Am văzut o relatare postată pe Facebook de către un colecţionar care povesteşte o conversaţie halucinantă. I-am cerut autorului permisiunea de a prelua pe blog postarea domniei sale. Nu am nicio îndoială în realitatea celor relalate.
Citiţi şi cruciţi-vă!
Aşadar, războiul împotriva propriilor clienţi este cuvântul la ordinea zilei. Ca şi refuzul oricărui dialog cu ei.
Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă.
sâmbătă, 22 noiembrie 2014
vineri, 21 noiembrie 2014
Înainte şi după prima stabilizare
Mi-au sărit în ochi pe un portal online două piese care au în comun mai multe caracteristici: ambele sunt trimiteri recomandate, ambele sunt par avion, ambele poartă drept francatură amprente ale unor maşini de francat şi ambele au fost expediate în Statele Unite ale Americii.
Primul plic a fost expediat din Bucureşti, în aprilie 1947. Era inflaţie, iar maşinile de francat nu puteau înregistra sume mai mari de 99.999 lei (nu mai aveau digiţi) şi de aceea francatura mecanică a fost fracţionată, parte fiind aplicată pe faţa plicului şi parte pe spatele acestuia.
Am verificat tariful în vigoare la acea dată:
- tariful pentru o scrisoare externă simplă: 15.000 lei;
- taxa de recomandare: 21.000 lei;
- suprataxa aeriană externă (pentru SUA): 91.000 lei.
Rezultă un total de 127.000 lei (exact suma valorilor celor două amprente ale maşinii de francare).
Se impune o precizare: în excelenta lucrare a ing. Călin Marinescu referitoare la tarife (Tarifele, taxele şi gratuităţile poştale în România 1841-2008, Vol. 2, Buc., 2008) a fost înscrisă la pag. 115 o notă potrivit căreia taxa de recomandare s-ar fi putut ridica, după unele surse, la 25.000 lei. Ei bine, piesa de mai sus demonstrează inexactitatea acestei informaţii, taxa ridicându-se exact ca în tabelul de la pagina citată, la numai 21.000 lei.
Al doilea plic a fost expediat pe 23 decembrie 1947, ajungând în SUA pe 5 ianuarie 1948, când România nu mai era deja regat, ci republică. Se înregistrase deja prima stabilizare, iar tarifele se modificaseră pe 21 (sau 22) august. Sursele nu sunt tocmai exacte.
Verificând tariful, repetăm calculul făcut mai sus (cu noile valori, desigur):
- tariful pentru o trimitere simplă externă: 15 lei;
- taxa de recomandare: 21 lei;
- suprataxa aeriană externă: 51 lei.
Totalul rezultat se ridică la 87 lei, exact valoarea de pe amprenta maşinii de francat.
Trebuie precizat că timbrul IOVR de 1 leu a trebuit aplicat în mod obligatoriu pe orice corespondenţă expediată în ţară sau în străinătate, între 8 decembrie 1947 şi 31 decembrie 1948. Există colecţionari care prezintă piesele francate cu mărci din această perioadă drept "francaturi mixte". Ele nu pot fi considerate drept o astfel de categorie de francatură însă, TOATĂ corespondenţa purtând astfel de timbre.
Primul plic a fost expediat din Bucureşti, în aprilie 1947. Era inflaţie, iar maşinile de francat nu puteau înregistra sume mai mari de 99.999 lei (nu mai aveau digiţi) şi de aceea francatura mecanică a fost fracţionată, parte fiind aplicată pe faţa plicului şi parte pe spatele acestuia.
Am verificat tariful în vigoare la acea dată:
- tariful pentru o scrisoare externă simplă: 15.000 lei;
- taxa de recomandare: 21.000 lei;
- suprataxa aeriană externă (pentru SUA): 91.000 lei.
Rezultă un total de 127.000 lei (exact suma valorilor celor două amprente ale maşinii de francare).
