35 bani se află inscripţia "Худ. Тип. Америкк. No 5" (cu caractere tip Courier). Nu am întâlnit inscripţii marginale la valoarea de 1 leu.


Problema inscripţiilor şi a semnelor marginale ale emisiunilor româneşti nu este prezentată în cataloagele filatelice.

Despre ştampilele particulare "cu ceas"

Am dat peste un formular maghiar de aviz circulat în 1914, care poartă o ştampilă particulară despre care nu îmi aduc aminte să se fi scris prea multe. Click pe imagine pentru mărire.


Formularul poartă în partea inferioară o ştampilă cu trei cadrane ca de ceas:


Ce este cu acest tip de ştampilă? Prima oară l-am întâlnit pe corespondenţe româneşti circulate în jurul anului 1900 şi puţin după aceea. La acel moment se pare că a existat o modă transmisă destul de rapid utilizatorilor serviciilor poştale.

Este posibil ca aceste ştampile să fi avut rădăcinile în nemulţumirea unor clienţi ai poştei legată de întârzierea transmiterii corespondenţelor. Aceste ştampile (în variantă întâlnită pe corespondenţele româneşti) au cel mai adesea două cadrane, unul cu ziua, celălalt cu ora. Ele au fost aplicate probabil înainte de a fi introduse în cutiile poştale.

Nu ştiu să fi existat în România vreo reglementare oficială a utilizării ştampilelor "cu ceas".

Ştampila aplicată pe formularul maghiar are trei cadrane, Cifrele romane și cadranul din mijloc indică ora, respectiv minutul începerii convorbirii. Cadranul din dreapta arată durata convorbirii în minute.. Fiind vorba de o corespondenţă telefonică (unde viteza de transmitere a corespondenţei a fost mai mare faţă de cea pentru corespondenţele obişnuite) i se înţelege utilitatea.

vineri, 12 octombrie 2018

Negustorii presează colecţionarii încercând să valorizeze falsurile

Cititorii constanţi ai blogului au avut deja prilejul să-mi afle opinia referitoare la falsuri şi la comercializarea acestora.

În mod constant se vehiculează de către negustori ideea valorii de studiu a falsurilor, care chipurile n-ar trebui să lipsească din colecţiile specializate. Concomitent, tot felul de bişniţ-meni care se dau colecţionari încearcă să facă o legătură între preţ şi aşa-ziseele falsuri de epocă. În opinia mea ambele încercări au rolul de a păcăli colecţionarii neavizaţi pentru a-i face să plătească nişte gunoaie cât nu face.

Prin vară, un negustor de prin State (mă rog, acolo era înregistrat ID-ul) a oferit pe eBay câteva pagini de mizerii la nu mai puţin decât 2.000 de dolari. Desigur că pe-un negustor îl apasă mai mult dorinţa de a realiza profit şi mai puţin cea de etică faţă de colecţionari.

Nu aş fi prezentat oferta negustorului dacă preţul ar fi fost unul realist (mă rog, fiecare poate cere cât doreşte pentru propria-i marfă). Drept comparaţie, exemplare numerotate realizate de Usocaţia filateliştilor elveţieni sunt oferite la preţuri de strigare de aproximativ 1.500-2.500 dolari. Şi dacă doriţi să vedeţi ce conţin aceste albume, puteţi să aflaţi citind un articol mai vechi de pe blog, aici.

Acum puteţi face comparaţie cu oferta americanului (click pe imagini pentru mărire). Sunt şi câteva exemplare originale printre gunoaiele lui, care însă nu merită în niciun caz cei 2.000 de dolari pe care îi vrea.



Voi ce spuneţi?

joi, 11 octombrie 2018

Moda "replicilor" pare să se dezvolte

Din nefericire, ceea ce se petrecea între  sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor pare să se amplifice în ultimii ani. Tot felul de aşa-zişi întreprinzători, afacerişti fără scrupule au început să-şi folosească abilităţile şi tehnica de calcul de tip office la confecţionarea unor copii după diverse mărci poştale mai vechi sau mai noi, pe care le încadrează sub diferite categorii, precum "copy", "replica" etc.

