Analiza este cuprinsă în cadrul unui material mai amplu, publicat de Săptămâna Financiară. Îl recomand mai ales cititorilor poştaşi (e bine să mai auziţi şi alte păreri, nu numai pe cele ale propriilor şefi).
Redau doar un scurt pasaj, exact aşa cum este el publicat.
De ce a ajuns Poşta în pragul colapsului:
- Creşterea numărului de personal şi a cheltuielilor salariale aferente.
- Ponderea ridicată a cheltuielilor cu forţa de muncă.
- Amânarea deciziilor de construcţie şi automatizare a centrelor regionale de tranzit.
- Neimplementarea unui sistem IT integrat.
- Gestionarea ineficientă a clienţilor majori.
- Implementarea de soluţii neviabile în procesul de restructurare în ceea ce priveşte proiectarea reţelei de transport prioritare aeriene, în sensul că au fost introduse curse directe între şapte oraşe, la capacitate şi costuri excesive.
- Înnoirea flotei auto, achiziţia de maşini nefiind realizată conform necesarului real.
- Semnarea unor contracte de achiziţii în 2008 de peste 300 de milioane de euro, care depăşesc capacitatea financiară de plată a companiei.
- Înfiinţarea a patru centre de poştă hibridă, în baza unui parteneriat încheiat în condiţii dezavantajoase pentru Poşta Română.
- Atitudinea negativă a salariaţilor implicaţi în relaţia directă cu clienţii.
- Politică de preţuri insuficient aliniată la piaţă.
- Contracte de achiziţii pe termen lung fără posibilitate de denunţare.
- Sisteme primitive de raportare internă şi de monitorizare.
Sursa: Strategia de restructurare şi modernizare a Companiei Naţionale „Poşta Română” SA, aprobată prin Hotărârea de Guvern (HG) nr. 572/2010
Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă.
marți, 31 mai 2011
O licitaţie pentru Grupa Mare (2)
ARTICOL NERECOMANDAT CARDIACILOR!
Voi continua cu partea a doua a recenziei licitaţiei de la Basel, despre care am mai scris aici. Voi intra direct în subiect, fără alte cuvinte de prisos, zic eu. Recomand şi lecturarea introducerii primei părţi a recenziei.
O piesă deosebit de frumoasă, marca de 15 centime „Ceres”, prima emisiune franceză, din 1849. Este o marcă dificilă în stare neuzată, chiar ca unicat, darămi-te într-un asemenea bloc de patru superb, la care marginile sunt suficient de mari pe toate laturile, iar piesa mai are şi gumă originală. Estimare: 110.000-130.000.
Combinaţia dintre o ştampilă obliterantă mai rară şi data circulaţiei (prima zi a emisiunii) pentru marca de 20 centime negru „Ceres” 1849 au făcut din scrisoarea de mai sus o piesă cu adevărat deosebită. Estimare: 100.000-120.000.
O marcă identică, dar circulată într-o situaţie specială: cu o zi înainte de data oficială a punerii în circulaţie, dată vizibilă clar pe ştampilele de pe faţă: Amiens 31 decembrie 1848. Scrisoarea este certificată de Behr, Calves şi Scheller. Estimare: 100.000-150.000.
Francatură mixtă Bavaria-Franţa. Ambele mărci poartă o aşa-zisă „Muhlradstempel” cu numărul 159 (bavareză), fiind expediată din Kissingen (Bavaria) la Chanday. Este o piesă extrem de rară, posibil unică. Certificată de Pfenninger şi Schmitt. Estimare: 100.000-120.000.
O francatură excepţională pentru prima emisiune franceză: marca de 25 centime tăiată patru cincimi (deci corespunzător unei mărci de 20 centime) – tarif pentru imprimat - anunţ mortuar. Extrem de rară. Certificată de Calves şi Eichele. Estimare: 140.000-160.000.
O altă francatură mixtă extrem de rară: scrisoare expediată în Anglia, francată cu patru exemplare de 40 centime 1849 (ştraif de trei plus unicat) şi o marcă britanică de 1 penny. Este o piesă superbă şi probabil unică. Estimare: 70.000-80.000.
1 franc carmin 1849, pereche întoarsă neuzată. Fără gumă, dar ce mai contează la astfel de raritate? Certificată Calves. Una dintre cele mai rare perechi întoarse. Estimare: 140.000-175.000.
1 franc „vermillon terne”, pe scrisoare circulată în prima zi pentru această marcă: 2 ianuarie 1849. Ce mai poţi spune? Este una dintre marile rarităţi ale filateliei franceze. Certificată de Calves şi Scheller, estimată pentru 140.000-160.000.
O altă piesă de muzeu: 1 franc „vermillon rouge brun” în ştraif de patru, plus un unicat de 20 centime negru, pe scrisoare grea expediată de la Cherbourg la Lima, în Peru. Certificată de Calves şi Brun. Estimare: 175.000-200.000.
O francatură unică de 3 franci din prima emisiune franceză: două unicate de 1 franc carmin, plus un unicat de 1 franc „vermillon”, pe scrisoare expediată în Portugalia. Estimare: 280.000-320.000.
Francatură mixtă Franţa – Sardinia, expediată de la Corpul Expediţionar din Italia. În ciuda faptului că militarii francezi puteau franca corespondenţa ori cu o marcă franceză, ori cu una din Sardinia, soldatul expeditor al acestei scrisori a vrut să fie sigur: şi-a francat scrisoarea cu câte una din amândouă! Piesă foarte rară. Estimare: 100.000-120.000.
Această marcă este foarte rară ca unicat, în stare bună şi nereparat. Piesa aceasta este singura pereche întoarsă cunoscută fără defecte. Este o adevărată raritate. Estimare: 120.000-140.000.
Marca de 4 centime gri – de fapt un sfert din ea – pe ziar întreg. Este o piesă superbă, probabil unică. Certificată, bineînţeles. Estimare: 100.000-110.000.
O altă piesă de mare clasă: marca Napoleon de 5 franci în bloc obliterat de şase bucăţi, la care o marcă are eroarea „fără 5 şi F”, iar una eroarea „fără 5” (scuzaţi calitatea ilustraţiei). Restul mărcilor din bloc au cele două elemente foarte pale. Cele aproximativ 10 piese unicat cunoscute sunt toate defecte. Acest bloc este relativ într-o stare mai bună. Este o piesă excepţională. Estimare: 350.000-400.000.
Piesă de mare exponat: francatură mixtă Franţa (3 exemplare de 5 franci, plus 20 exemplare de 25 centime Ceres – bloc de 16 şi bloc de 4) – Uruguay (10 centavos, ştraif de 9, două perechi şi unicat), pe scrisoare expediată din Uruguay în Franţa. Piesă spectaculoasă. Estimare: 40.000-50.000.
Marca tip „Sage” de 20 centime albastru (NEEMISĂ!) în francatură cu alte trei mărci din acelaşi model, pe scrisoare recomandată expediată în Anglia. Este singura piesă cunoscută pe scrisoare. Mare raritate a filateliei franceze. Estimare: 140.000-160.000.
1 centimă negru pe albastru de Prusia, bloc neuzat de patru mărci, fără şarnieră, din marginea inferioară de coală. Prezintă şi crucea de ghidare sub perechea verticală dreaptă. O piesă superbă, de mare calitate. Estimare: 90.000-100.000.
La aceeaşi licitaţie va fi oferită (pe piese individuale, nu grupată) şi o importantă colecţie de mărci engleze. Numai la Penny Black sunt oferite mai multe blocuri neuzate de câte patru mărci, printre alte piese deosebite. Această colecţie nu o mai prezint, deoarece ştiu că sunt numai doi colecţionari români potenţial interesaţi, ambii cunoscând despre ce este vorba.
Voi continua cu partea a doua a recenziei licitaţiei de la Basel, despre care am mai scris aici. Voi intra direct în subiect, fără alte cuvinte de prisos, zic eu. Recomand şi lecturarea introducerii primei părţi a recenziei.
O piesă deosebit de frumoasă, marca de 15 centime „Ceres”, prima emisiune franceză, din 1849. Este o marcă dificilă în stare neuzată, chiar ca unicat, darămi-te într-un asemenea bloc de patru superb, la care marginile sunt suficient de mari pe toate laturile, iar piesa mai are şi gumă originală. Estimare: 110.000-130.000.
Combinaţia dintre o ştampilă obliterantă mai rară şi data circulaţiei (prima zi a emisiunii) pentru marca de 20 centime negru „Ceres” 1849 au făcut din scrisoarea de mai sus o piesă cu adevărat deosebită. Estimare: 100.000-120.000.