Se impune o precizare: în excelenta lucrare a ing. Călin Marinescu referitoare la tarife (Tarifele, taxele şi gratuităţile poştale în România 1841-2008, Vol. 2, Buc., 2008) a fost înscrisă la pag. 115 o notă potrivit căreia taxa de recomandare s-ar fi putut ridica, după unele surse, la 25.000 lei. Ei bine, piesa de mai sus demonstrează inexactitatea acestei informaţii, taxa ridicându-se exact ca în tabelul de la pagina citată, la numai 21.000 lei.
Al doilea plic a fost expediat pe 23 decembrie 1947, ajungând în SUA pe 5 ianuarie 1948, când România nu mai era deja regat, ci republică. Se înregistrase deja prima stabilizare, iar tarifele se modificaseră pe 21 (sau 22) august. Sursele nu sunt tocmai exacte.
Verificând tariful, repetăm calculul făcut mai sus (cu noile valori, desigur):
- tariful pentru o trimitere simplă externă: 15 lei;
- taxa de recomandare: 21 lei;
- suprataxa aeriană externă: 51 lei.
Totalul rezultat se ridică la 87 lei, exact valoarea de pe amprenta maşinii de francat.
Trebuie precizat că timbrul IOVR de 1 leu a trebuit aplicat în mod obligatoriu pe orice corespondenţă expediată în ţară sau în străinătate, între 8 decembrie 1947 şi 31 decembrie 1948. Există colecţionari care prezintă piesele francate cu mărci din această perioadă drept "francaturi mixte". Ele nu pot fi considerate drept o astfel de categorie de francatură însă, TOATĂ corespondenţa purtând astfel de timbre.
Un negustor brăilean la 1894
Am dat peste piesa din imaginea de mai jos (click pentru mărire) şi n-am putut să sar peste ea şi să nu o semnalez. De fapt nu atât pentru piesa în sine, ci pentru negustorul de mărci poştale care a expediat-o.
Brăileanul şi-a aplicat pe faţa cărţii poştale (expediată în decembrie 1894 la Viena) o frumoasă ştampilă-antet:
Legenda antetului: "M. GRÜN / Briefmarkenhandlung. / Calea Regală No. 7. / BRAILA".
Să-l punem la catastif!... :)))
Brăileanul şi-a aplicat pe faţa cărţii poştale (expediată în decembrie 1894 la Viena) o frumoasă ştampilă-antet:
Legenda antetului: "M. GRÜN / Briefmarkenhandlung. / Calea Regală No. 7. / BRAILA".
Să-l punem la catastif!... :)))
Etichete:
Comerţ filatelic,
Istoria filateliei,
Semnalări
luni, 17 noiembrie 2014
Francatură cu marcă înjumătăţită
Piesa din imaginile de mai jos (click pentru mărire) a fost vândută acum ceva timp pe un portal online. Am dorit să o prezint datorită specificului francaturii pe care o poartă.
Piesa este deteriorată la un colţ, dar asta nu înseamnă că nu se poate face şcoală pe ea. :)))
La data expedierii (24 iulie 1879), tariful pentru o carte poştală simplă expediată în străinătate era de 10 bani. Tariful UPU era deja în vigoare încă din primăvara acelui an, din 20 martie/1 aprilie. Până la acea dată însă, tariful pentru o carte poştală externă era de 15 bani. Probabil că ieşeanul a rămas în urmă cu această informaţie, deoarece pe lângă valoarea de 5 bani a mărcii fixe a francat întregul cu încă 10 bani (aproximativ).
Particularitatea francaturii suplimentare o reprezintă cele trei mărci de 1½ bani negru, plus o jumătate diagonală din aceeaşi marcă. Potrivit instrucţiunilor poştale, utilizarea mărcilor înjumătăţite nu era permisă, cu toate acestea însă corespondenţa nu a fost taxată cu porto. Poate şi din cauza diferenţei foarte mici de francare, de numai jumătate de ban.
