S-ar putea ca unii cititori să fi aşteptat vreo pufoşenie. Sunt mâhnit dacă este aşa, dar parcă v-aş oferi altceva în această seară: aţi văzut vreodată timbre brodate?
Există aşa ceva. "Vinovaţi" sunt elveţienii, care au pus pe piaţă, cu câţiva ani în urmă, trei astfel de piese. Deşi tehnica "imprimării" este una absolut netradiţională, aceste mici bijuterii au avut un statut cu adevărat de timbre, ele având putere de francare şi fiind utilizate pe corespondenţă. Că cei mai mulţi colecţionari au preferat să le cumpere şi să le păstreze neutilizate, asta este altceva.
Pe ultimul bloc puteţi face click pentru a-l putea vizualiza mai în amănunt.
Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă.
miercuri, 26 februarie 2014
marți, 25 februarie 2014
Fişe de studiu (1)
Cred că am pomenit de aceste fişe de studiu încă de acum vreo doi ani. Am tot amânat cu publicarea şi, implicit, cu descrierea lor deoarece am crezut mai mereu că încă n-a venit momentul.
Ultimele săptămâni mi-au adus ceva convingeri că n-am procedat tocmai bine cu temele alese pentru blog. Nu este vorba despre cârcotaşii care s-au declarat în nenumărate rânduri nemulţumiţi de faptul că am făcut publice apucăturile unora în ceea ce priveşte comercializarea (fără scrupule, fără ruşine şi cu mult tupeu) a falsurilor (chiar dacă sunt vrea doi care mi-au şi trimis ameninţări mai voalate sau mai directe - nu-i nimic, vedem noi mai târziu cum stăm). Este vorba despre modul în care ar fi trebuit să meargă îndrumarea pentru cei amatori să îşi aducă o contribuţie la studiul emisiunilor mai vechi.
Nu de puţine ori am constatat că sunt foarte puţini colecţionarii care au reuşit să îşi găsească singuri calea spre cele mai bune metode de a descoperi varietăţi noi şi de a-şi îmbunătăţi colecţia proprie prin sistematizare modernă şi grad ridicat de specializare.
În cadrul grupului de pe Facebook recomandat de mai multe ori până acum (îl puteţi accesa dacă aveţi cont pe portalul de socializare) am remarcat câţiva colecţionari dornici atât de studiu, cât şi de a împărtăşi descoperirile. Este un lucru foarte frumos în opinia mea şi consider că aceşti colegi ai noştri trebuie încurajaţi.
Din păcate, ceea ce am observat (nu numai la aceşti colegi, ba chiar la colecţionari cu o vechime ceva mai mare şi cu pretenţii mai multe) este că prin "studiu" majoritatea înţelege doar descoperirea unor erori. Ori problema aici este, până la erori sunt multe alte probleme pe care un cercetător ar trebui să le urmărească, şi care - în opinia mea - de multe ori sunt mult mai importante decât erorile.
Ceea ce mă descurajează oarecum este faptul că serialul dedicat metodologiei studiului a fost parcurs de relativ puţine persoane. Informaţia abundentă de pe internet (nu mă refer numai la filatelie) face ca o bună parte a internauţilor să nu mai aibă acea dorinţă şi acea pasiune de a descoperi informaţii pe care le aveau colecţionarii acum câteva zeci de ani. Ar fi de înţeles, lucrurile stau altfel acum, oamenii sunt oarecum mai puţin interesaţi de o specializare înaltă într-un domeniu limitat ca arie, pentru că există alte provocări şi alte tentaţii. Înţeleg perfect acest lucru, eu însumi fiind un amator de tehnologie.
Există însă şi colecţionari pe care îi văd mereu că rămân interesaţi de probleme care îi lasă indiferenţi pe alţii. Pentru această ultimă categorie de cititori m-am gândit că este bine să trec la publicarea şi discutarea acestor fişe de studiu, deoarece sunt unelte excelente în ghidarea activităţii unui colecţionar cu valenţe de cercetător.
Acest prim episod nu mai continuă, lucrurile concrete vor veni în părţile următoare. Ca la serialele de televiziune, consideraţi-l un episod pilot. Iar până când vom începe, spuneţi-mi ce v-ar plăcea să discutăm, ca să ştu în ce direcţie să mă îndrept. Nu că n-aş avea în minte deja problemele concrete, dar consider că părerea voastră contează.
Ultimele săptămâni mi-au adus ceva convingeri că n-am procedat tocmai bine cu temele alese pentru blog. Nu este vorba despre cârcotaşii care s-au declarat în nenumărate rânduri nemulţumiţi de faptul că am făcut publice apucăturile unora în ceea ce priveşte comercializarea (fără scrupule, fără ruşine şi cu mult tupeu) a falsurilor (chiar dacă sunt vrea doi care mi-au şi trimis ameninţări mai voalate sau mai directe - nu-i nimic, vedem noi mai târziu cum stăm). Este vorba despre modul în care ar fi trebuit să meargă îndrumarea pentru cei amatori să îşi aducă o contribuţie la studiul emisiunilor mai vechi.
Nu de puţine ori am constatat că sunt foarte puţini colecţionarii care au reuşit să îşi găsească singuri calea spre cele mai bune metode de a descoperi varietăţi noi şi de a-şi îmbunătăţi colecţia proprie prin sistematizare modernă şi grad ridicat de specializare.
În cadrul grupului de pe Facebook recomandat de mai multe ori până acum (îl puteţi accesa dacă aveţi cont pe portalul de socializare) am remarcat câţiva colecţionari dornici atât de studiu, cât şi de a împărtăşi descoperirile. Este un lucru foarte frumos în opinia mea şi consider că aceşti colegi ai noştri trebuie încurajaţi.
Din păcate, ceea ce am observat (nu numai la aceşti colegi, ba chiar la colecţionari cu o vechime ceva mai mare şi cu pretenţii mai multe) este că prin "studiu" majoritatea înţelege doar descoperirea unor erori. Ori problema aici este, până la erori sunt multe alte probleme pe care un cercetător ar trebui să le urmărească, şi care - în opinia mea - de multe ori sunt mult mai importante decât erorile.
Ceea ce mă descurajează oarecum este faptul că serialul dedicat metodologiei studiului a fost parcurs de relativ puţine persoane. Informaţia abundentă de pe internet (nu mă refer numai la filatelie) face ca o bună parte a internauţilor să nu mai aibă acea dorinţă şi acea pasiune de a descoperi informaţii pe care le aveau colecţionarii acum câteva zeci de ani. Ar fi de înţeles, lucrurile stau altfel acum, oamenii sunt oarecum mai puţin interesaţi de o specializare înaltă într-un domeniu limitat ca arie, pentru că există alte provocări şi alte tentaţii. Înţeleg perfect acest lucru, eu însumi fiind un amator de tehnologie.