O marcă identică, dar circulată într-o situaţie specială: cu o zi înainte de data oficială a punerii în circulaţie, dată vizibilă clar pe ştampilele de pe faţă: Amiens 31 decembrie 1848. Scrisoarea este certificată de Behr, Calves şi Scheller. Estimare: 100.000-150.000.
Francatură mixtă Bavaria-Franţa. Ambele mărci poartă o aşa-zisă „Muhlradstempel” cu numărul 159 (bavareză), fiind expediată din Kissingen (Bavaria) la Chanday. Este o piesă extrem de rară, posibil unică. Certificată de Pfenninger şi Schmitt. Estimare: 100.000-120.000.
O francatură excepţională pentru prima emisiune franceză: marca de 25 centime tăiată patru cincimi (deci corespunzător unei mărci de 20 centime) – tarif pentru imprimat - anunţ mortuar. Extrem de rară. Certificată de Calves şi Eichele. Estimare: 140.000-160.000.
O altă francatură mixtă extrem de rară: scrisoare expediată în Anglia, francată cu patru exemplare de 40 centime 1849 (ştraif de trei plus unicat) şi o marcă britanică de 1 penny. Este o piesă superbă şi probabil unică. Estimare: 70.000-80.000.
1 franc carmin 1849, pereche întoarsă neuzată. Fără gumă, dar ce mai contează la astfel de raritate? Certificată Calves. Una dintre cele mai rare perechi întoarse. Estimare: 140.000-175.000.
1 franc „vermillon terne”, pe scrisoare circulată în prima zi pentru această marcă: 2 ianuarie 1849. Ce mai poţi spune? Este una dintre marile rarităţi ale filateliei franceze. Certificată de Calves şi Scheller, estimată pentru 140.000-160.000.
O altă piesă de muzeu: 1 franc „vermillon rouge brun” în ştraif de patru, plus un unicat de 20 centime negru, pe scrisoare grea expediată de la Cherbourg la Lima, în Peru. Certificată de Calves şi Brun. Estimare: 175.000-200.000.
O francatură unică de 3 franci din prima emisiune franceză: două unicate de 1 franc carmin, plus un unicat de 1 franc „vermillon”, pe scrisoare expediată în Portugalia. Estimare: 280.000-320.000.
Francatură mixtă Franţa – Sardinia, expediată de la Corpul Expediţionar din Italia. În ciuda faptului că militarii francezi puteau franca corespondenţa ori cu o marcă franceză, ori cu una din Sardinia, soldatul expeditor al acestei scrisori a vrut să fie sigur: şi-a francat scrisoarea cu câte una din amândouă! Piesă foarte rară. Estimare: 100.000-120.000.
Această marcă este foarte rară ca unicat, în stare bună şi nereparat. Piesa aceasta este singura pereche întoarsă cunoscută fără defecte. Este o adevărată raritate. Estimare: 120.000-140.000.
Marca de 4 centime gri – de fapt un sfert din ea – pe ziar întreg. Este o piesă superbă, probabil unică. Certificată, bineînţeles. Estimare: 100.000-110.000.
O altă piesă de mare clasă: marca Napoleon de 5 franci în bloc obliterat de şase bucăţi, la care o marcă are eroarea „fără 5 şi F”, iar una eroarea „fără 5” (scuzaţi calitatea ilustraţiei). Restul mărcilor din bloc au cele două elemente foarte pale. Cele aproximativ 10 piese unicat cunoscute sunt toate defecte. Acest bloc este relativ într-o stare mai bună. Este o piesă excepţională. Estimare: 350.000-400.000.
Piesă de mare exponat: francatură mixtă Franţa (3 exemplare de 5 franci, plus 20 exemplare de 25 centime Ceres – bloc de 16 şi bloc de 4) – Uruguay (10 centavos, ştraif de 9, două perechi şi unicat), pe scrisoare expediată din Uruguay în Franţa. Piesă spectaculoasă. Estimare: 40.000-50.000.
Marca tip „Sage” de 20 centime albastru (NEEMISĂ!) în francatură cu alte trei mărci din acelaşi model, pe scrisoare recomandată expediată în Anglia. Este singura piesă cunoscută pe scrisoare. Mare raritate a filateliei franceze. Estimare: 140.000-160.000.
1 centimă negru pe albastru de Prusia, bloc neuzat de patru mărci, fără şarnieră, din marginea inferioară de coală. Prezintă şi crucea de ghidare sub perechea verticală dreaptă. O piesă superbă, de mare calitate. Estimare: 90.000-100.000.
La aceeaşi licitaţie va fi oferită (pe piese individuale, nu grupată) şi o importantă colecţie de mărci engleze. Numai la Penny Black sunt oferite mai multe blocuri neuzate de câte patru mărci, printre alte piese deosebite. Această colecţie nu o mai prezint, deoarece ştiu că sunt numai doi colecţionari români potenţial interesaţi, ambii cunoscând despre ce este vorba.
eBay: Din nou despre ID-ul "hold2112"
"Prietenul" nostru, despre care am mai scris în vreo două rânduri o comite iar. Acum câteva zile a postat din nou mai multe piese cu supratiparul "Zona de ocupatie" (bineînţeles fără diacritice), aproape identice cu cea a mai postat înainte:
Pentru că - "nu ştiu" cum se întâmplă - astfel de piese apar numai la acest ID, am foarte serioase rezerve asupra bunelor sale intenţii (ca să fiu totuşi mai blând). Probabil că "produsele" acestui individ ar trebui popularizate mai mult.
Pentru că - "nu ştiu" cum se întâmplă - astfel de piese apar numai la acest ID, am foarte serioase rezerve asupra bunelor sale intenţii (ca să fiu totuşi mai blând). Probabil că "produsele" acestui individ ar trebui popularizate mai mult.
luni, 30 mai 2011
O licitaţie pentru Grupa Mare (1)
ARTICOL NERECOMANDAT CARDIACILOR
Acum câteva zile am primit mesajul de la un cunoscut şi vechi colaborator din Germania, care mi-a semnalat o licitaţie mai deosebită, ce urmează să aibă loc la Basel, între 6 şi 10 iunie a.c. Pentru cei interesaţi de piese româneşti, am o veste proastă: nu sunt deloc. Dar există o adevărată “hemoragie” de piese extreme de rare din mai multe ţări, multe fiind unicat. Şi preţurile sunt pe măsură (tocmai de aceea am menţionat textul cu roşu de la început). Astfel adunate, probabil că nu vor mai fi niciodată văzute.
Cred că vă imaginaţi şi faptul că licitaţia nu este pentru oricine. Cu toate că nu se specifică prin regulamentul înscris în catalog, probabil că este necesară o invitaţie pentru participarea direct, sau – mai bine – apelarea la un agent comisionar dintre cei recomandaţi chiar de casa elveţiană. Dar şi pentru oricare dintre agenţi cred că este necesară o recomandare. Pentru cei care îl cunosc, expertul casei este Gregory Todd.
Iar acum, ţineţi-vă respiraţia, aşa – preţ cam de vreo trei sferturi de oră – (glumesc! Nu faceţi asta singuri acasă!) şi să începem. Evaluările sunt făcute în euro şi nu includ TVA-ul şi taxele celelalte.
Austria, scrisoare celebră, expediată de la Viena la Praga, circulată CU 5 ZILE ÎNAINTE DE LANSAREA OFICIALĂ A MĂRCILOR. Este francată cu un superb unicat de 6 Kreuzer 1850, margine de coală (ethnic pusă în circulaţie abia pe 1 iunie), expediată pe data de 27 mai (data celor două ştampile este clară). Este o piesă de categoria întâia printer rarirtăţile mondiale. Semnată de Alberto Bolaffi şi însoţită de certificate semnate de Ferchenbauer şi Puschmann. Evaluare: 170.000-200.000.
Francatură mixtă Belgia – Luxemburg. Scrisoare din 1853 francată cu o pereche de 10 centime brun, Belgia, 1851, pe hârtie groasă şi cu un unicat de 10 centime negru Luxemburg 1852 (al doilea tiraj), margine de coală dreapta. Scrisoarea a fost expediată din Luxemburg. Este singura piesă cunoscută cu o astfel de francatură. Semnată Alberto Bolaffi şi însoţită de un certificate semnat Goebel. Estimare: 140.000-175.000.