Am examinat cu atenţie piesa şi nu cred că este vreo făcătură. Partea mai puţin frumoasă este că ştampila de la oficiul poştal din Iaşi nu a "prins" tăietura diagonală a mărcii de 1½ bni negru. Sau poate că amploiatul poştei nici nu a dorit acest lucru, tocmai pentru a nu valida astfel utilizarea înjumătăţită a mărcii, contrar instrucţiunilor.
În ciuda aspectului, cartea poştală a fost vândută cu 56 dolari, după 11 biduri.
Piesa este deteriorată la un colţ, dar asta nu înseamnă că nu se poate face şcoală pe ea. :)))
La data expedierii (24 iulie 1879), tariful pentru o carte poştală simplă expediată în străinătate era de 10 bani. Tariful UPU era deja în vigoare încă din primăvara acelui an, din 20 martie/1 aprilie. Până la acea dată însă, tariful pentru o carte poştală externă era de 15 bani. Probabil că ieşeanul a rămas în urmă cu această informaţie, deoarece pe lângă valoarea de 5 bani a mărcii fixe a francat întregul cu încă 10 bani (aproximativ).
Particularitatea francaturii suplimentare o reprezintă cele trei mărci de 1½ bani negru, plus o jumătate diagonală din aceeaşi marcă. Potrivit instrucţiunilor poştale, utilizarea mărcilor înjumătăţite nu era permisă, cu toate acestea însă corespondenţa nu a fost taxată cu porto. Poate şi din cauza diferenţei foarte mici de francare, de numai jumătate de ban.
Am examinat cu atenţie piesa şi nu cred că este vreo făcătură. Partea mai puţin frumoasă este că ştampila de la oficiul poştal din Iaşi nu a "prins" tăietura diagonală a mărcii de 1½ bni negru. Sau poate că amploiatul poştei nici nu a dorit acest lucru, tocmai pentru a nu valida astfel utilizarea înjumătăţită a mărcii, contrar instrucţiunilor.
În ciuda aspectului, cartea poştală a fost vândută cu 56 dolari, după 11 biduri.
Pseudo-eseuri
Zilele trecute, unul dintre colaboratorii mei m-a tras mai serios de mânecă, atrăgându-mi atenţia asupra unui lot oferit spre vânzare de unul dintre colegii noştri pe un portal online.
Lotul a fost prezentat drept lot de "eseuri", datorită unei hârtii vădit diferite faţă de hârtie pieselor normale din emisiunea în cauză: Fundaţia Carol, 1945.
După ce se poate distinge în fotografiile postate, îl rog pe colaboratorul meu să nu se apuce să catalogheze aceste variaţii drept eseuri, deoarece nu sunt aşa ceva, în opinia mea.
Cred că cineva s-a apucat, pur şi simplu, şi a înmuiat blocurile în cauză într-o substanţă lichidă grasă (probabil vreun compus petrolier) din motive care îmi scapă. În orice caz, în perioada respectivă nu există astfel de variaţii de hârtie, nici la mărcile emise şi nici la probe şi eseuri.
În al doilea rând, astfel de "eseuri" nu se cunosc la această emisiune nici la Muzeu (sau cum s-ar mai numi acum). Până şi "bunul de tipar" a fosr acordat pe coli nedebitate de blocuri.
Cu riscul să se supere posesorul pieselor pe mine, îmi asum această semnalare deoarece şi aşa există o grămadă de varietăţi şi "erori" nedovedite trecute prin cataloagele noastre.
Lotul a fost prezentat drept lot de "eseuri", datorită unei hârtii vădit diferite faţă de hârtie pieselor normale din emisiunea în cauză: Fundaţia Carol, 1945.
După ce se poate distinge în fotografiile postate, îl rog pe colaboratorul meu să nu se apuce să catalogheze aceste variaţii drept eseuri, deoarece nu sunt aşa ceva, în opinia mea.
