Marca de 20 parale este categoric originală. Numai că o astfel de ştampilă nu prea are ce căuta pe marcă. Este adevărat, în ciuda faptului că emisiunea 1866-1867 nu a avut putere de francare decât pe corespondenţa internă, se cunosc câteva exemplare care poartă ştampile austriece. Dar această ştampilă nu seamănă cu niciuna utilizată de vreo altă poştă, din câte ştiu eu.
Mă gândesc şi la o altă posibilitate: este vizibil că marca este tăiată prost, lipsindu-i cadrul superior aproape pe toată lăţimea. Cineva (fără cunoştinţe referitoare la ştampilografia românească) a dorit să o poată valorifica, în ciuda defectului. Şi atunci a "înobilat-o" aplicându-i ştampila fantezistă. Zic şi eu...
Hai sa facem o regula . Ce apreciem : marca, sau stampila ? Ideal ar fi ca amandoua sa fie ok . Dar daca una din ele are probleme ? Personal prefer marca . Astept pareri .
RăspundețiȘtergereRegula e deja făcută de alţii, de multă vreme.
ȘtergereO piesă trebuie să fie şi ea bună, şi ştampila. O ştampilă falsă pe o marcă originală îi scade preţul. Singura şansă ar fi să se descopere un tip nou de ştampilă. Cum asemenea ştampilă nu s-a utilizat pe niciunde în Principate la acea dată, rămâne cealaltă variantă. Adică ştampilă falsă pe marcă originală. Probabil preţul piesei (făcând abstracţie de faptul că este defectă) nu mai poate trece - să zicem - cam de o treime din preţul normal. Şi asta doar dacă cineva este interesat să o ia pentru amuzament, deoarece includerea într-un exponat ar duce automat la descalificarea expozantului.