Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 30 iulie 2016

Cenzură peste cenzură peste cenzură peste...

Îmi pusesem în biblioteca virtuală cartea poştală de mai jos, întâlnită pe portalul eBay, făcând parte din oferta unui negustor din Belgia (cred). Corespondenţa este plină de ştampile de cenzură, prezentând o circulaţie mai puţin obişnuită. Click pe imagini pentru mărire.


Este vorba despre o carte poştală expediată în august 1919 de un colecţionar aflat în Sibiu Braşov (Guido? Fitz) către un alt colecţionar (Eugen Horack) din Triest. Cartea poştală a făcut un drum la Bucureşti, ajungând apoi prin Cluj, Arad şi Timişoara (nu ştiu dacă ordinea a fost chiar aceasta). Parcursul cărţii poştale a fost modificat, ea fiind redirecţionată spre Viena (unde se pare că a ajuns pe 17 decembrie).
Pe lângă cenzurile româneşti se vede parţial şi amprenta unei ştampile de cenzură sârbească (cred).
Nu cred că am văzut mai mult de câteva piese purtând atâtea ştampile diferite de cenzură.
De altfel, cartea poştală a avut amatori destul de îndârjiţi pe timpul licitaţiei online, deoarece preţul final s-a ridicat (după 15 biduri) la 381 dolari!

Probleme la jurizările din cadrul marilor expoziţii

Ceea ce era deja discutat de mai multă vreme în cercurile filatelice a ajuns să devină subiect inclusiv în presa filatelică internaţională.


Aceasta este o problemă veche, nu de ieri, de azi. Cred că multor colecţionari le este cunoscută poziţia preşedintelui federaţiei portugheze care solicită de mai mult timp reformarea FIP.

Problemele privind modul de jurizare a exponatelor şi acordarea premiilor în cadrul expoziţiilor au cauzat numeroase nemulţumiri, mai ales în situaţiile în care exponate distinse anterior cu medalii au ajuns să fie depunctate.

Cu mai mulţi ani în urmă am "întredeschis" uşa expoziţiilor şi juriilor, nu mi-a plăcut ce am văzut şi am renunţat singur şi de bună voie de a expune şi/sau de a (mai) face parte din jurii. Lucrul care m-a deranjat cel mai tare a fost că subiecte sau ariile acoperite cu un grad mic de interes şi cu un număr mic de persoane interesate ajunseseră să fie considerate deosebite, în dauna colecţiilor "grele".

În definitiv se poate face filatelie şi nefiind "activist" şi expozant. Diplomele sunt doar momente trecătoare, în schimb contribuţiile şi studiile rămân.

Citiţi şi vă minunaţi.

vineri, 29 iulie 2016

Cum reuşeşte o mână de birocraţi să-şi subordoneze o parte a populaţiei?

După ce timp de mai mulţi ani parcurgi sute acte normative pentru că aşa ţi-o cere meseria, ori pentru că pur şi simplu vrei să fi informat începi să-ţi faci o oarecare imagine asupra modalităţii prin care interesele unei minorităţi sunt promovate în dauna marii majorităţi prin realizarea şi/sau adoptarea unor acte normative - altele decât legi discutate în forul legislativ.

În România există multe structuri de diverse tipuri, în afara ministerelor ori subordonate acestora uneori. Activitatea unora dintre acestea se desfăşoară nu pe baza unor legi, ci a unor norme (uneori, pe baza unor ordine ale miniştrilor sau ale unor funcţii echivalente) care nu au ajuns niciodată să treacă prin legislativ ori să fie supuse unui control de constituţionalitate.

Unele reguli stabilite prin norme sau ordine nu reflectă o nececitate la nivel de societate, ci interese ale unui grup restrâns. Aceste interese nu sunt directe, ci au rolul de a-i acoperi de birocraţi de răspundere, obligând în contrapartidă o parte a cetăţenilor la îndeplinirea unui parcurs birocratic justificat doar de fuga de răspundere ori de nepriceperea/lipsa unei pregătiri minime a salariaţilor plătiţi din bani publici. Asta în cazul fericit în care un cetăţean de rând nu se trezeşte că are o anumită obligaţie care îl afectează direct în diferite moduri, inclusiv financiar ori patrimonial.