Cred că cineva s-a apucat, pur şi simplu, şi a înmuiat blocurile în cauză într-o substanţă lichidă grasă (probabil vreun compus petrolier) din motive care îmi scapă. În orice caz, în perioada respectivă nu există astfel de variaţii de hârtie, nici la mărcile emise şi nici la probe şi eseuri.
În al doilea rând, astfel de "eseuri" nu se cunosc la această emisiune nici la Muzeu (sau cum s-ar mai numi acum). Până şi "bunul de tipar" a fosr acordat pe coli nedebitate de blocuri.
Cu riscul să se supere posesorul pieselor pe mine, îmi asum această semnalare deoarece şi aşa există o grămadă de varietăţi şi "erori" nedovedite trecute prin cataloagele noastre.
duminică, 16 noiembrie 2014
sâmbătă, 15 noiembrie 2014
Eseuri ale unor cărţi poştale
Cu ceva timp în urmă, pe eBay a fost desfăcută o colecţie de întreguri poştale aranjată sub forma unui exponat. Colecţia a fost împărţită în câteva loturi mai mari de circa 10-12 foi de album, fiecare foaie având cel mai adesea câte două piese.
Separat însă, vânzătorul a scos din colecţie trei loturi cu eseuri ale unor cărţi poştale, pe care le-a oferit separat (la nişte preţuri de plecare destul de piperate). Ele cred că au rămas nevândute.
Nu voi descrie fiecare piesă în parte şi prin ce se deosebeşte fiecare de întregul normal, pus în circulaţie. Puneţi mâna pe un catalog de întreguri şi descoperiţi singuri diferenţele. Articolul este destinat doar câtorva cunoscători care ştiu că sunt interesaţi de informaţii din acest domeniu.
Eseu pentru o carte poştală închisă, cu marcă fixă tip Cifra în patru colţuri.
Lot de cărţi poştale din aşa-zisa emisiune Iaşi - normale şi nepuse în circulaţie.
Variantă a unei cărţi potale cu răspuns plătit, cu marca fixă model monogramă Ferdinand (faţă şi verso).
Separat însă, vânzătorul a scos din colecţie trei loturi cu eseuri ale unor cărţi poştale, pe care le-a oferit separat (la nişte preţuri de plecare destul de piperate). Ele cred că au rămas nevândute.
Nu voi descrie fiecare piesă în parte şi prin ce se deosebeşte fiecare de întregul normal, pus în circulaţie. Puneţi mâna pe un catalog de întreguri şi descoperiţi singuri diferenţele. Articolul este destinat doar câtorva cunoscători care ştiu că sunt interesaţi de informaţii din acest domeniu.
Eseu pentru o carte poştală închisă, cu marcă fixă tip Cifra în patru colţuri.
Lot de cărţi poştale din aşa-zisa emisiune Iaşi - normale şi nepuse în circulaţie.
Variantă a unei cărţi potale cu răspuns plătit, cu marca fixă model monogramă Ferdinand (faţă şi verso).
Mandat cu retur
Văzusem o piesă căreia nu i-am acordat iniţial o atenţie deosebită. Ulterior, făcând o triere a fotografiilor salvate pentru baza mea de date m-am uitat cu ceva mai multă atenţie la piesa cu pricina (click pe imagine pentru mărire).
Este vorba de un mandat poştal intern, expediat cu suma de şase lei pe 11 noiembrei 1916 din comuna Albeşti, judeţul Dolj, către un soldat Regimentul 10 Artilerie, cantonat în Bucureşti. Mandatul a trecut prin cenzura militară a judeţului Dolj, iar când a ajuns la Bucureşti s-a constatat că destinatarul era "Plecat" (conform adnotării manuscrise făcută cu creionul mov în colţul drept superior. Apoi, probabil că aceeaşi persoană a înscris şi "Retur" deasupra ştampilei-sigiliu a oficiului de expediţie.
Acum, dacă faceţi legătura cu situaţia politico-militară de la acea dată, explicaţiile devin mai la îndemână.
