Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

luni, 9 ianuarie 2012

De ce scriem pe blog?

Acest articol a fost publicat iniţial pe Grupul porcilor abjecţi.

Mă „mânca” de mai mult timp tastatura să-mi aştern câteva gânduri legate de acest subiect şi cred că acum s-ar putea să fie potrivit momentul.

Acum doi ani, în vară, am trecut printr-o experienţă nu tocmai plăcută, suferind un accident. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat cu bine (oarecum). După nefericitul eveniment, am început să privesc viaţa cu alţi ochi. Unul din gândurile care mi-au trecut prin cap după aceea a fost să-mi deschid un blog. Scopul pe care mi-l propusesem era să încerc să împărtăşesc şi altora din cunoştinţele mele în ale filateliei. Era o nişă destul de slab reprezentată în blogosferă şi simţeam că aş fi putut avea un cuvânt de spus.

Nu eram străin de blogosferă. Îmi ajutasem un cunoscut să-şi facă blog, iar de prin 2008 citeam cu regularitate bloguri. Mă interesa cam tot ce putea fi în legătură cu publishingul şi „rosesem” destulă literatură pe această temă, atât din punct de vedere tehnic, cât şi în ceea ce priveşte latura de social media. Era însă un lucru pe care nu-l înţelegeam pe deplin: ce-i determină pe bloggeri să scrie, cum se formează o comunitate online, care ar putea fi beneficiile ei şi, în general, cam cu ce s-ar mânca acest fenomen (da, sunt de părere co blogging-ul este un fenomen). Cum cea mai bună modalitate de a descoperi era să încerc pe propria-mi piele, i-am dat bice.

Mi-am deschis blogul şi am început să scriu. Începutul a constituit o experienţă interesantă. Datorită nişei destul de specializate, nu m-am bucurat de prea mulţi vizitatori. Nici de comentatori. Nici acum articolele de specialitate nu au decât o audienţă limitată aproape strict la persoanele interesate de domeniu.

Printre „lecturile” mele au figurat (şi mai figurează încă) destule bloguri cu vechime. Ale celor îndeobşte denumiţi A-listeri. Toţi îi sfătuiau pe bloggerii mai noi cum să procedeze în comunitate (da, sunt absolut convins că este o comunitate).  Mi-am mărit treptat numărul de bloguri urmărite şi am început să descopăr şi articole interesante. În acelaşi timp, am început să descopăr şi comportamente diverse. Unele mi se păreau normale, pe altele le cam priveam cu un ochi critic, întrebându-mă ce urmărea persoana respectivă. Pe unii îi aprobam, iar pe alţii îi dezaprobam în gândul meu. M-am mulţumit numai cu un statut autoimpus de observator, fără să îmi împărtăşesc gândurile prin comentarii, chiar fără să abordez acest subiect pe propriul blog. Mi-am zis că trebuie să mai treacă timp pentru a-mi putea forma o opinie în care eu însumi să am încredere că este cât de cât potrivită.

Când umbli prin blogosferă, nu-ţi trebuie prea mult să-ţi dai seama că sunt destul de mulţi autori care se comportă altfel decât în realitate (s-a scris destul pe tema „măştilor”, nu intru în subiect). În definitiv, este alegerea fiecăruia să se dea drept cine vrea, aşa cum este în puterea şi la latitudinea cititorului să creadă ce vrea despre autorul unui blog.

După vreo patru luni am fost curios să aflu cam pe unde m-aş situa eu, cu propriul blog, în acest fenomen denumit blogosferă. Aşa că mi-am înscris blogul în Zelist. Şi am început să urmăresc propria evoluţie, dar şi criteriile pe baza cărora se face „departajarea”. Legat de Zelist, sunt bloggeri care se entuziasmează numai când îi aud numele, dar sunt şi bloggeri care critică platforma. În opinia mea,  este un lucru util, dar nu pentru oricine. Ca să creezi o astfel de platformă şi să o şi administrezi nu-i un lucru chiar la îndemâna oricui. Mai ales dacă se ţine cont de faptul că cei care lucrează la ea fac o muncă gratuită, benevolă. Dar nu despre asta era vorba de fapt, ci despre altceva.