Danemarca, vestitul bloc neuzat de 4 mărci de 2 RBS din 1852, margini complete pe toate laturile şi cu gumă original întreagă pe cea mai mare parte a suprafeţei. Piesa face parte din tirajul Thiele. Este una dintre cele mai cunoscute rarităţi ale filateliei clasice mondiale. Are multiple certificări effectuate de Sven Gronlund, Slaomir Kaiser, Dr. Arno Debo, Lasse Nielsen şi Carl Aage Moller. A făcut parte din colecţiile Ferrary de la Rénotiére, Alfred Lichtenstein, J. Engellau, Chr. Anddersen, Peer Lorentzen şi Jussi Tuori. Evaluare: 200.000-220.000.
Bavaria, 1 kreuzer negru 1849, planşa 1, bloc de 25 de mărci din colţul drept superior al colii, toate exemplarele prezentând tiparul dublu. În poziţia 10, la ambele tipare se distinge un clişeu întors, care formează perechi tête-bêche. Este cea mai mare unitate cunoscută pentru această marcă şi are guma original intact în totalitate, fără urmă de şarnieră. Este una din rarităţile mondiale, apreciate de cunoscători. A făcut parte din colecţia Pierre Mahé şi este însoţită de certificate semnate de Scheller şi Calves. Estimare: 220.000-300.000.
Sicilia 1859, faimoasa francatură multiplă cu numărul 1 – scrisoare francată cu opt perechi orizontale din valoarea de ½ grana, expediată la Palermo. Este o piesă cu un excepţional impact vizual. Estimare: 200.000-300.000.
Sicilia, 1859, EROAREA DE CULOARE DE ½ GRANA ALBASTRU ÎNCHIS, pe fragment, margini mari, calitate foarte bună. Este una din marile rarităţi mondiale. Eroarea a fost semnalată pentru prima dată de Emilio Diena, în 1904: “Persoana care a descoperit piesa a fost un colecţionar din Syracusse. El a dezlipit una dintre cele două piese de pe fragment, introducând-o în colecţia personală. Piesa a fost apoi vândută unui negustor din Paris, care a revândut celălalt exemplar (eroarea unicat) prinţului Doria Pamphilj. Exemplarul său a fost prezentat cu ocazia expoziţiei filatelice din Manchester, din 1899”. Diena arată că atunci când a văzut piesa prima dată, aceasta era mai mare şi nu avea nicio urmă de taxă, motiv pentru care credea că eroarea a fost acceptată de poştă drept marcă de 2 grana, astfel achitându-se tariful normal.
Fragmentul purtând ambele mărci a fost ilustrat în lucrarea “I francobolli degli ultimi Re” a lui Nino Aquila, la figura 18, precum şi în enciclopedia lui Williams, la pagina 161. Poartă multiple semnături: Alberto Bolaffi, Alberto Diena, Grioni, Renato Mondolfo. Este însoţită de mai multe certificate, semnate de Colla, Brun şi Calves. A făcut parte din colecţiile baronului Ferrary de la Rénotière, contelui Gerli, Alfredo Gerli, Alberto Bolaffi, G. Barcella.
Evaluare: 1.000.000-1.200.000.
Sicilia, celebra scrisoare cu francatură simplă de 50 grana expediată de la Palermo la Roma. O raritate a filateliei clasice italiene şi mondiale, purtând semnături ale lui A. Diena, E. Diena, Fiecchi, Gazzi, Raybaudi. Este însoţită de certificate semnate de Gazzi, A. Diena, Fiecchi şi Raybaudi. Estimare: 100.000-120.000.
Tot Sicilia, o faimoasă scrisoare grea cu francatură şi grea (pereche şi unicat de 50 grana), şi colorată (trei culori), expediată la Livorno. Nu se cunosc decât două scrisori purtând trei exemplare de 50 grana. Semnată de Enzo Diena (“I have signed it E. Diena because of its great rarity), Raybaudi şi Giorgio Colla. Certificate semnate de E. Diena şi Colla. Estimare: 120.000-150.000.
Aceasta este singura piesă de potenţial interes pentru colecţionarii de România. DANUBE & BLACK SEA RAILWWAY (DBSR) 1869: scrisoare celebră expediată de la Kustendje către Gravesend, Anglia, francată cu un ştraif vertical de trei mărci de 15 soldi brun (Levantul Austriac), dantelate9½, plus o marcă DBSR de 20 paras negru pe verde, toate mărcile fiind obliterate cu ştampila “LLOYD AGENZIE / KUSTENDJE” (29 iunie) cu tuş negru. O piesă deosebit de atractivă şi de rară. Semnată Muller. Certificat semnat de Alberto Diena (1954). Evaluare: 30.000-40.000.
ASIA MINOR STEAM SHIP COMPANY. 1871, 7 ianuarie. Scrisoarea rară expediată de la Smirna la Siros, în Grecia, fiind francată de o marcă de 2 piaştri negru pe verde a poştei maritime locale. Este singura scrisoare cunoscută, fiind astfel unicat. Semnată Raybaudi şi însoţită de un certificat semnat Scheller. Evaluare: 80.000-100.000.
Mare parte dintr-o scrisoare din 1850, francată cu o marcă de 5 cenţi şi două mărci de 10 cenţi din prima emisiune a SUA, din 1847, expediată din New York în Scoţia, la Edinburgh. Scrisorile transatlantice purtând ambele valori ale primei emisiuni americane sunt printre cele mai mari rarităţi ale filateliei clasice de peste Ocean. Piesa este semnată de Calves şi este însoţită de un certificat eliberat de Philatelic Foundation. Estimare: 85.000-125.000.
Marca „Geneva dublă pe scrisoare”. Piesa are margini întregi, fiind obliterată cu o rozetă roşie. Scrisoarea poartă ştampila extrem de rară APRÈS LE DEPART. Este o piesă foarte frumoasă, însoţită de un certificat semnat der Weid. Estimare: 65.000-85.000.
FRANCATURĂ MIXTĂ PORUMBELUL DIN BASEL ŞI FRANŢA 20 c. 1849. O piesă extrem de frumoasă, cu ambele mărci curate şi întregi, obliterate cu grila franceză. Este datată februarie 1849. Se cunosc doar două scrisori cu această francatură, provenind din aceeaşi arhivă. Este şi o piesă istorică în acelaşi timp, ilustrând comunicaţia din zona de graniţă. Piesa este însoţită de certificate semnate de Calves şi der Weid. Estimare: 150.000-175.000.
Winterthur, ştraif vertical neuzat de patru mărci, cu gumă. O raritate, ilustrată şi în monografia semnată de Hans Hunziker. A făcut parte din colecţia Breitfuss. Semnată Nussbaum şi însoţită de un certificat eliberat de der Weid. Estimare: 100.000-120.000.
Francatură mixtă cu o marcă Winterthur şi una ORTS-POST (cu cadru la crucea din centru), ambele mărci cu margini bune. O piesă rară datată 1850, semnată Calves şi Nussbaum şi însoţită de un certificat semnat de von der Weid. Evaluare: 80.000-100.000.
Una dintre marile rarităţi ale filateliei elveţiene, marca de 10 rappen Rayon II cu cadru la crucea din centru pe scrisoare expediată în 1851 parţial cu porto. Piesa are mai multe certificate, semnate de Dr. Munk, Hunziker, von der Weid şi BP. Estimare: 130.000-150.000.
Francatură mixtă Elveţia Rayion II şi Baden, pe scrisoare datată 1854, adresată către Bavaria. Este o interesantă piesă de istorie poştală pentru mai multe ţări, foarte rară în acelaşi timp. Ex Gaston Hehrlich. Semnată Cueni şi însoţită de un certificat semnat de Eichele. Estimare: 65.000-75.000.
O altă mare raritate a filateliei elveţiene. Scrisoare cu francatură de 25 rappen alcătuită din două unicate ale erorii de culoare de 5 rappen albastru, plus o marcă de 5 rappen brun (margine de coală). Este una dintre cele mai spectculoase piese clasice elveţiene, o adevărată piesă de muzeu. Semnalată de Zumstein în monografia din 1909. Ex Théodore Champion, certificate semnate de von der Weid, Brun, Zumstein şi Diena. Estimare: 400.000-500.000.
Cred că aici se încheie prima parte a acestei recenzii. Vor mai urma multe alte piese spectaculoase în partea a doua.
Acum puteţi respiraaa...
Acum câteva zile am primit mesajul de la un cunoscut şi vechi colaborator din Germania, care mi-a semnalat o licitaţie mai deosebită, ce urmează să aibă loc la Basel, între 6 şi 10 iunie a.c. Pentru cei interesaţi de piese româneşti, am o veste proastă: nu sunt deloc. Dar există o adevărată “hemoragie” de piese extreme de rare din mai multe ţări, multe fiind unicat. Şi preţurile sunt pe măsură (tocmai de aceea am menţionat textul cu roşu de la început). Astfel adunate, probabil că nu vor mai fi niciodată văzute.