Există însă şi colecţionari pe care îi văd mereu că rămân interesaţi de probleme care îi lasă indiferenţi pe alţii. Pentru această ultimă categorie de cititori m-am gândit că este bine să trec la publicarea şi discutarea acestor fişe de studiu, deoarece sunt unelte excelente în ghidarea activităţii unui colecţionar cu valenţe de cercetător.
Acest prim episod nu mai continuă, lucrurile concrete vor veni în părţile următoare. Ca la serialele de televiziune, consideraţi-l un episod pilot. Iar până când vom începe, spuneţi-mi ce v-ar plăcea să discutăm, ca să ştu în ce direcţie să mă îndrept. Nu că n-aş avea în minte deja problemele concrete, dar consider că părerea voastră contează.
duminică, 23 februarie 2014
Clasice frumoase, rămase nevândute
Cu o săptămână în urmă s-a desfăşurat licitaţia cu numărul 154 a casei germane Harald Rauhut.
În cadrul ofertei au fost prezente şi câteva clasice româneşti foarte frumoase. Din păcate pentru organizatori, preţurile exagerate au făcut ca nicio piesă să nu fie vândută. Acest lucru însă nu ne poate împiedica să facem o scurtă trecere în revistă a lor, pentru că avem de învăţat din orice (click pe imagini pentru mărire).
Un frumos lot de patru eseuri gravate ale modelului neaprobat propus pentru mărcile Cuza a fost oferit pentru 500 euro.
Unul dintre cele două eseuri de 1 leu (desenul neaprobat) din 1870 a avut un preţ de strigare (exagerat de mare în opinia mea) de 2.000 euro. El a fost însoţit de un certificat semnat de Fritz Heimbüchler.
Acest bloc de 18 mărci face parte din tirajul pe hârtie groasă (din 1866). Sunt vizibile tipurile blocurilor-report, iar piesa este una destul de rară. Preţul de strigare însă (1.500 euro) nu a atras amatorii.
Acest fragment foarte frumoas (însoţit de un atestat semnat de Heimbüchler) a fost oferit la un preţ de strigare de 1.000 euro. Francatura de 40 bani este formată din două mărci "favorit" din 1869 (circulate târziu, în 1ugust 1872) şi două mărci "barbă" dantelate din 1872. Este posibil ca la Galaţi stocul de "favoriţi" să nu se fi epuizat, iar cel de "barbă" să fi fost considerat insuficient.
În cadrul ofertei au fost prezente şi câteva clasice româneşti foarte frumoase. Din păcate pentru organizatori, preţurile exagerate au făcut ca nicio piesă să nu fie vândută. Acest lucru însă nu ne poate împiedica să facem o scurtă trecere în revistă a lor, pentru că avem de învăţat din orice (click pe imagini pentru mărire).
Un frumos lot de patru eseuri gravate ale modelului neaprobat propus pentru mărcile Cuza a fost oferit pentru 500 euro.
Unul dintre cele două eseuri de 1 leu (desenul neaprobat) din 1870 a avut un preţ de strigare (exagerat de mare în opinia mea) de 2.000 euro. El a fost însoţit de un certificat semnat de Fritz Heimbüchler.
Acest bloc de 18 mărci face parte din tirajul pe hârtie groasă (din 1866). Sunt vizibile tipurile blocurilor-report, iar piesa este una destul de rară. Preţul de strigare însă (1.500 euro) nu a atras amatorii.
Acest fragment foarte frumoas (însoţit de un atestat semnat de Heimbüchler) a fost oferit la un preţ de strigare de 1.000 euro. Francatura de 40 bani este formată din două mărci "favorit" din 1869 (circulate târziu, în 1ugust 1872) şi două mărci "barbă" dantelate din 1872. Este posibil ca la Galaţi stocul de "favoriţi" să nu se fi epuizat, iar cel de "barbă" să fi fost considerat insuficient.
joi, 20 februarie 2014
Pe vremea când mărcile "Cuza" figurau la "noutăţi"
Nu este vorba de nicio comunicare sau semnalare de cine ştie ce eroare. E vorba doar de un strop de parfum de epocă.
Răsfoind un teanc de vechi reviste, am dat peste semnalarea apariţiei (pentru colecţionari) mărcilor Cuza. În această revistă (click pentru mărire):
Ce se semnala? Apariţia a trei valori cu efigia prinţului Cuza. Era vara anului 1866 (când deja Cuza abdicase), dar nu strâmbaţi din nas! Revista a fost publicată în Noul Brunswick (astăzi în Canada). Ţineţi cont de faptul că veştile peste Ocean călătoreau cu vaporul!
Din eroare, "noutăţile" au fost ilustrate cu imaginea unui clişeu al neemiselor.
Să zâmbim şi să visăm. Oare cum ar fi fost să fi trăit (filatelişti fiind) acele vremuri?
Răsfoind un teanc de vechi reviste, am dat peste semnalarea apariţiei (pentru colecţionari) mărcilor Cuza. În această revistă (click pentru mărire):
Ce se semnala? Apariţia a trei valori cu efigia prinţului Cuza. Era vara anului 1866 (când deja Cuza abdicase), dar nu strâmbaţi din nas! Revista a fost publicată în Noul Brunswick (astăzi în Canada). Ţineţi cont de faptul că veştile peste Ocean călătoreau cu vaporul!
Din eroare, "noutăţile" au fost ilustrate cu imaginea unui clişeu al neemiselor.
Să zâmbim şi să visăm. Oare cum ar fi fost să fi trăit (filatelişti fiind) acele vremuri?
Cel mai vechi studiu publicat pe care îl ştiu la «Cifra în patru colţuri»
Mi-am adus aminte de el mai devreme, căutând cu totul altceva prin biblioteca mea de imagini.
Este vorba de un articol publicat de către revista "The Philatelic Record", volumul 30, iunie 1908, paginile 108 şi 109, pe care le reproduc integral în imaginile de mai jos (click pentru mărire). Articolul semnalează existenţa a două tipuri de clişeu la mărcile de 25 bani tip "Cifra în patru colţuri".
Bănuiesc că nu limba ar constitui impedimentul pentru lecturarea articolului, aşadar nu-mi cereţi să îl mai şi traduc. Am şi o amărăciune legată de acest articol: deşi au trecut mai bine de o sută de ani de la publicarea lui, nu a fost niciun român până acum (repet: NICIUN ROMÂN) care să fi continuat studiul emisiunii.
Este vorba de un articol publicat de către revista "The Philatelic Record", volumul 30, iunie 1908, paginile 108 şi 109, pe care le reproduc integral în imaginile de mai jos (click pentru mărire). Articolul semnalează existenţa a două tipuri de clişeu la mărcile de 25 bani tip "Cifra în patru colţuri".
Bănuiesc că nu limba ar constitui impedimentul pentru lecturarea articolului, aşadar nu-mi cereţi să îl mai şi traduc. Am şi o amărăciune legată de acest articol: deşi au trecut mai bine de o sută de ani de la publicarea lui, nu a fost niciun român până acum (repet: NICIUN ROMÂN) care să fi continuat studiul emisiunii.
miercuri, 19 februarie 2014
Miercurea cu moţ (22)
De data aceasta dezamăgesc iubitorii de pufoşenii, pentru că vor lipsi de aici. Dar în locul lor găsiţi altceva, poate la fel de plăcut şi interesant. Este vorba despre personaje din filme de desene animate, redate pe mărci poştale austriece contemporane (click pe imagini pentru mărire).
