Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 4 februarie 2012

Poveste parfumată - Parfumul vechilor scrisori

La o asemenea frumuseţe de temă pentru micile poveşti parfumate între bloguri iniţiate de Mirela nu puteam să stau deoparte, în ciuda problemelor din offline pe care le am.

Să depănăm firul poveştii...

Pe vremuri, misivele erau transmise cu poştalioanele care făceau curse regulate.


Câteodată, treburile urgente ale dregătoriilor se rezolvau şi după ce vreo misivă era trimisă cu mare grabă printr-o ştafetă călare.


Scrisorile erau uneori trecute prin carantine, aşa cum au fost cele deschise din cauza epidemiilor de ciumă de la începutul secolului al XIX-lea. În carantine, scrisorile erau perforate şi puse în fum, pentru dezinfectare.


Prin anii '30 ai aceluiaşi secol, un englez isteţ pe nume Rowland Hill s-a gândit să propună o reformă a sistemului poştal, ba chiar a venit cu o inovaţie: marca poştală. Aşa a apărut prima marcă poştală din lume, în mai 1840, vestitul "Penny black".


De atunci, toate scrisorile au început să poarte timbre pe ele. Credeţi că se puneau oricum? Pe mulţi nu-i prea interesa subiectul, dar alţii au dezvoltat o adevărată artă!... Aşa s-a născut... "limbajul timbrelor".


Bineînţeles, timbrele nu se puneau oricum pe scrisori, ci conform tarifelor.


Scrisoarea putea să fie pusă la cutie...


...sau dusă la un oficiu poştal...


...unde puteai să vezi o aglomeraţie teribilă...


...sau, dimpotrivă, să te simţi ca într-un palat!


Alţii au fost mai şmecheri: au inventat automatele.


Scrisoarea intra apoi la operaţiunea denumită de poştaşi cartare: împărţirea pe categorii şi destinaţii.


În timpurile mai apropiate, s-au inventat şi s-au introdus maşinile automate de cartare.


Iar de aici, intra în scenă factorul, slujbaşul cu tolba plină ce mergea din casă în casă.


Uneori, scrisoarea trebuia trimisă peste mări şi ţări, cu pachebotul...


...sau trimisă cu balonul, ca-n Parisul asediat de prusaci în 1871...


...sau cu zeppelinul...


...sau prin poşta aeriană...


...iar câteodată cu automobilul...


...sau chiar cu tramvaiul!


Până la urmă, factorul lăsa misiva în cutia de la poartă...


...chiar dacă mai făcea el slalom printre tomberoanele de gunoi.


Câteodată, poştaşii se supărau şi intrau în grevă...


...dar n-au uitat niciodată să-şi ajute colegii.


Ce vreau însă să vă spun este că parfumul misivei clasice nu se va compara niciodată cu niciun e-mail...


Sper că v-a plăcut mica mea poveste.

Pe aceeaşi temă au mai scris şi Lili, Cristian Gheorghe, Pandhora, Carmen, Aurora, Daurel, Teo, g1b2i3, Doru
Vă recomand să treceţi şi pe la ei.
O sâmbătă frumoasă să aveţi!

49 de comentarii:

  1. ce poveste...ce plimbare si ce emotii se desprind din imaginile postate de tine...
    am gasit aici o mini istorie a serviciului postal...
    iar cuvintele tale sunt o adevarata "declaratie de dragoste" facuta "misivei clasice" cum spui tu...felicitari Max!
    mai parcurg inca o data imaginile...imi plac mult de tot :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Când scriai tu aici, eu tocmai îţi citeam povestea scrisorii parfumate.
      Îţi mulţumesc!

      Ștergere
  2. Max, de data asta nu am cuvinte! Trebuie sa-mi dreg glasul, pentru ca am a multumi! Ce ai infaptuit aici nu e o simpla expozitie cu tema data, ci o istorie ilustrata, care imi aduce in fata ochilor, a mintii si a sufletului, raspunsul la intrebari pe care mi le-am pus adesea. Cum ajungeau vestile la oameni pe vremuri? Cum ajungeau vestile urgente? Cum era cu carantina? Cine a inventat marca postala? Si raspunsurile le am aici, insotite de imagini explicative si fermecatoare, dar si de unicate pe care le vad pentru intaia oara. O postare demna de o revista sau o publicatie de profil. Te-ai gandit la asta? Ar fi frumoasa, eu sigur m-as abona.
    Tema urmatoare e propusa de Shayna si se numeste Parfumul unui colt de stea. Peste doua saptamani, te rog sa propui tu tema. Multumesc! Te felicit si iti doresc o seara placuta! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc frumos, Mirela.
      Sper să am posibilitatea să particip şi săptămâna viitoare.
      O seară plăcută îţi doresc şi eu.

