Planificasem pentru luna viitoare publicarea volumaşului de studiu pe care l-am promis mai demult. Iată că m-am depăşit reuşind să îl termin mai devreme şi astăzi sunt în măsură să îl fac public, pentru cine este interesat de subiect, desigur.
Din câte ştiu, această lucrare ar fi prima care are ca obiect trecerea în revistă a unui singur tip de perfin întâlnit pe mărcile unei singure emisiuni uzuale. Dacă mă înşel, vă rog să mă corectaţi.
Cei interesaţi de această lucrare o pot descărca gratuit de aici. Lucrarea este în format PDF şi are 54 MB.
Fişierul se poate imprima fără restricţii de orice utilizator care dispune de un calculator şi o imprimantă de birou (vă atenţionez însă că numărul mare al imaginilor poate consuma multă cerneală sau mult toner).
Nu este însă permisă comercializarea volumului sub nicio formă, şi nici urcarea pe un alt sever după ce l-aţi descărcat de la linkul de mai sus.
Acestea fiind zise, nu-mi rămâne decât să vă urez lectură plăcută. Dacă are cineva observaţii de orice fel este liber să folosească formularul de comentarii de mai jos.
Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă.
joi, 30 iunie 2016
joi, 23 iunie 2016
Ce taxe percepea Szalay în 1923 pentru expertizarea mărcilor Cluj şi Oradea
Am dat pe net peste o carte poştală expediată de A. Szalay în 1923 unui corespondent bulgar. Faţa întregului nu mi-a atras atenţia, nefiind ceva excepţional (click pentru mărire).
Din obişnuinţă m-am uitat şi la textul de pe verso şi am remarcat repede cât de important este mesajul pentru istoria filateliei româneşti.
În mesaj, Szalay îi transmite corespondentului din Bulgaria taxele percepute de el pentru expertizarea supratiparelor "Regatul" (cum erau denumite în epocă mărcile emisiunilor Cluj şi Oradea). Textul este scris în limba germană, dar scrisul este destul de citeţ pentru a se înţelege.
Szalay îi mai transmite colecţionarului bulgar şi ce mărci supratipărite are disponibile pentru schimb: eroarea ANI în loc de BANI (la 100 de mărci), eroarea 1 LFU în loc de LEU (la 250 de mărci), Cluj 40 bani Zita cu BANI sus (la 60 mărci, menţionând că nu este eroare) ş.a.m.d. (Dacă preţurile vi se par mari, nu uitaţi că în 1923 inflaţia începuse să îşi facă de cap deja în Germania).
Mesajul se termină cu semnătura, "Dr. A. Szalay" şi cu un postscript: "Ich brauche im Tausche nur billigere Marken!"
Din obişnuinţă m-am uitat şi la textul de pe verso şi am remarcat repede cât de important este mesajul pentru istoria filateliei româneşti.
În mesaj, Szalay îi transmite corespondentului din Bulgaria taxele percepute de el pentru expertizarea supratiparelor "Regatul" (cum erau denumite în epocă mărcile emisiunilor Cluj şi Oradea). Textul este scris în limba germană, dar scrisul este destul de citeţ pentru a se înţelege.
Szalay îi mai transmite colecţionarului bulgar şi ce mărci supratipărite are disponibile pentru schimb: eroarea ANI în loc de BANI (la 100 de mărci), eroarea 1 LFU în loc de LEU (la 250 de mărci), Cluj 40 bani Zita cu BANI sus (la 60 mărci, menţionând că nu este eroare) ş.a.m.d. (Dacă preţurile vi se par mari, nu uitaţi că în 1923 inflaţia începuse să îşi facă de cap deja în Germania).
Mesajul se termină cu semnătura, "Dr. A. Szalay" şi cu un postscript: "Ich brauche im Tausche nur billigere Marken!"
marți, 21 iunie 2016
Varietate spectaculoasă
Scriam în articolul anterior despre modul de apariţie al unor diverse linii, pete şi dungi de culoare. Căutând prin clasoare mărci Spic de grâu cu perfin-uri ADEVERUL (pentru că vreau să termin cărticica promisă) mai dau peste câte o marcă sau vreun bloc interesant. Aşa cum este cazul mărcii de 10 bani roşu ilustrată mai jos.
Acel spaţiu tipografic bine imprimat pe marginea clişeului este greu de întâlnit (din zeci de mii de exemplare cercetate nu am găsit decât două mărci mari şi late!). Dar el mai are un scop: poate să explice clar cum se confecţionează forma de tipar (sau planşă de tipar).
Şi dacă tot am vorbit de perfin-uri, vă arăt şi un bloc cu o combinaţie interesantă a poziţiei perforaţiilor (click pe imagine pentru mărire).
Acel spaţiu tipografic bine imprimat pe marginea clişeului este greu de întâlnit (din zeci de mii de exemplare cercetate nu am găsit decât două mărci mari şi late!). Dar el mai are un scop: poate să explice clar cum se confecţionează forma de tipar (sau planşă de tipar).
