Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 11 august 2018

Inaugurarea Muzeului Recordurilor Româneşti

Astăzi am avut deosebita onoare şi plăcere de a participa la inaugurarea Muzeului Recordurilor Româneşti, în cadrul căruia se găseşte cea mai mare colecţie filatelică privată de mărci poştale şi piese filatelice româneşti din lume. Pentru cuoscători nu sunt necesare prea multe vorbe. Pentru ceilalţi, poate că este necesar să fac precizarea că muzeul găzduieşte peste 50.000 de piese, expuse pe aproximativ 800 de panouri, grupate pe secţiunile corespunzătoare capitolelor principale ale istoriei poştale româneşti, de la scrisori şi documente prefilatelice şi carantine, până la taxe, întreguri, cenzuri şi piese ale poştelor străine care au funcţionat pe teritoriulPrincipatelor Române în secolele XVIII şi XIX.


Mai multe detalii despre muzeu se pot afla pe propria pagină de internet.


Am realizat două înregistrări video (scuzaţi calitatea nu prea bună, nu sunt un expert pe această zonă) în care puteţi urmări un scurt discurs al dlui Ioan Chirescu, directorul muzeului, precum şi câteva cuvinte acordate asistenţei de către cunoscutul expert Fritz Heimbüchler.

luni, 30 iulie 2018

O descoperire extrem de interesantă

Problema confecţionării formelor de tipar la mărcile imprimate în tipografie (a planşelor, mai pe înţelesul filateliştilor) nu a fost niciodată un subiect de discuţie pe la noi, fiind total desconsiderată.
Care este importanţa ei? Una mare, deoarece ea permite cercetătorului (sau colecţionarului de "tradiţională") să exploreze o zonă în care apar piese foarte rare, cu unele combinaţii foarte frumoase. Din nefericire, lipsa oricărui studiu la emisiunile româneşti care se pretează la aşa ceva nu a permis realizarea unei scale a rarităţii varietăţilor din această categorie (previn cititorii să nu se lase înşelaţi de bişniţmanii cre oferă online la preţuri neruşinate piese de genul celor semnalate pe acest blog).

Emisiunile care se pretează la studierea modului de confecţionare a planşelor se întind pe o perioadă destul de mare: de la emisiunile Paris-Bucureşti, trecând apoi la toate celelalte emisiuni postclasice (Perle, Vulturi, Cifra în patru colţuri, 25 ani de domnie, Spic de grâu), ajungând apoi la Carol I tipografiate din 1909 (plus toate mărcile cu acest model care au fost supratipărite între 1915 şi 1918), uzualele Moldova (valorile tipografiate), uzualele Ferdinand (ambele modele), uzualele Mihai copil (valorile tipografiate etc. Tot din această categorie fac parte emisiunile "de la coada catalogului": Taxele de plată format mare, brune şi verzi, restul taxelor de plată format mic cu cifra în oval din perioada 1911-1934, taxele de plată tip Coroana şi cele duble Mihai, timbrele de ajutor din 1916 şi 1918 şi timbrele de asistenţă socială împreună cu taxele de plată aferente etc., etc. Până şi mărcile ocupaţiei germane (M.V.i.R.) se încadrează aici.

La modul general, formele de tipar pentru imprimarea prin tipografiere au fost confecţionate prin două procedee distincte pentru care nu există din păcate definiţii în dicţionarele filatelice locale, dar care există în cataloagele specializate străine. Termenii în limba engleză sunt "stereotype" şi "electrotype". Pentru că acest subiect face parte dintr-un manuscris care nu este încă public, nu îl detaliez aici. Dar procedeele sunt vechi (ambele au fost folosite de exemplu la confecţionarea planşelor primei emisiuni austriece din 1850) şi există literatură de epocă suficientă.

Să lăsăm teoria şi să revenim la subiectul propus: descoperirea. În urmă cu câteva luni am descoperit un plic expediat din Galaţi în octombrie 1919, care poartă o francatură interesantă. Click pe imagine pentru mărire.


Francatura corespunde unei trimiteri recomandate externe din treapta a doua de greutate. El a fost expediat de la agenţia locală a companiei DDSG, care a aplicat o ştampilă pe verso, pe clapă:


Descoperirea nu se referă însă la circulaţie, ci la mărcile din francatură:


Ştraiful de şase mărci de 5 bani din partea superioară are o particularitate care indică existenţa unei planşe nesemnalate încă de cei câţiva specialişti preocupaţi de studiul acestor amisiuni.
Prima caracteristică ce mi-a sărit în ochi este alinierea total defectuoasă a celui de-al doilea clişeu faţă de restul clişeelor din cadrul ştraifului.
Ulterior, după ce am intrat în posesia plicului am studiat toate mărcile şi am realizat că ştraiful de şase mărci prezintă o caracteristică aparte (click pe imagine pentru mărire):


Marca 1 din ştraif are clişeul specific întregurilor poştale (aşa-zisa "barbă în vânt"), în timp ce mărcile 2-6 aparţin tipului normal al mărcii. Tipurile de clişeu se mai pot identifica şi după forma diferită a cifrei 5 (vedeţi săgeţile). Însă deplasarea accentuată a clişeului mărcii 2 indică faptul că au fost înlocuite în planşă nu numai clişee "cu barba în vânt", ci şi clişee "normale", şi aceasta este descoperirea care poate indica existenţa a cel puţin trei planşe separate ale mărcii de 5 bani "Tipografiat", care se pot identifica după poziţia în coală, dar şi după tipul clişeelor înlocuite.

