Aşa cum v-am obişnuit, încerc să redau frumuseţea temei prin câteva cărţi poştale ilustrate vechi.
Tema din această săptămână a fost aleasă de către Teo.
Au mai scris pe această temă (şi vă recomand să-i vizitaţi) Mirela, Lolita, Rokssana, Luna Pătrată, Carmen, Sara, Lili.
Vă doresc un weekend cât mai plăcut!
Minunat! Ai surprins toate momentele care ne fac copilaria frumoasa, cu acel aer nostalgic care exista cand ne amintim de cea mai minunata perioada din viata, copilaria fara griji! O colectie care e surprinzator de proaspata, in ciuda timpului cand au fost realizate cartile postale. Ceea ce demonstreaza ca fiecare copil trece prin momente similare de joaca, bucurie, descoperire! Multumesc, Max Peter!
RăspundețiȘtergereSaptamana viitoare va fi Parfumul cafelei! :)
O zi buna in continuare!
Parfumul copilăriei ar trebui să fie la fel pentru toţi cei mici. Numai că acest lucru nu se întâmplă, mai sunt şi micuţi oropsiţi, la care ar trebui să ne gândim.
ȘtergereÎţi mulţumesc frumos!
Parfumul cafelei! Este un subiect deosebit de generos... :))
superb! am un prieten care administrează un grup de fotografii vechi ale Galațiului... un del de then and now... mi-ai amintit de el :)
RăspundețiȘtergereCred că am nimerit odată la el (sau el la mine - nu mai ştiu exact).
ȘtergereÎţi mulţumesc!
frumoase toate, fiecare în felul ei, dar parcă a şaptea (de sus în jos) m-a cucerit.
RăspundețiȘtergereMulţumesc frumos, Călin.
ȘtergereNu ştiu la care să mă opresc şi să o privesc mai mult ...
RăspundețiȘtergereMulţumesc!
Poate că ansamblul lor ar fi mai grăitor.
ȘtergereEu mulţumesc!
nu as putea sa aleg una! sunt superbe! fiecare ilustrata are o poveste parfumata:). zi faina Max.....
RăspundețiȘtergereEu cred că întreaga copilărie este precum unui şir de momente, fiecare cu parfumul lui...
ȘtergereÎţi mulţumesc, la fel îţi doresc şi eu!
Îmi place mult cea cu negrii ăia mici cu ochii mari, care jucau fotbal...
RăspundețiȘtergereŞi mie mi-a plăcut, ilustrează perfect jocurile copilăriei... :)
Ștergeresi ca de fiecare data...reusesti :)
RăspundețiȘtergeresunt minunate toate dar preferata mea este de departe cea cu caprita si copii...fetita cu bonetica este pur si simplu adorabila si intreaga compozitie ilustreaza cat de usor se apropie copii de animalute si invers...desigur :)
Mulţumesc!
ȘtergereDin mult mai multe, sper că le-am ales pe cele mai potrivite... :)
Superbă colecția!... Tema copilăriei e generoasă... Îmi doresc ca toți copiii să aibă o copilărie fericită, adică să fie sănătoși. :)
RăspundețiȘtergereWeekend plăcut!
Mulţumesc frumos, Sara!
ȘtergereAcelaşi lucu mi l-aş dori şi eu dacă ar fi posibil, să ştii...
Îţi doresc şi eu un weekend plăcut!
Sunt superbe imaginile!
RăspundețiȘtergereMul'umesc frumos, Cristi!
ȘtergereNa, iar am probleme cu "limba" tastaturii... :)
ȘtergereParfumul copilariei mele are urmatoarele arome: cacao cu lapte si cand nu era-......cicoare imi facea bunica
RăspundețiȘtergere-paine coapta in cuptorul mare din lut
- mere coapte
- silvoiz (asa se zicea la dulceata de prune in unele zone ale tarii aka Ardeal, nu stiu in alta parte)
- ciorba de ardei umpluti sau de "carbabos" poate suna creepy dar era foarte buna
- lemn ars in soba
- fum de pe camp, de la arderea gunoaielor primavara...
Si mai multe...