Şi dacă tot am vorbit de perfin-uri, vă arăt şi un bloc cu o combinaţie interesantă a poziţiei perforaţiilor (click pe imagine pentru mărire).
vineri, 17 iunie 2016
Linii, pete şi dungi de culoare
Această categorie de semne care se pot distinge pe mărci, blocuri şi în coli sau fragmente de coală îşi are o semnificaţie aparte, deoarece o interpretare corectă a modului lor de apariţie ne atestă categoria de planşă utilizată la imprimarea mărcilor respective.
Referitor la modul de confecţionare a formelor de tipar utilizate la imprimarea mărcilor din perioada 1876-1928, pe acest subiect am scris în repetate rânduri în articolele mai vechi şi nu mai reiau subiectul. Cine este interesat poate căuta în arhiva blogului (atâta timp cât mai este accesibilă).
La formele de tipar confecţionate din clişee individuale (categorie de planşe utilizate la toate mărcile imprimate în tipar înalt până la emisiunea Spic de grâu inclusiv, dar şi la culorile schimbate din 1911 şi la cele de la emisiunea Moldova) apar linii de culoare care pot fi generate ori de spaţii tipografice dintre clişee, ori de marginea fizică a clişeelor (care n-ar trebui să se imprime în mod normal, dar care pot primi cerneală şi lăsa amprente pe coala de imprimat în cazul unei planicităţi efectuate defectuos ori atunci când se utilizează o forţă prea mare la cilindrul de presiune).
Mai sus puteţi viziona (click pentru mărire) un bloc de 25 de mărci Spic de grâu (tirajul din 1900 pe hârtie cu filigran stema mare) la care se pot distinge mai multe linii de culoare.
La marca din emisiunea Moldova (la care s-au utilizat aceleaşi clişee) liniile de culoare apar din nou într-o formă apropiată.
Începând cu 1909 (emisiunea Carol I tipografiate), mărcile imprimate în tipar înalt au avut forme de tipar confecţionate din plăci din zinc (cu un număr variabil de clişee - cel mai adesea ori 25, ori 100), fixate pe suporţi de lemn. Ori marginile clişeelor, ori cuiele sau niturile utilizate pentru fixarea plăcilor de zinc pe suporţii de lemn au primit cerneală şi au lăsat propriile amprente pe coli, alături de amprentele mărcilor propriu-zise. Cele mai multe asemenea varietăţi se întâlnesc la timbrele de ajutor, la timbrele pentru asistenţa socială, la uzualele Ferdinand şi la restul emisiunilor contemporane cu acestea.
Timbru de ajutor cu o dungă de culoare vizibilă.
Alt timbru de ajutor, prezentând de această dată urma unui cui de fixare.
Bloc al timbrului de ajutor - taxa de plată de 10 bani brun din 1918 care prezintă la mijloc urmele marginilor a două plăci alăturate de zinc, împreună cu amprenta cuiului de fixare exact la mijloc (click pentru mărire).
Timbru statistic Ferdinand prezentând o bandă lată de culoare (probabil generată de marginea plăcii de zinc). Orificiul din colţul drept inferior (marcat prin săgeata de culoare verde) ar putea indica colţul colii (ampliaţii poştei şi notarii aveau obiceiul prinderii colilor de timbre de mapele cu timbre folosind ace, pentru a preveni pierderea colilor şi imputarea aferentă).
Aceste varietăţi sunt mult mai interesante atunci când se identifică în mod identic pe cel puţin două piese/mărci. Din această cauză recomand colecţionarilor interesaţi să nu plătească negustorilor nici măcar un bănuţ în plus faţă de preţul mărcii normale dacă varioetatea nu este însoţită de o piesă martor.
Referitor la modul de confecţionare a formelor de tipar utilizate la imprimarea mărcilor din perioada 1876-1928, pe acest subiect am scris în repetate rânduri în articolele mai vechi şi nu mai reiau subiectul. Cine este interesat poate căuta în arhiva blogului (atâta timp cât mai este accesibilă).
La formele de tipar confecţionate din clişee individuale (categorie de planşe utilizate la toate mărcile imprimate în tipar înalt până la emisiunea Spic de grâu inclusiv, dar şi la culorile schimbate din 1911 şi la cele de la emisiunea Moldova) apar linii de culoare care pot fi generate ori de spaţii tipografice dintre clişee, ori de marginea fizică a clişeelor (care n-ar trebui să se imprime în mod normal, dar care pot primi cerneală şi lăsa amprente pe coala de imprimat în cazul unei planicităţi efectuate defectuos ori atunci când se utilizează o forţă prea mare la cilindrul de presiune).
Mai sus puteţi viziona (click pentru mărire) un bloc de 25 de mărci Spic de grâu (tirajul din 1900 pe hârtie cu filigran stema mare) la care se pot distinge mai multe linii de culoare.
La marca din emisiunea Moldova (la care s-au utilizat aceleaşi clişee) liniile de culoare apar din nou într-o formă apropiată.