      Ștergere
  3. speri? :) fii sigur ca mi-a placut! o placere sa privesti aceste imagini. seara faina iti doresc :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucură acest lucru, Geanina!
      O seară faină îţi doresc şi eu!

      Ștergere
  4. Excelenta imaginea cu Zepelinul si....toate, ca de obicei. Atat de clare si de grăitoare incat te răpesc în trecut

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur dacă ţi-au plăcut, Hapi! So, I can say I'm happy! :D

      Ștergere
  5. adevarata istorie povestita si ilustrata...dar cine ar fi putut s-o faca mai bine ? e domeniul tau....perfect ti-a iesit :)
    multumesc!
    seara placuta sa ai :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu îţi mulţumesc mult, Rokssana!
      O seară plăcută îţi doresc şi eu!

      Ștergere
  6. Se cunoaste ca e domeniul tau, e foarte,foarte frumos ce ai facut aici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc frumos, Shayna. Culmea este că tema de astăzi nu am ales-o eu, s-a nimerit.

      Ștergere
  7. Bună Max!
    Mulțumesc frumos pentru postare!
    Sincer mi-a plăcut mult felul cum ai prezentat
    fiecare ilustrată în parte!
    O seară plăcută îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc şi eu, Elena! Seară plăcută!

      Ștergere
  8. ce postare interesanta!:D arata super:D

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi-a placut nespus de mult postarea...Am avut senzatia unui scurtmetraj simplu, dar intens, cu un povestitor si imagini minunate...
    Imi plac scrisorile, la fel de mult cum imi place mirosul de cerneala pe hartie...si totusi scriu rar scrisori...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă măguleşti, Vera.
      Totuşi, nu ne opreşte nimeni să mai trimitem o scrisoare din când în când. Cred că pentru asta, noi suntem proprii noştri "inamici". :)

      Ștergere
  10. Cum nu mai am cuvinte să-mi exprim satisfacţia de a vedea aici postată o parte din "Istoria ilustrată a corespondenţei poştale", cu sentimentele generate de primirea şi de trimiterea de scrisori, nu pot decât să las muzica să vorbească!
    Pentru Max Peter drept mulţumire, dar şi pentru ceilalţi cititori, un link spre The Beatles - Please Mister Postman:
    http://www.youtube.com/watch?v=c29QP2DN4Cs
    ca fond sonor de acum de...epocă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. WOW! Mulţumesc foarte mult! Îmi place piesa!
      Trebuie să vă mulţumesc foarte mult pentru apreciere.

      Ștergere
  11. cât de mult mi-a placut plimbara în istoria postei! ai ales carti postale si timbre reprezentative, parca am citit o banda desenata dintr-o revista ilustrata. Foarte faina prezentare!
    Sa ai un weekend minunat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Carmen, şi tu să ai un weekend minunat!

      Ștergere
  12. Foarte frumos! Am pus ochii pe cateva:). Imi ascut sagetile(creioanele):). Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă faci să aştept cu nerăbdare, Robert.
      Sănătate multă!

      Ștergere
  13. Parca am vizionat un film vechi;desi multe documente sunt franceze, gandul ma duce spre o lume asezata, cu proceduri clare...; poate fostul imperiu britanic...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum 150 de ani, pe lângă armata propriu-zisă mai erau două: poşta şi căile ferate.
      Acum... s-a ales praful de toate! :(

      Ștergere
  14. Mi-am amintit de ,,Postman". Da, acum comunicarea s-a transformat într-un joc cu multe ascunzişuri.
    Interesantă prezentarea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc, Lili. Şi eu m-am gândit la "Postman", dar am rămas la forma mea de prezentare.

      Ștergere
  15. Sunt minunate vederile astea. Excelente, mai ales ca eu sunt inebunita dupa scrisori, miros de cerneala si de hartii parfumate pe care le primeam si le foloseam cand eram mica. Excelent! :)

    RăspundețiȘtergere
  16. O poveste a scrisorii clasice ce merita toate laudele! Felicitari! Foarte frumoasa incursiunea temporala si sunt de acord ca nici un e-mail nu poate egala misiva scrisa, expediata, primita si apoi citita pe nerasuflate.
    Toate cele bune! :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Mi-e aproape dor de vremurile alea, ale postalioanelor, ale stafetei calare... Stiu, nu le-am trait, dar imi pot imagina cum o scrisoare avea sansi mai mari decat azi sa ajunga la timp :) Am eu un cui impotriva celor de la Posta Romana...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te cred, Teo, dar părerea mea e că nu poşta e de vină, ci cei care o conduc, plus cei care o căpuşează. Am scris eu acum câtva timp cum e treaba cu profitul companiei pe ultimii cinci ani.