Birocraţii a căror activitate este acoperită de astfel de norme şi ordine nu vor renunţa de bunăvoie la beneficiile primite în atribuţii. Ei vor încerca în permanenţă să se susţină unul pe altul în dauna dorinţei ori a nevoilor cetăţeanului. Scopul pe care îl urmăresc este în primul rând accesul la resurse (un salariu cât mai bun, sporuri, atribuţii care îl apără în faţa unor acţiuni discutabile, accesul la structuri de învăţământ ori la fonduri alocate special pentru desfăşurarea anumitor activităţi, promovarea profesională etc., etc., fără a urmări în niciun fel perfecţionarea relaţiei cu plătitorul de impozite care le asigură salariul de bugetar şi fără să le pese de nivelul de eficienţă al funcţiilor pe care le ocupă vremelnic).

În relaţia cu cetăţeanul, acesta se va afla întotdeauna pe plan secund, organizaţia de stat uzând întotdeauna de atribuţiile pe care le are pentru a-şi apăra privilegiile şi a-i sancţiona, într-o formă sau alta, pe cei care le contestă drepturile autoproclamate sau atribuite de structura ierarhic superioară (fără a se ţine cont de nevoia reală a societăţii ori a unui grup social, desigur).

Principala cauză a acestor stări de fapt este lipsa de pregătire profesională a birocraţilor ori necorelarea pregătirii lor profesionale cu atribuţiile de serviciu, împreună cu existenţa sistemului clientelar de ocupare a posturilor. Pot exista însă şi situaţii de conflict de interese neevaluate de superiori ori nesancţionate de nicio reglementare în vigoare.

(Sursa)

Legislaţie: Proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii privind dreptul de autor. Ce vor face bibliotecile?

Pe pagina Ministerului Culturii rezervată dezbaterii actelor normative au fost postate, în 26 iulie a.c., expunerea de motive şi Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1896 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Proiectul de Lege are în vedere, printre altele, modificarea unor prevederi care vizează remuneraţiile autorilor în ceea ce priveşte împrumutul de cărţi şi alte materiale tipărite efectuat prin biblioteci. Internauţii au mai purtat discuţii pe marginea acestui subiect atunci când s-a făcut publică intenţia de modificare a prevederilor actuale în vederea punerii de acord a legislaţiei naţionale cu cea europeană.

Pentru cei interesaţi, documentele se pot descărca (în format Microsoft Word) de la următoarele linkuri:

Expunerea de motive;
Proiectul de Lege.

(Sursa)

joi, 28 iulie 2016

Coliţe strâmbe

Curiozităţile care pot fi întâlnite în filatelia românească sunt aşa de multe, încât unui colecţionar cu scaun la cap i-ar veni să-şi ia câmpii şi să se lase de strâns tot felul de piese care, în mod normal, ar fi trebuit să ajungă la lada de gunoi dacă la tipografie s-ar fi făcut un CTC serios şi cu simţ de răspundere. Acest lucru nu s-a întâmplat însă întotdeauna, iar indiferenţa (ori scăpările) CTC-ului a generat de multe ori satisfacţii în rândul colecţionarilor.

Unul dintre capitolele mai puţin "pieptănate" de bravii noştri cusurgii în ale filateliei a fost cel al coliţelor şi blocurilor care prezintă defecte. Numărul variantelor existente este deocamdată necunoscut, pentru că nu a făcut nimeni o cercetare sistematică a acestui subiect, dar poate că vă dau ceva idei prin articolul de faţă.

Am să vă prezint câteva situaţii pe care le-am întâlnit în ultimul timp, fără a avea pretenţia de a acoperi suficient subiectul. Am să încerc o scurtă înşiruire în ordine cronologică a coliţelor cu pricina.