Scrisori clasice
Un lot compus din două scrisori clasice româneşti a fost oferit recent pe eBay, obţinând un preţ avantajos pentru cumpărător, în opinia mea, având în vedere starea bună de păstrare şi faţa curată a pieselor (click pentru mărire).
Este vorba de o scrisoare simplă externă (expediată probabil în 1870) de la Bucureşti la Viena, francată cu o marcă de 25 bani "favorit" din 1869, respectiv de o scrisoare simplă internă, francată cu o singură marcă de 10 bani "barbă" nedantelată din 1871, expediată în 1871 de la Brăila la Giurgiu. Din nefericire, aceasta a fost singura imagine postată de vânzător şi nu se vede ce se ascunde în spatele primei scrisori şi nici ce este pe versoul celor două piese.
Scrisorile au fost vândute cu 127 lire sterline (după 25 de biduri - este clar că a existat interes pentru piese).
Este vorba de o scrisoare simplă externă (expediată probabil în 1870) de la Bucureşti la Viena, francată cu o marcă de 25 bani "favorit" din 1869, respectiv de o scrisoare simplă internă, francată cu o singură marcă de 10 bani "barbă" nedantelată din 1871, expediată în 1871 de la Brăila la Giurgiu. Din nefericire, aceasta a fost singura imagine postată de vânzător şi nu se vede ce se ascunde în spatele primei scrisori şi nici ce este pe versoul celor două piese.
Scrisorile au fost vândute cu 127 lire sterline (după 25 de biduri - este clar că a existat interes pentru piese).
Alte falsuri grosolane (pe unele s-au spânzurat bani)
Nişte "caricaturi" realizate după primele mărci Cap de bour au apărut pe eBay, oferite de un ID înregistrat în Bulgaria. Vânzătorul (ID-ul dimitardim) nu a menţionat nimic în descrierea falsurilor referitor la statutul acestora. Ele - în ciuda execuţiei foarte proaste - au fost vândute totuşi (cel mai probabil unor amatori de chilipiruri care vor descoperi mai târziu desigur ce afacere "bună" au făcut).
Fals grosolan al mărcii de 27 parale, vândut cu 74 dolari după 3 biduri.
Fals al mărcii de 54 parale (vândut cu aceeaşi sumă, după acelaşi număr de biduri).
Fals al mărcii de 108 parale, la fel de grosolan şi - culmea - vândut cu aceeaşi sumă (realizată însă după numai 2 biduri).
Este absolut ridicol să spânzuri atâţia bani pe o copie fără absolut nicio valoare. Mă rog, până la urmă gusturile nu se discută.
O altă "minune" (care văd că a apărut în mod repetat de la începutul anului - am semnalat cunoscuţilor pe Facebook celelalte situaţii) este oferirea spre vânzare pe eBay a unor poze decupate din ceva tipărituri.
Cele două "litografiate" se pot distinge relativ uşor ca reproduceri, deoarece este vizibil rastrul reproducerii în offset. Ele au fost oferite pentru 50 dolari drept eseuri (sic!) de către un ID înregistrat în Israel, 2007amnon. Din fericire, ele au rămas nevândute.
Fals grosolan al mărcii de 27 parale, vândut cu 74 dolari după 3 biduri.
Fals al mărcii de 54 parale (vândut cu aceeaşi sumă, după acelaşi număr de biduri).
Fals al mărcii de 108 parale, la fel de grosolan şi - culmea - vândut cu aceeaşi sumă (realizată însă după numai 2 biduri).
Este absolut ridicol să spânzuri atâţia bani pe o copie fără absolut nicio valoare. Mă rog, până la urmă gusturile nu se discută.
O altă "minune" (care văd că a apărut în mod repetat de la începutul anului - am semnalat cunoscuţilor pe Facebook celelalte situaţii) este oferirea spre vânzare pe eBay a unor poze decupate din ceva tipărituri.
Cele două "litografiate" se pot distinge relativ uşor ca reproduceri, deoarece este vizibil rastrul reproducerii în offset. Ele au fost oferite pentru 50 dolari drept eseuri (sic!) de către un ID înregistrat în Israel, 2007amnon. Din fericire, ele au rămas nevândute.
Etichete:
Fälschungen,
Falsuri,
Forgeries,
Licitaţii,
Semnalări
marți, 18 februarie 2014
Preţuri interesante pentru mărci moderne
Săptămâna trecută au fost vândute pe un portal online câteva loturi de mărci româneşti moderne, care au avut realizări interesante, în opinia mea.
Un lot a avut în componenţă o coală mică ceva mai rară şi mă aşteptam să obţină un preţ final ceva mai răsărit. Click pe imagini pentru mărire.
Pe blocurile de mai sus a fost o oarecare întrecere, înaintându-se 55 de biduri. Preţul final al lotului a ajuns la 261 dolari. Mă aşteptam, oarecum. Alte două loturi însă au avut preţuri finale la care nu m-aş fi gândit.
Această jumătate de coală a fost vândută cu 45 dolari, după 24 de biduri. Preţul mi se pare bun, încondiţiile în care marca respectivă (din 1965) este una comună, cu un tiraj de 3 milioane de exemplare şi cu o cotă în Michel de doar 1 euro. M-am gândit (după ce am văzut preţul final) că ar putea fi vreo greşeală sau vreun preţ manipulat (că se mai poartă, unii folosindu-se de "ridicători"). Dar la câteva zile, acelaşi vânzător a oferit şi cealaltă jumătate a colii.
Acest bloc a realizat un preţ final de 43 dolari (după 8 biduri).
Am senzaţia că dacă aceleaşi piese ar fi fost oferite de alt vânzător, preţurile finale ar fi fost mai mici.
Un lot a avut în componenţă o coală mică ceva mai rară şi mă aşteptam să obţină un preţ final ceva mai răsărit. Click pe imagini pentru mărire.
Pe blocurile de mai sus a fost o oarecare întrecere, înaintându-se 55 de biduri. Preţul final al lotului a ajuns la 261 dolari. Mă aşteptam, oarecum. Alte două loturi însă au avut preţuri finale la care nu m-aş fi gândit.
Această jumătate de coală a fost vândută cu 45 dolari, după 24 de biduri. Preţul mi se pare bun, încondiţiile în care marca respectivă (din 1965) este una comună, cu un tiraj de 3 milioane de exemplare şi cu o cotă în Michel de doar 1 euro. M-am gândit (după ce am văzut preţul final) că ar putea fi vreo greşeală sau vreun preţ manipulat (că se mai poartă, unii folosindu-se de "ridicători"). Dar la câteva zile, acelaşi vânzător a oferit şi cealaltă jumătate a colii.
