Numai în decursul ultimelor luni, am pierdut trei cunoştinţe din cauza cancerului.
În toate situaţiile, bolnavii NU au fost incluşi în programul special. Mai mult, o parte a medicamentelor pe care ar fi trebuit să le primească NU erau disponibile nici măcar cu bani.
DE CE?
E foarte trista situatia. Cand mergi tot timpul prin spitale afli tot felul de lucruri care-ti ridica mania-n nari. Asta e sistemul, nu poti da vina pe toti doctorii, unii chiar se straduiesc sa ajute. Sa vezi la comisia de handicap persoane cu diabet care au picioarele amputate, dar care trebuie aduse an de an la control. Pentru ce?!?! Le cresc alte picioare intre timp? Medicamentele ''adevarate'' costa o gramada de bani, eu iau inlocuitori, de multe ori trebuie sa fac comanda, medicamentele nu se gasesc tot timpul, nu sunt boli des intalnite.
RăspundețiȘtergereImi pare rau sa aud una ca asta, Max, chiar imi pare sincer rau pentru tine! Dar, dupa cum se pare, traim intr-un haos, care nici pe departe nu se poate numi tara...
RăspundețiȘtergeretare mi-as dori sa pot sa-ti dau un raspuns! nici eu nu stiu si nu inteleg de ce? tare rau imi pare....
RăspundețiȘtergereGrea întrebare, la care din păcate nu am niciun răspuns! Ştiu ce înseamnă să pierzi pe cineva în faţa acestei nemiloase boli, de aceea îţi doresc să-ţi găseşti puterea să accepţi şi să treci peste! Sincer, îmi pare tare rău!
RăspundețiȘtergereImi pare tare rau pentru cei pe care i-ai pierdut! E foarte trist... Si faptul ca aceasta boala nemiloasa ii ia de langa noi pe cei dragi si faptul ca n-au niciun sprijin din partea unui sistem care ar trebui sa-i ajute si la care toti contribuim cu o parte din venituri. Pentru ca si sistemul e bolnav si poate... pe moarte.
RăspundețiȘtergeredaca am putea raspunde la aceasta intrebare ar inseamna ca am gasit si solutia...
RăspundețiȘtergeretotul incepe si se termina cu sistemul...
e usor de zis "sunt victimele sistemului" dar cand omul ala e al tau...doare rau de tot...
imi pare rau pentru pierderile pe care le-ai suferit...
este înfiorator...
RăspundețiȘtergereSunt pur si simplu fara cuvinte!
E greu de suportat raspunsul...
RăspundețiȘtergeretare mult as vrea sa pot spune ceva ce sa nu te amarasca si mai mult, ceva sa iti aline durerea pierderilor...
Bună Max!
RăspundețiȘtergereNu știu să răspund la întrebare,
îți pot spune doar că îmi pare rău
pentru cei care azi nu mai sunt!
Am o prietenă care este plimbată să facă
raze,când la Fundeni,când la Colțea!
Un weekend plăcut îți doresc,Max!
Se spune că există nişte tratamente naturiste, care chiar vindecă. Dar nu am nicio dovadă.Pot să dau un link:
RăspundețiȘtergerehttp://georgevalah.wordpress.com/2012/01/09/tratamentul-naturist-al-cancerului/
îndrăznesc o tentativă de răspuns: pentru că, pentru unii oamenii nu reprezintă decît nişte cifre, iar ultimul lucru care i-a interesat pe toţi politrucii noştri a fost omul.
RăspundețiȘtergerepentru că reforma sistemului sănătăţii chiar este necesară. numai că una pe baze serioase, nu pe interese de clică, de moment.
RăspundețiȘtergeredin păcate cunosc astfel de situaţii în care boli care în alte ţări beneficiază de programe serioase, la noi devin adevărate cazuri sociale, pentru care oricât ne-am implica, nu avem şi certitudinea rezolvării. boli aşa cum este cancerul sau leucemia, ori teribilele tumori pe creier sunt din păcate mortale la noi. :( dispreţul faţă de cel care munceşte şi plăteşte asigurări sociale de sănătate...
Sunt de acord cu asta, o reformă trebuie făcută, este foarte necesară, problema este cine va imagina această reformă.
ȘtergereVă mulţumesc frumos tuturor şi vă rog să mă iertaţi că nu v-am răspuns fiecăruia în parte, aşa cum fac de obicei. Pur şi simplu, astăzi nu am mai putut.
RăspundețiȘtergereScriam mai devreme pe Fb: parcă totul se rezumă la un singur cuvânt: exasperare.
Te inteleg Max; din fericire nu stiu cum te simti in acest momente, sunt tanar dupa cum stii, dar ma apasa gandul ca intr-o zi voi simti si eu ceea ce te supara pe tine! Condoleante prietene!
ȘtergereMa tot invart prin lista de la comentarii, dar optiunea nume/site nu mai apare la tine. Incerc acum sa comentez la wordpress, sa vad daca merge.
