Acum câteva zile, unul din amicii mei de suflet m-a făcut atent în legătură cu o piesă Ferdinand. La două zile după aceea, m-am pomenit cu un telefon de la un cunoscut tocmai din Canada, ca să mă întrebe de aceeaşi piesă. Iată despre ce este vorba:
Cunoscutul de peste Ocean m-a întrebat ce este cu banda de culoare de pe marginea inferioară, pentru că nu mai văzuse aşa ceva. La această valoare nici eu nu am mai văzut până acum, dar această piesă completează ceea ce ştiam mai demult.
Cred că este necesară o mică explicaţie cu privire la compoziţia planşei câtorva valori de la uzualele Ferdinand - "cap mic". Planşele de tipar conţineau 200 de clişee (10 rânduri orizontale a câte 20 de clişee). Aproape sigur, înainte de punerea în vânzare, colile de tipar de câte 200 de mărci erau înjumătăţite în două semicoli de câte 100 (10x10), rupându-li-se şi marginile de coală.
La patru valori nominale am văzut coli complete de probe definitive de tipar, care prezentau sub ultimul rând de 20 benzi late de culoare, dispuse la o distanţă similară ca cea de la piesa ilustrată, benzi care aveau o lungime egală cu lungimea rândurilor de mărci. Colile pe care le-am văzut erau cele ale mărcilor de 10 bani verde deschis, 50 bani galben-portocaliu, 3 lei roşu-carmin şi 10 lei albastru deschis.
Iată că acum a apărut şi această piesă, care indică posibilitatea ca benzile marginale de culoare de sub ultimul rând să existe la mai multe valori. Blocul de 60 bani verde a fost vândut pe eBay cu 153 dolari, după 7 biduri.
puteti face o apreciere a pretului la care s-a vandut? este in acord cu importanta piesei? am urmarit si eu aceasta licitatie si am fost surprins de pretul la care s-a adjudecat.
RăspundețiȘtergeresa aveti un weekend cat mai placut!
robert: În mod clar este o piesă de amator. Este pentru prima dată când văd aşa ceva în circuit privat. Nu este exclus să mai existe vreo piesă asemănătoare, dar eu în ultimii 20 de ani nu am mai întâlnit-o.
RăspundețiȘtergereEste posibil ca preţul real să fie chiar mult mai mare, la raritatea piesei. Dacă stăm să ne gândim, 150 de dolari se aruncă pe toate gunonaiele posibile.
Până prin anii '30 cred că sunt destule piese (erori, varietăţi, circulaţii) care ar merita peste 1.000 de euro bucata, dar lipsa studiilor (implicit lipsa de popularizare) face ca potenţialii amatori să lipsească cu desăvârşire (cei dispuşi să plătească nu prea se înghesuie şi la studiu, de cele mai multe ori).
Acum, nu-mi cereţi să le mai şi enumăr, că nu o să o fac!