Din punct de vedere filatelic însă, am remarcat o ştampilă pe care nu am remarcat-o anterior, deşi am foarte multe piese din această perioadă.
Mandatul a fost expediat dintr-o comună în care, probabil, notarul nu putea manipula acest tip de trimitere, aşa că a trimis corespondenţa la oficiul pendinte. Care oficiu a utilizat o ştampilă cu legenda CRAIOVA - POŞTA RURALĂ. Nu am remarcat acest tip de ştampilă până acum. Am în cap o teorie cu privire la cauza care i-a determinat apariţia, dar neavând (încă) nicio dovadă, nu o voi dezvolta aici.
Este vorba de un mandat poştal intern, expediat cu suma de şase lei pe 11 noiembrei 1916 din comuna Albeşti, judeţul Dolj, către un soldat Regimentul 10 Artilerie, cantonat în Bucureşti. Mandatul a trecut prin cenzura militară a judeţului Dolj, iar când a ajuns la Bucureşti s-a constatat că destinatarul era "Plecat" (conform adnotării manuscrise făcută cu creionul mov în colţul drept superior. Apoi, probabil că aceeaşi persoană a înscris şi "Retur" deasupra ştampilei-sigiliu a oficiului de expediţie.
Acum, dacă faceţi legătura cu situaţia politico-militară de la acea dată, explicaţiile devin mai la îndemână.
Din punct de vedere filatelic însă, am remarcat o ştampilă pe care nu am remarcat-o anterior, deşi am foarte multe piese din această perioadă.
Mandatul a fost expediat dintr-o comună în care, probabil, notarul nu putea manipula acest tip de trimitere, aşa că a trimis corespondenţa la oficiul pendinte. Care oficiu a utilizat o ştampilă cu legenda CRAIOVA - POŞTA RURALĂ. Nu am remarcat acest tip de ştampilă până acum. Am în cap o teorie cu privire la cauza care i-a determinat apariţia, dar neavând (încă) nicio dovadă, nu o voi dezvolta aici.
Etichete:
Istorie poştală,
Opinii,
Semnalări,
Ştampilografie
vineri, 14 noiembrie 2014
Altă varietate din perioada republicii
Varietatea apare la valoarea de 40 bani a emisiunii Viticultura, din 1960. Ea a fost oferită de acelaşi vânzător care a oferit şi piesa semnalată ieri.
Faţă de piesa semnalată ieri, la această marcă dantelarea s-a efectuat cu sistemul "pieptene". Lipsa unei bătăi a maşinii de dantelat exact pe marginea colii a generat lipsa de pe coală a dantelurii atât pe marginea superioară de coală, cât şi a celor care traversează, în mod normal, marginea de coală.
Piesa a fost oferită la un preţ de strigare de 70 euro, de mai multe ori, dar a rămas nevândută.
Faţă de piesa semnalată ieri, la această marcă dantelarea s-a efectuat cu sistemul "pieptene". Lipsa unei bătăi a maşinii de dantelat exact pe marginea colii a generat lipsa de pe coală a dantelurii atât pe marginea superioară de coală, cât şi a celor care traversează, în mod normal, marginea de coală.
Piesa a fost oferită la un preţ de strigare de 70 euro, de mai multe ori, dar a rămas nevândută.
joi, 13 noiembrie 2014
Francatură neobişnuită
Am văzut piesa abia după ce s-a încheiat licitaţia de pe un portal online. Păcat de ea, pentru că vânzătorul a postat două fotografii întunecate, făcute în scârbă cu telefonul (aproape că-mi vine să-i blochez pe aceşti indivizi!). Ca să pot să vă arăt piesa încondiţii cât de cât bune, m-am întrebuinţat oleacă cu perspectiva şi transformarea "warp" din Photoshop.