Începând cu 1909 (emisiunea Carol I tipografiate), mărcile imprimate în tipar înalt au avut forme de tipar confecţionate din plăci din zinc (cu un număr variabil de clişee - cel mai adesea ori 25, ori 100), fixate pe suporţi de lemn. Ori marginile clişeelor, ori cuiele sau niturile utilizate pentru fixarea plăcilor de zinc pe suporţii de lemn au primit cerneală şi au lăsat propriile amprente pe coli, alături de amprentele mărcilor propriu-zise. Cele mai multe asemenea varietăţi se întâlnesc la timbrele de ajutor, la timbrele pentru asistenţa socială, la uzualele Ferdinand şi la restul emisiunilor contemporane cu acestea.
Timbru de ajutor cu o dungă de culoare vizibilă.
Alt timbru de ajutor, prezentând de această dată urma unui cui de fixare.
Bloc al timbrului de ajutor - taxa de plată de 10 bani brun din 1918 care prezintă la mijloc urmele marginilor a două plăci alăturate de zinc, împreună cu amprenta cuiului de fixare exact la mijloc (click pentru mărire).
Timbru statistic Ferdinand prezentând o bandă lată de culoare (probabil generată de marginea plăcii de zinc). Orificiul din colţul drept inferior (marcat prin săgeata de culoare verde) ar putea indica colţul colii (ampliaţii poştei şi notarii aveau obiceiul prinderii colilor de timbre de mapele cu timbre folosind ace, pentru a preveni pierderea colilor şi imputarea aferentă).
Aceste varietăţi sunt mult mai interesante atunci când se identifică în mod identic pe cel puţin două piese/mărci. Din această cauză recomand colecţionarilor interesaţi să nu plătească negustorilor nici măcar un bănuţ în plus faţă de preţul mărcii normale dacă varioetatea nu este însoţită de o piesă martor.
La cât îşi evalua colecţia în 1909 un gălăţean?
Printre corespondenţele de acum mai bine de o sută de ani se regăsesc destule piese care ne dezvăluie momente diferite din istoria filateliei.
Una dintre piesele de acest gen a fost vândută relativ recent pe un portal online. Piesa nu este spectaculoasă ca francatură şi ştampilografie (click pe imagine pentru mărire).
Un colecţionar din Galaţi îi trimite domnului Jean Thalmann în Elveţia un scurt inventar pe continente al colecţiei sale, menţionând în mod expres că în cantităţile enumerate nu se regăsesc mărci fixe decupate din întregurile poştale (erau la modă încă în acei ani) şi nici timbre pentru telegraf (se pare că aceste piese începuseră să nu mai figureze printre cele mai vânate timbre). Click pe imagine pentru mărire (mesajul este în limba germană).
Colecţia gălăţeanului (nu îmi dau seama cine este din semnătura lui) însuma 3.570 de mărci din Europa, 1.700 din Asia, 1.550 din Africa, 3.680 din America şi 500 din Australia. În total, 11.000 de timbre. Valoarea lor (probabil cea din cataloage) se ridica la suma de 20.000 de franci, dar gălăţeanul era dispus să o evalueze la ceva mai puţin, numai 8.000 de franci (probabil că se referea la franci elveţieni). Pentru acel an, valoarea era una considerabilă, dacă facem o conversie la cursul de atunci. Judecând cu mintea de astăzi, printre cele 11.000 de timbre este imposibil să nu fi fost şi câteva de o valoare mai ridicată, nu putem şti cu siguranţă, dar putem să visăm (că e gratis).
Cine ştie ce s-a mai ales de colecţia gălăţeanului?!
Una dintre piesele de acest gen a fost vândută relativ recent pe un portal online. Piesa nu este spectaculoasă ca francatură şi ştampilografie (click pe imagine pentru mărire).
Un colecţionar din Galaţi îi trimite domnului Jean Thalmann în Elveţia un scurt inventar pe continente al colecţiei sale, menţionând în mod expres că în cantităţile enumerate nu se regăsesc mărci fixe decupate din întregurile poştale (erau la modă încă în acei ani) şi nici timbre pentru telegraf (se pare că aceste piese începuseră să nu mai figureze printre cele mai vânate timbre). Click pe imagine pentru mărire (mesajul este în limba germană).
Colecţia gălăţeanului (nu îmi dau seama cine este din semnătura lui) însuma 3.570 de mărci din Europa, 1.700 din Asia, 1.550 din Africa, 3.680 din America şi 500 din Australia. În total, 11.000 de timbre. Valoarea lor (probabil cea din cataloage) se ridica la suma de 20.000 de franci, dar gălăţeanul era dispus să o evalueze la ceva mai puţin, numai 8.000 de franci (probabil că se referea la franci elveţieni). Pentru acel an, valoarea era una considerabilă, dacă facem o conversie la cursul de atunci. Judecând cu mintea de astăzi, printre cele 11.000 de timbre este imposibil să nu fi fost şi câteva de o valoare mai ridicată, nu putem şti cu siguranţă, dar putem să visăm (că e gratis).
Cine ştie ce s-a mai ales de colecţia gălăţeanului?!
joi, 16 iunie 2016
O ştampilă pe care nu am mai întâlnit-o
Ştampilografia românească suferă enorm de mult din cauza inexistenţei unui catalog adecvat. Dacă pentru perioada până în Primul Război Mondial ştampilele româneşti au mai fost studiate cât de cât, cele mai târzii nu au făcut obiect de studiu decât doar pe câteva "felii" (ambulanţe, poşta aeriană, unele ştampile speciale şi... cam atât). Adevărul este că subiectul nu interesează pe nimeni (cu excepţia câtorva colecţionari dedicaţi studiului, dar cu câteva flori primăvara nu va sosi!).