Acest bloc a realizat un preţ final de 43 dolari (după 8 biduri).
Am senzaţia că dacă aceleaşi piese ar fi fost oferite de alt vânzător, preţurile finale ar fi fost mai mici.
vineri, 14 februarie 2014
Trei zile cu cântec
Nu întotdeauna lucrurile se petrec aşa cum vrem sau cum ni s-ar părea nouă că e mai bine.
Miercuri a trebuit să mă duc să-mi fac nişte investigaţii şi până la urmă am rămas să fac un tratament perfuzabil. Nu a fost cel mai fericit moment din viaţa mea, dar se întâmplă să n-ai loc de întors.
În orice lucru însă există şi o parte bună. Ca un făcut, mă gândisem să-mi încarc telefonul cu muzică, vreo câţiva gigabiţi de mp3-uri. Şi pentru că tot a trebuit să înţepenesc pe un pat, mi-am pus căştile la urechi şi i-am dat drumul muzicii să curgă. Cred că a fost, zilele acestea, cel mai bun medicament.
Până mă voi mai pune pe picioare, vă las câteva piese din cele care mi-au mers la suflet.
Miercuri a trebuit să mă duc să-mi fac nişte investigaţii şi până la urmă am rămas să fac un tratament perfuzabil. Nu a fost cel mai fericit moment din viaţa mea, dar se întâmplă să n-ai loc de întors.
În orice lucru însă există şi o parte bună. Ca un făcut, mă gândisem să-mi încarc telefonul cu muzică, vreo câţiva gigabiţi de mp3-uri. Şi pentru că tot a trebuit să înţepenesc pe un pat, mi-am pus căştile la urechi şi i-am dat drumul muzicii să curgă. Cred că a fost, zilele acestea, cel mai bun medicament.
Până mă voi mai pune pe picioare, vă las câteva piese din cele care mi-au mers la suflet.
luni, 10 februarie 2014
Care este data corectă din această ştampilă?
Îmi place să văd că există colecţionari care îşi pun întrebări şi caută soluţii la ele. Mai devreme am primit de la un colaborator o întrebare referitoare la data din ştampila de pe această piesă:
Este o scrisoare care este relativ comună (pentru mine), corespunzând celei mai întâlnite combinaţii din epoca respectivă pentru o scrisoare simplă internă. Scrisoarea a fost oferită pe eBay, mam văzut-o, dar n-am urmărit-o deoarece nu am considerat-o deosebită.
Ştampila însă poate părea una curioasă colecţionarilor cu mai puţină experienţă.
Am fost întrebat: "Care este data corectă, 24 sau 28 ianuarie? Şi în ce an este?"
Răspunsul corect: este 24 ianuarie, iar anul este 1882. Anul în acest tip de ştampilă este exprimat prin ultimele două cifre. Numai că la această ştampilă, cifra "2" din "82" este răsturnată (cifrele şi literele din dată erau mobile şi se puteau insera în poziţie eronată în ştemplul metalic).
Este o scrisoare care este relativ comună (pentru mine), corespunzând celei mai întâlnite combinaţii din epoca respectivă pentru o scrisoare simplă internă. Scrisoarea a fost oferită pe eBay, mam văzut-o, dar n-am urmărit-o deoarece nu am considerat-o deosebită.
Ştampila însă poate părea una curioasă colecţionarilor cu mai puţină experienţă.
Am fost întrebat: "Care este data corectă, 24 sau 28 ianuarie? Şi în ce an este?"
Răspunsul corect: este 24 ianuarie, iar anul este 1882. Anul în acest tip de ştampilă este exprimat prin ultimele două cifre. Numai că la această ştampilă, cifra "2" din "82" este răsturnată (cifrele şi literele din dată erau mobile şi se puteau insera în poziţie eronată în ştemplul metalic).
Tot despre "Recensământul" din 1956. Un mic exerciţiu de geometrie.
Scriind articolul precedent referitor la un exemplar din marca de 1,75 lei cu centrul răsturnat, mi-a străfulgerat prin minte o idee. Ceva de genul "stai aşa, că nu-i aşa!". Mai concret, este vorba despre inventarul făcut de unul dintre colegii noştri - prof. Sergiu Găbureac - la deplasările centrului răsturnat faţă de cadru, la această varietate.
Şi mi-am dat seama că nu acesta este criteriul corect de departajare a colii din care provine piesa respectivă, şi vă voi explica ce şi cum.
Având abilităţi de lucru cu programele de aşezare în pagină (layout, DTP) am recurs la realizarea unei machete simple care poate susţine demonstraţia.
1. Am creat un document cu formatul paginii A3 şi apoi am desenat o formă aproximativă a cadrului (de fapt o schiţă) cu dimensiunile aproximativ egale cu cele ale cadrului mărcii în cauză (28×24 mm), pe care l-am multiplicat la formatul colii emisiunii (de 100 de clişee, 10 rânduri a 10 coloane), având grijă să păstrez o distanţă între clişee de 3 mm. A ieşit ce se vede î nimaginea de mai jos (click pentru mărire).
Am repetat operaţia pe o pagină nouă, multiplicând o schemă a centrului la aceleaşi intervale şi a ieşit asta:
Pe o a treia pagină am luat schema cadrului şi schema centrului şi le-am suprapus, ieşind asta:
Am copiat ansamblul pe o a patra pagină, recurgând apoi la o mică şmecherie: am rotit ansamblul centrului faţă de poziţia verticală cu 0,5 grade (hexagesimale, să nu le încurcăm precum salvatorii profesionişti). Şi a ieşit asta:
Se vede în mod clar că majoritatea "centrelor" prezintă o anumită deplasare faţă de "cadre".
Concluzia: în munca de cercetare şi identificare a colilor din care provin exmeplarele cu centrul răsturnat trebuie ţinut seama de două elemente:
- deplasarea centrului faţă de cadru;
- potenţiala rotire a axei centrului faţă de axa cadrului.
Aşadar, săpaţi stimaţi colegi! Mai avem de muncă!
Cele patru schiţe se pot regăsi şi într-un fişier PDF, care se poate descărca de aici.
Şi mi-am dat seama că nu acesta este criteriul corect de departajare a colii din care provine piesa respectivă, şi vă voi explica ce şi cum.
Având abilităţi de lucru cu programele de aşezare în pagină (layout, DTP) am recurs la realizarea unei machete simple care poate susţine demonstraţia.
1. Am creat un document cu formatul paginii A3 şi apoi am desenat o formă aproximativă a cadrului (de fapt o schiţă) cu dimensiunile aproximativ egale cu cele ale cadrului mărcii în cauză (28×24 mm), pe care l-am multiplicat la formatul colii emisiunii (de 100 de clişee, 10 rânduri a 10 coloane), având grijă să păstrez o distanţă între clişee de 3 mm. A ieşit ce se vede î nimaginea de mai jos (click pentru mărire).