Cred că vă imaginaţi şi faptul că licitaţia nu este pentru oricine. Cu toate că nu se specifică prin regulamentul înscris în catalog, probabil că este necesară o invitaţie pentru participarea direct, sau – mai bine – apelarea la un agent comisionar dintre cei recomandaţi chiar de casa elveţiană. Dar şi pentru oricare dintre agenţi cred că este necesară o recomandare. Pentru cei care îl cunosc, expertul casei este Gregory Todd.
Iar acum, ţineţi-vă respiraţia, aşa – preţ cam de vreo trei sferturi de oră – (glumesc! Nu faceţi asta singuri acasă!) şi să începem. Evaluările sunt făcute în euro şi nu includ TVA-ul şi taxele celelalte.
Austria, scrisoare celebră, expediată de la Viena la Praga, circulată CU 5 ZILE ÎNAINTE DE LANSAREA OFICIALĂ A MĂRCILOR. Este francată cu un superb unicat de 6 Kreuzer 1850, margine de coală (ethnic pusă în circulaţie abia pe 1 iunie), expediată pe data de 27 mai (data celor două ştampile este clară). Este o piesă de categoria întâia printer rarirtăţile mondiale. Semnată de Alberto Bolaffi şi însoţită de certificate semnate de Ferchenbauer şi Puschmann. Evaluare: 170.000-200.000.
Francatură mixtă Belgia – Luxemburg. Scrisoare din 1853 francată cu o pereche de 10 centime brun, Belgia, 1851, pe hârtie groasă şi cu un unicat de 10 centime negru Luxemburg 1852 (al doilea tiraj), margine de coală dreapta. Scrisoarea a fost expediată din Luxemburg. Este singura piesă cunoscută cu o astfel de francatură. Semnată Alberto Bolaffi şi însoţită de un certificate semnat Goebel. Estimare: 140.000-175.000.
Danemarca, vestitul bloc neuzat de 4 mărci de 2 RBS din 1852, margini complete pe toate laturile şi cu gumă original întreagă pe cea mai mare parte a suprafeţei. Piesa face parte din tirajul Thiele. Este una dintre cele mai cunoscute rarităţi ale filateliei clasice mondiale. Are multiple certificări effectuate de Sven Gronlund, Slaomir Kaiser, Dr. Arno Debo, Lasse Nielsen şi Carl Aage Moller. A făcut parte din colecţiile Ferrary de la Rénotiére, Alfred Lichtenstein, J. Engellau, Chr. Anddersen, Peer Lorentzen şi Jussi Tuori. Evaluare: 200.000-220.000.
Bavaria, 1 kreuzer negru 1849, planşa 1, bloc de 25 de mărci din colţul drept superior al colii, toate exemplarele prezentând tiparul dublu. În poziţia 10, la ambele tipare se distinge un clişeu întors, care formează perechi tête-bêche. Este cea mai mare unitate cunoscută pentru această marcă şi are guma original intact în totalitate, fără urmă de şarnieră. Este una din rarităţile mondiale, apreciate de cunoscători. A făcut parte din colecţia Pierre Mahé şi este însoţită de certificate semnate de Scheller şi Calves. Estimare: 220.000-300.000.
Sicilia 1859, faimoasa francatură multiplă cu numărul 1 – scrisoare francată cu opt perechi orizontale din valoarea de ½ grana, expediată la Palermo. Este o piesă cu un excepţional impact vizual. Estimare: 200.000-300.000.
Sicilia, 1859, EROAREA DE CULOARE DE ½ GRANA ALBASTRU ÎNCHIS, pe fragment, margini mari, calitate foarte bună. Este una din marile rarităţi mondiale. Eroarea a fost semnalată pentru prima dată de Emilio Diena, în 1904: “Persoana care a descoperit piesa a fost un colecţionar din Syracusse. El a dezlipit una dintre cele două piese de pe fragment, introducând-o în colecţia personală. Piesa a fost apoi vândută unui negustor din Paris, care a revândut celălalt exemplar (eroarea unicat) prinţului Doria Pamphilj. Exemplarul său a fost prezentat cu ocazia expoziţiei filatelice din Manchester, din 1899”. Diena arată că atunci când a văzut piesa prima dată, aceasta era mai mare şi nu avea nicio urmă de taxă, motiv pentru care credea că eroarea a fost acceptată de poştă drept marcă de 2 grana, astfel achitându-se tariful normal.
Fragmentul purtând ambele mărci a fost ilustrat în lucrarea “I francobolli degli ultimi Re” a lui Nino Aquila, la figura 18, precum şi în enciclopedia lui Williams, la pagina 161. Poartă multiple semnături: Alberto Bolaffi, Alberto Diena, Grioni, Renato Mondolfo. Este însoţită de mai multe certificate, semnate de Colla, Brun şi Calves. A făcut parte din colecţiile baronului Ferrary de la Rénotière, contelui Gerli, Alfredo Gerli, Alberto Bolaffi, G. Barcella.
Evaluare: 1.000.000-1.200.000.
Sicilia, celebra scrisoare cu francatură simplă de 50 grana expediată de la Palermo la Roma. O raritate a filateliei clasice italiene şi mondiale, purtând semnături ale lui A. Diena, E. Diena, Fiecchi, Gazzi, Raybaudi. Este însoţită de certificate semnate de Gazzi, A. Diena, Fiecchi şi Raybaudi. Estimare: 100.000-120.000.
Tot Sicilia, o faimoasă scrisoare grea cu francatură şi grea (pereche şi unicat de 50 grana), şi colorată (trei culori), expediată la Livorno. Nu se cunosc decât două scrisori purtând trei exemplare de 50 grana. Semnată de Enzo Diena (“I have signed it E. Diena because of its great rarity), Raybaudi şi Giorgio Colla. Certificate semnate de E. Diena şi Colla. Estimare: 120.000-150.000.
Aceasta este singura piesă de potenţial interes pentru colecţionarii de România. DANUBE & BLACK SEA RAILWWAY (DBSR) 1869: scrisoare celebră expediată de la Kustendje către Gravesend, Anglia, francată cu un ştraif vertical de trei mărci de 15 soldi brun (Levantul Austriac), dantelate9½, plus o marcă DBSR de 20 paras negru pe verde, toate mărcile fiind obliterate cu ştampila “LLOYD AGENZIE / KUSTENDJE” (29 iunie) cu tuş negru. O piesă deosebit de atractivă şi de rară. Semnată Muller. Certificat semnat de Alberto Diena (1954). Evaluare: 30.000-40.000.
ASIA MINOR STEAM SHIP COMPANY. 1871, 7 ianuarie. Scrisoarea rară expediată de la Smirna la Siros, în Grecia, fiind francată de o marcă de 2 piaştri negru pe verde a poştei maritime locale. Este singura scrisoare cunoscută, fiind astfel unicat. Semnată Raybaudi şi însoţită de un certificat semnat Scheller. Evaluare: 80.000-100.000.
Mare parte dintr-o scrisoare din 1850, francată cu o marcă de 5 cenţi şi două mărci de 10 cenţi din prima emisiune a SUA, din 1847, expediată din New York în Scoţia, la Edinburgh. Scrisorile transatlantice purtând ambele valori ale primei emisiuni americane sunt printre cele mai mari rarităţi ale filateliei clasice de peste Ocean. Piesa este semnată de Calves şi este însoţită de un certificat eliberat de Philatelic Foundation. Estimare: 85.000-125.000.
Marca „Geneva dublă pe scrisoare”. Piesa are margini întregi, fiind obliterată cu o rozetă roşie. Scrisoarea poartă ştampila extrem de rară APRÈS LE DEPART. Este o piesă foarte frumoasă, însoţită de un certificat semnat der Weid. Estimare: 65.000-85.000.
FRANCATURĂ MIXTĂ PORUMBELUL DIN BASEL ŞI FRANŢA 20 c. 1849. O piesă extrem de frumoasă, cu ambele mărci curate şi întregi, obliterate cu grila franceză. Este datată februarie 1849. Se cunosc doar două scrisori cu această francatură, provenind din aceeaşi arhivă. Este şi o piesă istorică în acelaşi timp, ilustrând comunicaţia din zona de graniţă. Piesa este însoţită de certificate semnate de Calves şi der Weid. Estimare: 150.000-175.000.