Goana după o poziţie cât mai bună în top începe să îi modificebloggerului comportamentul în comunitate. Nu oricui însă. Cei care au un scop precis definit şi urmează o minimă planificare nu cad în această „plasă”, iar acest lucru este vizibil pentru un ochi cât de cât format. Dar sunt şi bloggeri care cad în păcatul transformării propriei munci într-o găoace frumos colorată, dar fără un conţinut din care să poţi alege ceva.
Şi atunci am început să-mi pun, firesc, întrebarea din titlu. Pentru ce scrii, dar mai ales pentru cine? Scrii doar ca să-ţi faci cât mai mulţi „prieteni” ale căror linkuri să conteze în clasament, sau scrii pentru că ai ceva de spus şi doreşti să răspunzi aşteptărilor cititorilor tăi? Ce anume te determină să nu-ţi faci, măcar din când în când, o critică a propriei persoane şi a propriei munci? De aici rezultă automat şi comportamentul în blogosferă. Cum îţi faci prietenii şi pe ce criterii? Când alegi să pui pe cineva în propriul blogroll, după ce criterii o faci? Îţi place de acel autor, ai citit ceva care să-ţi placă la el, ai vreo afinitate pentru o pasiune pe care o are şi el?

Eu am vrut să respect câteva principii. Unul din ele a fost să nu fac schimb de linkuri (de fapt mint, am făcut cu unul singur). Am umblat, am citit (sau am ascultat, privit, după caz) şi mi-a plăcut, mi-am notat şi am repetat vizita. Dacă sentimentul s-a păstrat pentru o perioadă, atunci pur şi simplu mi-am adăugat adresa la lista blogurilor urmărite, fără să-i spun posesorului nimic. Că a văzut el după aceea şi a considerat că ar putea să facă acelaşi lucru, asta e altă mâncare de peşte. Fiecare a avut opţiunea să procedeze după cum a crezut de cuvinţă. Unii nu mă bagă în seamă nici acum, dar nu am o astfel de pretenţie de la ei, chit că i-am citit doar, sau le-am şi comentat articolele. Am avut câteva situaţii în care mi s-a cerut ajutorul cu câte un link. Întotdeauna am ajutat cum am putut pe cei care mi-au cerut acest lucru, fără să am nicio pretenţie de la niciunul. Cu unii am legat o prietenie, cu alţii nu. Nu am nimic de comentat, a fost alegerea mea şi nu-mi pare rău deloc pentru ce am făcut. Consider însă că acest comportament îmi asigură o libertate deplină de mişcare în blogosferă, fără să mă simt dator cuiva pentru ceva.

Am însă şi obligaţii pe care mi le-am asumat singur. Una din ele este să îi respect pe cei (sau pe cele) care mi-au dat sfaturi bune. Şi îi voi ajuta cu orice-mi va sta în putinţă dacă mi-o vor cere.

Mi-am mai asumat o obligaţie: să mă comport în mod integru în blogosferă cu ceilalţi şi să le cer acelaşi lucru. Să nu mint, să nu jignesc şi să nu desconsider pe nimeni. Să învăţ de la cei mai deştepţi ca mine, dar să şi ofer sprijinul celui care are nevoie de el.

În viaţă am cunoscut  mulţi oameni şi m-am bucurat în câteva rânduri de colegi şi şefi deosebiţi, nişte adevărate vârfuri în domeniile lor. Unul dintre ei mi-a dat odată o lecţie pe care nu o voi uita niciodată:

"Nu uita niciodată cine eşti şi nu-ţi dezonora munca; gândeşte-te întotdeauna câte parale faci şi ce eşti în stare să dai celorlalţi de lângă tine, nu ce vrei sau ce aştepţi tu de la ei!"

Aş putea continua, dar tare mi-ar plăcea, stimaţi colegi de blogosferă, să o facem împreună.