O parte din aceste arome mi le amintesc şi eu (pentru perioadele când mă duceau ai mei la ţară). Sunt pur şi simplu inconfundabile.
ȘtergereDin păcate, cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o într-un apartament mic, la bloc. Cei mai buni "prieteni" erau cărţile şi revistele, vreo două caiete şi o cutie de creioane, dar şi un vechi radio rusesc, pe lămpi, mare cât o ladă... :)
copilaria mea a semanat cu a ta...carti si iar carti, in bloc...dar vacantele de vara au fost mereu la bunici...si alea-s amintirile mele cele mai dragi...cu miros de iarba cosita, de capite de fan rasturnate si tavalite in joaca noastra...gust de magiun de prune si alune de padure...
RăspundețiȘtergeregata...azi n-am chef sa plang :)
seara faina sa ai !
Din păcate, eu nu mi-am mai apucat bunicii... Mă duceam la unchi sau la mătuşi. De multe ori m-am gândit cum ar fi fost dacă i-aş fi apucat.
ȘtergereŞi tu să a o seară frumoasă!
O colectie deosebita! oare exista subiect pentru care nu ai avea ce posta? :) Bineînteles ca nu!
RăspundețiȘtergerePrivind cartile postale, nu am putut sa nu fiu impresionata de ultimile doua fotografii... sunt singurele în care copiii nu zâmbesc...
Ştiu, Carmen, este exact ceea ce îi răspundeam Sarei, mai sus. Ar trebui să nu uităm că sunt pe lumea asta mulţi copii fără copilărie...
ȘtergereCat sunt de frumoase!!!!!!! Merg puse si de ziua copilului :)
RăspundețiȘtergereCred că voi avea altele atunci, am descoperit câteva cu jocuri de copii...
ȘtergereMulţumesc!
Vai cat sunt de splendide! Redau excelent inocenta si frumusetea copilariei!Multumesc!
RăspundețiȘtergereAm crezut mai potrivit să le las să vorbească singure. Parcă ar fi de prisos cuvintele.
ȘtergereMie mi-e putin rusine, ca am propus tema, dar nu particip si chiar mi-as fi dosit, dar n-am mai avut energie sa scriu ceva :( Am dormit putin :D
RăspundețiȘtergereCe multa inocenta transpare din cartile astea postale... Ma gandeam la zilele de azi, curieratul rapid o sa omoare filatalia moderna?...
Scrie fiecare când poate, că nu-i cu contract... :))
ȘtergerePartea curioasă e că nu curieratul este cel care distruge filatelia, ci alte două treburi: lipsa de dorinţă, de "aplcare" spre studiu chiar a colecţionarilor, iar pe de altă parte proasta înţelegere a fenomenului chiar de către cei care ar trebui să sprijine dezvoltarea ei. Doar trăim în Românica... :(
Bună Max!
RăspundețiȘtergereWow ce colecție superbă!
Îmi plac mult!
Îți doresc o seară perfectă!
Îţi mulţumesc frumos, şi eu îţi doresc o seară cât mai frumoasă.
Ștergere"Când nu mai eşti copil, ai murit de mult" spunea Constantin Brâncuşi. Adevarat,nu-i asa?
RăspundețiȘtergereBa chiar aşa e...
ȘtergerePai bine, Max, daca tu ai luat cartile postale, eu am ramas cu ... timbrele! Asta asa ca o aroganta in cadrul acestei serii de articole. Toate bune!
RăspundețiȘtergere?!? Nu prea înţeleg!
ȘtergereNustiu sigur , dar parca te-am mai intrebat: de ce nu iti expui cartile astea postal intr-o galerie ? Eu cred ca ai avea mare succes. Daca ala, de l-am postat eu, care mazgalea pe ziare cu carioca se cheama arta, zic eu ca, ce expui tu aici, e mai mult decat arta. Parerea mea!
ȘtergereMax, ma refeream la faptul ca eu, de obicei, realizam astfel de prezentari prin intermediul cartilor postale; dar daca tu ai facut deja asta, eu am fost nevoit sa folosesc timbrele. Verifica-mi blogul si vei intelege...sper! Toate bune!