RăspundețiȘtergereOn-topic. Raspunsul nu e usor si priveste si celelalte specialitati, nu numai cele oncologice. Ca sa n-o lungesc prea mult,un singur lucru as aminti-RO a avut 20 de ministri la sanatate in ultimii 22 de ani.
In completare la neuroanchiloza: dacă adăugăm la numărul miniștrilor și date despre competența lor ca miniștri, dezinteresul politicienilor exact pentru categoriile ce au mai mare nevoie de ajutor medical (și nu numai medical), bătrânii și săracii, dezinteresul acelorași pentru orice în afară de prosperitatea proprie, ... începe să se contureze răspunsul.
RăspundețiȘtergere*Te invit în lumea artelor, să uiți pentru câteva minute de mizeriile lumii reale. Ai un ping la ARTE.
Azi o am ca reper pe Neuroanchiloza ! Ai scos posibilitatea de a scrie numele și adresa URL și mă trezesc că public comentariul de unde nici nu mă gândeam ! Nu poți reveni ?
RăspundețiȘtergereZina, am eliminat posibilitatea comentariilor anonime. Poţi comenta foarte uşor cu ID-ul pe care îl ai în Wordpress.
ȘtergereSfarsitul cuiva poate insemna inceputul la alceva.:d
RăspundețiȘtergereEu am invatat recent in Norvegia, la varsta de 31 de ani, ca intrebarile care incep cu "De ce...?" puse la varstele peste 6 ani, trebuie considerate si chiar si sunt intrebari retorice, la care este de-a dreptul irational sa astepti sa primesti vreun raspuns competent de la cineva, si care nu au decat rostul sa semnaleze o anxietate oarecare a celui care intreaba.
RăspundețiȘtergereDaca esti in stare si/sau motivat pt asa ceva, ai voie, desigur, sa iti planifici tu un program de studiu si cercetare, astfel incat sa poti in final sa iti raspunzi singur la propria intrebare, in caz ca totusi doresti ff puternic un raspuns pt ea, sau crezi ca raspunsul poate fi util societatii mai largi, sau crezi ca exista o sansa sa poti castiga un Premiu Nobel pt ea, (alte motivatii ff puternice pt a efectua studii sau cercetari serioase, nu-mi prea vin in minte in acest moment)...cazuri, sunt sigur, destul de rare.
Pt. tulburarile de anxietate, am citit pe CNN-Health ca pot fi utile urmatoarele metode:
1. exercitii simple de relaxare, cu respirat adanc si incet aer in piept, tinut aer acolo in piept cateva, vreo 4 secunde, rasuflat usor in afara, pauza de vreo 4 secunde iar, totul repetat de maxim 4 ori ca altfel te apuca ameteala;
2. medicamente, desigur prescrise de oameni profesionisti licentiati competenti;
3. anumite variatii de psihoterapie de tip cognitiv-comportamental;
4. plimbat in natura, sau ascultat muzica de relaxare, sau masaj, sau mers la spa;
5. terapie de suport efectuata de bunici, mai rar si de unii parinti;
6. antrenat in activitati ritualistice repetitive compulsive de obicei diminuatoare de anxietata, atata timp cat nu devin excesive sau suparatoare pt cel care le efectueaza sau pt altcineva anume.
Este într-adevăr o întrebare retorică, pentru că răspunsul îl ştiu de mai multă vreme.
ȘtergereÎţi mulţumesc pentru recomandări, dar nu exerciţiile şi medicamentaţia sunt necesare pentru aşa ceva. Cel puţin nu acum.
Dar chiar as fi curios CE anume altceva care nu a fost mentionat de CNN-Health (in care eu personal am incredere destul de mare si de unde ma informez destul de des) ar putea fi util pt rezolvarea vreunei anxietati cauzatoare de intrebari retorice ? Ca intr-adevar doresc sa stiu si eu ca INCA ma apuca si pe mine anxietate si intrebari din astea retorice la nivel suparator pt unii colegi de-ai mei de la serviciu din real life, si chiar as vrea sa pot sa imi calmez aceasta anxietate.
ȘtergereP.S. La mine merge cel mai bine terapia de suport de la parinti (ca in momentul asta nu mai am bunici).
ȘtergereP.P.S. Merge bine si sexul, (ca activitate compulsiva mentionata ca metoda nr 6 de mai sus), dar in cazul meu, pt ca sunt single nu il am la dispozitie efectuat asa cum imi place mie mai mult, (adica nu de unul singur), chiar asa de des de cate ori devin eu anxios, plus ca mai trebuie sa depun si efort ca sa il obtin, sa ii evaluez pe aia cu care am de gand sa-l fac, e chiar obositor si devine inefectiv la nivel terapeutic pt anxietate, ca pana ajung sa fac sex, mi-a trecut anxietatea, asa ca doar ajung sa ma bucur de el, la nivel simplu de recunostinta.