83 de comentarii:

  1. Un adevărat "manifest" sau un "credo" de plenară deschidere, de bună-credinţă, de maximă sinceritate în ale cărui cuvinte şi idei mă regăsesc pe deplin!
    Vă asigur de toată stima şi de respectul meu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu, citind acest titlu intrebare, am avut un fel de mica "revelatie", un fel de Evrika, sau, poate mai potrivit, deoarece e vorba de "insight", nu de o inventie sau de rezolvarea vreunei probleme concret utile, un asa zis "Aha ! moment".

    Eu scriu din cauza ca ma simt vinovat, si deoarece ma simt vinovat in mai multe limbi, (inclusiv si in unele pe care nu le stiu, cum ar fi hawaiiana, sau maori, desi absolut Nu de loc limitat la ele), efectiv fac penanta in public, momentan in limbile alea pe care le cunosc, romana, engleza, franceza, si norvegiana.

    Acum imi devine si mai clar, comparand frecventa si cantitatea posturilor de pe aceste 4 bloguri, ca eu ma simt cel mai vinovat in lb romana, si cel mai putin vinovat in lb. franceza...desi, re. vinovatia in lb romana trebuie neaparat, (ca sa nu se creada ca ma simt cumva excesiv de vinovat in mod exagerat sau ca as avea chiar de ce sa ma simt in asa hal de vinovat), corectat pt faptul ca eu chiar mi-am propus de la bun inceput sa comunic pe blogul in lb romana si pt un scop NELEGAT de vinovatie, acela de a-mi permite sa ma mai gandesc o perioada si in lb romana.

    (La mine despartirile NU sunt neaparat mereu legate de sentiment de vinovatie...am alte chestii despre care ma simt eu vinovat fata de lb romana, chiar mai importante decat o simpla despartire...mentionez in acest moment doar un simplu exemplu concret economic, desi sunt si altele, si si de alta natura, care ar fi paguba financiara pe care am cauzat-o eu bugetului de stat al Romaniei...desi nu mai bugetului acelei tari, mai sunt si altele...asta e, de altfel, o chestie la care chiar am de gand sa lucrez, cand o sa am timp, in 2012, sa cuantific cam cu cat am pagubit eu bugetul Romaniei, deci si pe contribuabilii acelui buget, si cu cat bugetele, deci si contribuabilii altor state, printre care, doar asa la prima mana, pot sa mentionez SUA, Vaticanul, si Republica Finlanda, dar mai sunt si altele...posibil destul de multe...inca ma straduiesc sa reconstituiesc, este un efort care va dura ceva vreme...)

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos articol! l-am citit si recitit. Ai într-adevar multe de spus, si tare ma bucur ca "te cunosc". Stima şi respect pentru blogul tau si stilul tau de a fi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Marco Polo: Vă mulţumesc foarte mult şi ţin să vă spun că tare rău îmi pare că nu aveţi şi Dvs. un blog, cred că l-aş fi citit cu mare, mare plăcere.
    Sentimentele sunt reciproce, vă asigur.

    RăspundețiȘtergere
  5. Rudolph Aspirant: Părerea mea sinceră este că primul motiv pentru care scrii este să-ţi împărtăşeşti opiniile. E un avantaj pe care ni l-au oferit platformele acestea de blogging.

    RăspundețiȘtergere
  6. Carmen: Îţi mulţumesc frumos. Să ştii că mă simt onorat de aprecierea ta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu am fost comentator pe un site si pe blogul lui Alex Mazilu vreo 6 luni, iar apoi m-am gandit sa-mi fac si un blog, mai mult din curiozitate. A inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult bloggingul si imi doresc ca si pe viitor sa am timp destul pentru blog. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Cu respect , mă înclin ! alte cuvinte sunt de prisos !!

    RăspundețiȘtergere
  9. Max Peter:
    Pentru mine blogul a apărut ...prea târziu.Exact precum a apărut..."Renaşterea târzie".Mă bucur că am apucat această eră informatică nemaivisată şi că există ŞI bloguri.Mi-a plăcut comunicarea interumană.Am "cochetat" cu radioamatorismul, filatelia...şi multe altele din sfera umanului...
    Vă mulţumesc pentru apreciere şi..."we'll keep in touch!" :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Cristi: Într-adevăr este o experienţă... interesantă, aş spune. Îţi doresc să apuci să faci exact ceea ce-ţi place.

