Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

joi, 12 iulie 2018

Căişorii, perechi nedantelate la mijloc

În urmă cu câţiva ani pe portalul eBay au fost oferite două astfel de perechi de către un negustor din Belgia, dacă mai ţin bine minte. Astăzi, răsfoind ultimele oferte de pe acelaşi portal de licitaţii am mai dat peste o astfel de pereche. Click pentru mărire:


Pentru neiniţiaţi, perechea poate părea o piesă deosebit de atractivă, numai că avem de-a face cu un fals integral cât se poate de "veritabil". Inclusiv ştampila BACAU este falsificată (ca fapt divers, aceeaşi ştampilă am identificat-o pe falsuri ale mărcii de 50 bani Taxa de plată verde, fără filigran).

Ce ar trebui să ştie amatorii de piese deosebite din emiisunea Căişorii este că mărcile dantelate ÎNTOTDEAUNA în pieptene şi datorită acestui detaliu tehnic apariţia unor pereche nedantelate la mijloc este imposibilă. În al doilea rând, atunci când apar dubii legate de dantelură, amatorii ar trebui să verifice cum apar colţurile pieselor, deoarece la falsuri ele sunt întotdeauna neregulate, specifice dantelurii în linie. În al treilea rând, se poate face o verificare sumară a dantelurii: cea originală are (la toate valorile) întotdeauna acelaşi număr de dinţi pe fiecare latură.

Mai jos (click pentru mărire) puteţi examina un fragment de coală din valoarea de 15 bani (care a fost oferit tot pe eBay):


Examinaţi cu atenţie dantelura, apoi comparaţi-o cu cea a piesei de mai jos (care este un fals integral, cu dantelură executată în linie, şi nu în piptene).


La blocul de falsuri de mai sus apare chiar o "dantelură oarbă" între cele două rânduri (şi care ar putea explica apariţia aşa-ziselor perechi verticale nedantelate la mijloc). Personal, bănuiesc că aceste perechi ar fi putut apărea chiar cu intenţia de a-i escroca pe necunoscători.

Acestea sunt perechile menţionate la începutul articolului. Se pare că ele au fost achiziţionate de pe eBay şi aduse în ţară, fiind apoi oferite din nou pe două portaluri de licitaţii ca erori de dantelură şi ca ceea ce sunt ele, adică falsuri integrale. Vorbim degeaba din păcate despre deontologie, responsabilitate şi, nu în ultimul rând, despre caracter.

sâmbătă, 7 iulie 2018

Eroare nesemnalată la Bucureşti I

Am eu "prostul" obicei să iau la verificat orice timbruleţ, să mă conving de validitatea informaţiilor pe care mi le adaug la baza de date pentru catalog. Şi datorită acestui lucru mereu mai descopăr câte ceva. De această dată, eroarea descoperită se află la marca de 5 bani Bucureşti I.


La această marcă abundă varietăţile minore, din cauza condiţiilor de imprimare care nu au urmărit respectarea unor standarde de calitate adecvate şi, poate, şi din cauza lipsei de experienţă a lucrătorilor de la Fabrica de Timbre (nu trebuie să uităm că această marcă face parte din prima emisiune imprimată aici). Există însă şi câteva erori majore, care merită să fie catalogate într-o lucrare specializată (sau măcar menţionate).

Eroarea descrisă s-ar încadra în această categorie. După cum se poate vedea, cadrul orizontal inferior prezintă în regiunea arătată de săgeţi o deformare care indică o deformare a clişeului. Un astfel de defect la clişeele emisiunii este greu de întâlnit (n-am mai văzut decât câteva mult mai neînsemnate).
Ca particularitate (probabil a tirajului şi cernelii, şi mai puţin probabil a clişeului), în fondul medalionului apare şi un lumen mare de culoare sub barba efigiei, atingând perlele de la ora 7.

Nu vă uitaţi la calitatea mărcii, orice exemplar din emisiunea Bucureşti I cu dantelură şi centrare perfecte este foarte rar.

vineri, 6 iulie 2018

O circulaţie timpurie

Timp de mai bine de 110 ani, în literatura românească nu s-au prezentat datele exacte de punere în circulaţie pentru uzualele româneşti utilizate înaintea Primului Război Mondial. Ba chiar nume mari ale filateliei mondiale (uneori contemporane cu mărcile în cauză) au publicat informaţii eronate*).


