Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 30 aprilie 2014

Au fost la Koehler (1)

Licitaţiile nemţilor de la Heinrich Koehler au constituit de multe ori adevărate surprize, timp de mulţi ani, prin piesele deosebit de frumoase pe care le-au oferit în mod constant. Să ai mereu un fond de marfă actualizat şi de un nivel calitativ ridicat este deosebit de dificil, pentru că există o concurenţă destul de puternică pe acest segment. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu fenomenul, sunt destul de multe case filatelice care organizează licitaţii, în condiţiile existenţei unui trend de scădere atât a ofertelor deponenţilor, cât şi a numărului de clienţi potenţial interesaţi. Asta înseamnă punerea unei presiuni pe efortul de continuare a activităţii, presiune care nu poate fi neglijată.

Ultima licitaţie a casei germane (desfăşurată la sfârşitul lunii martie a.c.) a strălucit prin oferta de marcă germană (era normal totuşi), dar şi la multe alte ţări şi teritorii au existat piese deosebit de frumoase în ofertă. Mi-am propus să prezint numai câteva piese care mi-au plăcut în mod deosebit. Am împărţit prezentarea în două părţi. Prima parte va cuprinde câteva piese frumoase clasice româneşti. A doua parte va fi o surpriză (sunt destul de sigur că cei dintre cei care urmăresc licitaţiile, majorităţii le-a scăpat o ofertă de excepţie, dar voi reveni).

Scrisoare foarte frumoasă şi bine păstrată, francată cu o marcă de 40 parale din a doua emisiune, expediată din Iaşi la Galaţi. A fost vândută cu 360 euro.

Unicat cu margini enorme al mărcii de 40 parale, cu o ştampilă clară FRANCO GALAŢI. Adjudecată pentru 140 euro.


Scrisoare expediată de la Galaţi la Iaşi, francată cu un unicat de 40 parale din a doua emisiune. Piesa este foarte frumoasă. Ea a fost vândută cu 460 euro.

Un alt unicat de 40 parale, cu o ştampilă clară, centrată şi completă TEKUTSCH MOLDOVA. Marca a fost vândută cu 160 euro.


Fragment mic cu un unicat de 80 parale pe hârtie albă, obliterat cu o ştampilă de culoare albastru pal, FRANCO JASSY. A fost adjudecată pentru suma de 290 euro.

Pereche orizontală de 80 parale pe hârtie gălbuie, obliterată FRANCO BERLAD. A fost vândută cu 400 euro.

Scrisoare foarte curată şi foarte bine păstrată, expediată de la Galaţi la Fălticeni, francată cu un unicat de 80 parale pe hârtie albă. A fost vândută cu 460 euro.

Unicat de 3 parale "Principate" din 1862 cu margini foarte mari, pe un mic fragment, obliterat cu o ştampilă completă GALATZ MOLDOVA. A fost oferit la un preţ de strigare de 150 euro, dar a fost vândut cu 340 euro.


Aceasta este nuanţa rară a mărcii de 5 bani "barbă" dantelat din 1872. Că este aşa, o certifică atât Hunziger, cât şi Gmach. Piesa a fost vândută cu 700 euro.

Şi, în final, cunoscuta varietate din 1956 ("recensământul", centrul răsturnat), a fost oferită la un preţ de strigare de 200 euro, fiind vândută în final cu 240 euro.

În partea a doua va urma surpriza.

luni, 28 aprilie 2014

Piese suedeze de referinţă

Pentru că destui ani am colecţionat mărcile ţărilor nordice, nu pot să trec peste anumite piese care parcă mi-au rămas "de suflet", mult timp dorind să pun mâna pe aşa ceva.
Tocmai acesta este motivul pentru care încă urmăresc licitaţiile desfăşurate mai ales în Suedia şi Norvegia. În ţara celor trei coroane (dar nu numai), casa de licitaţii Postiljonen a reuşit să păstreze un standard deosebit de ridicat, cu fiecare licitaţie internaţională organizată lumea filatelică îmbogăţindu-se cu descrieri şi prezentări noi din care ai de învăţat dacă eşti pasionat.