Este un plic recomandat expediat în vara anului 1929 de la Lugoj laVârşeţ, în Iugoslavia. Partea neobişnuită a francaturii este cea de pe spatele plicului, unde a fost aplicată o jumătate de coală comercială (50 de bucăţi) de 10 bani Ferdinand cap mic. Aşadar în afara francaturii multiple masive de pe verso, a luat naştere şi o francatură mixtă (emisiuni diferite cu efigiile a doi domnitori diferiţi). Francaturile mixte între uzualele Ferdinand şi Mihai copil nu sunt însă deloc rare.
Este un plic recomandat expediat în vara anului 1929 de la Lugoj laVârşeţ, în Iugoslavia. Partea neobişnuită a francaturii este cea de pe spatele plicului, unde a fost aplicată o jumătate de coală comercială (50 de bucăţi) de 10 bani Ferdinand cap mic. Aşadar în afara francaturii multiple masive de pe verso, a luat naştere şi o francatură mixtă (emisiuni diferite cu efigiile a doi domnitori diferiţi). Francaturile mixte între uzualele Ferdinand şi Mihai copil nu sunt însă deloc rare.
Varietate din perioada republicii mai greu de văzut
Varietatea este una de dantelură, întâlnită la una din mărcile emisiunii Olimpiada de iarnă, 1963.
Este vorba despre un block neuzat de patru mărci din valoarea de 1 leu. Mărcile din stânga "beneficiază" de lipsa unei linii de dantelură, iar din această cauză ele au marginea de coală nedantelată.
Piesa a fost oferită de mai multe ori în licitaţii online la un preţ de strigare de 70 euro. Se pare însă că acest preţ nu este pe placul potenţialilor amatori.
Dacă o astfel de piesă apărea în vreo licitaţie acum cinci ani sau mai mult, se "lăsa cu sânge"... :))))
Este vorba despre un block neuzat de patru mărci din valoarea de 1 leu. Mărcile din stânga "beneficiază" de lipsa unei linii de dantelură, iar din această cauză ele au marginea de coală nedantelată.
Piesa a fost oferită de mai multe ori în licitaţii online la un preţ de strigare de 70 euro. Se pare însă că acest preţ nu este pe placul potenţialilor amatori.
Dacă o astfel de piesă apărea în vreo licitaţie acum cinci ani sau mai mult, se "lăsa cu sânge"... :))))
Poziţia eBay faţă de raportările privind bunurile falsificate
În ultima perioadă se pare că s-au înmulţit nemulţumirile legate de modul în care cunoscutul portal de licitaţii online tratează rapoartele cumpărătorilor privind existenţa în ofertele unor vânzători a bunurilor falsificate.
Aceasta este una din problemele ridicate şi de destui utilizatori români, în cazul falsurilor unor mărci poştale sau a unor piese filatelice.
Ideea este abordată de portalul eCommerceBytes într-un articol.
Există utilizatori ai eBay care au raportat portalului cazuri de vânzări ale unor bunuri falsificate. În loc să verifice adevărul celor raportate, oficialii eBay i-au considerat pe utilizatorii care au înaintat rapoartele respective drept "bad buyer", ştergându-le comentariile negative şi rapoartele şi dându-le dreptate vânzătorilor.
Cititorii mă ştiu că am fost mereu cel care a atras atenţia asupra a nenumărate cazuri de falsuri prin ofertele negustorilor de pe eBay. Ceea ce îi sfătuiesc este să nu se bazeze pe posibilitatea raportării cazurilor la eBay, pentru că riscă să rămână şi fără piese, şi fără bani, ci să pună mâna şi să înveţe, ori să apeleze la un cunoscut care se pricepe ÎNAINTE de a trimite vreun bid.
Totuşi, cel mai bun sfat este acela pe care l-am dat mereu: nu te pricepi? Nu te băga!
Aceasta este una din problemele ridicate şi de destui utilizatori români, în cazul falsurilor unor mărci poştale sau a unor piese filatelice.
Ideea este abordată de portalul eCommerceBytes într-un articol.
