Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

joi, 14 iunie 2018

Despre localizarea în coală a supratiparelor Cluj şi Oradea

Din multă obişnuinţă şi pentru că aşa au procedat mai mulţi înaintaşi, marea majoritate a colecţionarilor are tendinţa de a face localizarea supratiparelor de la cele două emisiuni exclusiv după catacteristicile/defectele monogramei.

Am întâlnit situaţii în care aceeaşi poziţie în coală prezintă deplasări relative ale monogramei faţă de legenda BANI/LEU/LEI, respectiv Bani/Leu/Lei. Atunci când apare o astfel de deplasare relativă sunt toate şansele ca planşa supratiparului valorii respective să fi suerit o modificare (planşă desemnând ansamblul de 100 de monograme, 100 de legende, plus spaţiile tipografice aferente distanţării elementelor imprimabile).

Mi-a trimis cineva pe mail imaginea perechii de mai jos întrebând ceva care nu are legătură cu subiectul abordat aici, dar care poate ilustra problema:

Aceasta este perechea.

Am observat "din avion" că legenda LEI nu are aceeaşi aliniere la ambele mărci, şi pentru a vă fi mai uşor am "tras" câte o săgeată de-a lungul piciorului literei T din PTT din monogramă. Ce a ieşit vedeţi mai jos:


Este evidentă acum diferenţa alinierilor.

Scopul problemei: descoperirea tuturor situaţiilor în care la aceeaşi poziţie în coală apar alinieri diferite.

joi, 7 iunie 2018

Hârtie roz pe verso, ori gumă roz?

Am avut (pentru a nu ştiu câta oară) o discuţie contradictorie cu cineva referitoare la tipul hârtiei utilizate la primele tiraje ale uzualelor Spic de grâu. Pentru că în toate cataloagele (începând cu '900 toamna) scrie că mărcile au fost imprimate pe hârtie fără  filigran, albă, roz pe verso, aproape toţi amatorii de postclasice au luat-o (iată, mai bine de o sută de ani) de bună, fără măcar să încerce să verifice dacă informaţia este sau nu corectă.

În urmă cu vreo 20 de ani scriam că nu există o hârtie roz pe verso, culoarea acesteia (la exemplarele circulate, spălate) fiind aceeaşi pe ambele feţe. Iar la această concluzie nu am ajuns visând noaptea, ci sortând şi verificând multe, foarte multe mii de mărci.

Probabil că nu s-a gândit nimeni la o verificare simplă: mărcile din emisiunea Căişorii din 1903 a fost imprimată la Paris, pe aceeaşi hârtie furnizată de Johannot et Cie utiliztă şi la imprimarea mărcilor Spic de grâu fără filigran, primele tiraje (dovada: acelaşi filigran Hohannot se întâlneşte pe mărcile ambelor emisiuni).


Aceasta este o pereche normală de 1 ban Căişori, din marginea inferioară a colii.


Aceasta este imaginea aceleiaşi perechi, pe verso. Se distinge foarte clar pe marginea colii porţiunea negumată, care are aceeaşi culoare ca pe faţa colii. Dar tot pe margine se distinge şi marginea suprafeţei gumate, care are în mod clar o nuanţă cu tentă roz faţă de suprafaţa rămasă negumată.

Concluzia: haideţi să verificăm înainte de a vorbi, indiferent de informaţiile înscrise în cataloage.

Plecând de la aceeaşi verificare, consider că varietăţile catalogate drept "imprimate pe faţa roz a hârtiei" sunt eronate. Poate că este vorba despre imprimare pe faţa gumată.

Un bucureştean "întreprinzător" din 1901

Un cetăţean s-a gândit cum ar putea face rost de nişte bani, iar mintea nu l-a dus la mai mult. Păţania a fost publicată în Revue Philatélique française, numărul 123 din aprilie 1901.
Din păcate "jungla" de atunci nu se deosebeşte aproape deloc de cea actuală, când comercializarea falsurilor şi făcăturilor de tot felul aproape că se desfăşoară fără perdea.
Nu am tradus textul, cred că o limbă de circulaţie internaţională nu constituie o barieră pentru cititorii constanţi ai blogului.


Ar fi intresantă o corespondenţă din epocă semnată de acest individ, Antonescu din Calea Moşilor 42.

miercuri, 6 iunie 2018

Curiozitate la marca de 80 parale din 1858

Unul dintre loturile propuse pentru vânzare la licitaţia din luna mai a firmei americane  Daniel Kelleher a cuprins un exemplar ştampilat al mărcii de 80 parale din a doua emisiune moldovenească.