ȘtergereMinoki: Îţi mulţumesc. Nu mai vreau expoziţii, dau multă bătaie de cap şi nu-mi mai trebuie. Depinzi de alţii, aşa pe blog n-am treabă cu nimeni.
ȘtergerePardău Ciprian: OK!
Ștergereasemenea ilustrate am gasit si la o doamna de la un azil :) sunt minunate!:) ba chiar i-am "furat" cateva:) + o poza cu dansa!:) hi hi:)
RăspundețiȘtergereSunt frumoase, să le păstrezi bine! :)
ȘtergereO temă frumoasă și bogată în material!
RăspundețiȘtergereSunt multe cărți poștale foarte interesante!
Da, aş fi putut să pun mult mai multe, dar mănâncă timp scanatul şi prelucrarea. Ajung şi câte am pus, am "îmbrăcat" ideea destul de bine, cred.
ȘtergereMulţumesc!
Mie in general nu imi plac mirosurile prea proeminente, nici daca sunt placute. Numai ff putine imi sunt tolerabile.
RăspundețiȘtergereParfumul copilariei mele este Miss Dior, creat in 1947 de dl Jean Carles, nascut congenital anosmic, (lipsit de capacitatea de a mirosi ceva), si Paul Vacher, (care a mai contribuit si la crearea parfumului Arpege al casei Lanvin), purtat de mama cand mergea la teatru cu tata, unde adesea ma carau si pe mine, si unde mama ma lasa, de fapt uneori am impresia, chiar ma incuraja sa adorm sprijinit cu capul de ea, lucru deosebit de placut pt mine, mai ales in atmosfera de semi intuneric cand mi se ziceau si povesti de pe scena si mama mirosea asa de frumos.
http://www.youtube.com/watch?v=x99gIrsfYsk&feature=related
Nici mie nu-mi plac mirosurile prea proeminente...
ȘtergereAm ieşit puţin în oraş, m-am suit în tramvai şi am dat de o ţărancă ce şi-a "turnat" două kile de parfum peea, de mi s-a întors stomacul pe dos... :(
Cu Dior e cu totul altceva... Îmi pace clipul, îmi place ideea şi eleganţa.
P.S. Desi se zice ca scortisoara este un miros ff puternic atragator sexual pt barbati, mie nu-mi place. Singurul mod in care pot tolera mirosul de vanilie este in crema de vanilie facuta pt rulourile de foietaj facute de bunica mea in fiecare an cu ocazia zilei mele, pe care a incercat, doar cu semi-succes, sa continue sa le faca si mama pt mine dupa ce bunica a murit. Recent mi-am procurat o sticluta de 50 ml vodka Absolut cu vanilie si sunt curios sa vad daca o sa-mi placa.
RăspundețiȘtergereMirosurile provenite de la alte mancaruri, chiar si gustoase pt mine, nu imi plac absolut de loc, pur si simplu cu cat o mancare miroase mai proeminent, chiar si teoretic placut si chiar daca mi-e foame, mie cu atat imi taie pofta de mancare. Nici macar cozonacii minunati facuti de bunica mea, a caror preparare ma atragea mai mult prin caldura necesara din jur, si care ca gust si consistenta imi placeau extraordinar de mult, nu ma atrageau in mod special prin miros. De altfel nici nu cred ca bunica mea folosea prea multa vanilie in prepararea lor, sau in orice caz nu atata ca sa se simta in mod deosebit.
Singurele parfumuri tolerabile pt mine mai sunt Mademoiselle de Chanel, descoperit de mine special pt mama in 2002, si Allure de Chanel, atat varianta pt barbati, cat si pt femei. Cand trebuie sa-mi cumpar gel de dus sau after shave stau de fiecare data minute in sir la magazin mirosind din diverse sticlute ca sa fiu sigur sigur ca nu miroase a mai nimic...efectiv, chiar daca pana acum mi-am fixat cateva branduri preferate, tot nu am incredere si ii verific la fiecare cumparare, ca sa fiu sigur ca manufacturierilor nu le-a venit cumva vreo idee noua de a schimba cantitatea de parfum, sau daca nu au schimbat cumva locatia fabricii de productie care ar fi putut influenta vreo modificare a mirosului specific de brand. Deodorante, (antiperspirante), sau sapunuri intotdeauna aleg din alea pe care scrie "fara parfum".
