© 2011, Max Peter. Preluarea acestui articol se poate face numai pe baza unui acord scris, încheiat în prealabil.
Episoadele anterioare le puteţi găsi aici: (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9).
Despre calitate
Încet-încet ne-am apropiat de o problemă care a generat multe dureri de cap colecţionarilor, este vorba despre calitatea pieselor şi preţurile corespunzătoare nivelului de calitate al unei piese.
În episodul anterior am arătat că fiecare catalog din cele consacrate face unele menţiuni în prefaţă sau în manualul de utilizare, referitoare la nivelul de calitate pentru care editorii respectivi consideră că sunt atribuite cotele acordate mărcilor poştale. Aici apar însă unele particularităţi care trebuie menţionate:
- nivelul de calitate mediu pentru care cataloagele internaţionale acordă cotele este stabilit pe baza celor mai bune practici din ţara/zona de utilizare a catalogului respectiv;
- nivelul mediu de calitate al unei piese căreia i s-a atribuit o anumită cotă într-un catalog poată să nu corespundă sau să nu aibă un echivalent pentru aceeaşi piesă cotată de către un alt catalog.
Cu alte cuvinte, chiar dacă ne apucăm să comparăm cotele aceleiaşi mărci în două sau mai multe cataloage, s-ar putea să comparăm mere cu pere şi cu prune, deoarece standardele pot fi diferite. Acest lucru nu îl puteţi găsi nicăieri menţionat sub formă scrisă, ci se bazează pe observaţii personale, făcute timp de zeci de ani. Această situaţie este cauzată de faptul că nu există un standard universal privind calitatea mărcilor poştale, ci numai standarde regionale sau naţionale, care şi ele (de cele mai multe ori) nu sunt clar exprimate în reglementări ale organizaţiilor/asociaţiilor colecţionarilor, tocmai pentru că de multe ori un număr limitat de experţi şi negustori urmăresc menţinerea unui oarecare monopol pe piaţa expertizelor şi evaluărilor.
Referitor la standardele de calitate, nu am întâlnit decât două de luat în seamă până în prezent. Unul este standardul american, care acordă un punctaj de la 1 la 100 fiecărei piese examinate. Mărcile care au fost expertizate de către o comisie de experţi sunt deja, de câţiva ani, tranzacţionate la preţuri uneori fabuloase în raport cu cota mărcii "normale", iar editorul catalogului SCOTT a şi scos pe piaţă un volumaş (numai pentru mărcile americane) destinat acestor piese, denumite de către ei "graded stamps". În paralel, există chiar o listă cuprinzând statistica pieselor atestate, pe punctaje, pentru fiecare număr de catalog din SCOTT.
Un al doilea sistem de clasificare (sau standard) este cel agreat de Societatea Regală de Filatelie din Suedia, el fiind detaliat pe larg în catalogul naţional specializat, publicat de această asociaţie.
Acest al doilea sistem de clasificare pare mult mai "deschis", în sensul că poate fi mult mai uşor de înţeles şi de adaptat pentru mărcile oricărei ţări, cu unele limitări cauzate de specificul naţional.
În România nu a existat niciodată un standard de calitate sau vreun sistem de clasificare cât de cât adecvat, acest lucru ducând ori la supraevaluarea unor piese ori, din contră, la subevaluarea altora. Din păcate, nici nu am avut vreun colecţionar sau expert care să stăpânească aspectele metodice de bază, cu toate că au existat unele încercări în anii '90 ai secolului trecut. Unele orgolii personale ale câtorva colecţionari au dus, până la urmă, la abandonarea proiectului. Există însă şansa ca un eventual standard realizat prin consens să poată fi adoptat de către federaţia noastră naţională. Probabil că şi prezentul articol ar putea să trezească unele resentimente din partea unora.
Pornind metodic, când vorbim de nivelul de calitate al unei mărci, ne referim în principal la următoarele:
1. Existenţa unor defecte fizice.
2. Guma mărcilor neuzate (neobliterate).
3. Lăţimea marginilor, la mărcile nedantelate (fie ele neuzate sau circulate/obliterate).
4. Centrarea, la mărcile dantelate (fie ele neuzate sau circulate/obliterate).
5. Calitatea ştampilelor, obliterărilor şi anulărilor mărcilor circulate (fie ele nedantelate sau dantelate).
6. Situaţii speciale: calitatea mărcilor aflate pe fragmente sau pe corespondenţa poştală.
Voi continua într-un episod viitor cu mai multe amănunte. Până atunci, vă doresc tuturor o săptămână cât mai bună.
© 2011, Max Peter. Preluarea acestui articol se poate face numai pe baza unui acord scris, încheiat în prealabil.
Nu este simplu să fii filatelist , bag seamă , trebuie să ţii cont de foarte multe aspecte .