Informaţii eronate au mai prezentat şi alte publicaţii ale vremii**.

Povestea uzualelor Carol I Gravate este una lungă şi întortocheată, pornind de la modul de confecţionare a formelor de tipar, tipurile şi variantele eseurolor şi probelor, identificarea tirajelor şi până la catalogarea circulaţiilor. Dar despre aceste informaţii cred că vom mai avea ocazia să discutăm.

În primăvara acestui an am avut ocazia să descopăr o carte poştală simplă, francată cu un exemplar de 5 bani "gravat" şi expediată în străinătate. Click pe imagini pentru mărire.


Data din ştampila de zi coincide cu cea înscrisă de expeditor pe verso: 11 ianuarie 1908. Este o informaţie de luat în calcul la redactarea viitorului catalog al mărcilor poştale.
__________
*)  Georges Brunel, Les variétés des émissions de 1908-1910, în Le Bulletin philatélique 1912, pag. 50-55.
**) Le Collectionneur de Timbres-Poste, nr. 328 din 1 feb. 1908, pag. 44 menţionează că mărcile uzuale anunţate într-unanunţ anterior nu au fost puse încă în vânzare.

joi, 5 iulie 2018

Învăţatul pe propria piele te ajută întotdeauna

După 1990 am început să adun tot felul de trăznăi la care nici nu m-aş fi gândit mai înainte. Piaţa filatelică începuse să dea semne de deschidere, iar relaţiile dintre colecţionarii neaoşi şi cei de peste graniţă au început să se amplifice. Atunci a fost momentul în care am început să-mi pun în aplicare un proiect la care m-am gândit cu mult timp înainte de '89 (să pun în colecţie pe cât posibil tot ce are legătură cu poştele care au funcţionat pe teritoriul interbelic al României Mari) şi pe care l-am tot amânat din două cauze: lipsa relaţiilor cu filateliştii "de afară" (că pe la noi nu prea ştia nimeni nimic despre zemstve), respecitv lipsa banilor pentru achiziţii.
Cam atunci am început să pun în colecţie primele mărci ale zemstvelor din Basarabia. Mi se părea un domeniu cu totul exotic, mai ales că nu mai ştiam atunci pe nimeni să se ocupe de aşa ceva (iar în literatura filatelică de până în 1990 era interzis oricum orice material referitor la Basarabia).

Prin 1994 sau 1995 mi-a intrat în colecţie un lot frumuşel de piese cu ajutorul unui colecţionar din Ucraina, care mai venea prin Bucureşti şi "plasa" discret amatorilor tot felul de trăznăi, aşa-zise supratipare locale aplicate (cu imprimanta laser) pe mărcile uzuale ale defunctei URSS.
Abia prin 1998-1999, odată cu căpătarea accesului nelimitat la internet, am reuşit să compar (măcar ca imagini) piesele pe care le deţineam cu alte piese care erau oferite pe eBay. Cu mai multe mărci am stat în dubiu câţiva ani, pentru că nu eram capabil de unul singur să apreciez cât de originale erau achiziţiile mele. Până când, învăţând multe lucruri despre tehnica tiparului, mi-am dat seama că destule "frumuseţi" erau producţii ale ucrainenilor şi ruşilor, plasate inteligent pe piaţa românească.

După mult timp de la acele întâmplări (cam prin 2015) m-am apucat să constuiesc şi să umplu cu informaţii bazele de date pe care am de gând să le utilizez la redactarea catalogului mult visat (şi care, după cum mi-am propus, urmează să conţină şi un capitol referitor la mărcile zemstvelor din Basarabia).
Astă, mai devreme, în timp ce completam un tabel cu denumirile şi datele tehnice ale emisiunilor zemstvei din Orgheev, mi-am adus aminte de o păţanie petrecută în urmă cu mai bine de 20 de ani şi care a avut ca subiect descoperirea falsurilor de la emisiunea din 1880, achiziţionate cu ochii închişi şi multă încredere. Nu le mai am, pentru că le-am făcut bucăţi  de nervi atunci când mi-am dat seama de ţeapa luată. Nu ştiu de unde se inspirase cel care le-a executat, pentru că dantelura era făcută aşa cum apare orice dantelură de la mărcile ruseşti contemporane.
De fapt, la originale dantelura prezintă o particularitate aparte, care nu se mai întâlneşte la niciuna dintre emisiunile zemstvei din Orgheev: nu a fost făcută cu ace de perfor rotunde, ci cu ace cu formă dreptunghiulară.


