Ce-am mai văzut pe portalurile online? Vă arăt, că nu vreau să ţin numai pentru mine, aşa că putem să mai discutăm puţin pe marginea unor piese.
Această pereche a fost vândută cu 140 de dolari, după 4 biduri. La prima "vedere", pare OK. Dar neînsoţită de un certificat (sau vizionând numai fotografia piesei pe internet) eu nu aş fi dat aceşti bani. Câteodată, chiar mai mult de nouă piese (de 2 şi 5 parale Cuza) din zece verificate se dovedesc a avea ştampilele falsificate.
Piesa de 18 bani din 1868 din imaginea de mai sus se află într-o stare aproape precară, dar cu toate acestea, ştampila tip "baston" face orice cunoscător să se uite cu ceva mai multă atenţie. Aceste ştampile erau, de regulă, utilizate pe formulare poştale, nu ca ştampile obliterante. De aceea, atunci când sunt întâlnite pe mărci, ele sunt mai rare. Dacă m-ar fi interesat ştampilografia, aş fi achiziţionat această piesă, în speranţa că, poate, mai târziu s-ar putea să găsesc alta în stare mai bună.
Piesă neuzată cu margine de coală în partea dreaptă. Vândută cu 45 de euro, după 2 biduri. Are "faţă" frumoasă. Este ceva mai dificil de găsit în stare neuzată, cu astfel de margini.
Din aceeaşi emisiune, valoarea de 50 bani a fost vândută cu 52 de euro, după 2 biduri. La această piesă aş fi avut ceva rezerve, deoarece pare afectată de un pliu oblic în colţul stâng inferior (se vede mai greu, dar se vede). Piesa s-ar putea însă să aibă un retuş în medalion, în jurul efigiei, dar este greu vizibil. Se distinge la ceafă o pată mai lăptoasă, neafectată de retuş.
Aceasta mi se pare o piesă interesantă. Tot făcând calcule, nu mi-am dat seama cam de pe ce categorie de corespondenţă ar putea proveni (teoretic ştiu variantele, dar asemenea piese nu prea sunt cunoscute întregi). Perechea pare a proveni din marginea dreaptă a colii. Oricum, mai fac săpături. Fragmentul a fost vândut cu numai 53 de dolari, după 6 biduri.
Acest fragment s-a vândut cu 140 de dolari, amator fiind un singur bidder. Este drept, asemenea blocuri sunt ceva mai rare, dar marginile foarte înguste ale fragmentului nu oferă nicio informaţie în plus faţă de fragmentul în sine, deci este ca şi neglijabil.
Aceasta este o piesă foarte frumoasă, în ciuda micii rupturi de la deschiderea plicului, deasupra mărcii. Orice corespondenţă purtând două ştampile figurative "vapor" este rară. Explicaţii puteţi vedea în decupajul articolului din imaginea de mai jos.
Piesa a fost vândută cu 271 de dolari, după 6 biduri.
Iată încă o piesă asemănătoare. Şi aceasta a fost însoţită de un colaj al unui articol de specialitate (click pe imagine pentru mărire):
Această piesă a fost vândută cu 371 de dolari, după 7 biduri. Din informaţiile mele, ambele piese cu câte două ştampile "vapor" au intrat în colecţia unui cercetător român, şi mă bucur pentru aceasta. Se pare că cele două scrisori au aparţinut (după modul de prezentare pe foile de album) colecţiei marelui filatelist Liviu Cristea.
Şi dacă tot am vorbit de ştampilele tip "vapor", recent a fost oferită şi această carte poştală, cu numai 25 de dolari. Dar cred că nu a fost vândută. Comparaţia este facilă, şi atunci ar fi de înţeles de ce.
Cele două erori dantelate de la comemorativele Ferdinand (neuzate cu şarnieră) au fost vândute cu 100 de dolari, după 11 biduri. Ca o remarcă personală: nu am văzut până acum erorile dantelate cu o centrare perfectă. A văzut cineva?
Iată o piesă care a fost oferită la un preţ neglijabil, dar care nu a fost vândută. O asemenea piesă reprezintă, în opinia mea, o piesă grea pentru o colecţie de studiu a mărcilor "Mihai copil", dar şi pentru o colecţie de studiu a tarifelor din perioadă. Puneţi-vă întrebarea de câte ori aţi întâlnit mostre de mărfuri circulate corect prin poştă.
Iată o piesă interesantă, din 1933. Este numai faţa a ceea ce ar putea fi un plic de format mare. Menţiunea "imprimate" aplicată cu o ştampilă de mână mă duce cu gândul la o expediere în străinătate a volumului comemorativ "75 de ani de la primele mărci Cap de bour", pentru care nu se putea utiliza marca "Gratuit" emisă cu aceeaşi ocazie (ea fiind acceptată numai la corespondenţele interne).
O serie de "Victoria" în blocuri, numai pe hârtie albă, a fost vândută cu 120 de euro după 20 de biduri. La vremea respectivă, punerea în circulaţie a acestei emisiuni a fost aspru criticată de filatelişti. Şi mai ales restricţiile impuse la distribuţie. Deşi iniţial a fost considerată o emisiune speculativă, iată că acum tot filateliştii o "validează". Dar au trecut de atunci peste 60 de ani. Faceţi o paralelă cu unele emisiuni actuale... Chiar ar fi interesant să aflu (să aflăm, mai bine zis) care este poziţia pe care vă situaţi.
Aceasta nu este marea raritate de pe lume, dar eu aş fi cumpărat-o doar pentru frumuseţe. Este o piesă atrăgătoare.
Dacă aveţi răspunsuri la cele semnalate de mine (sau întrebări), le aştept cu cea mai mare plăcere.
Nu pot să închei articolul, fără a semnala câteva "apariţii" în blogosferă. De colecţionari. Prima ar fi
Blogu lu Ninu, care nu este colecţionar de mărci, ci de ceasuri (de fapt nu este un blog nou, ci abia acum descoperit de mine - aşa-mi trebuie!). Am vizitat, am văzut, mi-a plăcut şi vă recomand şi vouă să îl vizitaţi. Apoi ar mai fi
simmar555, care (în afara faptului că se ia singur peste picior) are câteva întrebări la care aşteaptă câte un răspuns. Vă rog să îl ajutaţi.
Un salut şi pentru alţi colecţionari, pe care îi puteţi vizita:
Se-cret,
Kolector,
Cornelius Ionescu. Nu scriu toţi numai despre timbre, dar sunt de-ai noştri!
DistroWatch