Am repetat operaţia pe o pagină nouă, multiplicând o schemă a centrului la aceleaşi intervale şi a ieşit asta:
Pe o a treia pagină am luat schema cadrului şi schema centrului şi le-am suprapus, ieşind asta:
Am copiat ansamblul pe o a patra pagină, recurgând apoi la o mică şmecherie: am rotit ansamblul centrului faţă de poziţia verticală cu 0,5 grade (hexagesimale, să nu le încurcăm precum salvatorii profesionişti). Şi a ieşit asta:
Se vede în mod clar că majoritatea "centrelor" prezintă o anumită deplasare faţă de "cadre".
Concluzia: în munca de cercetare şi identificare a colilor din care provin exmeplarele cu centrul răsturnat trebuie ţinut seama de două elemente:
- deplasarea centrului faţă de cadru;
- potenţiala rotire a axei centrului faţă de axa cadrului.
Aşadar, săpaţi stimaţi colegi! Mai avem de muncă!
Cele patru schiţe se pot regăsi şi într-un fişier PDF, care se poate descărca de aici.
A mai fost vândut un "recensământ" cu centrul răsturnat
Marca (de un unicat neuzat fiind vorba) a fost oferită pe eBay săptămâna trecută de către un negustor de mărci poştale.
Marca a adunat28 de biduri, fiind în final vândută la preţul de 355dolari.
În prezent mai sunt disponibile pe eBay (în sistem BuyItNow) cel puţin un unicat neuzat şi un bloc de patru, tot neuzat, dar la preţuri mai ridicate, aşteptând de câteva luni să fie vândute. Şi uite aşa se reglează preţul pe piaţă. Unii rulează banii şi mărcile, alţii stau şi se uită.
Marca a adunat28 de biduri, fiind în final vândută la preţul de 355dolari.
În prezent mai sunt disponibile pe eBay (în sistem BuyItNow) cel puţin un unicat neuzat şi un bloc de patru, tot neuzat, dar la preţuri mai ridicate, aşteptând de câteva luni să fie vândute. Şi uite aşa se reglează preţul pe piaţă. Unii rulează banii şi mărcile, alţii stau şi se uită.
Etichete:
Comerţ filatelic,
Licitaţii,
Opinii,
Semnalări
Am primit de la cititori
În urma ultimului episod al serialului "Despre metodica studiului" am primit mai multe mesaje pe mail de la cititori. Doresc să le mulţumesc tuturor pentru implicare şi pentru sugestiile pe care mi le-au trimis.
M-am oprit asupra mesajului pe care mi l-a trimis dl. Alexandru Munteanu din Germania. Domnia sa mi-a sugerat structura unuia dintre volumele pe care şi l-ar fi dorit să-l ţină în mână (şi pe care, mărturisesc, şi mie mi-ar fi plăcut să-l am în egală măsură). Cu unele corescturi care ţin de diacritice, redau mesajul primit.
"Nu sunt în postura să fac sugestii, dar vă scriu cum mi-aş dori să am în mâini o carte (monografie, catalog specializat - numele e mai puţin important) care să trateze această perioadă în mod unitar ca un capitol sau un volum într-o lucrare mai amplă.
Această perioadă a României, cuprinsă într-un tinp aşa de scurt (perioada de domnie a regelui Ferdinand) mie mi se pare a fi ceea mai complexă şi bogată în evenimente istorice şi, respectiv, la fel şi în istoria sa poştală.
1.Perioada de neutralitate:
1.1. - emisiuni de m.p. şi cărţi poştale, m.p de ajutor, m.p."taxa de plată", etc.;
1.2. - istoria poştală; tarife,circulaţii, cenzură etc.
2. Perioada de razboi:
2.1. - campania în Transilvania (cu toata istoria ei poştală);
2.2. - Retragerrea în Moldova;
2.3. - Emisiuni de m.p. şi cărţi poştale;
2.4. - istoria poştală, organizarea poştei, circulaţii, cenzură... etc.;
2.5. - Poştele în teritoriile Romaniei ocupate de armatele străine;
2.5.1. - Poşta de ocup. germană (organizare, emisiuni de m.p. cenzura etc.;
2.5.2. - Poşta de ocup. austriacă (cu totul, ca şi la poşta germană);
2.5.3. - Poşta de ocup. bulgară (cu totul, ca la 2.5.2);
2.5.4. - Poşta de ocupaţie turcă (idem ca la 2.5.1.);
2.5.5. - poşta de ocup. ungară (idem ca la 2.5.1.);
3. Poşta în perioada de reîntregire a teritorului Romaniei:
3.1. - Poşta în Basarabia (cuprinzind totul: organizare, circulaţii, cenzura etc.).
3.2. - Poşta în Bucovina (cu totul, ca la 3.1.);
3.3. - Poşta de tranziţie în Ardeal (organizare, folosirea m.p., a c. poştale şi a altor formulare maghiare, m.p. provizorii "Cluj", "Oradea", cenzura etc.;
3.4. Poşta în Banat (ca şi la 3.3.);
3.5. Poşta română în teritoriile vremelnic ocupate de armata română;
3.5.1. - Poşta oc. rom. în Pocuţia (cu totul: organizare... etc.);
3.5.2. - Poşta de ocupaţie în Ungaria (cu totul, idem 3.5.1.);
4. Poşta română pe teritoriul României reîntregite:
4.1. - organizare;
4.2. - Emisii de mărci poştale, incluciv "Taxa de plata" etc., cărţi poştale, mandare etc.;
4.3. - Tarife şi circulaţii etc., etc.
Desigur, cartea pe care mi-o doresc ar trebui să conţină un capitol separat (5), care să facă o catalogare a mărcilor poştale şi a efectelor emise în această perioadă, cu date de emisiune si de scoatere din circulatie, hârtie, dantelare, erori, varietăţi etc.".
Partea de istorie poştală este deosebit de ispititoare, în această structură, dar pentru ca o asemenea lucrare să prindă contur ar trebui preluate (ori copiate) numeroase studii care au fost publicate deja în literatură, atât în ţară, cât şi în străinătate. Mie mi-ar plăcea aşa ceva, dar există unele limitări impuse de protecţia drepturilor de autor şi nu pot fi copiate (ori rescrise) anumite studii.
Ceea ce am însă de gând să fac (şi asta este contribuţia personală) este să rescriu catalogarea specializată a emisiunilor de mărci din perioada în discuţie, deoarece nivelul de studiu actual este cu mult superior celui atins în lucrările publicate deja.
Desigur, idei şi propuneri mai pot fi şi mulţumesc anticipat pentru acestea, aşa cum îi mulţumesc foarte mult şi dlui Munteanu.
Problema este să găsim şi cel mai potrivit colectiv de autori şi consultanţi pentru astfel de lucrare.
M-am oprit asupra mesajului pe care mi l-a trimis dl. Alexandru Munteanu din Germania. Domnia sa mi-a sugerat structura unuia dintre volumele pe care şi l-ar fi dorit să-l ţină în mână (şi pe care, mărturisesc, şi mie mi-ar fi plăcut să-l am în egală măsură). Cu unele corescturi care ţin de diacritice, redau mesajul primit.