Aşa arată o marcă originală obişnuită, cu un nivel de calitate satisfăcător.


Aici se vede mai bine care este forma "acelor".


Şi pe verso.

Mult mai târziu am reuşit să intru în posesia unor cataloage mai actualizate Iată ce scrie de exemplu într-o ediţie mai veche a catalogului realizat de Soloviev:


(Am scos cotele, pentru a nu fi acuzat de încălcarea anumitor drepturi). Vă invit să vă desfătaţi singuri cu suava limbă.

Cu ce mai doresc unii să-şi păcălească colegii

Unul dintre colaboratorii mei mai vechi îmi mai cere uneori părerea despre diferite mărci. De această dată m-a întrebat despre cele din fotografia de mai jos (click pentru mărire):


El era curios despre ştampila aplicată pe piesa din partea dreaptă, o ştampilă degetar TURNU-SEVERIN monocerc, cu data pe trei rânduri, spunându-mi că nu a mai văzut-o niciodată.
Nici nu avea cum să o vadă, pentru că atât marca, cât şi ştampila sunt false. O ştampilă monocerc cu data pe trei rânduri a apărut mult mai târziu, în 1871, când mărcile cu valoarea nominală în parale fuseseră scoase din circulaţie.

miercuri, 4 iulie 2018

O soluţie de război: supratipărirea

Una dintre practicile administraţiei poştale austriece demarate pe timpul Primului Război Mondial  (şi care a continuat şi în perioada interbelică) a fost acoperirea necesarului de întreguri poştale prin repunerea în circulaţie a unor stocuri vechi rămase neconsumate prin supratipărirea cu o nouă marcă fixă, noua amprentă având ori rolul de a o anula pe cea veche, ori pe cel de a modifica valoarea nominală a întregului poştal în cauză.
Practica supratipăririi a fost permisă însă şi pentru firmele private care aveau un volum de corespondenţă care să merite operaţiunea (şi care probabil că plăteau în visteria poştei o anumită taxă).

Click pe imagine pentru mărire.


Aceasta este o carte poştală cu răspuns plătit care a purtat iniţial marca fixă a emisiunii uzuale din 1883 şi care a fost "readusă la viaţă" în timpul războiului prin imprimarea unei mărci poştale fixe noi, din modelul aflat curent în circulaţie.

Motivul pentru care am ţinut să semnalez întregul poştal austriac este că teoretic el a avut putere de circulaţie şi în Bucovina. Nu cunosc să se fi semnalat un astfel de întreg poştal şi circulat.

A mai apărut o clasică obliterată cu OFICIUL POSTAL PRINCIAR

Luna trecută a fost oferit un lot de clasice româneşti pe un portal de licitaţii online. Cine a ştiut despre ce este vorba nu a pregetat să pluseze pentru a intra în posesia mărcilor, dintre care mai mult ca sigur una singură a fost de mare interes. Click pe imagine pentru mărire.


La o apreciere sumară, lotul nu s-ar fi vândut cu mai mult de 35-40 de euro, totuşi preţul final s-a ridicat la circa 460 de euro.

Despre ştampilele Oficiului poştal princiar am mai scris pe blog, aici şi aici. După ştiinţa mea, această piesă este singura marcă de 5 bani cunoscută şi semnalată cu ştampila menţionată (din cele 100 de exemplare distribuite oficiului pe 10 mai 1869). Data ştampilei de pe exemplarul de 5 bani este 14 mai 1869, adică la numai patru zile de la data aprovizionării oficiului cu această valoare.

marți, 3 iulie 2018

Semne marginale interesante la "Sateliţii artificiali" cu supratipar

Despre această emisiune (cu şi/sau fără supratipar) am mai scris pe blog. De această dată vreau să vă supun atenţiei un bloc care prezintă un set de semne marginale pe marginea de coală superioară pe care nu ţin minte să le mai fi văzut.