Mă tot uitam la ilustraţie şi nu-mi dădeam seama ce-i greşit, privirea fiindu-mi luată de ştampila JASSY/MOLDOVA la care fracţia este aşezată deasupra zilei şi nu între aceasta şi lună (–/3/2). Apoi am văzut că marca cu pricina ar putea fi circulată pe verso.
Nu am nici cea mai mică idee dacă acest lucru a fost doar o greşeală a celui care a lipit marca pe scrisoare, ori a fost o operaţie premeditată (pentru a se masca o eventuală circulaţie frauduloasă a unui exemplar deja circulat). Din nefericire în licitaţia aceasta a fost singura imagine postată, iar eu am văzut-o după ce s-a încheat licitaţia, altfel aş fi solicitat şi o imagine a celeilalte feţe a mărcii.
Am luat imaginea şi am întors-o faţă de axa verticală, pentru a-mi da seama ce-i cu marca:


Aşa, mai din avion, marca mi se pare originală (n-aş garanta pentru hârtia prezentată ca azurată).
Curiozitatea a fost oferită pentru 100 şi adjudecată cu 200 dolari.

marți, 5 iunie 2018

Preţuri spectaculoase pentru varietăţi la ocupaţia germană

La mărcile tip Germania purtând supratiparul "Gültig 9. Armee" s-au descoperit relativ recent exemplare aparţinând unor tiraje distincte ale uzualelor. Cine a fost mai interesat de mărcile germane ale perioadei ştie probabil că uzualele tip Germania cu filigran romburi au fost imprimate în mai multe tiraje succesive, care au fost încadrate în două grupe mari: tirajele aşa-zise "de pace" (sau "Friedensdruck"), iar cele mai târzii - tirajele "de război" ("Kriegsdruck"). Cunoscătorii pot diferenţia mărcile cu acelaşi nominal aparţinând celor două grupe după tipul hârtiei şi al gumei şi după aspectul tiparului.

În luna martie, la o licitaţie a unei case mari din Germania au fost oferite două astfel de piese. La data respectivă nu eram în cea mai fastă perioadă a mea şi am lăsat semnalarea pentru mai târziu. Astăzi, sortându-mi rezultatele licitaţiilor din ultimul semestru am dat peste mărcile cu pricina.


Prima valoare, cea de 10 Pfennig, a fost oferită cu un preţ de strigare de 1.500 euro, dar preţul de adjudecare (fără comisioane) a ajuns la 5.500 euro! Marca a fost însoţită de certificatul de originalitate cuvenit.


A doua valoare, cea de 20 Pfennig, a avut un preţ de strigare tot de 1.500 de euro, realizând un preţ de adjudecare de 4.800 euro (fără taxe şi comisioane).


Certificatul de originalitate a fost semnat de acelaşi expert german.


Poate că ar merita să vă uitaţi cu mai multă atenţie prin clasoare, plicuri şi alte locuri unde vă păstraţi colecţia. Cine ştie?

luni, 4 iunie 2018

Schimbare la eBay cu impact asupra utilizatorilor

Ieri seară am dorit să-mi verific nişte linkuri mai vechi cu diverse piese postate pe eBay. La fiecare deschidere de link, portalul mă înştiinţa că listingul nu mai este disponibil pentru că licitaţia a fost încheiată/terminată. Iar povestea s-a repetat nu numi la licitaţii, ci şi la loturi propuse la "Buy It Now" şi pe care posesorii se pare că nu le-au oferit pentru un nou termen.

Aseară am fost destul de obosit şi n-am mai avut chef să fac săpături ma ample, dar de dimineaţă am primit newsletter-ul de la eCommerce Bytes şi am văzut că problema apare în acelaşi mod pentru toţi utilizatorii, fiind deci o modificare a politicii portalului eBay.


N-am să stau acum să fac filozofia problemei, pentru că oricum un simplu user nu poate face altfel decât aşa cum decide staff-ul celor de la eBay.

Dacă vreţi să citiţi mai multe, urmaţi linkul de mai sus şi citiţi comentariile (vedeţi că se întind pe mai multe pagini). Problema "urâtă" a acestei schimbări este că un user nu mai poate afla cu certitudine la ce preţ a fost vândut un anumit lot.

Şi poate că tocmai asta au şi urmărit cei de la eBay.