Coliţa Majadahonda, 1941. Defectele de debitare se referă o dată la asigurarea orizontalităţii mărcilor (sus: uşor înclinate spre stânga, jos: uşor înclinate spre dreapta), o dată la asigurarea paralelismului laturilor (nu este cazul la coliţa de sus) şi o dată la asigurarea centrării (coliţa de sus este descentrată spre stânga).


Coliţele Frăţia de arme din 1941 (fără sau cu supratiparul ODESA) prezintă multe varietăţi, dar la capitolul la care mă refer acum se poate observa centrarea pe verticală diferită a celor două coliţe din imaginile de mai sus. Există şi exemplare la care marginile opuse nu sunt paralele.


Coliţa nedantelată AGIR din 1945 (imaginea de mai sus) are latura superioară debitată în mod evident strâmb.


Coliţele Reforma agrară din 1946 din imaginile de mai sus au fost debitate strâmb de două ori: o dată prin debitarea la un anumit unghi (diferit de 0) faţă de marca fică, textul marginal şi perfor (sus: marca şi perforul înclinate spre dreapta, jos - înclinate în sens invers), şi o dată prin neasigurarea paralelismului laturilor opuse şi a unghiurilor drepte pentru laturile adiacente.


Coliţa 1 Mai din 1946 se întâlneşte şi ea debitată defectuos, în plus perforul este şi el înclinat faţă de marcă şi faţă de textul marginal.


Acest bloc (Tineretul progresist, 1946) face parte dintre cele prezentând o abatere majoră, datorită înclinării defectuoase sub care a fost făcută debitarea.


Blocul mărcii de poştă aeriană Congresul CGM din 1947 este descentrat (sunt vizibile spaţiile albe cu lăţime diferită pe laturile verticale), iar laturile adiacente nu fac unghi drept.


Coliţa 10 ani de comerţ filatelic din 1959 are un supratipar aplicat pe coliţa albastră din emisiunea Centenarul mărcii, 1958. Aceste coliţe au fost şi ele debitate defectuos, vizibile fiind înclinările perforului, dar şi debitarea defectuoasă a coliţei de sus.

Cu excepţia blocului Tineretul progresist, restul curiozităţilor prezentate de mine nu au o valoare filatelică deosebită, ele putând înfă fi interesante într-un exponat de filatelie tradiţională (studiu de emisiuni).

miercuri, 27 iulie 2016

Sunt probe, sau nu?

Pe portalurile de licitaţii online au apărut în repetate rânduri mai multe emisiuni româneşti de la începutul secolului al XX-lea, din cele imprimate la Londra, care prezentau o perforaţie compusă din patru perforuri dispuse sub formă de romb. Vânzătorii au menţionat mereu - relativ la aceste piese perforate - că ar fi ori probe, ori eseuri, ori specimene.

Trebuie să recunosc faptul că până în prezent nu cunosc un alt fel de specimene (atestate de experţi britanici) în afara celor care prezintă perforat cuvântul SPECIMEN. Povestea acestor perforaţii în formă de romb mi-a rămas până acum necunoscută, deoarece nu am găsit nicio sursă documentară credibilă care le-ar putea atesta statutul.

Recent, într-un mic stoc de mărci româneşti de la începutul anilor 1900 s-au numărat şi patru coli din emisiunea Îngerii (coli complete de câte 25 de mărci, cu margini, exact aşa cum sunt menţionate în CMPR 1974), care prezentau însă acele perforaţii sub formă de romb. Puteţi să le vedeţi în imaginile de mai jos (şi ca prezenţă, dar şi ca poziţie - click pe imagini pentru mărire).


Lotul cu pricina a prezentat un interes ceva mai mare în rândul amatorilor, el fiind vândut cu un preţ destul de bunicel (pentru vânzător), click pe imagine pentru mărire.


