Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 20 iunie 2018

A fost aprobat bugetul Romfilatelia SA pe anul 2018

În Monitorul Oficial nr. 497 din 18 iunie a.c. a fost publicat ordinul comun al Ministerului Comunicaţiilor, Ministerului Muncii şi Ministerului Finanţelor Publice prin care a fost aprobat bugetul pe anul 2018 al SC Romfilatelia SA, filială a CN Poşta Română.

Cifrele din bilanţul aprobat pot fi parcurse în tabelul de mai jos (deşi în ordinul cu pricina nu este specificată unitatea în care sunt exprimate cifrele, cutuma de la Finanţe prevede mii lei).


Pentru a se putea face o comparaţie, rezumatul bilanţulului contabil realizat de Romfilatelia la 31 decembrie 2017 (conform informaţiilor publice de pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor) este prezentat mai jos:


Comentariile pe marginea cifrelor vă aparţin.

marți, 19 iunie 2018

În pregătire la Ministerul Culturii: Normele de acreditare a experţilor

Domnii de la Ministerul Culturii au înmânat Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor (CNMC) o serie de propuneri privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului Culturii nr. 2009 din 12 februarie 2001 privind aprobarea Normelor de acreditare a experţilor (le puteţi găsi în Monotorul Oficial nr. 114 din 6 martie 2001).

Propunerile au fost examinate şi discutate (?) în şedinţa CNMC din data de 22 mai a.c. Ce anume s-a discutat şi ce anume s-a aprobat nu cunoaştem, deoarece pentru şedinţele CNMC nu sunt publicate niciun fel de detalii în afara ordinii de zi. Dar ca orice proiect de ordin al ministrului, (sperăm că) el va fi supus spre consultări publice potrivit legii.

Despre aceste norme de acreditare a experţilor am mai scris pe blog. Vă readuc aminte că până în prezent toată activitatea acestor experţi este subordonată administrativ conducerii MCIN, fiind afectate de facto independenţa experţilor şi neutralitatea expertizelor efectuate de aceştia, calitatea de expert constituindu-se într-o sinecură pentru angajaţii instituţiilor de stat, iar existenţa unui corp profesional al experţilor este exclusă de actualele reglementări.

Mai mult: aceşti experţi nu au un statut profesional clar, nu au niciun fel de norme de activitate, sunt cu totul trecute sub tăcere situaţiile în care experţii se situează în incompatibilitate şi pot fi acreditaţi fără niciun concurs, doar pe baza unui punctaj acordat după condiţii care elimină candidaţii pentru statutul de expert pentru filatelie (deoarece nu există nicio formă de şcolarizare în acest domeniu). Nu au obligaţii clare, nu există sancţiuni contravenţionale/penale.

În toate celelalte ramuri de activitate profesională din România (şi din multe alte ţări), experţii au posibilitatea de a se organiza în asociaţii sau corpuri profesionale independente de structura administrativă de stat din domeniile respective, asigurându-se cadrul juridic pentru desfăşurarea unei activităţi lucrative independente şi concurenţiale, accesul în corpul profesional respectiv fiind posibil numai pe bază de examen şi nu ca urmare a unei decizii administrative, ca în România.

În opinia noastră, actualul sistem încalcă legislaţia în vigoare privind concurenţa, prin eliminarea de facto a oricărui element de desfăşurare a activităţii profesionale a experţilor în sistem concurenţial.

Poziţia mea personal referitoare la statutul de expert mi-am exprimat-o încă din 2011 şi o puteţi citi aici. Ea rămâne aceeaşi.