La mărcile româneşti afaceriştii au realizat deja numeroase astfel de făcături şi nu există săptămână să nu dai de ele pe portalurile de licitaţii online. Am mai sris despre ele în articolele mai vechi de pe blog, dar fac şi o scurtă recapitulare: mărcile din primele emisiuni Cap de bour şi Principatele Unite, aşa-zise eseuri la emisiunea Expoziţia generală din 1906 precum şi combinaţii cu centre răsturnate (care nu există în realitate), precum şi replici după piese moderne: Recensământul din 1956 cu centrul răsturnat sau coliţa "Lupoaica". Desigur că astfel de afacerişti n-ar exista dacă nu ar avea şi "clienţi", pe care personal îi suspectez că nu doresc să-şi acopere nişte goluri din clasoare sau albume, ci să caute alţi fraieri pe spinarea cărora să tragă şi ei câte un "tunuleţ".


Mai nou am văzut şi replici după cele mai valoroase mărci ale zemstvelor (de regulă cele evaluate în catalogul Ciucin cu R-RRR), iar relativ recent, "în premieră" a apărut şi o zemstvă din Basarabia (click pe imagine pentru mărire). Vânzătorul este acelaşi care oferă regulat tot felul de minuni de acest gen.

Din nefericire nu există o legislaţie adecvată şi adaptată. Din fericire sunt foarte puţini colecţionarii care ar avea deprinderile şi dotarea pentru a confecţiona aşa ceva. Din nefericire, se pare că problema reglementării deţinerii unor astfel de producţii şi a comerţului cu ele nu interesează pe nimeni. O fi bine? O fi rău?

miercuri, 10 octombrie 2018

Un cadou pentru rege

Tot răsfoind licitaţiile nu se întâmplă să nu dau peste plicuri şi alte piese interesante. Ca de exemplu plicul din imaginea de mai jos, oferit luna trecută în Germania (click pentru mărire).


Plicul este adresat "Maiestăţii Sale Regelui Carol II". Dar nu contează destinatarul la această piesă, ci marca cu care a fost francat plicul:


Este o marcă uzuală de 30 lei din emisiunea imprimată la Londra, dar nu normală, ci nedantelată.
Nu s-a prezentat în licitaţia respectivă şi spatele plicului, aşa că nu am de unde să ştiu dacă a fost un plic filatelic realizat de Casa Regală, ori dacă este doar un "cadou" trimis regelui filatelist.

Plicul a fost vândut cu 300 euro.

marți, 9 octombrie 2018

Capete de bour la Dr. Derichs

La licitaţia din 1 septembrie a.c. a firmei din Köln au fost oferite (şi vândute) trei exemplare obliterate, foarte frumoase din prima emisiune moldovenească.


Acest exemplar de 27 parale este unul dintre puţinele considerate "de lux" dintre cele cunoscute. Culoarea tiparului este netă, fiind foarte bine toate caracteristicile clişeului. Marca este cunoscută de mulţi ani, fiind expertizată de mai multe ori: Royal Philatelic Society (1953), Zumstein (1954) şi Fritz Heimbüchler. A făcut parte din colecţia Chiesa (1914) şi Fritz-Kirchner. Marca a avut un preţ de strigare de 7.500 euro, fiind achiziţionată cu 9.000 euro.


Exemplarul de 54 parale de mai sus are margini bune şi este fără defecte. Ea este aplicată pe un mic fragment original, purtând o ştampilă clară ROMAN MOLDOVA, fiind una dintre cele nouă exemplare cunoscute purtând această ştampilă. Marca este ilustrată în primul volum al monografiei realizate de Fritz Heimbüchler. Ea a avut un preţ de strigare de 2.000 euro, fiind adjudecată pentru 7.500 euro.


Acest exemplar de 108 parale are margini foarte mari pe trei laturi, fiind clasificată ca piesă "de lux". Este unul dintre cele numai şapte exemplare purtând ştampila PIATRA MOLDOVA şi nu prezintă nici defecte, nici reparaţii. Poartă semnăturile experţilor Calves, Diena şi Thier şi este însoţită de un atestat semnat de Heimbüchler (din a cărui colecţie a făcut parte). Marca a avut un preţ de 4.000 euro la strigare, realizând însă un preţ final de 13.000 euro la finalul licitaţiei.

Preţurile de mai sus nu cuprind taxele şi comisioanele.