În speranţa că vin în ajutorul uneia dintre aceste "flori" semnalez ştampila de mai jos, care mi se pare una interesantă. Click pe imagini pentru mărire.
Este vorba despre ştampila obliterantă de zi aplicată pe marca uzuală "Mihai copil". Ea aparţine unui oficiu balnear documentat deja ca funcţionând în anii 1929-1930*.
Oficiul balnear a funcţionat în Techirghiol la Sanatoriul maritim dr. Antoniu (nu ştiu dacă acest stabiliment mai există astăzi şi, dacă da, unde este situat şi ce nume poartă).
Ştampila are legenda SANATORIUL MARITIM Dr. ANTONIU, iar jos cred că este o acantă. Data utilizării: 15 IUL 930.
Dacă am semnalat această ştampilă nu înseamnă că ea ar constitui vreo raritate (că aşa am observat mai nou: cum semnalez ceva, cum acel ceva apare pe vreun site de comerţ cu o ofertă nerealistă).
__________
* Ing. Călin Marinescu, Oficiile, agenţiile şi gările poştale române 1850-1950, Bucureşti, 1999, pag. 98.
În speranţa că vin în ajutorul uneia dintre aceste "flori" semnalez ştampila de mai jos, care mi se pare una interesantă. Click pe imagini pentru mărire.
Este vorba despre ştampila obliterantă de zi aplicată pe marca uzuală "Mihai copil". Ea aparţine unui oficiu balnear documentat deja ca funcţionând în anii 1929-1930*.
Oficiul balnear a funcţionat în Techirghiol la Sanatoriul maritim dr. Antoniu (nu ştiu dacă acest stabiliment mai există astăzi şi, dacă da, unde este situat şi ce nume poartă).
Ştampila are legenda SANATORIUL MARITIM Dr. ANTONIU, iar jos cred că este o acantă. Data utilizării: 15 IUL 930.
Dacă am semnalat această ştampilă nu înseamnă că ea ar constitui vreo raritate (că aşa am observat mai nou: cum semnalez ceva, cum acel ceva apare pe vreun site de comerţ cu o ofertă nerealistă).
__________
* Ing. Călin Marinescu, Oficiile, agenţiile şi gările poştale române 1850-1950, Bucureşti, 1999, pag. 98.
Etichete:
Contribuţii,
Opinii,
Semnalări,
Ştampilografie
miercuri, 15 iunie 2016
Pentru utilizatorii de telefoane şi tablete
Am o problemă cu ai noştri colegi care navighează pe net folosind telefoanele/tabletele. Verificând statisticile blogului, am remarcat că sunt internauţi care ajung pe blog căutând ceva anume pe vreun motor de căutare. Pentru că ştiu de mai mult timp cam care sunt subiectele care interesează cel mai mult pe internauţii nefamiliarizaţi cu blogul, am şi pus în coloana din dreapta linkuri utile sau care pot fi de ajutor celor care au nevoie să afle unde se găsesc principalele resurse din domeniu.
Din păcate, oricât de adaptabil ar fi motorul şi designul blogului pentru dispozitivele mobile, pe acestea nu va fi vizibilă coloana din dreapta (plasată pentru vizitele făcute cu calculatoare adevărate sau cu laptopuri).
Pe un mobil sau pe o tabletă nu se poate vedea decât o mică parte a primei pagini, adică ceva cam aşa:
Fără să vă supăraţi pe mine - am mai spus-o, filatelia nu se face în fugă, de pe mobil. Pentru studiu e nevoie de timp şi de răbdare, articolele de specialitate nu prea sunt o marfă digerată pe fugă la o cafea. Din această cauză, ar fi bine să încercaţi şi pagina în versiunea "full". Pentru a da de ea, pe mobil daţi scroll până la sfârşit şi căutaţi "Afişaţi versiunea pentru web". Care arată cam aşa (click pentru mărire):
Pe coloana din dreapta puteţi găsi mai multe linkuri de interes.
De pildă arhiva blogului, care este destul de bogată şi se întinde pe o perioadă de peste cinci ani.
Ori puteţi găsi linkuri către alte bloguri şi către principalele case/portaluri de licitaţii filatelice.
Sper ca acest scurt articol să vă fie util.
Din păcate, oricât de adaptabil ar fi motorul şi designul blogului pentru dispozitivele mobile, pe acestea nu va fi vizibilă coloana din dreapta (plasată pentru vizitele făcute cu calculatoare adevărate sau cu laptopuri).