"Nu sunt în postura să fac sugestii, dar vă scriu cum mi-aş dori să am în mâini o carte (monografie, catalog specializat - numele e mai puţin important) care să trateze această perioadă în mod unitar ca un capitol sau un volum într-o lucrare mai amplă.
Această perioadă a României, cuprinsă într-un tinp aşa de scurt (perioada de domnie a regelui Ferdinand) mie mi se pare a fi ceea mai complexă şi bogată în evenimente istorice şi, respectiv, la fel şi în istoria sa poştală.
1.Perioada de neutralitate:
1.1. - emisiuni de m.p. şi cărţi poştale, m.p de ajutor, m.p."taxa de plată", etc.;
1.2. - istoria poştală; tarife,circulaţii, cenzură etc.
2. Perioada de razboi:
2.1. - campania în Transilvania (cu toata istoria ei poştală);
2.2. - Retragerrea în Moldova;
2.3. - Emisiuni de m.p. şi cărţi poştale;
2.4. - istoria poştală, organizarea poştei, circulaţii, cenzură... etc.;
2.5. - Poştele în teritoriile Romaniei ocupate de armatele străine;
2.5.1. - Poşta de ocup. germană (organizare, emisiuni de m.p. cenzura etc.;
2.5.2. - Poşta de ocup. austriacă (cu totul, ca şi la poşta germană);
2.5.3. - Poşta de ocup. bulgară (cu totul, ca la 2.5.2);
2.5.4. - Poşta de ocupaţie turcă (idem ca la 2.5.1.);
2.5.5. - poşta de ocup. ungară (idem ca la 2.5.1.);
3. Poşta în perioada de reîntregire a teritorului Romaniei:
3.1. - Poşta în Basarabia (cuprinzind totul: organizare, circulaţii, cenzura etc.).
3.2. - Poşta în Bucovina (cu totul, ca la 3.1.);
3.3. - Poşta de tranziţie în Ardeal (organizare, folosirea m.p., a c. poştale şi a altor formulare maghiare, m.p. provizorii "Cluj", "Oradea", cenzura etc.;
3.4. Poşta în Banat (ca şi la 3.3.);
3.5. Poşta română în teritoriile vremelnic ocupate de armata română;
3.5.1. - Poşta oc. rom. în Pocuţia (cu totul: organizare... etc.);
3.5.2. - Poşta de ocupaţie în Ungaria (cu totul, idem 3.5.1.);
4. Poşta română pe teritoriul României reîntregite:
4.1. - organizare;
4.2. - Emisii de mărci poştale, incluciv "Taxa de plata" etc., cărţi poştale, mandare etc.;
4.3. - Tarife şi circulaţii etc., etc.
Desigur, cartea pe care mi-o doresc ar trebui să conţină un capitol separat (5), care să facă o catalogare a mărcilor poştale şi a efectelor emise în această perioadă, cu date de emisiune si de scoatere din circulatie, hârtie, dantelare, erori, varietăţi etc.".
Partea de istorie poştală este deosebit de ispititoare, în această structură, dar pentru ca o asemenea lucrare să prindă contur ar trebui preluate (ori copiate) numeroase studii care au fost publicate deja în literatură, atât în ţară, cât şi în străinătate. Mie mi-ar plăcea aşa ceva, dar există unele limitări impuse de protecţia drepturilor de autor şi nu pot fi copiate (ori rescrise) anumite studii.
Ceea ce am însă de gând să fac (şi asta este contribuţia personală) este să rescriu catalogarea specializată a emisiunilor de mărci din perioada în discuţie, deoarece nivelul de studiu actual este cu mult superior celui atins în lucrările publicate deja.
Desigur, idei şi propuneri mai pot fi şi mulţumesc anticipat pentru acestea, aşa cum îi mulţumesc foarte mult şi dlui Munteanu.
Problema este să găsim şi cel mai potrivit colectiv de autori şi consultanţi pentru astfel de lucrare.
Etichete:
Întrebări şi răspunsuri,
Literatură,
Metodologie,
Opinii
sâmbătă, 8 februarie 2014
Despre evaluatori
M-am pomenit acum câteva zile cu un mail de la un domn pe care nu am avut plăcerea să-l cunosc, dar care mi-a trimis o serie de întrebări după ce a văzut tematica blogului.
Mai pe scurt, era vorba despre evaluatorii autorizaţi, al căror tablou oficial a fost publicat în Monitorul Oficial cam cu o săptămână în urmă.
Întrebare: sunt aceşti evaluatori autorizaţi să procedeze la evaluarea unei colecţii filatelice?
Răspuns: UN NU HOTĂRÂT!
Aceşti experţi nu au nimic în comun cu calitatea de expert filatelic, singura calitate care ar da dreptul efectuării unor evalări autorizate. Aceasta este în teorie, deoarece în practică experţii filatelici lipsesc cu desăvârşire, Ministerul Culturii şi instituţiile subordonate nefiind interesate în atestarea unor astfel de experţi (ca opinie personală, cred că prin actuala legislaţie chiar se încearcă să se obstrucţioneze accesul adevăraţilor cunoscători la atestare, neexistând cerinţe specifice acestui domeniu, ci doar unele "importate" din alte domenii care nu prea au de-a face cu filatelia).
Dacă vreunul dintre membrii corpului evaluatorilor autorizaţi ar fi, în acelaşi timp, şi expert filatelic, atunci treaba ar sta altfel. Aceşti profesionişti însă nu au treabă cu evaluarea colecţiilor filatelice (sau a pieselor individuale), ci cu evaluarea societăţilor comerciale şi/sau a ONG-urilor pe elemente de bilanţ, de active şi pasive, stocuri şi/sau imobilizări de toate tipurile.
Singura situaţie în care un astfel de evaluator ar avea tangenţă cu timbrele ar fi atunci când o anumită persoană juridică ar dispune, în cadrul disponibilului aflat în casierie, de timbre destinate pentru francarea corespondenţei.
Aşadar, nu pot decât să avertizez orice persoană care ar avea ideea de a face pe evaluatorul de timbre că poate cădea într-o poziţie deloc confortabilă, aceea de a exercita fără drept o meserie, şi care se poate lăsa cu repercursiuni conform legilor în vigoare.
Eu unul nu am intenţia de a solicita nicio certificare şi nici nu efectuez evaluări.
Mai pe scurt, era vorba despre evaluatorii autorizaţi, al căror tablou oficial a fost publicat în Monitorul Oficial cam cu o săptămână în urmă.
Întrebare: sunt aceşti evaluatori autorizaţi să procedeze la evaluarea unei colecţii filatelice?
Răspuns: UN NU HOTĂRÂT!