ȘtergereRe nr aparent excesiv de ministri schimbati ff des in Romania, nu numai pe sanatate, dar si altele, printre care si educatia, (asta a propos de, citez Zina, "hai sa ne uitam la Arte ca sa "uitam" de mizeria vietii zilnice" ! LOL !..adica ca si cum domeniul Artei nu ar fi tot un domeniu obisnuit de activitate de sector economic pt o anumita categorie profesionala de oameni, la fel ca si domeniile constructiilor, sau serviciilor, sau agriculturii, de exemplu), care ar influenta cumva in mod negativ functionalitatea vreunei institutii sau organizatii de stat organizate pe model clasib birocratic weberian...IMHO, e o opinie gresita, atat in cadrul organizatiilor birocratice, dar si a celor adhocratice, in care oamenii chiar sunt cu totul inlocuibili, o data ce acea organizatie sau institutie a capatat "viata" functionala.
RăspundețiȘtergereNorvegia, de exemplu, si-a ajustat Constitutia de 200 (doua sute) de ori in ultimii 200 de ani, desi si la 1814 era considerata ca una din cele mai "radical democratice" din lume (poate tocmai si de aia a fost nevoie sa o ajusteze asa de mult), decea Legea de baza a tarii, si tot e stabila, daramite o instituitie birocratica cum ar fi un amarat de minister. (Ca e stabila in mod mai functional sau mai disfunctional, asta depinde mai mult de sansa si vremuri, economia din jur, alte chestii, NU de omul care e momental leader acolo.)
Îmi pare nespus de rău să citesc ceea ce ai scris.Știu că vine din inimă și vine din durerea celui care ar face ,dar are mâinile legate.Nu poate!E cea mai grea situație să vrei să faci și să nu poți.
RăspundețiȘtergereCondoleațe pentru pierderea persoanelor apropiate.E greu ,o știu dar poate timpul,cândva va vindeca,dar poate nu !
Să fii tare!!!
Îţi mulţumesc frumos. Vine un moment în care constaţi că tot mai mulţi cunoscuţi şi prieteni, unii chiar mai apropiaţi, te părăsesc.
ȘtergereAddendum: Sorry daca esti in doliu personal dupa acele cunostinte decedate (credeam ca sunt doar la nivel de cunostinte generale, nu neaparat oameni ff apropiati sau ff importanti pt tine personal dupa care poti fi in doliu real personal): intr-adevar, pt doliu personal, se recomanda si alte metode, nu neaparat toate metodele de mai sus, desi uneori merg si ele, mai ales pt componenta de anxietate.
RăspundețiȘtergereP.S. informativ, just in case: Doliu personal care dureaza mai mult de 1 an, (daca nu e dupa decesul unui copil, caz in care e normal sa dureze toata viata parintelui), se considera doliu complicat sau patologic. Totodata, si in cazul de doliu simplu obisnuit dupa primele 3 luni initiale, daca apar sau se mentin elemente care pot afecta revenirea la functionalitate zilnica minim necesar cotidiana a persoanei indoliate, se poate considera si acest caz, IMHO, (neinformat in mod special, e doar de nivel de impresie personala), un caz de doliu anuntator de a fi un posibil doliu complicat sau patologic.
RăspundețiȘtergereRecomandare carti relativ recente despre doliu dupa deces sot si deces copil adult: cartile d-nei scriitoare (de fictiune si jurnalism literar) Joan Didion, The Year of Magical Thinking, (2005, despre decesul sotului, adaptat si pt scena, cu reprezentatii in 2007 in care la inceput a aparut si d-na Vanessa Redgrave, si mai recent, la Paris in 2011, d-na Fanny Ardant), si Blue Nights, (2011, deces fiica preexistent bolnava de o maladie cronica).
Ai spus in comentariu ca stii raspunsul......Eu nu si nici nu il pot ghici! Nu inteleg de ce cunostintele tale NU au fost incluse in program.
RăspundețiȘtergereAici chiar si oamenii strazii (sustinuti de catre stat) sunt tratati , evident din fondurile platite de altii , dar nu asta conteaza. Ci faptul ca oemnii sunt oameni si se face totul pentru ei!
Sunt două "nenorociri" principale: un bolnav diagnosticat cu cancer este introdus în program abia după trei luni de la diagnostic (pe asta nu pot să o pricep de nicio culoare), apoi este veşnica boală a românaşilor noştri: trebuie neapărat să se îmbogăţească de pe urma familiilor acestor nenorociţi. Totul costă de câteva ori mai mult decât pentru alte boli, câteodată chiar lucruri pe care le vezi că pur şi simplu n-au cum să coste atât, ustensile făcute din aur ar fi fost mai ieftine.
ȘtergereImi pare rau.....este foarte dureros ce spui.
RăspundețiȘtergereDeci pana la urma si programul gratuit "costa"
Iar cele trei luni de asteptare sunt oripilante, stiut fiind faptul ca exista sanse de vindecare numai daca cancerul e tratat intr-un stadiu incipient...
Totul mi se pare absurd...
Ștergere