Pe un mobil sau pe o tabletă nu se poate vedea decât o mică parte a primei pagini, adică ceva cam aşa:
Fără să vă supăraţi pe mine - am mai spus-o, filatelia nu se face în fugă, de pe mobil. Pentru studiu e nevoie de timp şi de răbdare, articolele de specialitate nu prea sunt o marfă digerată pe fugă la o cafea. Din această cauză, ar fi bine să încercaţi şi pagina în versiunea "full". Pentru a da de ea, pe mobil daţi scroll până la sfârşit şi căutaţi "Afişaţi versiunea pentru web". Care arată cam aşa (click pentru mărire):
Pe coloana din dreapta puteţi găsi mai multe linkuri de interes.
De pildă arhiva blogului, care este destul de bogată şi se întinde pe o perioadă de peste cinci ani.
Ori puteţi găsi linkuri către alte bloguri şi către principalele case/portaluri de licitaţii filatelice.
Sper ca acest scurt articol să vă fie util.
luni, 13 iunie 2016
Deschideţi bine ochii la ofertele de pe internet!
Din experienţă ştiu că piese sau serii bune, fără defecte, nu ai şanse să găseşti decât la negustori. Atunci când oferta aparţine unui colecţionar care este şi negustor de ocazie, există şanse ca acesta să ofere ceea ce nu-i trebuie în colecţie sau să fie piese cu oarecare defecte, pe care a apucat să le înlocuiască.
De cele mai multe ori, ofertele celor din a doua categorie "uită" de regulă să menţioneze problemele pe care le au piesele sau mărcile respective, iar fotografiile nu excelează prin mărime. De aceea nu ar fi rău să vă asiguraţi că vânzătorul acceptă returnarea piesei/lotului, iar costurile generate de poştă nu sunt aşa de mari încât să nu merite returnarea (în mod uzual, cei care acceptă returnarea au pretenţia de la cumpărător să suporte singuri cheltuielile poştale).
Vă prezint o situaţia pe care am observat-o cu ceva timp în urmă şi pe care m-am gândit că este bine să o dau ca exemplu. Vă rog să priviţi seria din imaginea de mai jos (click pentru mărire).
La mărcile emisiunii Silistra din 1913 au fost raportate unele varietăţi de dantelură pe care le vânez de mult timp, dar pe care nu am avut ocazia să le întâlnesc până acum. În mod uzual, mărcile acestei emisiuni sunt dantelate 11½ pe laturile înguste/scunde şi 13½ pe cele înalte/late (adică ori C la valorile cu format vertical, ori D la cele cu format orizontal). Ei bine, atunci când vezi altceva (dacă ai ochiul învăţat să caute aceste varietăţi - nu este o treabă prea dificilă deoarece diferenţa între cele două danteluri este destul de mare) există şanse să te confrunţi cu o problemă.
În cazul de faţă, mie mi-a sărit în ochi dantelura de la marca de 2 lei (capul de serie şi o marcă greu de găsit deparaiată neuzată în stare bună), la care sigur dantelura de pe latura inferioară nu este aceeaşi cu dantelura de pe latura superioară.
Dantelura puţin strâmbă m-a făcut să cred că am de-a face nu cu o varietate de dantelură (mixtă), ci cu o marcă iniţial defectă, care a fost reparată prin redantelare.
Şi aşa ajungem la un principiu de care mulţi colecţionari nu vor să ţină seama şi semnalează ca varietăţi/erori tot felul de minuni sau făcăutri: când se poate socoti valabilă o varietate de dantelură mixtă pe o singură latură sau nedantelată (pe una sau mai multe laturi).
Asemenea varietăţi nu se pot accepta decât atinci când se întâlnesc în perechi/blocuri/margini ori colţuri de coală. Atât, fără nicio altă situaţie. Punct!
De cele mai multe ori, ofertele celor din a doua categorie "uită" de regulă să menţioneze problemele pe care le au piesele sau mărcile respective, iar fotografiile nu excelează prin mărime. De aceea nu ar fi rău să vă asiguraţi că vânzătorul acceptă returnarea piesei/lotului, iar costurile generate de poştă nu sunt aşa de mari încât să nu merite returnarea (în mod uzual, cei care acceptă returnarea au pretenţia de la cumpărător să suporte singuri cheltuielile poştale).
Vă prezint o situaţia pe care am observat-o cu ceva timp în urmă şi pe care m-am gândit că este bine să o dau ca exemplu. Vă rog să priviţi seria din imaginea de mai jos (click pentru mărire).
La mărcile emisiunii Silistra din 1913 au fost raportate unele varietăţi de dantelură pe care le vânez de mult timp, dar pe care nu am avut ocazia să le întâlnesc până acum. În mod uzual, mărcile acestei emisiuni sunt dantelate 11½ pe laturile înguste/scunde şi 13½ pe cele înalte/late (adică ori C la valorile cu format vertical, ori D la cele cu format orizontal). Ei bine, atunci când vezi altceva (dacă ai ochiul învăţat să caute aceste varietăţi - nu este o treabă prea dificilă deoarece diferenţa între cele două danteluri este destul de mare) există şanse să te confrunţi cu o problemă.
În cazul de faţă, mie mi-a sărit în ochi dantelura de la marca de 2 lei (capul de serie şi o marcă greu de găsit deparaiată neuzată în stare bună), la care sigur dantelura de pe latura inferioară nu este aceeaşi cu dantelura de pe latura superioară.
