Circulaţie cu seria şi coliţa din "Frăţia de arme"

Alte două plicuri văzute în licitaţiile online, de această dată cu mărci dintr-o perioadă cu probleme în ceea ce priveşte utilizarea la francare. Este vorba de cunoscuta emisiune "Frăţia de arme" din 1941 (click pe imagini pentru mărire).

Seria a fost aplicată pe un plic expediat loco, recomandat şi expres. "Creatorul" suvenirului a avut grijă să păstreze recipisa recomandatei, numărul de înregistrare corespunzând celui de pe plic. Probabil că şi atunci se punea problema circulaţiei poştale efective. Plicul a fost vândut cu 53 euro (6 biduri).

Coliţa a fost aplicată pe un alt plic, expediat tot loco, recomandat expres, la o zi după primul plic. Destinatarul celor două piese este acelaşi, ducându-mă la explicaţia că ambele piese sunt auto-adresate. Pentru acest plic interesul a fost ceva mai mare, el vânzându-se cu 73 euro (14 biduri).

De ce sunt rare unele mărci ale perioadei pe corespondenţă pur poştală?

Toate mărcile care au suprataxă sunt greu de găsit circulate efectiv poştal, cauza reprezentând-o chiar suprataxa (la mărci este a doua cifră din nominal, iar la coliţă este diferenţa dintre preţul de pe manşetă şi nominalul celor două mărci). Nu era obligatorie francarea corespondenţei cu mărci cu suprataxă. Suprataxa era uneori şi de două sau de trei ori mai mare decât nominalul propriu-zis, nefiind luată în calcul la acoperirea tarifului poştal. Ori, dacă existau mărcile uzuale fără suprataxă, cine ar fi fost nebunii să folosească mărcile pe care ar fi plătit de trei-patru ori mai mult?
Din multe emisiuni cu suprataxă încă nu cunosc mărci circulate poştal şi care să se găsească pe piesa care să nu fie de natură filatelică. Acele piese, dacă vor fi descoperite, merită într-adevăr sume importante, fiind extrem de rare.
Că o piesă se justifică prin recipisă, ca în situaţia primului plic, aceasta este doar "abureală", în opinia mea. Preţul mare este dat de intenţia de utilizare, nu de circulaţia unei piese, care tot filatelică rămâne.
De aceea, cred că într-un viitor catalog trebuie să se facă distincţia între aceste categorii distincte de piese în ceea ce priveşte cotele. Plicurile de fabricaţie filatelică - chiar însoţite de astfel de recipise - n-ar trebui să primească prime de preţ deosebite, spre deosebire de cele care au circulaţie pur poştală şi care nu au o creaţie filatelică. Piesele din această ultimă categorie sunt într-adevăr deosebit de rare, meritând cote însemnate. Problema este că nu prea cunosc să existe aşa ceva. Deoarece cele mai multe nu au fost puse în vânzare la ghişee pentru francare, ci au fost distribuite numai la abonamentele filatelice. Un astfel de caz s-a petrecut, de exemplu, la celebra emisiune "Victoria" din 1945.