Emisiunea este caracterizată prin imprimări succesive pe hârtie cu mai multe tipuri de filigran, precum şi cu cilindri diferiţi (identificaţi prin seturi diferite de semne marginale sau benzi de culoare marginale).

Deşi emisiunea fără/cu supratipar oferă un câmp de studiu interesant, din nefericire nu există un studiu exhaustiv al acesteia.

Tot despre Expoziţia Generală, dar cu supratipar SE

Postarea aceasta  este (în afara semnalării) o ghicitoare.


La marca de 3 lei de pe rândul de jos, în faţa literei E a supratiparului apare o linie verticală, aparţinând cel mai probabil unui spaţiu tipografic utilizat la confecţionarea planşei supratiparului. Apariţia lui pare a da un răspuns unei întrebări mai vechi (pusă inclusiv de mine în articole publicate pe bloc) care se referă la acelaşi subiect.

Şi acum ghicitoarea, care are mai multe întrebări:

1. Ce spuneţi despre nuanţele diferite ale mărcilor de pe cele două rânduri?
2. Cum credeţi că s-a confecţionat planşa supratiparului: din litere independente, ori din seturi de litere "S   E"?

Puteţi face click pe imagine pentru mărire şi examinarea mai facilă a pieselor.

Update pentru Alex D


Cum se face imprimarea în tipar înalt (letterpress) ştiu, am prins vechile zeţării. Întrebarea se referea la altceva: dacă pentru cele două litere "S  E" s-a utilizat  o singură bucată de aliaj confecţionată în mod special pentru aceasta, ori s-au utilizat litere separate, aşa cum se vede la forma de imprimare din imagine. Implicaţia răspunsului îşi are rolul ei în expertizarea originalităţii supratiparului.
Pe Digibuc se află mai multe lucrări interesante, dar cele mai potrivite volume refeirtoare la istoricul procedeelor de imprimare se pot găsi pe Internet Archive. Vreo 2 GB de fişiere PDF am postat pe Facebook pentru cei interesaţi într-unul din grupurile din care fac parte.


(Sursa imaginii)

Expoziţia Generală 1906, falsuri ale valorilor mari

În fiecare zi răsfoiesc licitaţiile online pentru a descoperi piese interesante. Dar se întâmplă relativ des ca una să cauţi şi alta să găseşti. Dovada (click pe imagine pentru mărire):


Cum am văzut cele trei timbre, mi-au sărit în ochi două elemente care nu prea se potriveau:
- ştampilele nu seamănă cu niciun tip utilizat în perioadă;
- în mod clar dantelura nu este identică la cele trei piese (la originale, valorile mari nu se cunosc decât cu dantelura 11½).

Am scanat nişte originale din colecţia proprie şi le-am aşezat una lângă alta, lângă minunile oferite pe eBay. Click pe imagine pentru mărire:


Diferenţele, la examinarea mai detaliată, sunt evidente. Nu am să fac un rezumat al acestora, deoarece niciodată nu ştii când apar alte tipuri de falsuri, iar descrierea integrală a acestora nu ar fi decât o pierdere de vreme. Este evidentă şi diferenţa dantelurii fiecărui fals faţă de cea a originalului.

luni, 2 iulie 2018

Foi de expediţie francate cu uzuala "Carol II călare" (şi totuşi, cine are în atribuţii salvarea circulaţiilor poştale de la gunoi?)

Înainte de a începe tratarea subiectului cred că este necesar să subliniez că toate fragmentele prezentate mai jos au fost salvate de la topit de colecţionari pasionaţi. Ele provin dintr-o arhivă poştală creată la Sibiu în anii '30 şi dată la topit.
Ceea ce nicio autoritate din zilele noastre nu vrea să recunoască şi nici nu are intenţia de a reglementa este că niciun salariat angajat la stat nu are în acest moment obligaţia de a recupera timbrele de pe corespondenţa circulată în circuitul poştal. Nimeni nu are obligaţia colectării acestor documente poştale. Cu toate acestea, salariaţi din sistemul bugetar doresc să transfere în sarcina persoanelor fizice tot felul de obligaţii, pentru că - nu-i aşa -  ei au probleme majore: eradicarea foametei în Sahel, desalinizarea apelor mărilor şi încălzirea globală...