      Ștergere
  18. Într-adevăr, Max, una dintre cele mai emoţionante postări ale tale...Mulţumesc mult! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu îţi mulţumesc şi mă bucur dacă ţi-a plăcut.

      Ștergere
  19. Mi-a plăcut mica ta poveste! :)
    Te invit să o citeşti şi pe a mea:
    http://gabryellehelen.wordpress.com/2012/02/04/scrisorile-si-revendica-parfumul/ !
    Am ajuns la concluzia că "limbajul timbrelor" poate să fie înţeles, când explici tu. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc! Am citit deja povestea ta parfumată, îmi place foarte mult.

      Ștergere
  20. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  21. Foarte frumoasa povestea ta, de fiecare data gasesc la tine lucruri deosebite!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur dacă ţi-au plăcut imaginile.
      Bineînţeles că poţi "fura" ideea, stai liniştită că n-am înregistrat-o la OSIM... :))

      Ștergere
  22. Foarte frumoasa prezentare a istoriei postei. Mi-a placut enorm. Felicitari si seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc Ciprian, la fel îţi doresc!

      Ștergere
  23. Ma simt ff cu musca pe caciula pt ca parintii mei mereu ma roaga sa le scriu cate o vedere sau o scrisoare, si eu nu o fac aproape niciodata (rar poate de sarbatorile de iarna uneori ca atunci e absolut imposibil sa uiti si iti si aduce aminte toata lumea plus TV-ul ca e cazul sa trimiti felicitari). Ei nu folosesc e-mail sau computer in general, desi ar cam trebui, dar efectiv nu s-au obisnuit, eu le mai dau telefon, dar mama mereu spune ca vrea sa aiba o scrisoare pe care poate sa o citeasca de mai multe ori. Eu si asa nu stiu ce sa scriu, ca doar nu o sa ma vait in scris vreodata, asa ceva, dupa parerea mea, e OK doar fugitiv ca miorlaiala ocazionala la telefon, gen "mi-e foame, nu am gasit salam de Genoa aici de ala de care-mi place mie, si ma chinui cu salam de oaie norvegiana, etc", dar NU sa ramana cumva in scris pe undeva anume sub semnatura mea !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. PS Desigur nu e obligatoriu ca o scrisoare catre parinti sa contina numai vaitaturi, cel mai bine ar contine si ceva laude despre realizari recente si lucruri noi invatate, plus multumiri fata de ajutorul primit de la ei si confirmare ca ei au avut dreptate fie ca te-au indemnat sa pleci de langa ei, fie ca ti-au zis sa nu pleci de langa ei. Eu personal nu prea am cu ce sa ma laud momentan, si pe mine parintii m-au gonit de langa ei, asa ca inca sunt un pic suparat pe ei si vor sa ii fac sa se simta vinovati de aia ma mai vait din cand in cand de foame la telefon fata de ei, (desi, totusi nu cred ca as pune-o in scris de mana intr-o scrisoare, ca nu ar fi frumos sa se regaseasca in viitor o scrisoare din anul 2012 scrisa in lb romana in care cineva se vaita de foame, ca e totusi o exagerare) !

      Ștergere
    2. În definitiv nu trebuie să te vaiţi. Poţi de exemplu să povesteşti în scris ce-ai făcut, la modul general, în ultima săptămână/lună (fără să intri în detaliile care nu-ţi plac), sau să le spui ce-ţi place în oraş, prin ce magazine ai fost sau pus şi simplu ce filme ai văzut.
      S-ar putea să conteze pentru ei mai mult decât crezi.
      Mă rog, mi-am dat şi eu cu părerea, sper că nu te-a deranjat lucrul ăsta.

      Ștergere
    3. Nu ai dreptate, asa le scriam cand eram de fapt la liceu si eram departe sau erau ei departe de mine. Dupa aia, am mai scris de cateva ori cand aveam cam la inceput 20 de ani si un pic si eram plecat de langa ei. Dar acum efectiv nu mai imi vine sa scriu chestii din astea, plus ca efectiv eu nu mai fac turism de destul de mult timp...in sensul in care efectiv traiesc fara sa mai bag in seama ce fac, (cum as face daca as fi in vacanta pe undeva), pur si simplu traiesc zilele una dupa alta fara sa le bag in mod special in seama, de aia nici nu retin ceva care mi s-ar parea deosebit de interesant de povestit.

      Ștergere
    4. LOL ! ERATA: Sterge cuvantul Nu de la inceput de mai sus, sau pune o virgula mare dupa el, voiam sa zic, desigur, ca AI dreptate, habar n-am ce cauta Nu'ul ala acolo, sau la ce ma gandeam cand l-am scris fara virgual !

      Ștergere
    5. Nu pot edita comentariile. Dar am înţeles ideea.

      Ștergere