Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 8 septembrie 2012

O rupere de ritm

Mi se întâmplă ca după o perioadă ceva mai aglomerată să am nevoie de câteva ore de "respiro". Nu ştiu mai niciodată când am nevoie de ele, aşa că nu îmi pot planifica ceva (poate că nici n-ar avea vreun farmec).
Atunci apelez ori la vreun film, ori la o carte, ori la muzică.

De data aceasta am apelat la muzică... (din altă cameră aud... "Ţi-am spus că vreau să dorm puţin, dă chestia aia mai încet!..."). Nu era tare, dar basul este ceva mai puternic şi "pătrunde" prin vreo două uşi şi-un perete.  :D).

Îmi alesesem din colecţia de CD-uri două albume care poartă semnătura americanilor de la Symphony X. Pentru cei care nu au auzit de ei, sunt o trupă de metal progresiv, care s-a înfiinţat acum 18 ani mai mult dintr-o întâmplare. Primul disc lansat în 1994 (intitulat chiar "Symphony X") a fost considerat un semi-eşec, din cauza producţiei nu prea fericite. În anul următor au scos pe piaţă un al doilea disc, "The Damnation Game", după modificarea componenţei trupei. El nu a avut un succes formidabil însă. Succesul a venit odată cu cel de-al treilea disc, "The Divine Wings of Tragedy", lansat doi ani mai târziu. Au urmat alte discuri, lucrate între concerte şi turnee, trupa câştigându-şi un număr de binemeritaţi susţinători. "Twilight in Olympus" (1998), "V. The New Mythology Suite" (2000), "Live on the Edge of Forever" (2001), "The Odyssey" (2002), "Paradise Lost" (2007, după o pază), "Iconoclast" (2011) sunt celelalte albume scoase de trupa americană. Cine vrea, poate găsi mai multe detalii chiar pe pagina lor.
Trupa adună o mână de instrumentişti foarte buni, prezintă voci potrivite şi au şi un compozitor inspirat. Sunt capabili să abordeze mai toate curentele prog-ului, dar amprenta rockului gotic mi se pare cea mai evidentă.

Dar vorba multă e sărăcia omului. Vă invit să ascultaţi trei piese cu o durată puţin mai mare, pe care le-am selectat din ce se găseşte pe YouTube la calitate mai bună. Preferata mea este ultima.


Sursa: YouTube, user GodisDead667


Sursa: YouTube, usercaioxmag


Sursa: YouTube, user TheRealPolloPawer.

Audiţie plăcută.

8 comentarii:

  1. mda, asta da rupere de ritm :) . trecut, ascultat, lăsat nişte Therioni. mulţam!
    http://www.youtube.com/watch?v=2ZQ0BsNi24A

    RăspundețiȘtergere
  2. Placuta rupere de ritm! Nu auzisem de ei! Weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos Alina, la fel îţi doresc şi eu.

      Ștergere
  3. Mie, ca de obicei, fiind afon, muzica nu imi "zice" mare lucru, insa am fost placut impresionat de coperta si titlul albumului Paradise Lost, si desigur ca m-am gandit imediat la poemul in pentametru iambic si rime albe al d-lui John Milton (sec 17) + la sentimentul specific de tristete care insoteste o posibila respingere/parasire/abandon, care totusii reprezinta o mica lovitura in sufletul uman, oricat de puternic ar fi el, cu atat mai mult cu cat se poate baza pe o neintelegere reala si/sau pe asteptari pre-existente oarecum prea optimiste/prea mari/intr-o oarecare masura nerealiste/ideale/idealizate. Deoarece oamenii in general in medie tind sa fie structural usor exagerat optimisti + recent ni se anunta in mass-media ca majoritatea sunt si empatici din fire, cu atat mai mare poate fi sentimentul dezamagirii, insa desigur, cu cat credinta intr-un suflet puternic + total egal ca "greutate" de la om la seaman om este mai mare, plus si cu convingerea, (daca este absolut nevoie), ca orice invatatura eficienta trebuie insotita si de durere sau de spaima anticipata de o posibila durere, (in cazul oamenilor sensibili la pedepse, majoritatea oamenilor relativ constiinciosi si totusi morali), cu atat si speranta de "mai bine" si de consecinte benefice pt toata lumea va fi mai mare.

    (Eu personal sper ca nu am fost prea obscur in aceasta incercare de consolare ! On-line este dificil sa comunici de la om la om si sa nu iasa ori total ridicol ori total usor fara suflet, dar eu am incercat sa includ cat mai multa informatie pt ca am citit ca acest lucru este important in cazul oricaror traume mai acute sau chiar vanatai, inclusiv de suflet + desigur o strangere de mana + eventual o patura calda + putin lichid cald, nici prea rece nici prea fierbinte, just in case, pt hidratare si incalzire de corp.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prezentarea pieselor muzicale nu are legătură cu vreo altă stare de spirit decât cea artistică. Muzica mă relaxează adesea după o perioadă de muncă, mai încărcată.
      Dar cred că ai dreptate, sunt persoane care se exprimă prin aşa ceva. Şi cu empatia ai dreptate, este o chestie urmărită de unii autori de bloguri, dar eu nu m-am gândit la asta. Pur şi simplu am dorit să le dăruiesc şi altora plăcerea de a asculta câteva compoziţii pe care eu le consider deosebite.

      Ștergere
  4. Va urmaresc de ceva vreme, mai de la distanta ca un profan intr-ale filateliei, dar nu stiam pana acum ca sunteti un amator de rock/metal si pe deasupra si de prog.Ma bucur intotdeauna cand intalnesc pe diferite cai rockeri printre colectionari si colectionari printre rockeri...Am invatat o groaza de lucruri de pe blogul dvs si nu pot decat sa va multumesc pt. faptul ca impartasiti din cunostintele dvs. vaste in acest domeniu si cu "profanii" ca mine si ca altii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu pot decât să vă mulţumesc pentru apreciere şi să fiu fericit că pot fi util unui colecţionar. Acesta este şi scopul pentru care am "dat drumul" acestui blog.
      Cât despre muzică, este o altă pasiune a mea pe care doresc, de asemenea, să o împărtăşesc cu alţi iubitori ai genului.

      Ștergere