Licitaţia internaţională cu numărul 204 mi-a desfătat ochiul cu o colecţie nemaipomenită de eseuri daneze, adevărate piese de muzeu.
La suflet însă mi-au mers două piese clasice suedeze, francaturi deosebite, pe care nu mă pot abţine să nu le prezint.


Prima piesă este o francatură tricoloră din prima emisiune (3, 4 şi 24 skilling banco, 1855), expediată în noiembrie 1857 din Uppsala către Statul Papal. Scrisoarea este bine descrisă în certificatul semnat de Helena Obermüller Wilén. Ea a fost oferită cu un preţ de 20.000 euro, nefiind vândută însă pe timpul licitaţiei cu strigare.


A doua piesă este o francatură mixtă de mai mare frumuseţea, Suedia-Marea Britanie. Plicul francat cu două mărci de 6 skilling banco şi una de 24 skilling banco din prima emisiune a fost expediat în iunie 1858 din Göteborg la Londra (cifra lunii este inversată în ştampilă). La sosire (în aceeaşi lună, iunie), el a fost redirecţionat către Hastings şi francat cu o marcă de 1 penny. Este singura piesă cu francatură mixtă şi redirecţionată din prima emisiune care este cunoscută. Datorită acestui lucru, piesa este considerată drept una dintre rarităţile suedeze de referinţă.

Cine are curiozitatea să parcurgă cele două certificate de autenticitate poate observa, chiar înainte de sfârşit, câte o menţiune care sună cam aşa: "Kval. enl. SFF's normer" (urmat de nivelul de calitate şi o grupă de cifre care pare ceva criptic. Referirile sunt făcute la normele de calitate adoptate de SFF (societatea filatelică suedeză), norme "croite" pe baza unor trepte foarte precise de calitate pentru fiecare element al mărcilor/pieselor. Eu am făcut cunoştinţă cu aceste norme încă de prin anii '70, când eram tare pasionat de mărcile suedeze. Pe la începutul anilor '90 le-am prezentat pe larg colegilor români, dar am avut surpriza să mi se închidă gura, câteva personalităţi ale vremii (inclusiv doi tematicieni - deh, rămăşiţele activismului revoluţionar) opunându-se popularizării lor (căci de adoptarea unor norme similare de către a noastră organizaţie a filateliştilor nici nu mai putea fi vorba). N-am mai făcut de atunci nicio încercare, dar parcă-mi vine să introduc aşa ceva în lucrarea mea, fără să mai cer părerea nimănui. În definitiv alte contribuţii fiind egale cu zero, îmi vine foarte uşor să resping orice eventuală opinie potrivnică. Cui nu-i convine, să se ghideze după altceva.

sâmbătă, 26 aprilie 2014

"Jucărele"

Aşa le mai alint eu. Sunt de fapt varietăţi de diverse genuri, mai mult sau mai puţin spectaculoase, blamate de unii, dar deosebit de apreciate de alţii. De regulă, astfel de varietăţi sunt (aproape întotdeauna) rebuturi, scăpate însă de controlul de calitate (obligatoriu pentru orice imprimerie de valori) şi ajunse pe piaţa filatelică.

De această dată vă prezint două varietăţi de dantelură şi una de tipar/hârtie.

Aceasta este o dantelură mult deplasată la o marcă de 3 bani "Cifra în patru coţuri" fără filigran, tirajul în violet pe hârtie netedă, de grosime medie. Este interesant că prin deplasarea dantelurii, pe suprafaţa unei "mărci" au devenit vizibile fragmente din patru clişee alăturate.
Astfel de varietăţi devin foarte utile la mărcile imprimate cu mai multe planşe, la care diferenţierea între acestea devine posibilă datorită distanţei diferite între clişeele alăturate.


Această varietate este tot o dantelură mult deplasată. Particularitatea piesei este că ea provine din marginea colii (posibil chiar din colţul drept inferior al colii). Deplasarea dantelurii a făcut ca "marca" să încorporeze şi o porţiune din marginea de coală, astfel că spectaculozitatea piesei este mai mare.