Aceşti experţi nu au nimic în comun cu calitatea de expert filatelic, singura calitate care ar da dreptul efectuării unor evalări autorizate. Aceasta este în teorie, deoarece în practică experţii filatelici lipsesc cu desăvârşire, Ministerul Culturii şi instituţiile subordonate nefiind interesate în atestarea unor astfel de experţi (ca opinie personală, cred că prin actuala legislaţie chiar se încearcă să se obstrucţioneze accesul adevăraţilor cunoscători la atestare, neexistând cerinţe specifice acestui domeniu, ci doar unele "importate" din alte domenii care nu prea au de-a face cu filatelia).
Dacă vreunul dintre membrii corpului evaluatorilor autorizaţi ar fi, în acelaşi timp, şi expert filatelic, atunci treaba ar sta altfel. Aceşti profesionişti însă nu au treabă cu evaluarea colecţiilor filatelice (sau a pieselor individuale), ci cu evaluarea societăţilor comerciale şi/sau a ONG-urilor pe elemente de bilanţ, de active şi pasive, stocuri şi/sau imobilizări de toate tipurile.
Singura situaţie în care un astfel de evaluator ar avea tangenţă cu timbrele ar fi atunci când o anumită persoană juridică ar dispune, în cadrul disponibilului aflat în casierie, de timbre destinate pentru francarea corespondenţei.
Aşadar, nu pot decât să avertizez orice persoană care ar avea ideea de a face pe evaluatorul de timbre că poate cădea într-o poziţie deloc confortabilă, aceea de a exercita fără drept o meserie, şi care se poate lăsa cu repercursiuni conform legilor în vigoare.
Eu unul nu am intenţia de a solicita nicio certificare şi nici nu efectuez evaluări.
joi, 6 februarie 2014
De ce e frumoasă filatelia: ea a construit întotdeauna punţi între oameni
Pe cei de la casa de licitaţii Sandafayre i-am criticat de mai multe ori din cauză că au loturi prea scumpe, iar printre originale se mai strecoară (la piesele româneşti) şi falsuri sau catalogări eronate.
Totuşi, uneori am avut prilejul să văd şi piese interesante. Cum este, de pildă, plicul din imaginile de mai jos.
Este vorba de un plic expediat recomandat în august 1933 din Arad tocmai la Bombay, situat la acea dată în India Britanică. Plicul este frumos o dată pentru destinaţie şi parcurs (el a fost expediat via Egipt printr-o ambulanţă fluvială maritimă românească), şi o dată pentru eticheta lipită pe spatele plicului, care identifică expeditorul fără putinţa de a greşi.
E clar că avem de-a face cu un pasionat colecţionar al epocii.
Şi uite, de aceea e frumoasă filatelia.
Totuşi, uneori am avut prilejul să văd şi piese interesante. Cum este, de pildă, plicul din imaginile de mai jos.
Este vorba de un plic expediat recomandat în august 1933 din Arad tocmai la Bombay, situat la acea dată în India Britanică. Plicul este frumos o dată pentru destinaţie şi parcurs (el a fost expediat via Egipt printr-o ambulanţă fluvială maritimă românească), şi o dată pentru eticheta lipită pe spatele plicului, care identifică expeditorul fără putinţa de a greşi.
E clar că avem de-a face cu un pasionat colecţionar al epocii.
Şi uite, de aceea e frumoasă filatelia.
Etichete:
Istoria filateliei,
Istorie poştală,
Ştampilografie
Despre părerile împărţite
Îmi povestea cu câteva zile în urmă un cunoscut cât de nemaipomenit şi aprofundat este catalogul nostru din 1974 la prima parte (şi în special la mărcile clasice) şi cât de slab este el la perioada mai târzie. L-am întrebat, după ce mi-a spus părerea lui, dacă este sigur. Mi-a confirmat, iar eu i-am spus că părerile s-ar putea să fie împărţite.
Eu am impresia că perioada mărcilor litografiate are încă destule lucruri de povestit pentru un cercetător pasionat şi abil. Priviţi mărcile de mai jos cu puţin mai multă atenţie.
Nu vreau să se supere nimeni, dar încă sunt destule elemente de studiu rămase neacoperite. Problema nu asta ar fi, problema este că nu mai face nimeni studiu astăzi!
Există încă varietăţi de hârtie necatalogate în mod corespunzător. Compoziţia unor planşe este încă incertă. Utilizarea unor mărci la anumite birouri ar putea fi problematică. Nu există încă o catalogare judicioasă a retuşurilor. Să continui? O pot face.
Consider însă că cel mai bun lucru este să adoptăm o poziţie realistă şi să punem osul la treabă, pe româneşte.
Eu am impresia că perioada mărcilor litografiate are încă destule lucruri de povestit pentru un cercetător pasionat şi abil. Priviţi mărcile de mai jos cu puţin mai multă atenţie.
Nu vreau să se supere nimeni, dar încă sunt destule elemente de studiu rămase neacoperite. Problema nu asta ar fi, problema este că nu mai face nimeni studiu astăzi!
Există încă varietăţi de hârtie necatalogate în mod corespunzător. Compoziţia unor planşe este încă incertă. Utilizarea unor mărci la anumite birouri ar putea fi problematică. Nu există încă o catalogare judicioasă a retuşurilor. Să continui? O pot face.
Consider însă că cel mai bun lucru este să adoptăm o poziţie realistă şi să punem osul la treabă, pe româneşte.
miercuri, 5 februarie 2014
Miercurea cu moţ (21)
N-am uitat, astăzi este ziua dedicată iubitorilor de pufoşenii. Aşa că vă mai arăt două cărţi poştale ilustrate. Mângâiaţi-le (cu privirea) şi gândiţi-vă că au şi ele un sufleţel.
Etichete:
Cartofilie,
Diverse,
Magazin,
Miercurea cu moţ
Ştampile utilizate în campania din Bulgaria, 1913
Anul trecut în vară s-au împlinit 100 de ani de la campania efectuată de armata română la sud de Dunăre, în Bulgaria, în cadrul celui de-al doilea Război Balcanic. Evenimentul a fost marcat printr-un studiu publicat pe şase pagini în ultimul număr al revistei Philatelica.ro (vezi paginile 4-9).
Fără să cunosc sumarul numărului, în 17 ianuarie am prezentat o piesă circulată în Bulgaria, taxată cu porto. O piesă similară a fost prezenată şi în cadrul articolului menţionat.
Mi-am adus ulterior aminte că mai aveam pe undeva, prin nişte clasoare, unele piese purtând ştampile militare din campanie din 1913 şi m-am gândit să le prezint, ca inventar.
Toate cele trei blocuri poartă ştampila SERV. TELEGR. POST. MILITAR / CORP IV / ARMATA Z. O.
Ştampila este aplicată cu tuş violet, probabil cu scopul de a se da naştere unor suveniruri (adică de complezenţă, mai pe înţelesul tuturor).
Fără să cunosc sumarul numărului, în 17 ianuarie am prezentat o piesă circulată în Bulgaria, taxată cu porto. O piesă similară a fost prezenată şi în cadrul articolului menţionat.