Dantelura puţin strâmbă m-a făcut să cred că am de-a face nu cu o varietate de dantelură (mixtă), ci cu o marcă iniţial defectă, care a fost reparată prin redantelare.
Şi aşa ajungem la un principiu de care mulţi colecţionari nu vor să ţină seama şi semnalează ca varietăţi/erori tot felul de minuni sau făcăutri: când se poate socoti valabilă o varietate de dantelură mixtă pe o singură latură sau nedantelată (pe una sau mai multe laturi).
Asemenea varietăţi nu se pot accepta decât atinci când se întâlnesc în perechi/blocuri/margini ori colţuri de coală. Atât, fără nicio altă situaţie. Punct!
Etichete:
Comerţ electronic,
Comerţ filatelic,
Licitaţii,
Metodologie,
Opinii,
Semnalări,
Varietăţi
Varietate la "favorit"
Unele mărci clasice liotgrafiate au avut o circulaţie mai însemnată, fiind imprimate în mai multe tranşe. Din păcate mărcile aflate pe piaţă sau în diferite colecţii sau stocuri de negustor nu au fost verificate cu atenţie şi, în ciuda unor studii foarte bine scrise, tot îşi mai fac apariţia mărci cu diverse varietăţi şi/sau erori nesemnalate. Acesta este şi cazul mărcii de mai jos.
După cum se poate vedea destul de clar, mărcii îi lipseşte o porţiune destul de mare a cadrului orizontal inferior. Marca este tipul 6 al blocului report, iar lipsa cadrului inferior în treimea strângă a acestuia am mai remarcat-o. Pentru a vedea mai bine despre ce este vorba, mai jos aveţi şi o ilustraţie mărită.
După cum se poate vedea destul de clar, mărcii îi lipseşte o porţiune destul de mare a cadrului orizontal inferior. Marca este tipul 6 al blocului report, iar lipsa cadrului inferior în treimea strângă a acestuia am mai remarcat-o. Pentru a vedea mai bine despre ce este vorba, mai jos aveţi şi o ilustraţie mărită.
vineri, 10 iunie 2016
WOPA şi mărcile poştale româneşti
Relativ recent, Poşta Română (prin Romfilatelia bănuiesc) a devenit membru al WOPA. Cred că nu sunt prea mulţi colecţionari români care ştiu cine este şi ce face această organizaţie (click pe imagine pentru mărire).
Administraţiile poştale membre sunt enumerate chiar pe pagina de start.
WOPA este o divizie a Biroului Filatelic din Gibraltar, iar scopul pe care şi-l propune este acela de a uşura şi a administra în acelaşi timp comenzile înaintate de colecţionari din toată lumea pentru achiziţionarea emisiunilor de mărci poştale noi, la valoarea nominală. O comandă este primită şi procesată de către WOPA, iar onorarea acesteia este făcută de către administraţia poştală a ţării de care aparţin mărcile comandate.
Fiecare ţară membră are propria secţiune în cadrul site-ului.
Aceasta este pagina rezervată mărcilor româneşti (click pentru mărire). Dacă vă interesează linkul direct, îl găsiţi aici.
Ca sumă finală de plată, la contravaloarea nominalelor achiziţionate se mai adaugă cheltuielile de manipulare şi expediţie, care variază în funcţie de administraţia poştală emitentă, potrivit tarifelor poştale din ţara respectivă.
În rândurile de mai sus nu am făcut decât o prezentare sumară. Celor interesaţi de mecanismele tranzacţiilor intermediate de către WOPA nu le pot spune mai mult. Nu ştiu dacă există vreo exclusivitate de vânzare în toată această afacere, dar nu cred.
Cel mai proaspăt membru al WOPA este Poşta Franceză.
Via Philatélie au quotidien.
Update
Despre acelaşi subiect a scris şi Cătălin, încă de anul trecut (dar cred că am uitat de articol), prima semnalare îi aparţine aşadar.
Administraţiile poştale membre sunt enumerate chiar pe pagina de start.
WOPA este o divizie a Biroului Filatelic din Gibraltar, iar scopul pe care şi-l propune este acela de a uşura şi a administra în acelaşi timp comenzile înaintate de colecţionari din toată lumea pentru achiziţionarea emisiunilor de mărci poştale noi, la valoarea nominală. O comandă este primită şi procesată de către WOPA, iar onorarea acesteia este făcută de către administraţia poştală a ţării de care aparţin mărcile comandate.
Fiecare ţară membră are propria secţiune în cadrul site-ului.
Aceasta este pagina rezervată mărcilor româneşti (click pentru mărire). Dacă vă interesează linkul direct, îl găsiţi aici.
Ca sumă finală de plată, la contravaloarea nominalelor achiziţionate se mai adaugă cheltuielile de manipulare şi expediţie, care variază în funcţie de administraţia poştală emitentă, potrivit tarifelor poştale din ţara respectivă.
În rândurile de mai sus nu am făcut decât o prezentare sumară. Celor interesaţi de mecanismele tranzacţiilor intermediate de către WOPA nu le pot spune mai mult. Nu ştiu dacă există vreo exclusivitate de vânzare în toată această afacere, dar nu cred.