Situaţii similare au mai fost semnalate la valorile de 1 leu violet, 3 lei roz mat şi 3 lei brun ale uzualelor Ferdinand.

joi, 12 iulie 2018

Căişorii, perechi nedantelate la mijloc

În urmă cu câţiva ani pe portalul eBay au fost oferite două astfel de perechi de către un negustor din Belgia, dacă mai ţin bine minte. Astăzi, răsfoind ultimele oferte de pe acelaşi portal de licitaţii am mai dat peste o astfel de pereche. Click pentru mărire:


Pentru neiniţiaţi, perechea poate părea o piesă deosebit de atractivă, numai că avem de-a face cu un fals integral cât se poate de "veritabil". Inclusiv ştampila BACAU este falsificată (ca fapt divers, aceeaşi ştampilă am identificat-o pe falsuri ale mărcii de 50 bani Taxa de plată verde, fără filigran).

Ce ar trebui să ştie amatorii de piese deosebite din emiisunea Căişorii este că mărcile dantelate ÎNTOTDEAUNA în pieptene şi datorită acestui detaliu tehnic apariţia unor pereche nedantelate la mijloc este imposibilă. În al doilea rând, atunci când apar dubii legate de dantelură, amatorii ar trebui să verifice cum apar colţurile pieselor, deoarece la falsuri ele sunt întotdeauna neregulate, specifice dantelurii în linie. În al treilea rând, se poate face o verificare sumară a dantelurii: cea originală are (la toate valorile) întotdeauna acelaşi număr de dinţi pe fiecare latură.

Mai jos (click pentru mărire) puteţi examina un fragment de coală din valoarea de 15 bani (care a fost oferit tot pe eBay):


Examinaţi cu atenţie dantelura, apoi comparaţi-o cu cea a piesei de mai jos (care este un fals integral, cu dantelură executată în linie, şi nu în piptene).


La blocul de falsuri de mai sus apare chiar o "dantelură oarbă" între cele două rânduri (şi care ar putea explica apariţia aşa-ziselor perechi verticale nedantelate la mijloc). Personal, bănuiesc că aceste perechi ar fi putut apărea chiar cu intenţia de a-i escroca pe necunoscători.

Acestea sunt perechile menţionate la începutul articolului. Se pare că ele au fost achiziţionate de pe eBay şi aduse în ţară, fiind apoi oferite din nou pe două portaluri de licitaţii ca erori de dantelură şi ca ceea ce sunt ele, adică falsuri integrale. Vorbim degeaba din păcate despre deontologie, responsabilitate şi, nu în ultimul rând, despre caracter.

sâmbătă, 7 iulie 2018

Eroare nesemnalată la Bucureşti I

Am eu "prostul" obicei să iau la verificat orice timbruleţ, să mă conving de validitatea informaţiilor pe care mi le adaug la baza de date pentru catalog. Şi datorită acestui lucru mereu mai descopăr câte ceva. De această dată, eroarea descoperită se află la marca de 5 bani Bucureşti I.


La această marcă abundă varietăţile minore, din cauza condiţiilor de imprimare care nu au urmărit respectarea unor standarde de calitate adecvate şi, poate, şi din cauza lipsei de experienţă a lucrătorilor de la Fabrica de Timbre (nu trebuie să uităm că această marcă face parte din prima emisiune imprimată aici). Există însă şi câteva erori majore, care merită să fie catalogate într-o lucrare specializată (sau măcar menţionate).

Eroarea descrisă s-ar încadra în această categorie. După cum se poate vedea, cadrul orizontal inferior prezintă în regiunea arătată de săgeţi o deformare care indică o deformare a clişeului. Un astfel de defect la clişeele emisiunii este greu de întâlnit (n-am mai văzut decât câteva mult mai neînsemnate).
Ca particularitate (probabil a tirajului şi cernelii, şi mai puţin probabil a clişeului), în fondul medalionului apare şi un lumen mare de culoare sub barba efigiei, atingând perlele de la ora 7.

Nu vă uitaţi la calitatea mărcii, orice exemplar din emisiunea Bucureşti I cu dantelură şi centrare perfecte este foarte rar.