Mi-am adus ulterior aminte că mai aveam pe undeva, prin nişte clasoare, unele piese purtând ştampile militare din campanie din 1913 şi m-am gândit să le prezint, ca inventar.
Toate cele trei blocuri poartă ştampila SERV. TELEGR. POST. MILITAR / CORP IV / ARMATA Z. O.
Ştampila este aplicată cu tuş violet, probabil cu scopul de a se da naştere unor suveniruri (adică de complezenţă, mai pe înţelesul tuturor).
De-ale periodicelor
Pentru ziare şi perioadice, la sfârşitul secolului al XIX-lea tariful era fixat la 1½, la prim atreaptă de greutate. Atunci când greutatea publicaţiei trecea de limita primei trepte, tariful creştea. Au fost însă situaţii în care oficiul de expediţie a constatat existenţa unei francaturi insuficiente, marcând trimiterea cu ştampila "T" în cerc, dar oficiul de destinaţie nu a aplicat sancţiunea, prin mărci taxa de plată.
Acesta este un exemplu pentru situaţia descrisă mai sus.
Aici este un detaliu al piesei ilustrate mai sus.
Un exemplu interesant este cel de mai sus, datat cu zece ani mai târziu, când tariful scăzuse de la 1½ bani la 1 ban. Acest număr al revistei "Cultura română" a fost mai greu, încadrându-se în a doua treaptă de greutate.. De aceea, ea a fost francată cu două mărci de 1 ban.
Acest bloc a fost probabil utilizat pentru francarea unui pachet mai greu de ziare sau imprimate. Partea interesantă este că mărcile blocului poartă toate cunoscutul "perfin" aparţinând ziarului "Universul".
Partea frumoasă este că o marcă din bloc are una din erorile cunoscute ale acestei valori.
Piesele prezentate fac parte din colecţia personală.
Acesta este un exemplu pentru situaţia descrisă mai sus.
Aici este un detaliu al piesei ilustrate mai sus.
Un exemplu interesant este cel de mai sus, datat cu zece ani mai târziu, când tariful scăzuse de la 1½ bani la 1 ban. Acest număr al revistei "Cultura română" a fost mai greu, încadrându-se în a doua treaptă de greutate.. De aceea, ea a fost francată cu două mărci de 1 ban.
Acest bloc a fost probabil utilizat pentru francarea unui pachet mai greu de ziare sau imprimate. Partea interesantă este că mărcile blocului poartă toate cunoscutul "perfin" aparţinând ziarului "Universul".
Partea frumoasă este că o marcă din bloc are una din erorile cunoscute ale acestei valori.
Piesele prezentate fac parte din colecţia personală.
marți, 4 februarie 2014
"I am no expert, I do not know if the stamps are genuine or forgeries, buy your own risk"
Şi cu asta "s-a scos". Este ceea ce a postat în explicaţii loturilor un vânzător pe un portal de licitaţii online. Într-adevăr nu este expert, dar este totuşi departe de ceea ce se cheamă un novice.
Şi ca să vedeţi cum viaţa este o curvă (sensibilii să mă scutească), cei care vânează chilipiruri au mai dat odată cu mucii pe pereţi (click pe imagini pentru mărire).
Cele trei mărci "favoriţi" din 1866 (sau 1867, nu contează). Foarte frumoase, cu margini echilibrate şi aspect curat. Dar foarte... false, în opinia mea. Pentru ele s-au "luptat" 5 concurenţi, care au înaintat 9 biduri. Preţ final: 41 dolari.
Cei trei "favoriţi" din 1868, plus cel de 3 bani din 1870, oferiţi de acelaşi vânzător. Tot falsuri în opinia mea. S-au înfruntat 4 concurenţi care au înaintat 18 biduri, preţul final ajungând la 98 dolari.
"Bărbile" din 1871-1872. Şase piese la fel de false, ca şi cele dinainte. 7 concurenţi au înaintat 22 de biduri, piesele ajungând la un preţ final de 132 dolari.
"Bărbile" dantelate din 1872, aşişderea ca mai sus. 5 concurenţi au făcut ca preţul final să ajungă la 71 dolari, după 16 biduri.
Aşadar, pentru 16 piese (toate false în opinia mea) preţul final (fără cheltuieli de expediere şi alte taxe) a ajuns la 342 dolari, adică vreo 21 dolari şi o leacă. Halal afacere!
Şi pentru că viaţa e o curvă, în acest timp se puteau achiziţiona de pe acelaşi portal de licitaţii şi piese frumoase, poate cu ceva mai puţini bănuţi. De pildă:
Această marcă locală, zemstvă de 3 kopeici de la Soroca, cu o frumoasă eroare la textul "POCITÎ" din dreapta, oferită la 80 dolari şi nevândută.
Sau aceeaşi marcă de 3 kopeici de la Soroca, prezentând o deplasare destul de mare a culorii galben, oferită la 29 dolari şi rămasă tot nevândută.
Sau această scrisoare francată cu o marcă de 30 parale Principatele Unite, vândută cu vreo 88 dolari după numai 2 biduri.
Şi ca să vedeţi cum viaţa este o curvă (sensibilii să mă scutească), cei care vânează chilipiruri au mai dat odată cu mucii pe pereţi (click pe imagini pentru mărire).
Cele trei mărci "favoriţi" din 1866 (sau 1867, nu contează). Foarte frumoase, cu margini echilibrate şi aspect curat. Dar foarte... false, în opinia mea. Pentru ele s-au "luptat" 5 concurenţi, care au înaintat 9 biduri. Preţ final: 41 dolari.
Cei trei "favoriţi" din 1868, plus cel de 3 bani din 1870, oferiţi de acelaşi vânzător. Tot falsuri în opinia mea. S-au înfruntat 4 concurenţi care au înaintat 18 biduri, preţul final ajungând la 98 dolari.
"Bărbile" din 1871-1872. Şase piese la fel de false, ca şi cele dinainte. 7 concurenţi au înaintat 22 de biduri, piesele ajungând la un preţ final de 132 dolari.
"Bărbile" dantelate din 1872, aşişderea ca mai sus. 5 concurenţi au făcut ca preţul final să ajungă la 71 dolari, după 16 biduri.
Aşadar, pentru 16 piese (toate false în opinia mea) preţul final (fără cheltuieli de expediere şi alte taxe) a ajuns la 342 dolari, adică vreo 21 dolari şi o leacă. Halal afacere!
Şi pentru că viaţa e o curvă, în acest timp se puteau achiziţiona de pe acelaşi portal de licitaţii şi piese frumoase, poate cu ceva mai puţini bănuţi. De pildă:
Această marcă locală, zemstvă de 3 kopeici de la Soroca, cu o frumoasă eroare la textul "POCITÎ" din dreapta, oferită la 80 dolari şi nevândută.
Sau aceeaşi marcă de 3 kopeici de la Soroca, prezentând o deplasare destul de mare a culorii galben, oferită la 29 dolari şi rămasă tot nevândută.
Etichete:
Fälschungen,
Falsuri,
Forgeries,
Licitaţii,
Opinii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)