La licitaţie au participat 11 persoane interesate, care au înaintat 25 de oferte.


Sunt într-o fază relativ avansată cu manuscrisul catalogului de care am mai amintit. Acest tip de perforaţii încă nu ştiu cum să îl încadrez. Are cineva vreo sursă credibilă?

Despre finanţarea programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale

Luna trecută, pe pagina Ministerului Culturii rezervată dezbaterii actelor normative (aceasta) a fost postat proiectul unei Ordonanţe de Urgenţă a Guvernului care vizează modificarea altor două Ordonanţe de Urgenţă mai vechi, Ordonanța Guvernului nr. 51 din 11 august 1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 21 din 31 ianuarie 2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic. Prima Ordonanţă este cea care ar fi de interes pentru domeniul nostru.

Pentru cei interesaţi, varianta postată pe pagina de internet de la Cultură poate fi accesată aici. Pentru a o parcurge aveţi nevoie de Microsoft Word (că un program de tip open source le stâ în gât doamnelor şi domnilor de acolo). Pentru a vă uşura însă accesul la document, îl puteţi lectura mai jos (fiecare pagină este convertită în format JPG, click pentru mărire).


Ordonanţa care ar urma să fie modificată de proiectul de mai sus este cea din imaginile următoare (click pentru mărire).


Motivul pentru care vă prezint acest document legislativ este cel de a vă informa asupra modalităţilor prin care ar putea fi posibilă finanţarea manifestărilor filatelice de genul expoziţiilor locale, regionale sau naţionale (ba chiar a celor internaţionale sau cu participare internaţională), deoarece prin includerea timbrelor şi a pieselor filatelice ca obiecte aparţinând patrimoniului cultural, este perfect legală solicitarea finanţării acestor manifestări din bugetul alocat culturii.

Tocmai pentru a vă sprijini în informarea asupra posibilităţilor de care aţi putea beneficia, vă prezint şi Nota de fundamentare a proiectului OUG. Sunt doar paginile care v-ar putea interesa (documentul integral putând fi descărcat de linkul indicat mai sus). Vă invit să citiţi cu atenţie nota.


Vă rog să reţineţi, probabil că "invitaţia la masă" pentru fondurile destinate Culturii vă va fi refuzată iniţial, dar acest lucru nu va putea fi făcut permanent deoarece orice solicitare a voastră (însoţită de documentele solicitate) se înscrie în "interesul general" care "vizează asigurarea accesului la actul de cultură, drept consacrat de Constituţie".

marți, 26 iulie 2016

Încă o corespondenţă semnată de Szalay

Prima piesă semnalată poate fi văzută aici. Ea data din 1923, deci după Marea Unire. Piesa pe care doresc să o semnalez cu această ocazie este datată cam cu vreo nouă ani înaintea primei, pe vremea când Transilvania făcea încă parte din imperiul austro-ungar. Click pe imagini pentru mărire.


Corespondenţa a fost expediată în noiembrie 1914 din Sibiu către Franz Krieger, în Salzburg, Austria. Cartea poştală maghiară de 5 fillér a primit o marcă  de 25 f. corespunzătoare tarifului de recomandare. Conţinutul corespondenţei este relativ uşor de citit (fără a avea, în opinia mea, o prea mare importanţă - cred că nu mă înşel).

Semnătura cunoscutului filatelist şi expert este foarte clară:

Hermannstadt - N. Szeben
Ungarn
1914 16/XI     Dr. B. Szalay

Ştampile "MOSTRA" aplicate pe mărci româneşti

După ce mărcile din imaginea de mai jos (click pentru mărire) şi-au făcut apariţia pe un portal de licitaţii online, câţiva cunoscuţi m-au contactat să mă întrebe ce este cu ele şi când s-a aplicat acest "supratipar".