Cel mai proaspăt membru al WOPA este Poşta Franceză.
Via Philatélie au quotidien.
Update
Despre acelaşi subiect a scris şi Cătălin, încă de anul trecut (dar cred că am uitat de articol), prima semnalare îi aparţine aşadar.
Etichete:
Comerţ electronic,
Comerţ filatelic,
News,
Semnalări
miercuri, 8 iunie 2016
Nu ştiu ce are "barba" cu Crevedia
Când aducem vorba despre specialişti, experţi şi negustori de înaltă clasă, lucrurile tind parcă să se dilueze continuu, iar încrederea care ar trebui să fie arătată acestora este spulberată atunci când tu, colecţionar fără prea mari pretenţii, constaţi că dacă "te duci la pomul lăudat" dai peste nişte diletanţi.
Problema ar putea fi înţeleasă atunci când este vorba de piese dintr-o ţară cu care respectivii nu prea sunt familiarizaţi. Aceasta însă nicidecum nu poate fi o scuză în cazul unor profesionişti care îşi câştigă pâinea din comerţul filatelic. Un exemplu (click pe imagine pentru mărire):
Întotdeauna mărcile ştampilate de 50 bani "barbă impresiune defectuoasă" trebuie privite cu o anumită rezervă, deoarece această marcă nu a apucat să circule în cantitate semnificativă, fiind retrasă după numai vreo 70 de zile de putere de francare, odată cu toate celelalte mărci clasice litografiate, în momentul în care au fost puse în circulaţie mărcile emisiunii Paris, data de 1/12 octombrie 1872 fiind ultima zi de circlaţie.
Ştampila de pe marcă se vrea a fi o amprentă a tipului RJ1 (ştampilă rurală monocerc în clasificaţia lui Kiriac Dragomir - Ştampilografie poştală, pag. 173 şi urm.). Există două mari "bube" legate de această ştampilă:
1. Poartă data de 20 MAR 72, dar marca de 50 bani a fost pusă în circulaţie abia în luna august 1872.
2. Cea mai timpurie dată cunoscută pentru utilizarea ştampilelor rurale tip RJ1 este decembrie 1872, adică după vreo două luni după ce mărcile litografiate au fost scoase din circulaţie.
Aşadar concluzia este evidentă. Din păcate, cel care oferă această făcătură nu este un ilustru necunoscut (click pe imagine pentru mărire):
Credeam că Jennes und Klüttermann înseamnă ceva. Poate pentru alţii. Vă recomand să deschideţi bine ochii dacă vedeţi la această casă de licitaţii ceva care vă interesează.
Problema ar putea fi înţeleasă atunci când este vorba de piese dintr-o ţară cu care respectivii nu prea sunt familiarizaţi. Aceasta însă nicidecum nu poate fi o scuză în cazul unor profesionişti care îşi câştigă pâinea din comerţul filatelic. Un exemplu (click pe imagine pentru mărire):
Întotdeauna mărcile ştampilate de 50 bani "barbă impresiune defectuoasă" trebuie privite cu o anumită rezervă, deoarece această marcă nu a apucat să circule în cantitate semnificativă, fiind retrasă după numai vreo 70 de zile de putere de francare, odată cu toate celelalte mărci clasice litografiate, în momentul în care au fost puse în circulaţie mărcile emisiunii Paris, data de 1/12 octombrie 1872 fiind ultima zi de circlaţie.
Ştampila de pe marcă se vrea a fi o amprentă a tipului RJ1 (ştampilă rurală monocerc în clasificaţia lui Kiriac Dragomir - Ştampilografie poştală, pag. 173 şi urm.). Există două mari "bube" legate de această ştampilă:
1. Poartă data de 20 MAR 72, dar marca de 50 bani a fost pusă în circulaţie abia în luna august 1872.
2. Cea mai timpurie dată cunoscută pentru utilizarea ştampilelor rurale tip RJ1 este decembrie 1872, adică după vreo două luni după ce mărcile litografiate au fost scoase din circulaţie.
Aşadar concluzia este evidentă. Din păcate, cel care oferă această făcătură nu este un ilustru necunoscut (click pe imagine pentru mărire):
Credeam că Jennes und Klüttermann înseamnă ceva. Poate pentru alţii. Vă recomand să deschideţi bine ochii dacă vedeţi la această casă de licitaţii ceva care vă interesează.
marți, 7 iunie 2016
Dilemă
Întrebarea pe care mi-o pun de ceva timp este sub ce formă ar putea fi difuzat un viitor catalog al mărcilor româneşti.
Din discuţiile cu apropiaţii, ar exista două posibilităţi:
- difuzarea gratuită, eventual postarea în format digital pe un domeniu de internet dedicat, cu acces liber şi gratuit;
- editarea în regie proprie şi difuzarea în format tipărit şi/sau digital contra unei sume care să acopere cheltuielile depuse.
Pentru difuzarea în format digital nu ar trebui să-şi facă nimeni speranţe că s-ar pirata, deoarece în prezent există soluţii care pot împiedica inclusiv copierea de pe un CD/DVD sau de pe un drive USB, iar deschiderea documentului nu se poate face decât după introducerea unui număr serial care s-ar expedia după înregistrarea pe un anumit site web.
