De ani de zile n-am mai văzut atâtea falsuri la un loc!

Primesc astăzi o alertă de la progrămelul meu minune, care-mi spune că sunt mai multe piese clasice româneşti postate pe eBay.de. Încep să mă uit şi văd că într-adevăr sunt mai multe mărci oferite de acelaşi vânzător - este vorba de ID-ul cephil66, pe care nu l-am mai întâlnit decât cu loturi de mărci străine. Uitându-mă pe oferte, nu mi-a trebuit prea mult să constat că aproape în totalitate, mărcile cu potenţiale cote bune (iar clasicele şi postclasicele integral) erau falsuri, mai bune sau mai grosolane.

Toate piesele oferite cred că mai sunt disponibile cam cel puţin două zile şi jumătate de la data şi ora publicării acestui articol, aşa că vă sfătuiesc să nu bidaţi cu sume mai importante pentru niciuna dintre piesele ilustrate mai jos. Mi-a luat ceva timp să salvez şi să prelucrez imaginile (sunt zeci!), poate că mi-o spune cineva un "mulţumesc" pentru că am "dat sfoară" să nu se păcălească (să nu vă bazaţi însă că voi face treaba asta mereu).

Am încercat să ilustrez piesele cu probleme şi în speranţa că imaginile vor fi binevenite pentru cei care doresc să înveţe, ele constituie un material didactic excelent. Să începem!

5 parale cu cadru întreg din a doua emisiune. Este un fals relativ slăbuţ. Piesa este oferită fără garanţie.

5 parale cu cadrul spart! Deşi este o marcă relativ accesibilă, s-a falsificat şi ea. Nu este oferită garanţie.

40 de paralepe hârtie albăstruie. Este un fals slăbuţ, dar poate păcălii începătorii.

Un alt fals de 40 de parale, de data aceasta pe hârtie albă. Se pare că este executat cu acelaşi clişeu ca şi cel pe hârtie albăstruie.

80 de parale neuzat, o piesă care poate "lua ochii" unui începător. Cadrul drept intact, fără întreruperi indică existenţa falsului.

Un fals clasic al ştampilei pe o pereche care imită marca din 1864. Marginile mari sunt dubioase imediat pentru această marcă.

Ştampila sare în ochi. Nu a existat aşa ceva în perioadă.

Fals periculos pentru un începător. Ştampila Kahul este falsificată.

Fals al unei mărci relativ comune.

Imitaţie proastă a mărcii de 20 parale pe hârtie groasă.

Ştampila, precum şi culoarea hârtiei sar în ochi.

Piesă spectaculoasă, dar contrafăcută. Ar putea păcăli un începător.

Fals integral, destul de bine de executat. Trădează cadrele şi inscripţiile. Poate păcăli un începător.

Fals din aceeaşi categorie. Ştampila nu poate păcăli un ochi experimentat.

Idem. Ştampila a fost prima care nu mi-a plăcut.

5 bani "favorit" din 1869 - ştampila sare în ochi.

Nu mi-au plăcut inscripţiile la această piesă.

Acelaşi clişeu utilizat pentru imitarea hârtiei vărgate. Imitaţia ştampilei nu etse prea fericită pentru un ochi experimentat.

Piesa nu îmi inspiră încredere din cauza culorii cadrului şi a ştampilei.

Fals mai slăbuţ, uşor de identificat după forma ochiului efigiei.

La fel ca mai sus. Ştampila sare în ochi.

Idem. Poziţia şi forma ochiului efigiei trădează falsul. O suprapunere a ştampilei peste una originală scoate imediat în evidenţă contrafacerea.

Imitaţie slabă a impresiunii defectuoase la marca de 10 bani ultramarin. Forma ochiului efigiei trădează imediat falsul.

Ştampila sare în ochi. Acel "6" nu există la nicio ştampilă cu agrafă (ea însăşi nefiind naturală).

Aceasta este o piesă la care am dubii. Din cauza materialului bogat, nu am avut timp să fac suprapuneri. Aştept păreri.

Imitaţie slabă a mărcii de 25 bani. Faţa şi ochiul efigiei o trădează.

Urmează o serie completă a emisiunii Paris. Toate mărcile sunt falsuri integrale.

Falsurile sunt grosolane: se recunosc uşor după tiparul neclar, după lipsa oricărui microsemn, după culori (mult diferite faţă de cele ale mărcilor originale) şi după dantelura în linie, cu colţuri inegale.
Urmează falsuri ale mărcilor din emisiunea Bucureşti I.

Tiparul mărcii de 10 bani este complet aiurea, nu seamănă de niciun fel cu originalul.

Falsul ştampilat al mărcii de 30 de bani este mai puţin comun (de regulă se întâlneşte neuzat). Culoarea este total eronată.

O imitaţie a mărcii de 1½ bani, într-o culoare complet diferită faţă de nuanţele întâlnite la original.

Falsuri integrale ale valorilor mici de la emisiunea Bucureşti II, uşor de recunoscut după efigie.

Fals ştampilat al erorii de culoare. Îi lipsesc microsemnele caracteristice, poate păcăli un colecţionar neexperimentat.

Fals grosolan al erorii de culoare, în pereche cu marca de 10 bani. Uşor de identificat.

Urmează falsuri integrale ale valorilor mari din emisiunea Bucureşti II. Este interesantă tentativa de falsificare a mărcii de 15 bani cărămiziu, o nuanţă mai rară.

Culorile, haşurile efigiei şi aspectul tiparului trădează falsurile.

Toată seria de "taxe de plată" din 1881, realizată din falsuri. Trădează dantelura (în mod clar nu este 11), nuanţa tiparului la valorile de 2 şi 60 de bani, precum şi forma cifrelor la celelalte valori. Mi-am propus să prezint falsurile la aceste mărci într-un episod viitor, deoarece este un capitol aproape necunoscut colecţionarilor.

Fals integral al mărcii de 2 lei "spic" cu stema mare. Trădează falsul forma literei O din DOI, precum şi dantelura. Am scris despre aceste falsuri în ultimul episod al serialului "Despre metodica studiului", aici.

Falsuri integrale ale valorilor mari din emisiunea "spic" fără filigran. Le trădează aspectul tiparului, culoarea acestuia şi dantelura.

Falsuri ale perechilor tete-beche de la taxele de plată fără filigran. Le trădează forma cifrelor, precum şi dantelura.

Falsuri ale valorilor mari din emisiunea "Căişorii", trădate de dantelură.

Urmează o serie de falsuri ale supratiparelor din 1919, aşa-zisele emisiuni Cluj-Oradea. Nu le voi explica pe fiecare în parte, am în articolele mai vechi mai multe exemple de supratipare originale, puteţi face singuri comparaţiile necesare.

Şi nu puteam încheia fără clasicele (şi nelipsitele) falsuri ale mărcilor CMT.

Sunt uşor de identificat după culoarea supratiparului.

Sper că v-am ocupat tipul într-un mod util (şi, mai ales, sănătos pentru portofel).   :D