La sfârşitul anilor '60 şi începutul anilor '70, administraţia poştală a luat decizia de a aplica asemenea ştampile pe mărci, coliţe şi unele întreguri poştale care au fost utilizate în scopuri de reclamă şi publicitate/promovare. Din câte cunosc, toate mărcile pe care au fost aplicate ştampile "MOSTRA" sunt identice cu mărcile definitive, puse în circulaţie, neputând de aceea să fie considerate probe sau eseuri.

În mod normal ele nu au fost destinate pieţei filatelice, dar cei care le-au primit nu prea au avut multe scrupule, încercând să le comercializeze.

Astfel de mărci nu se pot asimila aşa-ziselor "specimene", care au apărut în cu totul alte împrejurări şi au avut o cu totul altă destinaţie. Pentru colecţiile specializate reprezintă însă piese având un oarecare interes.

O pseudo-francatură mixtă interesantă

Întotdeauna au fost interesante combinaţiile întâlnite în perioadele în care au avut loc conflicte militare, iar teritoriile au trecut în administrarea altor ţări ori a unor administraţii de ocupaţie.

Una dintre aceste combinaţii este cea ilustrată mai jos (întâlnită pe eBay). Click pe imagini pentru mărire.


Este vorba de o carte poştală simplă expediată la sfârşitul lunii mai 1918 din comuna Murgeanca, jud. Ialomiţa la Bucureşti. Potrivit datei şi situării geografice, atât expeditorul, cât şi destinatarul se găseau în zona administrată de ocupanţii germani. Cu toate acestea, cartea poştală este una românească, care nu ar mai fi trebuit să aibă putere de circulaţie în teritoriul ocupat (administraţia militară germană pusese în circulaţie propriile întreguri poştale).
Întregul poştal a fost francat suplimentar cu o marcă MViR de 10 bani tip Germania. Din păcate ştampila oficiului de expediţie este ilizibilă, iar ştampilă de sosire nu s-a aplicat.
Mai apare un element care mi se pare curios: marca de ocupaţie a fost anulată ucu creionul (sau cel puţin aşa pare).
Una peste alta, nu îmi pot explica exact ce s-a întâmplat şi nu cred ca această piesă să fi fost alterată în vreun fel (sau poate mă înşel eu?).

luni, 18 iulie 2016

Trimitere tip "circuit" din era Spicului de grâu

Am mai prezentat câteva piese asemănătoare în articolele mai vechi, dar asta nu mă împiedică în a vă semnala o altă trimitere din aceeaşi categorie.

Acest gen de trimiteri au avut la bază cooperarea între colecţionari. Deşi sunt trimiteri filatelice, ele sunt aproape întotdeauna francate corect şi circulate efectiv prin serviciile poşate ale unor diverse administraţii de pe mai multe continente.

Piesa aceasta îşi are originea în Brăila, având un parcurs interesant: Germania, Mexic, Statele Unite şi Queensland, Australia, de unde a fost returnată în România, la Brăila. Click pe imagine pentru mărire.


Carte poştală simplă a mai primit francatură (în afara celei româneşti, corespunzătoare tarifului internaţional) şi în Germania, Mexic şi Queensland, luând naştere astfel o francatură mixtă cu mărcile din patru ţări.


Şi modalitatea de scriere a mesajelor pe verso este interesantă. Nu am mai avut răbdarea să încerc să descifrez fiecare mesaj în parte, poate să o facă însă cine o doreşte.

Cartea poştală a fost vândută cu o sumă puţin peste 170 de dolari.

joi, 14 iulie 2016

Am în pregătire un nou volum

Sper ca peste cel mult două luni să mai adaug un volum în "Biblioteca filatelică românească", de data aceasta un catalog specializat al mărcilor Taxa de plată (emisiunile cuprinse între 1881 şi 1910).


Încă nu ştiu dacă aceasta va fi versiunea finală a copertei, dar cam aşa cred că va arăta.
Intenţionez ca în această lucrare să fie prezentată pe larg o nouă catalogare a mărcilor "taxa de plată", care are la bază (din câte ştiu) cel mai amănunţit studiu al acestor mărci făcut până în prezent.