Winterthur, ştraif vertical neuzat de patru mărci, cu gumă. O raritate, ilustrată şi în monografia semnată de Hans Hunziker. A făcut parte din colecţia Breitfuss. Semnată Nussbaum şi însoţită de un certificat eliberat de der Weid. Estimare: 100.000-120.000.
Francatură mixtă cu o marcă Winterthur şi una ORTS-POST (cu cadru la crucea din centru), ambele mărci cu margini bune. O piesă rară datată 1850, semnată Calves şi Nussbaum şi însoţită de un certificat semnat de von der Weid. Evaluare: 80.000-100.000.
Una dintre marile rarităţi ale filateliei elveţiene, marca de 10 rappen Rayon II cu cadru la crucea din centru pe scrisoare expediată în 1851 parţial cu porto. Piesa are mai multe certificate, semnate de Dr. Munk, Hunziker, von der Weid şi BP. Estimare: 130.000-150.000.
Francatură mixtă Elveţia Rayion II şi Baden, pe scrisoare datată 1854, adresată către Bavaria. Este o interesantă piesă de istorie poştală pentru mai multe ţări, foarte rară în acelaşi timp. Ex Gaston Hehrlich. Semnată Cueni şi însoţită de un certificat semnat de Eichele. Estimare: 65.000-75.000.
O altă mare raritate a filateliei elveţiene. Scrisoare cu francatură de 25 rappen alcătuită din două unicate ale erorii de culoare de 5 rappen albastru, plus o marcă de 5 rappen brun (margine de coală). Este una dintre cele mai spectculoase piese clasice elveţiene, o adevărată piesă de muzeu. Semnalată de Zumstein în monografia din 1909. Ex Théodore Champion, certificate semnate de von der Weid, Brun, Zumstein şi Diena. Estimare: 400.000-500.000.
Cred că aici se încheie prima parte a acestei recenzii. Vor mai urma multe alte piese spectaculoase în partea a doua.
Acum puteţi respiraaa...
Două piese oferite astăzi
Este vorba de două scrisori foarte interesante, care au făcut parte dintr-un lot important de piese de istorie poştală din toată lumea, prezentat de către o casă franceză de licitaţii. Ambele piese se disting printr-o calitate şi o stare de păstrare foarte bune. Puteţi face click pe imagini pentru mărire.
Prima piesă este o scrisoare completă, expediată în 1835 de la Bucureşti la Sibiu, prin poşta austriacă. La plecare, scrisoarea a primit ştampila BUCUREST/IN DER WALACHEI, biliniară în cadru ornamental oval. Călătoria spre Sibiu a fost parcursă prin carantina de la Turnu Roşu, unde scrisoarea a fost dezinfectată, fapt atestat prin sigiliul aplicat pe verso. Este o piesă rară, care ar face cinste oricărui exponat de istorie poştală sau de ştampilografie.
A doua piesă este în legătură cu poşta franceză în Principate.
Scrisoarea nefrancată a fost expediată de la oficiul francez - ştampila albastră GALATZ MOLDAVIE 3 AVRIL 1858 pe faţă - spre Malta. Pe verso se pot distinge ştampila de tranzit a oficiului francez din Constantinopol (8 aprilie), precum şi ştampila de sosire (model tipic britanic), datată 17 aprilie. Pe faţa scrisorii este aplicat un "6", posibil să reprezinte o taxă porto, deoarece scrisoarea nu poartă niciun insemn (ştampilă) care să ateste plata până la destinaţie.
Prima piesă este o scrisoare completă, expediată în 1835 de la Bucureşti la Sibiu, prin poşta austriacă. La plecare, scrisoarea a primit ştampila BUCUREST/IN DER WALACHEI, biliniară în cadru ornamental oval. Călătoria spre Sibiu a fost parcursă prin carantina de la Turnu Roşu, unde scrisoarea a fost dezinfectată, fapt atestat prin sigiliul aplicat pe verso. Este o piesă rară, care ar face cinste oricărui exponat de istorie poştală sau de ştampilografie.
A doua piesă este în legătură cu poşta franceză în Principate.
Scrisoarea nefrancată a fost expediată de la oficiul francez - ştampila albastră GALATZ MOLDAVIE 3 AVRIL 1858 pe faţă - spre Malta. Pe verso se pot distinge ştampila de tranzit a oficiului francez din Constantinopol (8 aprilie), precum şi ştampila de sosire (model tipic britanic), datată 17 aprilie. Pe faţa scrisorii este aplicat un "6", posibil să reprezinte o taxă porto, deoarece scrisoarea nu poartă niciun insemn (ştampilă) care să ateste plata până la destinaţie.
duminică, 29 mai 2011
Despre mailul de la Antena 3 cu accidentul preşedintelui
Ştirea zilei de duminică a umplut repede net-ul, cum că cei de la Antena 3 ar fi trimis un mail cu un link către un virus, folosindu-se de transmiterea unei aşa-zise ştiri bombă: preşedintele a suferit un accident mortal! Ei bine, şi eu mă număr printer “fericiţii” destinatari ai unui astfel de mail. Numai că toată treaba este o imensă chiflă. Mă doare exact în fundul curţii de cei de la Antena 3 (mai ales că sunt unii pe-acolo care mă calcă pe nervi), dar nu cred că ei sunt autorii, chiar dacă în header-ul mailului apare domeniul lor.
N-am să stau acum să fac lecţii de protocoale, pentru că am altele de făcut. Dar, pe scurt, treaba stă cam aşa: pentru transmiterea unui mesaj prin intermediul poştei electronice, două calculatoare comunică cu ajutorul unui protocol, denumit SMTP (acronimul de la Simple Mail Transfer Protocol). Poate că pare ciudat, dar două calculatoare care urmează să transmită şi să primească un mesaj, mai întâi dau dovadă de politeţe şi se salută între ele. Adică îşi spun HELO, în limbajul… calculatoricesc! În header apare însă EHLO, care este de fapt acelaşi lucru, fiind doar varianta “enhanced” a lui HELO. Lucru conformat de header-ul mailului cu pricina, care conţine cam următoarele (am mai tăiat din ce nu-i interesant):
Pe comentatorii politici, îi rog să mă scutească! Nu este un domeniu de interes pentru mine.
N-am să stau acum să fac lecţii de protocoale, pentru că am altele de făcut. Dar, pe scurt, treaba stă cam aşa: pentru transmiterea unui mesaj prin intermediul poştei electronice, două calculatoare comunică cu ajutorul unui protocol, denumit SMTP (acronimul de la Simple Mail Transfer Protocol). Poate că pare ciudat, dar două calculatoare care urmează să transmită şi să primească un mesaj, mai întâi dau dovadă de politeţe şi se salută între ele. Adică îşi spun HELO, în limbajul… calculatoricesc! În header apare însă EHLO, care este de fapt acelaşi lucru, fiind doar varianta “enhanced” a lui HELO. Lucru conformat de header-ul mailului cu pricina, care conţine cam următoarele (am mai tăiat din ce nu-i interesant):
From Antena3.ro Fri May 27 12:57:28 2011
X-Apparently-To: xxxx@yahoo.com via 98.138.85.244; Sun, 29 May 2011 03:24:51 -0700
Return-Path: <noreply@antena3.ro>
X-YahooFilteredBulk: 72.9.148.70
Received-SPF: none (mta1089.mail.ac4.yahoo.com: domain of noreply@antena3.ro does not designate permitted sender hosts)
(urmează corpul mesajului)
X-Originating-IP: [72.9.148.70]
xxxxxxxxxx
Received: from 127.0.0.1 (EHLO b3nahui.g3tm.com) (72.9.148.70)
by mta1089.mail.ac4.yahoo.com with SMTP; Sun, 29 May 2011 03:24:41 -0700
Received: from atwork.dns0.hu ([62.68.160.67] helo=User)
by b3nahui.g3tm.com with esmtpa (Exim 4.69)
(envelope-from <noreply@antena3.ro>)
id 1QQ3A0-00081i-6h; Fri, 27 May 2011 14:57:28 -0500
Reply-To: <noreply@antena3.ro>
From: "Antena3.ro"<noreply@antena3.ro>
Subject: Socant! Presedintele Basescu a suferit un accident mortal!
Date: Fri, 27 May 2011 21:57:28 +0200
MIME-Version: 1.0
Content-Type: text/html;
(etc., etc.).