Există utilizatori ai eBay care au raportat portalului cazuri de vânzări ale unor bunuri falsificate. În loc să verifice adevărul celor raportate, oficialii eBay i-au considerat pe utilizatorii care au înaintat rapoartele respective drept "bad buyer", ştergându-le comentariile negative şi rapoartele şi dându-le dreptate vânzătorilor.
Cititorii mă ştiu că am fost mereu cel care a atras atenţia asupra a nenumărate cazuri de falsuri prin ofertele negustorilor de pe eBay. Ceea ce îi sfătuiesc este să nu se bazeze pe posibilitatea raportării cazurilor la eBay, pentru că riscă să rămână şi fără piese, şi fără bani, ci să pună mâna şi să înveţe, ori să apeleze la un cunoscut care se pricepe ÎNAINTE de a trimite vreun bid.
Totuşi, cel mai bun sfat este acela pe care l-am dat mereu: nu te pricepi? Nu te băga!
Etichete:
Comerţ filatelic,
Fälschungen,
Falsuri,
Forgeries,
Licitaţii,
Societate
miercuri, 12 noiembrie 2014
Miercurea cu moţ (38)
Am cerut iar ajutorul prietenilor pentru a-mi furniza nişte pufoşenii haioase şi frumoase. Unul dintre ei s-a executat (a şi zâmbit, spunându-mi că ştie la ce-mi trebuie). Dezmierdaţi-le, că doar e miercuri! :)))
Varietate la 10 bani "Bucureşti II"
Am remarcat într-o licitaţie online un bloc de 10 bani roz din emisiunea Bucureşti II care prezintă o varietate de dantelură specifică primei matriţe de perfor utilizate la această emisiune, aşa-numita dantelură B1 (11×11).
Este vorba de lipsa a nu mai puţin de trei ace într-o linie a dantelurii. Acest defect de dantelură nu este chiar aşa de comun, chiar dacă lipsa câte unui ac este relativ des întâlnită. Pentru a putea fi identificate mai uşor, le-am indicat prin săgeţi şi le-am numerotat. Veridicitatea varietăţii este întărită exact de repetiţia lipsei acelor pe două linii succesive ale dantelurii.
La puţin timp după data de circulaţie a acestei piese, mariţa de perfor 11×11 (B1) a fost înlocuită cu una nouă, aşa-zisa dantelură B (11½×11½), care se caracterizează printr-o grosime ceva mai mare a acelor, iar alinierea acestora este mult mai bine făcută.
Este vorba de lipsa a nu mai puţin de trei ace într-o linie a dantelurii. Acest defect de dantelură nu este chiar aşa de comun, chiar dacă lipsa câte unui ac este relativ des întâlnită. Pentru a putea fi identificate mai uşor, le-am indicat prin săgeţi şi le-am numerotat. Veridicitatea varietăţii este întărită exact de repetiţia lipsei acelor pe două linii succesive ale dantelurii.
La puţin timp după data de circulaţie a acestei piese, mariţa de perfor 11×11 (B1) a fost înlocuită cu una nouă, aşa-zisa dantelură B (11½×11½), care se caracterizează printr-o grosime ceva mai mare a acelor, iar alinierea acestora este mult mai bine făcută.
luni, 10 noiembrie 2014
Loturi interesante la ultima licitaţie H.R. Harmer
Licitaţia casei americane de la sfârşitul lunii octombrie a.c. a avut în ofertă câteva piese clasice de potenţial interes pentru colecţionarii români, dar care nu au fost ceva nemaipomenit. Mult mai interesante mi s-au părut câteva loturi de plicuri şi scrisori româneşti mai vechi, oferite la preţuri de strigare deosebit de tentante. La un moment dat chiar, mă gândeam să-mi calc promisiunea de a mă opri din achiziţii şi să particip la licitaţie. Şi bine am făcut, pentru că preţurile finale nu au fost la fel de accesibile, persoanele interesate ridicându-le într-un mod interesant.