Şi ca să nu închei fără o concluzie, marile realizări ale MCIN (sau cum s-a mai denumit în ultimii 30 de ani) în domeniul filateliei sunt următoarele:

- infrastructură pe orizontală: ZERO!
- infrastructură pe verticală: ZERO!
- cursuri/şcoli organizate/desfăşurate de MCIN şi/sau instituţiile subordonate: ZERO!
- studii şi cercetări de filatelie tradiţională/istorie poştală care au ca autori salariaţi din instituţiile culturale de stat: ZERO!
- experţi acreditaţi la nivel naţional în instituţiile de stat: 1 (care refuză însă efectuarea oricărei expertize; acreditarea pentru filatelie a acestei persoane este dubioasă, deoarece nu are niciun fel de activitate/studii/lucrări publicate în domeniu). Cu alte cuvinte este doar o sinecură, nu un statut câştigat pe baza competenţei profesionale. Cine ştie câţi alţi astfel de "experţi" mai figurează în registrul oficial al experţilor?!

joi, 14 iunie 2018

Despre localizarea în coală a supratiparelor Cluj şi Oradea

Din multă obişnuinţă şi pentru că aşa au procedat mai mulţi înaintaşi, marea majoritate a colecţionarilor are tendinţa de a face localizarea supratiparelor de la cele două emisiuni exclusiv după catacteristicile/defectele monogramei.

Am întâlnit situaţii în care aceeaşi poziţie în coală prezintă deplasări relative ale monogramei faţă de legenda BANI/LEU/LEI, respectiv Bani/Leu/Lei. Atunci când apare o astfel de deplasare relativă sunt toate şansele ca planşa supratiparului valorii respective să fi suerit o modificare (planşă desemnând ansamblul de 100 de monograme, 100 de legende, plus spaţiile tipografice aferente distanţării elementelor imprimabile).

Mi-a trimis cineva pe mail imaginea perechii de mai jos întrebând ceva care nu are legătură cu subiectul abordat aici, dar care poate ilustra problema:

Aceasta este perechea.

Am observat "din avion" că legenda LEI nu are aceeaşi aliniere la ambele mărci, şi pentru a vă fi mai uşor am "tras" câte o săgeată de-a lungul piciorului literei T din PTT din monogramă. Ce a ieşit vedeţi mai jos:


Este evidentă acum diferenţa alinierilor.

Scopul problemei: descoperirea tuturor situaţiilor în care la aceeaşi poziţie în coală apar alinieri diferite.

joi, 7 iunie 2018

Hârtie roz pe verso, ori gumă roz?

Am avut (pentru a nu ştiu câta oară) o discuţie contradictorie cu cineva referitoare la tipul hârtiei utilizate la primele tiraje ale uzualelor Spic de grâu. Pentru că în toate cataloagele (începând cu '900 toamna) scrie că mărcile au fost imprimate pe hârtie fără  filigran, albă, roz pe verso, aproape toţi amatorii de postclasice au luat-o (iată, mai bine de o sută de ani) de bună, fără măcar să încerce să verifice dacă informaţia este sau nu corectă.

În urmă cu vreo 20 de ani scriam că nu există o hârtie roz pe verso, culoarea acesteia (la exemplarele circulate, spălate) fiind aceeaşi pe ambele feţe. Iar la această concluzie nu am ajuns visând noaptea, ci sortând şi verificând multe, foarte multe mii de mărci.

Probabil că nu s-a gândit nimeni la o verificare simplă: mărcile din emisiunea Căişorii din 1903 a fost imprimată la Paris, pe aceeaşi hârtie furnizată de Johannot et Cie utiliztă şi la imprimarea mărcilor Spic de grâu fără filigran, primele tiraje (dovada: acelaşi filigran Hohannot se întâlneşte pe mărcile ambelor emisiuni).


Aceasta este o pereche normală de 1 ban Căişori, din marginea inferioară a colii.


Aceasta este imaginea aceleiaşi perechi, pe verso. Se distinge foarte clar pe marginea colii porţiunea negumată, care are aceeaşi culoare ca pe faţa colii. Dar tot pe margine se distinge şi marginea suprafeţei gumate, care are în mod clar o nuanţă cu tentă roz faţă de suprafaţa rămasă negumată.

Concluzia: haideţi să verificăm înainte de a vorbi, indiferent de informaţiile înscrise în cataloage.

Plecând de la aceeaşi verificare, consider că varietăţile catalogate drept "imprimate pe faţa roz a hârtiei" sunt eronate. Poate că este vorba despre imprimare pe faţa gumată.