Înainte de a lansa „bomba” însă, ziariştii lu’ peşte s-ar fi putut documenta puţin însă. Se poate citi în header-ul mailului pe al 5-lea rând: Received-SPF:none. Ce-i cu asta? Ne spune http://www.openspf.org/SPF_vs_Sender_ID, dela care citez:
“SPF and Sender ID are not the same. They differ in what they validate and what "layer" of the e-mail system they are concerned with. Sender ID is not the latest version of SPF – it is a new and independent experiment. The "
spf2.0
" tag name is a historical accident. Neither is better because they address different problems. There is controversy because Sender ID is incompatible with existing specifications. Microsoft is aware of the problem and representatives of theirs have stated that they have no plans to fix it. There are practical work-arounds for SPF and Sender ID users”.Adică ăia care sunt destinatarii mesajului au fost aleşi ca “ţintă” pentru că sunt utilizatori de Windows. Vă spun mai târziu de ce. Apoi mai putem vedea nişte adrese IP. Prima (cea cu 98.138…) aparţine Yahoo. Dar a doua (72.9.148.70) aparţine domeniului b3nahui.g3tm.com din Canada (ce mama lui process verbal să caute mailurile de la Antena 3 pe acolo?), lucru confirmat de adresa de la care s-a transmis EHLO, apărând în clar.
Dar totuşi ce-i cu EHLO? Citez din http://www.gordano.com/kb.htm?q=316: „The SMTP HELO clause is the stage of the SMTP protocol where a SMTP server introduce them selves to each other. The sending server will identify who it is and the receiving server will (as per RFC) accept any given name. There is no requirement to give the correct information at this stage”. Pe româneşte, mai săpaţi, copii…
Că mailul a fost “ţintit” pentru utilizatorii de Windows, este clar din natura fişierului către care duce linkul din mail: fişierul “basescu.gif.exe”, adică un executabil care nu funcţionează decât (aproape numai) pe Windows. Fişier care a fost urcat pe domeniul “wiseguydigital.com”. La mishto!
La ora actuală sunt destui liceeni care ar fi în stare să instaleze un server SMTP (sunt o grămadă complet gratuite) şi să-i facă setările, atribuindu-le orice domeniu vrea mushchii lor drept expeditor. Totul e să aibă o conexiune la net.
Piesă interesantă
Uitaţi-vă la piesa din imagine, mai precis la data din ştampilă:
Ce puteţi spune despre această piesă? (nu mai răspund la mailuri!)
Ce puteţi spune despre această piesă? (nu mai răspund la mailuri!)
Ocupaţia română în Odesa
Am văzut recent pe eBay mărcile aşa-zisei emisiuni a ocupaţiei militare române în Odesa, din 1941. Uitaţi-o în imagine de mai jos (click pe imagine pentru mărire).
Această "emisiune" este catalogată, de câţiva ani, în volumul dedicat Europei de Sud-Est, la sfârşitul capitolului rezervat României. Sincer să fiu, în cei peste 40 de ani de când fac filatelie, aşa ceva nu mi-a trecut prin mână, dar nici n-am văzut în vreo colecţie românească "emisiunea" cu pricina.
Ce este interesant, e că Michel a inserat o notă după catalogarea emisiunii, care sună cam aşa:
"Es wird neuerdings stark angezweifelt, dass es sich bei dieser Serie um eine autorisierte Ausgabe handelt!".
Adică "mai nou, caracterul oficial al acestei emisiuni a fost puternic contestat". Păi cred şi eu că s-a ajuns la aşa ceva, pentru că:
1. Nu există niciun document oficial, al niciunei autorităţi, care să ateste caracterul acestei emisiuni (nici măcar neoficial).
2. Nu cunosc să existe vreo piesă circulată efectiv, care să fie francată cu o astfel de piesă, care să fie acceptată de vreun serviciu poştal, militar sau civil (de fapt, nu cunosc nicio piesă de niciun fel!)
3. Nu ştiu vreo colecţie din România sau străinătate care să găzduiască o astfel de piesă circulată.
4. Din mărturiile unor participanţi la evenimente, gradaţi din subunităţile dizlocate la Odesa între ocuparea acesteia şi părăsirea localităţii de către ultimii militari români (şi socrul meu a fost printre aceştia, Dumnezeu să-l ierte că s-a prăpădit de trei ani), niciunul nu are cunoştinţă că s-ar fi utilizat astfel de mărci, ci numai cărţi poştale simple militare, iar civilii mai utilizau uzualele cu Duca Vodă (când le-au văzut, le-au recunoscut imediat şi au confirmat). Ceea ce nu se poate spune despre aceste mărci supratipărite.
Dacă mă poate contrazice cineva, cu orice fel de argument, îl invit cu toată sinceritatea să o facă!
Chiar sunt curios cum ar decurge o discuţie cu salariatul editurii Schwaneberger care a hotărât inserarea "emisiunii" în catalog: cu ce anume ar argumenta acest lucru? Există oare vreun certificat eliberat pentru o astfel de emisiune? Dacă da, cine l-a semnat şi cum argumentează supratiparul?
P.S. Lotul de patru mărci din imagine este oferit la vânzare pe eBay de către acelaşi ID care a oferit şi scrisoarea cu degetarul fals Mon. Căldăruşani, semnalat de acest blog.
Această "emisiune" este catalogată, de câţiva ani, în volumul dedicat Europei de Sud-Est, la sfârşitul capitolului rezervat României. Sincer să fiu, în cei peste 40 de ani de când fac filatelie, aşa ceva nu mi-a trecut prin mână, dar nici n-am văzut în vreo colecţie românească "emisiunea" cu pricina.
Ce este interesant, e că Michel a inserat o notă după catalogarea emisiunii, care sună cam aşa:
"Es wird neuerdings stark angezweifelt, dass es sich bei dieser Serie um eine autorisierte Ausgabe handelt!".
Adică "mai nou, caracterul oficial al acestei emisiuni a fost puternic contestat". Păi cred şi eu că s-a ajuns la aşa ceva, pentru că:
1. Nu există niciun document oficial, al niciunei autorităţi, care să ateste caracterul acestei emisiuni (nici măcar neoficial).
2. Nu cunosc să existe vreo piesă circulată efectiv, care să fie francată cu o astfel de piesă, care să fie acceptată de vreun serviciu poştal, militar sau civil (de fapt, nu cunosc nicio piesă de niciun fel!)
3. Nu ştiu vreo colecţie din România sau străinătate care să găzduiască o astfel de piesă circulată.
4. Din mărturiile unor participanţi la evenimente, gradaţi din subunităţile dizlocate la Odesa între ocuparea acesteia şi părăsirea localităţii de către ultimii militari români (şi socrul meu a fost printre aceştia, Dumnezeu să-l ierte că s-a prăpădit de trei ani), niciunul nu are cunoştinţă că s-ar fi utilizat astfel de mărci, ci numai cărţi poştale simple militare, iar civilii mai utilizau uzualele cu Duca Vodă (când le-au văzut, le-au recunoscut imediat şi au confirmat). Ceea ce nu se poate spune despre aceste mărci supratipărite.
Dacă mă poate contrazice cineva, cu orice fel de argument, îl invit cu toată sinceritatea să o facă!
Chiar sunt curios cum ar decurge o discuţie cu salariatul editurii Schwaneberger care a hotărât inserarea "emisiunii" în catalog: cu ce anume ar argumenta acest lucru? Există oare vreun certificat eliberat pentru o astfel de emisiune? Dacă da, cine l-a semnat şi cum argumentează supratiparul?
P.S. Lotul de patru mărci din imagine este oferit la vânzare pe eBay de către acelaşi ID care a oferit şi scrisoarea cu degetarul fals Mon. Căldăruşani, semnalat de acest blog.
David Feldman - un regal de filatelie (4)
Fiindcă merită, am zis să continui cu serialul început, referitor la ultima licitaţie a casei David Feldman. Pentru că au fost piese din care se poate învăţa (bineînţeles, cine doreşte acest lucru). Dar să continuăm: urmează la rând "litografiatele".
Acesta este un imprimat datat februarie 1866, francat cu un unicat de 2 parale Cuza pe hârtie vărgată vertical, expediat de la Brăila la Bucureşti. Francaturile simple cu marca de 2 parale Cuza sunt foarte rare. După Heimbüchler, se cunos până în şase astfel de piese.
Recipisa de mai sus este o frumuseţe de piesă. Este francată cu o pereche şi două unicate de 5 parale Cuza, o marcă extrem de rară în stare circulată (autentic, că falsuri sunt cu duiumul). Este datată decembrie 1865, fiind expediată de la Târgu-Frumos (pe faţă este o frumoasă ştampilă cu agrafă) la Iaşi.