RăspundețiȘtergereAm citit atâtea despre mărci şi ceea ce presupune colecţionarea lor şi condiţiile de a da valoare colecţiei , aici la tine , încât parcă m-aş apuca din nou de acest mai vechi hobby .
Te felicit şi mulţumesc Max !
PS . De ce nu aplici o metodă ceva mai eficientă contra copiatului cum ar fi dezactivarea click dreapta pentru că ar fi mai greoi să copieze cineva prin redactarea întocmai a articolului ?
Nu te opreşte nimeni, SoriN! :)
ȘtergereÎţi mulţumesc pentru apreciere.
Se poate copia şi dacă dezactivez click-ul dreapta (nu detaliez, că sunt destui care ar vrea să afle). :D
aşa este însă nu toţi se pricep la scripturi şi astfel numărul potenţialilor plagiatori s-ar reduce semnificativ .
ȘtergereIata o metoda destul de eficienta :
http://soriant.blogspot.com
este un blog pe care eu fac tot felul de teste , nimic interesant , de obicei il tin inchis .
Îţi mulţumesc frumos, am văzut. Cred că ai dreptate, s-ar descurca destul de puţini.
ȘtergereMă repet,dar e important.Serialul acesta de articole este de o valoare inestimabilă !
RăspundețiȘtergereDe-ar putea ajunge la cunoștința câtor mai mulți filateliști și nu numai!
Fantastică unealtă pentru orice filatelist !
Pot doar să te felicit pentru scrierea lui !
Mulţumesc frumos pentru apreciere. S-ar putea să adun toate episoadele, să mai adaug ceva imagini şi să fac o broşură până la urmă.
ȘtergereNu stiu despre timbrele rare, dar timbrele obisnuite sunt ff ieftine in Norvegia, mai ieftine decat am vazut eu pe undeva prin alte parti dinafara Romaniei, (in Romania habar neavand cat costa un timbru deoarece singurele 2 scrisori si vreo 4 felicitari de vacanta pe care le-am scris eu vreodata din interiorul Romaniei le-am scris cand eram elev la scoala generala si mi le-a pus tata la posta, inclusiv una de admiratie catre dl Al Pacino in legatura cu care aveam un crush, si care continea mai mult un fel de scrisoare de recomandare, eu enumerand acolo ce calitati specifice profesionale admiram eu in legatura cu talentul lui artistic, si urandu-i succes in continuare in cariera...pe bune !...ca doar nu era sa-i scriu ca il iubesc !...plus ca dupa ce am scris scrisoarea mi-a fost lene sa fac rost de bani pe ascuns ca sa o duc la posta fara sa stie nimeni, si am pus-o in fructiera de cristal de pe hol, care era locul special unde se aduna corespondenta oficiala a familiei noastre care trebuia trimisa, de ex felicitari de zile de nastere a unor rude de gr 2-4 sau cunostinte vagi din diverse orase, si tata a luat-o, disciplinat ca intotdeauna cand era vorba de corespondenta, si a dus-o la posta. Nu am primit niciodata vreun raspuns la acea scrisoare, nu eram sigur nici de adresa, pusesem acolo adresa unui teatru unde conducea dl Al Pacino in acel timp un fel de scoala de vara, sau o productie oarecare, adresa obtinuta prin cercetari independente de-ale mele la Biblioteca Americana, pe cand ea inca mai exista in Romania, iar dupa aceea cariera d-lui Al Pacino a intrat oarecum pt o perioada intr-un con de umbra, dansul nemai primind nici o nominatie pt Oscar dupa aceea, plus certandu-se si cu dl Robert de Niro o perioada, asa ca sper ca de fapt nu a primit acea scrisoare niciodata, ca sa nu dea vina pe mine ca l-am deocheat.)
RăspundețiȘtergereEu nu i-am scris niciunei vedete. :)
ȘtergereM-ai făcut să râd, Rudolph, toată întâmplarea are umor. Mă gândesc ce figură făceai dacă îţi mai şi răspunde la scrisoare. :))
De abia acum am apucat sa citesc articolul; mi-ai oferit, dupa cum ai promis, informatii valoroase avand in vedere statutul meu de incepator in filatelie. Pentru asta iti multumesc iar eu imi cer scuze de faptul ca in aceasta perioada dau mai rar pe la tine; dar au inceput cele 3 saptamani de Serbarile Zapezii la Vatra Dornei, si na, iti inchipui cate am de facut. Zi faina sa ai, Max!
RăspundețiȘtergereNeavând caracter de "ştire", de "noutate", aceste articole pot fi citite în timp, oricum eu aş recomanda citirea mai pe îndelete. Mă bucur dacă îţi sunt de ajutor, acesta este şi scopul pe care mi l-am propus.
ȘtergereSi eu cred ca articolele aceastea prind foarte bine si nu numai incepatorilor. Abia astept amanuntele
RăspundețiȘtergereVoi continua pe măsură ce apuc să scriu episoadele.
Ștergere