Şi această piesă prezintă o particularitate interesantă. Din nebăgare de seamă, coala a intrat pliată în maşina de imprimare. Dantelarea colii însă s-a efectuat pe coala nepliată, deoarece forma dantelurii şi suprafaţa normală a unei mărci s-au păstrat. În mod normal, această piesă ar fi trebuit să fie distrusă de către CTC-ul Fabricii de Timbre. Totuşi, ea a supravieţuit.

Cele trei varietăţi au fost vândute în diverse licitaţii online cu sume relativ modeste.

Un set bun, vândut ieftin

Din păcate l-am remarcat abia după ce vânzarea se încheiase.
Nu ştiu de ce a fost aşa de ieftin. Click pe imagine pentru mărire.


Este vorba despre un set din emisiunea "Cincantenarul independenţei", 1927, dar nu cu piese obişnuite. Setul a fost compus din probele neterminate de cilindru, fără valorile nominale imprimate. Şi în plus, nedantelate. Singura problemă (care cred că a şi derut eventualii amatori) a fost prezenţa unei ştampile de complezenţă.
Ei bine, ştiu atât seturi, cât şi unicate care au fost vândute la preţuri destul de atractive (cu mult peste posibilitatea majorităţii colecţionarilor tradiţionalşi). Ei bine, setul din imaginea de mai sus a fost vândut (asta dacă evidenţa portalului de licitaţii nu a fost dată cumva peste cap) cu numai 89 dolari, după 9 biduri.

joi, 24 aprilie 2014

Alt gen de făcături

Portalurile de licitaţii online, fie ele locale sau străine, continuă să găzduiască tot felul de făcături şi falsuri, iar vânzătorii continuă să le ofere cu nonşalanţă ori din nepăsare şi nebăgare de seamă, ori din dorinţa de a mai "ciupi" câţiva mangoţi fără să le pese de cinste, onoare sau conduită în mediul comercial filatelic.

O categorie nouă de falsuri (nu îmi aduc aminte să mai fi semnalat pe blog asemenea piese) este cea în care mărci comune sunt transformate în varietăţi sau erori, prin "adăugarea" unui element de spectaculozitate. Ca în imaginea de mai jos (click pentru mărire).


Pe mărcile comune, obişnuite, un isteţ a aplicat în fals al doilea supratipar, dorind să realizeze piese cu supratiparul dublu. Diferenţele sunt evidente şi i-ar săi în ochi oricărui colecţionar cât de cât mai atent.
Mie mi-ar fi fost ruşine să pun aşa ceva la vânzare.

Lot de ilustrate vechi, frumoase

Cine urmăreşte blogul, poate că a văzut în subsolul oricărei pagini semnalarea unor loturi existente pe eBay, jos de tot. Zilele trecute am pus pe blog un script cu un link către lotul pe care îl semnalez şi în imaginile de mai jos. M-am hotărât să fac acest lucru deoarece mai am şi cititoi tare grăbiţi, care se uită "în diagonală", rapid, peste semnalări, neavând curiozitatea să vadă despre ce este vorba.

Ieri, un cititor mă întreba pe mail: "ce au avut acele patru ilustrate că s-au vândut cu o sută de dolari?"
Păi de avut au avut ele ceva dacă s-a "aruncat" cineva să le cumpere, numai că n-au fost patru ilustrate, ci vreo 18!

Toate erau anterioare anului 1910, toate erau circulate, şi am avut chiar şi eu un moment în care am fost oarecum nehotărât, mai-mai să mă "arunc" şi eu. Dar pentru că nu sunt un cartofil împătimit şi pentru că francaturile şi ştampilele contează mai mult pentru mine decât faţa ilustrată a acestor piese, am renunţat să particip la licitaţie: am avut dreptate, pentru mine nu merita efortul. Lotul a fost vândut cu 191 dolari, după 16 biduri.

Puteţi admira mai jos ilustratele cu pricina.