Scrisoarea corespunde tarifului simplu, de 20 parale, acoperit prin francarea cu două perechi din marca de 5 parale Cuza. A fost expediată de la Huşi la Fălticeni. Nu se cunosc decât câteva astfel de francaturi, piesa fiind deosebit de rară.
Imprimat cu francatură simplă de 2 bani "Favorit" 1868, expediat de la Galaţi la Bucureşti, Francaturile simple ale mărcii de 2 bani sunt foarte rare.
O frumoasă recipisă de primire, francată conform tarifului, cu 5 bani (câte un unicat din mărcile de 2 bani 1868 şi 3 bani 1870), expediată în ianuarie 1871 de la Bucureşti la Iaşi. Este o piesă deosebit de decorativă.
Imprimat expediat în iulie 1872, de la Craiova la Bucureşti (tariful pentru imprimate a fost deja mărit de la 2 la 3 bani, începând cu 15 octombrie 1870), francat cu un unicat de 3 bani 1870. Şi această francatură simplă este rară, iar numărul pieselor cunoscute este mic. Piesa a făcut parte din colecţia Tomasini.
La prima vedere, această recipisă nu ar fi o piesă deosebită. Cu toate acestea, este a doua cea mai timpurie circulaţie cunoscută la marca de 18 bani (5 februarie 1868), fapt consemnat în certificatul semnat de Heimbüchler.
Aceasta este o scrisoare frumoasă, francată cu trei exemplare de 18 bani "favorit" 1868 (scrisoare recomandată din treapta a doua de greutate), expediată de la Vaslui la Iaşi.
Plicul de mai sus (click pe imagine pentru mărire) a fost deschis pentru expunere. Poartă o francatură colorată, o marcă de 10 bani şi două mărci de 15 bani "favorit" 1869 (tarif 40 bani), fiind expediat de la Roman la Cernăuţi (situat la acea dată în zona de graniţă austriacă). Pe faţa plicului se distinge şi o ştampilă liniară, tip "baston" a biroului telegrafo-poştal Roman. Este o piesă rară, fiind însoţită de un certificat semnat Behr.
Recipisa din imagine (click pe imagine pentru mărire) a făcut parte din colecţia Odor. Este expediată de la Bolgrad la Bucureşti, fiind francată cu o marcă înjumătăţită de 10 bani "favorit" 1869. Conform numărului de înregistrare din colţul stâng superior ("71"), este a doua în lista de inventar (alcătuită de Heimbüchler) cu cele 30 de piese francate cu mărci înjumătăţite, provenite de la biroul Bolgrad.
Şi dacă veni vorba de piesele cu mărci înjumătăţite provenite de la Bolgrad, recipisa de mai sus este datată 1871 şi este francată cu o marcă de 15 bani 1869, la acelaşi birou Bolgrad. Piesa este datată la numai două zile faţă de cea mai târzie piesă cunoscută cu o marcă înjumătăţită, fiind francată, de această dată, cu o marcă întreagă de 15 bani. A făcut parte tot din colecţia Odor.
Această scrisoare este o piesă superbă (click pe imagine pentru mărire) prin calitatea sa. Marca, un unicat de 50 bani "favorit" 1869, are o culoare deosebit de intensă, tiparul este puţin ancrasat, iar marginile sunt foarte late. Piesa (expediată de la Brăila la Genova, Italia) este semnată Raybaudi, fiind însoţită de un certificat semnat Heimbüchler.
Iată încă o scrisoare cu o francatură simplă de 50 bani, de data aceasta o piesă foarte interesantă de istorie poştală. Ea a fost expediată din Brăila (conform ştampilei-antet a expeditorului, din colţul stâng inferior, pe faţă) la Napoli, în Italia, dar marca nu a fost obliterată la plecare, ci mai târziu, cu ştampila maghiară a poştei ambulante "MOZGO POSTA / BAZIAS - PEST / (No.) 3", având pe verso ştampilele de tranzit. Nu este singura piesă cunoscută cu o obliterare a poştei ambulante maghiare, dar este foarte rară.
Scrisoare francată 15 bani (scrisoare simplă, prima treaptă de greutate, valabilă pentru zona de graniţă austriacă), expediată de la Iaşi la Iţcani, în Bucovina. Pe verso a fost aplicată ştampila de sosire a gării Iţcani (austriacă), fiind semnată de cunoscutul expert Marco Martin.
Scrisoare cu francatură simplă de 5 bani "barbă" 1871 (imprimat extern, treapta întâia de greutate), expediată de la GARA ROMAN / OFF. POSTAL la Iţcani, "Suczawa" (zona de graniţă din Bucovina austriacă). Este o francatură rară.
Aceasta este o scrisoare simplă francată cu trei mărci de 5 bani "barbă" 1871, expediată de la Iaşi la Iţcani (Bucovina austriacă). Scrisoarea prezintă un lucru pe care l-am semnalat încă de când mi-a trecut piesa prin faţa ochilor, şi anume presepararea mărcilor nedantelate cu foarfeca. Din câte ştiu, nu cred că mai există o piesă similară.
Blocul de 5 bani "barbă" de mai sus ar putea fi (conform casei Feldman) un tipar de probă, executat pe o hârtie mai moale decât cea întâlnită de regulă la această marcă. Neavând piesa în faţă, îmi este imposibil să mă pronunţ, dar chiar dacă nu ar fi aşa, orice bloc la această marcă este deosebit de rar.
Iată o altă francatură rară, cea simplă cu o marcă de 10 bani "barbă" (emisiunea iniţială, din 1871). Marca de culoare albastră a fost utilizată destul de puţin timp, fiind înlocuită de cea galbenă, cu acelaşi nominal. Scrisoarea a fost expediată de la Galaţi la Ruse, în Bulgaria, fiind considerată francată insuficient. Este o piesă foarte frumoasă de istorie poştală.
Acesta este un bloc foarte rar. Margini complete, late, cu gumă originală. Din marca de 15 bani "barbă" nu se mai cunosc în circuitul filatelic decât un bloc de 6, un alt bloc de 4 şi un ştraif de 5.
Iată un alt bloc rar: 50 bani "barbă" impresiune defectuoasă, 1872. În circuitul filatelic există foarte puţine multiple mai mari decât perechea.
Iată o a doua recipisă francată cu o marcă înjumătăţită (10 bani galben "barbă"), provenită de la biroul Bolgrad. Se cunosc numai 8 astfel de piese. A făcut parte (ca şi piesa precedentă) din colecţia Odor.
Iată o scrisoare foarte frumoasă, francată cu două mărci "barbă" dantelate, expediată în mai 1872 de la Focşani la Iţcani. Astfel de francaturi (cu mărcile dantelate) sunt rare. Este semnată de Marco Martin.
Iată o francatură excepţională: 5 bani "barbă" dantelat, ştraif orizontal de patru mărci, pe scrisoare expediată în septembrie 1872 (cu numai două zile înainte de a fi scoase din circulaţie), de la Târgovişte la Bucureşti (unde a ajuns pe 1 octombrie, dată la care au fost puse în circulaţie mărcile emisiunii Paris). Aceasta este o splendidă piesă de istorie poştală. Ex col. Odor.
Iată o altă francatură deosebit de rară: scrisoare externă (expediată de la Galaţi la Langnau, în Elveţia), francată cu o pereche de 15 bani "barbă" şi un unicat de 5 bani "barbă" dantelat. Din câte ştiu, această piesă este singura cunoscută având ca francatură această combinaţie.
Conform catalogului licitaţiei, aceasta este una dintre cele mai rare mărci clasice europene: 5 bani "barbă" dantelat cu nuanţa "zinnober", înscrisă ca atare în cataloagele internaţionale. Piesa este însoţită de certificate semnate de H. Kohler şi A. Diena.
Iată o altă francatură neobişnuită: 15 bani "favorit" 1869 şi 10 bani "barbă" dantelat 1872, expediată de la Brăila la Viena, în aprilie 1872. Scrisoarea a făcut parte din colecţia Tomasini.
Iar în încheiere, admiraţi o piesă frumoasă, dar ceva mai târzie - 1956, perioada Republicii Populare.
Fragment de coală de 40 exemplare din marca de 1,75 lei - Recensământul, având centrul răsturnat. Se pare că este cel mai mare fragment cunoscut.
Acesta este un imprimat datat februarie 1866, francat cu un unicat de 2 parale Cuza pe hârtie vărgată vertical, expediat de la Brăila la Bucureşti. Francaturile simple cu marca de 2 parale Cuza sunt foarte rare. După Heimbüchler, se cunos până în şase astfel de piese.