Cam la fel fac şi eu cu cosmeticele. Nu-mi plac cele cu mirosuri dulci şi mai grele.
ȘtergereP.P.S. Mai comentam pe undeva o data, cred ca pe blogul lui Madelin, ca unde stau eu acum in coltul de sud-vest al Norvegiei, chiar si langa mare, sau chiar si la liziera unei paduri de pini, sau chiar inconjurat de straturi de flori, datorita vantului puternic de coasta care goneste incontinuu masele de aer catre interior, aerul nu miroase niciodata a mai nimic. O singura data, cand a venit prima mea primavara aici in 2011, am simtit un miros ff vag in aer, in general placut, dar care efectiv mi-a fost ff strain, nu mi-a adus aminte de absolut nimic cunoscut inainte, si nu am putut sa il identific, nici, prin urmare, sa il descriu cumva. In nici un caz nu era floral. Sunt ff curios daca va reveni acum in primavara, astfel incat sa pot sa-l tin minte mai bine.
RăspundețiȘtergereN-am ajuns pe acolo, n-aş putea spune cum este.
ȘtergereLocuri placut mirositoare pt mine: Busteni, (Valea Prahovei), Helsinki, (Finlanda), aeroportul Hong Kong, padure de redwoods pe coasta Pacificului in California, o poiana cu flori din Romania de pe undeva de pe la 2/3 din drumul de la Bucuresti catre Valea Prahovei, un cartier cu clima mai uscata la est-nord-est de cartierul mai cunoscut Kahala din Honolulu, Hawaii.
RăspundețiȘtergereLocuri mai neplacut mirositoare pt mine: Salt Lake City, (Utah, si in apropiere si downtown, tot orasul), Copenhaga, (Danemarca), Germania autostrazilor, (ca doar pe ele m-am plimbat, si nu tin minte decat orasul Nuremberg, care a fost OK, neutru ca miros), fostul aeroport Tempelhoff din Berlin, aeroportul Amsterdam, gara Chisinau, (Republica Moldova).
Eu n-am asociat locurilor vizitate câte un miros specific. Particularizarea fiecăruia cred că depinde (pentru mine) mai mult de oameni, de amplasament, de utilităţile şi facilităţile de acolo.
ȘtergereDesene naive și dulci precum însăși copilăria ! Primele mi-au amintit cu drag de o veche cutie de bomboane a bunicii mele, de care nu avea voie nimeni să se atingă.Mulțumiri !
RăspundețiȘtergereZina, să ştii că sunt colecţionari care umblă cu limba scoasă după cutii metalice de acest gen, mai ales dacă sunt vechi. Şi dacă au modele frumoase realizate pe ele, chiar dacă sunt reclame (ceai, bomboane, fursecuri, ţigări...). Deh, fiecare cu "păsărica" lui... :))
ȘtergereInocenta, gingasie si frumusete nedisimulata, copilaria insasi! Niste carti postale foarte pretioase si sugestive! Fiecare surprinde momente inedite ale cresterii, dar parca cea in care acei copii negri devin pudici si se eschiveaza in fata fotografului are ceva in plus pe care nu-l pot defini! Complimente pentru selectie si multumesc pentru starea creata! ;)
RăspundețiȘtergereO zi placuta! ;)
Îţi mulţumesc frumos, Lolita!
ȘtergereÎţi doresc şi eu o zi plăcută.
Toate sunt emotionante; am revenit de doua ori la cea cu omul de zapada pe sanie: scara este mai inalta decat casa, ceea ce mi se pare chiar logic...
RăspundețiȘtergereMie îmi plac pentru că arată o altfel de copilărie decât cea îndeobşte înţeleasă şi trăită astăzi.
ȘtergereSuperbe carti postale!
RăspundețiȘtergereTine-o tot asa!
Mulţumesc!
Ștergere