Pentru difuzarea în format tipărit, costurile ar fi foarte mari din cauza numărului foarte mari de pagini (chiar şi în situaţia în care s-ar publica treptat, în fascicule). Din această cauză (neţinând cont de numărul mare al cărpănoşilor), preţul final ar fi relativ ridicat şi numărul celor care şi-ar permite achiziţionarea fasciculelor/volumelor ar fi relativ mic. Din această cauză, pentru o eventuală versiune tipărită soluţia nu ar putea fi decât tiparul digital, unde preţul depinde de numărul de exemplare, spre deosebire de tiparul clasic.
În actuala stare a filateliei româneşti, posibilitatea publicării pe baza unei subscripţii nu este luată în calcul, deoarece nu banii reprezintă problema, ci detaliile tehnice.
Argumentul care mi-a fost adus de apropiaţi împotriva primei soluţii este că ar fi prea multe persoane care ar putea beneficia gratuit de informaţii cu ajutorul cărora pot realiza venituri, fără a mai pune la socoteală că anumite informaţii ar putea fi preluate de mari edituri fără a plăti drepturi aferente (că mai se cunosc situaţii).
Marea dezamăgire care afectează colectivul restrâns cu care am colaborat este că există o indiferenţă aproape totală faţă de cercetarea tradiţională a mărcilor (filigrane, danteluri, tipuri, planşe, date, circulaţii, francaturi). Ori tocmai pentru această indiferenţă, ai noştri colegi nu ar mai trebui să primească nimic gratuit, pentru că oricum interesul cel mai mare este tot la... "business".
Din această cauză colectivul meu de apropiaţi iau în calcul şi o difuzare iniţială limitată - numai către persoanele care au fost interesate de dezvoltarea colecţiilor şi de publicarea propriilor descoperiri. Negustorii - mai la urmă (pentru că nu se urmăreşte realizarea vreunui câştig).
Ideea realizării catalogului este de a contribui la susţinerea filateliei ca pasiune.
Dacă aveţi idei, altele decât cele expuse, sunteţi liberi să le transmiteţi prin comentarii.
Din discuţiile cu apropiaţii, ar exista două posibilităţi:
- difuzarea gratuită, eventual postarea în format digital pe un domeniu de internet dedicat, cu acces liber şi gratuit;
- editarea în regie proprie şi difuzarea în format tipărit şi/sau digital contra unei sume care să acopere cheltuielile depuse.
Pentru difuzarea în format digital nu ar trebui să-şi facă nimeni speranţe că s-ar pirata, deoarece în prezent există soluţii care pot împiedica inclusiv copierea de pe un CD/DVD sau de pe un drive USB, iar deschiderea documentului nu se poate face decât după introducerea unui număr serial care s-ar expedia după înregistrarea pe un anumit site web.
Pentru difuzarea în format tipărit, costurile ar fi foarte mari din cauza numărului foarte mari de pagini (chiar şi în situaţia în care s-ar publica treptat, în fascicule). Din această cauză (neţinând cont de numărul mare al cărpănoşilor), preţul final ar fi relativ ridicat şi numărul celor care şi-ar permite achiziţionarea fasciculelor/volumelor ar fi relativ mic. Din această cauză, pentru o eventuală versiune tipărită soluţia nu ar putea fi decât tiparul digital, unde preţul depinde de numărul de exemplare, spre deosebire de tiparul clasic.
În actuala stare a filateliei româneşti, posibilitatea publicării pe baza unei subscripţii nu este luată în calcul, deoarece nu banii reprezintă problema, ci detaliile tehnice.
Argumentul care mi-a fost adus de apropiaţi împotriva primei soluţii este că ar fi prea multe persoane care ar putea beneficia gratuit de informaţii cu ajutorul cărora pot realiza venituri, fără a mai pune la socoteală că anumite informaţii ar putea fi preluate de mari edituri fără a plăti drepturi aferente (că mai se cunosc situaţii).
Marea dezamăgire care afectează colectivul restrâns cu care am colaborat este că există o indiferenţă aproape totală faţă de cercetarea tradiţională a mărcilor (filigrane, danteluri, tipuri, planşe, date, circulaţii, francaturi). Ori tocmai pentru această indiferenţă, ai noştri colegi nu ar mai trebui să primească nimic gratuit, pentru că oricum interesul cel mai mare este tot la... "business".
Din această cauză colectivul meu de apropiaţi iau în calcul şi o difuzare iniţială limitată - numai către persoanele care au fost interesate de dezvoltarea colecţiilor şi de publicarea propriilor descoperiri. Negustorii - mai la urmă (pentru că nu se urmăreşte realizarea vreunui câştig).
Ideea realizării catalogului este de a contribui la susţinerea filateliei ca pasiune.
Dacă aveţi idei, altele decât cele expuse, sunteţi liberi să le transmiteţi prin comentarii.
joi, 2 iunie 2016
Din grădina fermecată
Cam de mult timp nu mi-am mai lădat frumuseţile care îmi mângâie privirea, tocmai de aceea acum le-a venit rândul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)