Recipisa de mai sus este o frumuseţe de piesă. Este francată cu o pereche şi două unicate de 5 parale Cuza, o marcă extrem de rară în stare circulată (autentic, că falsuri sunt cu duiumul). Este datată decembrie 1865, fiind expediată de la Târgu-Frumos (pe faţă este o frumoasă ştampilă cu agrafă) la Iaşi.
Scrisoarea corespunde tarifului simplu, de 20 parale, acoperit prin francarea cu două perechi din marca de 5 parale Cuza. A fost expediată de la Huşi la Fălticeni. Nu se cunosc decât câteva astfel de francaturi, piesa fiind deosebit de rară.
Imprimat cu francatură simplă de 2 bani "Favorit" 1868, expediat de la Galaţi la Bucureşti, Francaturile simple ale mărcii de 2 bani sunt foarte rare.
O frumoasă recipisă de primire, francată conform tarifului, cu 5 bani (câte un unicat din mărcile de 2 bani 1868 şi 3 bani 1870), expediată în ianuarie 1871 de la Bucureşti la Iaşi. Este o piesă deosebit de decorativă.
Imprimat expediat în iulie 1872, de la Craiova la Bucureşti (tariful pentru imprimate a fost deja mărit de la 2 la 3 bani, începând cu 15 octombrie 1870), francat cu un unicat de 3 bani 1870. Şi această francatură simplă este rară, iar numărul pieselor cunoscute este mic. Piesa a făcut parte din colecţia Tomasini.
La prima vedere, această recipisă nu ar fi o piesă deosebită. Cu toate acestea, este a doua cea mai timpurie circulaţie cunoscută la marca de 18 bani (5 februarie 1868), fapt consemnat în certificatul semnat de Heimbüchler.
Aceasta este o scrisoare frumoasă, francată cu trei exemplare de 18 bani "favorit" 1868 (scrisoare recomandată din treapta a doua de greutate), expediată de la Vaslui la Iaşi.
Plicul de mai sus (click pe imagine pentru mărire) a fost deschis pentru expunere. Poartă o francatură colorată, o marcă de 10 bani şi două mărci de 15 bani "favorit" 1869 (tarif 40 bani), fiind expediat de la Roman la Cernăuţi (situat la acea dată în zona de graniţă austriacă). Pe faţa plicului se distinge şi o ştampilă liniară, tip "baston" a biroului telegrafo-poştal Roman. Este o piesă rară, fiind însoţită de un certificat semnat Behr.
Recipisa din imagine (click pe imagine pentru mărire) a făcut parte din colecţia Odor. Este expediată de la Bolgrad la Bucureşti, fiind francată cu o marcă înjumătăţită de 10 bani "favorit" 1869. Conform numărului de înregistrare din colţul stâng superior ("71"), este a doua în lista de inventar (alcătuită de Heimbüchler) cu cele 30 de piese francate cu mărci înjumătăţite, provenite de la biroul Bolgrad.
Şi dacă veni vorba de piesele cu mărci înjumătăţite provenite de la Bolgrad, recipisa de mai sus este datată 1871 şi este francată cu o marcă de 15 bani 1869, la acelaşi birou Bolgrad. Piesa este datată la numai două zile faţă de cea mai târzie piesă cunoscută cu o marcă înjumătăţită, fiind francată, de această dată, cu o marcă întreagă de 15 bani. A făcut parte tot din colecţia Odor.
Această scrisoare este o piesă superbă (click pe imagine pentru mărire) prin calitatea sa. Marca, un unicat de 50 bani "favorit" 1869, are o culoare deosebit de intensă, tiparul este puţin ancrasat, iar marginile sunt foarte late. Piesa (expediată de la Brăila la Genova, Italia) este semnată Raybaudi, fiind însoţită de un certificat semnat Heimbüchler.
Iată încă o scrisoare cu o francatură simplă de 50 bani, de data aceasta o piesă foarte interesantă de istorie poştală. Ea a fost expediată din Brăila (conform ştampilei-antet a expeditorului, din colţul stâng inferior, pe faţă) la Napoli, în Italia, dar marca nu a fost obliterată la plecare, ci mai târziu, cu ştampila maghiară a poştei ambulante "MOZGO POSTA / BAZIAS - PEST / (No.) 3", având pe verso ştampilele de tranzit. Nu este singura piesă cunoscută cu o obliterare a poştei ambulante maghiare, dar este foarte rară.
Scrisoare francată 15 bani (scrisoare simplă, prima treaptă de greutate, valabilă pentru zona de graniţă austriacă), expediată de la Iaşi la Iţcani, în Bucovina. Pe verso a fost aplicată ştampila de sosire a gării Iţcani (austriacă), fiind semnată de cunoscutul expert Marco Martin.
Scrisoare cu francatură simplă de 5 bani "barbă" 1871 (imprimat extern, treapta întâia de greutate), expediată de la GARA ROMAN / OFF. POSTAL la Iţcani, "Suczawa" (zona de graniţă din Bucovina austriacă). Este o francatură rară.
Aceasta este o scrisoare simplă francată cu trei mărci de 5 bani "barbă" 1871, expediată de la Iaşi la Iţcani (Bucovina austriacă). Scrisoarea prezintă un lucru pe care l-am semnalat încă de când mi-a trecut piesa prin faţa ochilor, şi anume presepararea mărcilor nedantelate cu foarfeca. Din câte ştiu, nu cred că mai există o piesă similară.
Blocul de 5 bani "barbă" de mai sus ar putea fi (conform casei Feldman) un tipar de probă, executat pe o hârtie mai moale decât cea întâlnită de regulă la această marcă. Neavând piesa în faţă, îmi este imposibil să mă pronunţ, dar chiar dacă nu ar fi aşa, orice bloc la această marcă este deosebit de rar.
Iată o altă francatură rară, cea simplă cu o marcă de 10 bani "barbă" (emisiunea iniţială, din 1871). Marca de culoare albastră a fost utilizată destul de puţin timp, fiind înlocuită de cea galbenă, cu acelaşi nominal. Scrisoarea a fost expediată de la Galaţi la Ruse, în Bulgaria, fiind considerată francată insuficient. Este o piesă foarte frumoasă de istorie poştală.
Acesta este un bloc foarte rar. Margini complete, late, cu gumă originală. Din marca de 15 bani "barbă" nu se mai cunosc în circuitul filatelic decât un bloc de 6, un alt bloc de 4 şi un ştraif de 5.
Iată un alt bloc rar: 50 bani "barbă" impresiune defectuoasă, 1872. În circuitul filatelic există foarte puţine multiple mai mari decât perechea.
Iată o a doua recipisă francată cu o marcă înjumătăţită (10 bani galben "barbă"), provenită de la biroul Bolgrad. Se cunosc numai 8 astfel de piese. A făcut parte (ca şi piesa precedentă) din colecţia Odor.
Iată o scrisoare foarte frumoasă, francată cu două mărci "barbă" dantelate, expediată în mai 1872 de la Focşani la Iţcani. Astfel de francaturi (cu mărcile dantelate) sunt rare. Este semnată de Marco Martin.
Iată o francatură excepţională: 5 bani "barbă" dantelat, ştraif orizontal de patru mărci, pe scrisoare expediată în septembrie 1872 (cu numai două zile înainte de a fi scoase din circulaţie), de la Târgovişte la Bucureşti (unde a ajuns pe 1 octombrie, dată la care au fost puse în circulaţie mărcile emisiunii Paris). Aceasta este o splendidă piesă de istorie poştală. Ex col. Odor.
Iată o altă francatură deosebit de rară: scrisoare externă (expediată de la Galaţi la Langnau, în Elveţia), francată cu o pereche de 15 bani "barbă" şi un unicat de 5 bani "barbă" dantelat. Din câte ştiu, această piesă este singura cunoscută având ca francatură această combinaţie.
Conform catalogului licitaţiei, aceasta este una dintre cele mai rare mărci clasice europene: 5 bani "barbă" dantelat cu nuanţa "zinnober", înscrisă ca atare în cataloagele internaţionale. Piesa este însoţită de certificate semnate de H. Kohler şi A. Diena.
Iată o altă francatură neobişnuită: 15 bani "favorit" 1869 şi 10 bani "barbă" dantelat 1872, expediată de la Brăila la Viena, în aprilie 1872. Scrisoarea a făcut parte din colecţia Tomasini.
Iar în încheiere, admiraţi o piesă frumoasă, dar ceva mai târzie - 1956, perioada Republicii Populare.
Fragment de coală de 40 exemplare din marca de 1,75 lei - Recensământul, având centrul răsturnat. Se pare că este cel mai mare fragment cunoscut.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)