Pentru prima oară va apărea o prezentare coerentă a tuturor varietăţilor, desfăşurate pe emisiuni, tiraje, hârtii, poziţii de filigran (acolo unde este cazul) şi danteluri. Varietăţile vor fi descrise pe larg, iar prezentarea erorilor va include în totalitate imagini color cu indicatoarele necesare. Acolo unde s-au semnalat falsuri, acestea vor fi prezentate cu ajutorul imaginilor color la înaltă rezoluţie alături de mărcile originale.

Vor fi de asemenea prezentate eseurile şi probele cunoscute, dar şi un număr însemnat de circulaţii ale mărcilor taxa de plată.

Nu în ultimul rând, lucrarea va conţine tabele cu cote detaliate pentru fiecare varietate catalogată.

Este posibil ca versiunea finală a catalogului să nu fie distribuită liber, ea urmând să fie expediată ca exemplare personalizate, pe bază de comandă, numai colecţionarilor care au semnat/publicat studii sau cercetări de marcă românescă. Pe lângă aceştia, ar mai putea beneficia de catalog şi persoanele care îşi aduc contribuţia la realizarea lui prin comunicarea de piese interesante (nu de alta, dar oriunde altundeva o asemenea lucrare nu s-ar putea achiziţiona decât pe bani grei). Mă mai gândesc la asta, întâi să evoluez cu lucrul şi vom mai vedea.

marți, 12 iulie 2016

Există şi extreme spectaculoase

Marca taxă de plată de 10 bani verde fără filigran, apărută prima oară în 1902, este cea mai comună marcă dintre toate taxele de plată verzi, indicând cel mai mare consum înregistrat la toate taxele din perioada 1881-1911.

Necesarul mult mai mare de consum decât cel estimat iniţial a generat imprimarea acestei mărci în numeroase tranşe, pe toate tipurile de hârtie cunoscute. Uneori imprimarea a lăsat de dorit, ajungând la utilizare mărci care ar fi trebuit să fie îndepărtate de către CTC-ul timpului. Vă prezint un exemplu.


Marca din imaginea de mai sus a fost utilizată la Bârlad (data nu este vizibilă). Imprimarea defectuoasă face aproape ilizibile inscripţiile TAXA DE PLATĂ, POŞTA, ROMÂNIA şi BANI, ca şi ornamentele şi restul detaliilor desenului.

Marca a fost imprimată pe un tip de hârtie utilizat în 1907-1908 (prima oară la valori mici ale emisiunii Spic de grâu şi ulterior - până prin 1910 - şi la taxele de plată verzi de 5, 10 şi 30 de bani fără filigran. Clişeul acesta prezintă şi o eroare confirmată: deteriorare a cadrului vertical drept în treimea sa superioară (eroarea este mai greu perceptibilă din cauza ancrasării extreme).

sâmbătă, 9 iulie 2016

O observaţie

Luate la puricat în mod serios, spicele fără filigran şi taxele de plată verzi tot fără filigran (contemporane, imprimate în acelaşi timp) nu au numai hârtiile descrise în toate cataloagele (albă, roz pe verso respectiv albă pe ambele feţe). La mărcile uzate această departajare este imposibil de făcut, dar cine se holbează bine la aceste mărci observă că:

- spicul de grâu fără filigran a fost imprimat pe cel puţin trei categorii de hârtie;
- taxele de plată verzi fără filigran au fost imprimate pe cel puţin patru categorii de hârtie.

Aceste categorii se deosebesc prin structură şi aparenţă atunci când sunt privite în transparenţă. Diferenţele de structură sunt vizibile evident la examinarea cu ajutorul unui microscop (sau la scanare cu vreo 2400 dpi - cine are asemenea posibilităţi tehnice).

Concluzia aceasta nu este generată de compararea a doar câtorva exemplare, ci a multor mii de bucăţi. Concluzia: cine vrea specializare trebuie să pună osul la treabă.