Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Au fost la Köhler, săptămâna trecută

Licitaţiile cu numerele 350 şi 351 ale casei germane Heinrich Köhler, începute pe 26 septembrie a.c., au prilejuit prezentarea unor piese clasice româneşti foarte frumoase, provenind dintr-o colecţie care a stat ascunsă privirilor amatorilor pentru o perioadă ceva mai lungă de timp.

Nu voi mai face alte consideraţii (deşi ar mai fi câte ceva de spus) şi voi trece la prezentarea unei selecţii de piese.

Din a doua emisiune Cap de bour, cea mai frumoasă piesă a fost un bloc de patru mărci de 40 parale pe hârtie albă, conţinând două perechi tête-bêche. Lucrul frumos la această piesă este tiparul deosebit de clar, care lasă să se vadă ultimul stadiu al clişeului, cu semnele de uzură caracteristice: mica deformare a cadrului superior, deasupra literei R (P) din PAR; spărtura piciorului şi buclei literei P (R) din PAR de jos; deformarea caracteristică a cadrului inferior, în dreapta. Cu ani în urmă, unii autori au încercat să acrediteze ideea că acest "tip II" (astfel denumit de Kiriac Dragomir, dar impropriu în opinia mea) nu ar fi circulat (aflându-se într-o situaţie oarecum similară cu marca de 5 parale cu cadrul spart). Există însă destule exemplare circulate, care contrazic ipoteza.

Tot din emisiunea a doua a fost oferită şi o pereche orizontală, obliterată, de 80 parale pe hârtie albă. După aspectul mai îngrijit al tiparului, mărcile provin dintr-un tiraj destul de timpuriu, care arată însă spărtura cadrului deasupra celui de-al doilea R din SCRISOREI.

O piesă de mare efect (dar nu prea rară) este coala completă de 32 de bucăţi de 30 parale Principatele Unite din 1862. Pe rândul inferior se disting două mărci care sunt parţial suprapuse, prin aplicarea defectuoasă a tiparului. După intensitatea cernelii, este evident faptul că imprimarea a fost făcută prima dată pentru rândurile centrale, apoi şi pentru cele exterioare (click pentru mărire).

O piesă foarte frumoasă şi foarte rară în acelaşi timp este fragmentul purtând un ştraif de trei mărci şi un unicat de 5 parale Cuza, 1865 (click pe imagine pentru mărire). Fragmentul este însoţit de un certificat semnat de Heimbüchler.

O altă piesă foarte frumoasă este scrisoarea expediată în 1866 din Iaţi la Galaţi (click pe imagini pentru mărire). Ea a fost iniţial francată cu patru exemplare de 5 parale "favorit" pe hârtoe groasă, un ştraif de trei şi un unicat. Din păcate, un posesor anterior al scrisorii a deteriorat-o ireversibil, decupând unicatul (aflat în colţul drept inferior, se mai vede urma ştampilei). Marca de 5 parale pe hârtie groasă este extrem de rară pe scrisoare.

O altă piesă foarte frumoasă şi rară în acelaşi timp este imprimatul intern, francat cu un unicat de 3 bani "favorit" din 1870, expediat din Bucureşti la Călăraşi (click pentru mărire). Piesa a făcut parte din colecţia celebrului Ion Odor.

Închei recenzia cu această superbă scrisoare cu francatură bicoloră multiplă (45 bani), expediată în demebrie 1871 din Galaţi la Londra. Această francatură este una rară. În opinia mea, scrisoarea este cea mai frumoasă piesă din toate piesele clasice româneşti oferite la această licitaţie.

Dacă vă interesează preţurile de strigare pentru fiecare piesă, ţineţi mouse-ul pe imagini şi citiţi textul din bara de stare a browserului (sau descărcaţi imaginile).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu