Piese, piese

În ultima săptămână am fost ocupat până peste cap. Am de lucru cât pentru şapte şi, din păcate, nu mai am timpul  ca să mă ocup de blog aşa cum aş dori (şi probabil ar dori şi cei mai mulţi cititori). Am mai adunat însă ceva piese, ca să mai discutăm pe marginea lor. Nu cele din acest articol, acestea sunt doar aşa... ca să nu-mi ies din mână şi să nu ziceţi că m-am plictisit de blog.

O piesă întâlnită pe eBay acum vreo zece zile a fost vândută cu 38 de dolari, după 18 biduri. Preţul este puţin cam mic pentru cât ar merita piesa, deoarece este destul de rară cu o ştampilă din Ardeal, apoi nici ştampila, chiar dacă este a unui oficiu mare - Sibiu - nu este comună. Ştampila are în partea inferioară indicaţia timpului, "Abends" şi confirmă încă o dată destinaţia ştampilei drept ştampilă de sosire. Pentru cei care nu ştiu, pentru ziare, instrucţiunile de la acea dată prevedeau ştampilarea de către oficiul de destinaţie.

Fragmentul cu cele două mărci "Favoriţi" se încadrează în tariful corespunzător pentru o scrisoare simplă (18 bani), demonstrând epuizarea mărcii corespondente la oficiul Bucureşti în perioada de după emiterea mărcii de 3 bani. Dar piesa o prezint nu pentru asta, ci pentru forma literelor din inscripţia CINCISPREDECE la marca roşie: deşi nu este o marcă rară şi mi-au trecut multe prin mână, am găsit foarte rar două mărci de acelaşi tip care să aibă forma literelor din cuvântul menţionat perfect identice. De altfel, CMPR 1974 specifică existenţa retuşurilor la aceste litere, dar personal bănuiesc că numărul intervenţiilor pe placa litografică este mult mai mare decât se credea. Din câte ştiu, nu există un studiu extensiv asupra acestei probleme.

Am ilustrat de mai multe ori piese M.V.i.R. obliterate de complezenţă, atât cu ştampile reale, cât şi cu ştampile inventate. Cele mai multe erau cu câte o ştampilă "Bukarest" de diverse tipuri. La piesa de mai sus (click pentru mărire) este evidentă utilizarea unei ştampile originale aparţinând oficiului Craiova, pentru obliterarea de complezenţă a celei de-a doua serii de uzuale. Adică... nu că spun, dar vreau să zic! Vedeţi pe ce daţi banii, că s-ar putea ca într-un viitor catalog astfel de piese să aibă cote mai mici decât cele circulate "pe bune".

Iată o piesă interesantă atât prin francatură (nu prea se "pupă" la fix cu tariful), cât şi prin destinaţie, Tallin, Estonia, nu chiar comună (click pe imagini pentru mărire). Piesa a fost expediată din Băile Herculane în octombrie 1920, francatura fiind obliterată cu ştampila maghiară a oficiului, dar cu data "românizată". Pe spate, eticheta de recomandare este, de asemenea, din vechiul stoc tipărit de poşta maghiară, înainte de 1918. Aplicarea timbrului de ajutor nu era obligatorie pentru corespondenţa externă. Ilustrata a ajuns la Tallin (ştampila de sosire este pe faţa ilustrată) via Londra. Probabil că piesa face parte dintr-un "schimb" de ilustrate, practicat destul de mult în perioada aceea.

Iată o altă circulaţie puţin mai interesantă: un imprimat extern, având şi o destinaţie nu prea comună: Kelsingfors, în Finlanda. Expedierea a fost făcută de un comerciant de mărci din Ploieşti (pentru cei interesaţi de istoria filateliei).

Iată un alt TCV, de această dată având ca destinatar o persoană din Elveţia. Valoarea francaturii este puţin cam curioasă, iar ilustrata nu are nici vreo ştampilă de tranzit sau de sosire în Elveţia, dar m-am hotărât să o prezint mai mult pentru imaginea clădirii Poştei din Timişoara.