Din nefericire pentru colecţionari, numărul foilor de expediţie întregi utilizate pentru trimiterile de coletărie din perioada interbelică este relativ mic. Dar din fericire, există în diverse colecţii destule fragmente decupate din aceste formulare poştale.
Studiul acestor fragmente este util celor care studiază tarifele.

Fără să o mai lungesc, voi prezenta câteva astfel de fragmente de formulare, criteriul fiind existenţa în francatură a uzualei de 10 lei albastru menţionată în titlu. Puteţi face click pe oricare imagine pentru a o mări.

Fragment dintr-o foaie de expediţie expediată pw 2 iunie 1934 din Bucureşti la Sibiu. Francat pe faţă cu un timbru al aviaţiei de 2 lei şi un timbru statistic de 25 bani, iar pe verso (la sosire) cu două uzuale Carol II (10+4 lei), cu un alt timbru al aviaţiei de 1 leu şi încărcat cu un porto de 11 lei.

Foaie de expediţie pentru un colet expediat pq 17 martie 1934 din Bucureşti la Sibiu. Pe faţă este interesantă francarea cu timbrul aviaţiei de 2 lei cu perfin. Pe verso (la sosire), formularul a fost francat cu uzuale de 14 lei (1+3+10 lei), cu un timbru al aviaţiei de 1 leu şi încărcat cu un porto de 15 lei. Pe faţa fragmmentului este de asemenea vizibil un fragment din avizul de înştiinţare (lipit pe foaia de expediţie).

Foaie de expediţie pentru colet expediat din Mediaş pe 25 aprilie 1936, la Sibiu. De această dată mărcile uzuale (2×10 lei) au fost aplicate pe faţa formularului şi anulate cu o ştampilă interesantă (dreptunghiulară, format specific ştampilelor pentru mandate) cu legenda MEDIAS/CEC si ECONOMIE. Pe verso a fost aplicat la sosire un tibru de factaj Ferdinand cu supratipar, de 5 lei.

Foaie de expediţie trimisă din Făgăaraş pe 9 iunie 1934, la Sibiu. Francată cu uzuale de 14 lei pe verso, un timbru al aviaţiei de 1 leu şi încărcată cu un porto de 7 lei. Ştampilă interesantă de servicu aplicată pe faţă, DUPĂ PLECARE.

Colet expediat din Timişoara pe 13 mai 1934 la Sibiu. Francatura cu mărci uzuale a fost aplicată pe verso (10+4 lei), la sosire, unde trimiterea a şi fost încărcată cu un porto de 17 lei.

Marca de 10 lei are o neregularitate liniară orizontală pe literele ROM din ROMANIA.

Fragment asemănător cu cel precedent, pentru un colet expediat pe 2 iunie 1934 din Bucureşti la Sibiu. Francatura cu mărci uzuale este similară, dar încărcarea cu porto a fost făcută pentru o sumă de 13 lei.

Foaie de expediţie trimisă pe 17 martie 1934 din Periam la Sibiu. Aceeaşi francatură cu ărci uzuale, încîrcată însă cu un porto de 22 lei.

Colet expediat cu ramburs din Timişoara la Sibiu, pe 14 iunie 1934. Trimiterea a fost încărcată cu un porto de 27 lei. Etichetă de serviciu RAMBURS aplicată pe faţa formularului.

Foaie de expediţie pentru un colet expediat pe 6 septembrie 1933 de la Timişoara la Sibiu. Aceeaşi francatură de 14 leu cu mărci uzuale, dar trmitere încărcată cu un porto de 32 lei.

Şi ultimul fragment de astăzi: foaie de expediţie pentru un colet cu ramburs expediat pe 30 august 1933 din Satu Mare la Sibiu, cu aceeaşi francatură de mărci uzuale de 14 lei. Trmiterea a fost încărcată cu un porto de 34 lei.