Am să vă prezint trei loturi, două de scrisori vechi şi unul de clasice. Am vrut iniţial să fac PDF-uri pe care să le urc pe un server, apoi să vă pun la dispoziţie linkurile de unde se pot descărca. Am constatat însă că o problemă care este una deosebit de simplă (şi pe care am mai folosit-o) ridică prbleme unei părţi dintre cititori. Aşa că voi înşirui imaginile în cadrul articolului, chiar dacă pagina se va încărca mai greu pentru cititorii care dispun de o conexiune mai slabă la internet (totuşi, suntem între primele zece ţări în clasamentul mondial!).
Primul lot, potrivit descrierii, a cuprins peste 50 de scrisori cu francaturi şi circulaţii frumoase, inclusiv cu destinaţii externe interesante, o selecţie realizată de un colecţionar împătimit. Lotul a fost oferit la un preţ de plecare de numai 210 dolari (adică la aproximativ 4 dolari bucata!!!). Preţul de strigare a fost unul destul de tentant, dar lotul a fost vândut în final cu 1.300 dolari (fără comisioane, desigur). Adică la un preţ mediu per piesă de circa 26-30 dolari. Spuneţi voi dacă merită sau nu, după ce vizualizaţi imaginile de mai jos.
Un al doilea lot de scrisori şi plicuri francate, "about" (circa) 30 de bucăţi din perioada 1894-1921 a fost oferit la un preţ de plecare de 180 dolari (cam 6 dolari bucata). Preţul final pentru acest lot a ajuns însă la 525 dolari (adică aproximativ 17-18 dolari per bucată). Puteţi vedea mai jos piese din acest lot.
Al treilea lot a cuprins mai multe piese clasice româneşti, inclusiv câteva falsuri (de umplutură aş spune). Preţul de plecare a fost absolut unul decent, de numai 450 dolari. Preţul final al lotului a ajuns la 900 de dolari. Aveţi imaginile pieselor mai jos.
Nu mai las niciun comentariu, vă las vouă libertatea să comentaţi.
Am să vă prezint trei loturi, două de scrisori vechi şi unul de clasice. Am vrut iniţial să fac PDF-uri pe care să le urc pe un server, apoi să vă pun la dispoziţie linkurile de unde se pot descărca. Am constatat însă că o problemă care este una deosebit de simplă (şi pe care am mai folosit-o) ridică prbleme unei părţi dintre cititori. Aşa că voi înşirui imaginile în cadrul articolului, chiar dacă pagina se va încărca mai greu pentru cititorii care dispun de o conexiune mai slabă la internet (totuşi, suntem între primele zece ţări în clasamentul mondial!).
Primul lot, potrivit descrierii, a cuprins peste 50 de scrisori cu francaturi şi circulaţii frumoase, inclusiv cu destinaţii externe interesante, o selecţie realizată de un colecţionar împătimit. Lotul a fost oferit la un preţ de plecare de numai 210 dolari (adică la aproximativ 4 dolari bucata!!!). Preţul de strigare a fost unul destul de tentant, dar lotul a fost vândut în final cu 1.300 dolari (fără comisioane, desigur). Adică la un preţ mediu per piesă de circa 26-30 dolari. Spuneţi voi dacă merită sau nu, după ce vizualizaţi imaginile de mai jos.
Un al doilea lot de scrisori şi plicuri francate, "about" (circa) 30 de bucăţi din perioada 1894-1921 a fost oferit la un preţ de plecare de 180 dolari (cam 6 dolari bucata). Preţul final pentru acest lot a ajuns însă la 525 dolari (adică aproximativ 17-18 dolari per bucată). Puteţi vedea mai jos piese din acest lot.
Al treilea lot a cuprins mai multe piese clasice româneşti, inclusiv câteva falsuri (de umplutură aş spune). Preţul de plecare a fost absolut unul decent, de numai 450 dolari. Preţul final al lotului a ajuns la 900 de dolari. Aveţi imaginile pieselor mai jos.
Nu mai las niciun comentariu, vă las vouă libertatea să comentaţi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)