    RăspundețiȘtergere
  11. Marco Polo: Să ştiţi că şi eu am cam depăşit binişor prima tinereţe... :))
    Nu cred că ar fi exagerat dacă aş spune că suntem generaţii foarte apropiate.
    Vă doresc o seară cât mai plăcută!

    RăspundețiȘtergere
  12. Imi place comportamentul de blogger asa cum l-ai descris si cum l-am perceput din partea ta si iti urez mult succes in continuare. In ce ma priveste..blogul este si un fel de "socializare", de a gasi si impartasi cate ceva cu oameni cu care simti ca ai ceva in comun, chiar daca tematicile blogului sunt diferite. Si desi sunt intr-o perioada in care nu prea imi ramane timp pentru blog, incerc sa pastrez legaturile care mi le-am format prin intermediul blogului si intr-o zi sa reiau activitatea adunand ganduri si lucruri care imi plac.

    RăspundețiȘtergere
  13. Salve Max !

    A invata si a impartasi cunostinte este ceea ce ne face sa fim oameni.

    Andrei , Vatra Dornei

    RăspundețiȘtergere
  14. Salve Max !

    Dupa ce nu mai esti nu mai are importanta ceea ce ai invatat ci ceea ce i-ai invatat pe altii.

    Andrei , V.D.

    RăspundețiȘtergere
  15. fly2sky: Îţi mulţumesc. Cred că asta şi trebuie să însemne blogul, un mijloc cât se poate de potrivit pentru comunicare.
    Şi eu îţi doresc să poţi face exact ceea ce-ţi place şi să te simţi bine cu asta.

    RăspundețiȘtergere
  16. Andrei: Văd că ai "prins" ideea, este exact ce ai spus în al doilea comentariu. Toţi anii de muncă s-ar firisipit într-o clipă ca un biet fuior de fum. Îţi mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere
  17. Imi place foarte mult tot ce ai spus si cum ai spus (de fapt scris, dar mi-e totuna) inclusiv felul in care ai ales sa asterni aceste ganduri.
    Eu te-am descoperit prin Carmen, avand un oarecare atasament pentru filatelie pentru ca bunicul meu a colectionat timbre in tineretea sa, cand vine vorba de ele (desi n-am pricepere) arunc un ochi admirativ. Insa, tu esti "out of the box" ca sa spun asa...la tine mereu gasesc ceva care sa ma captiveze, imagini sau vederi pe care le pui cu o anumita tema, care fac un tot ce nu il regasesti asa usor. Desi recunosc, mai sar din postarile tale din cand in cand. :P
    La Zelist, ai dreptate, nu este pentru oricine. (aici o spun referindu-ma la mine)

    RăspundețiȘtergere
  18. Xaara Novack: Îţi mulţumesc frumos.
    Şi eu am cunoscut prin Carmen multe persoane cu care simt că "rezonez" pe lungimi de undă apropiate (la îndemnul Pandhorei - o am în blogroll şi îţi recomand să o vizitezi). Cât despre vizitat, fiecare îşi face programul propriu după posibilităţi, fără nicio obligaţie. Aşa că nu-i niciun bai.

    Despre Zelist n-am spus că n-ar fi pentru oricine (deşi oricine cu un blog activ se poate înscrie). Am spus că mulţi vânează un loc cât mai fruntaş în top, fără să îi mai intereseeze calitatea blogurilor şi a persoanelor incluse în blogroll.

    RăspundețiȘtergere
  19. Apropo, in 11 luni de activitate doar o postare are legatura cu profesia mea. :))

    RăspundețiȘtergere
  20. Bună Max!
    Te felicit pentru articol foarte frumos
    ai scris și eu mă număr printre cei care
    ți-au cerut ajutorul, pentru asta îți
    mulțumesc din suflet!
    Avem ceva în comun și eu am avut parte
    de unn accident anul trecut în septembrie!
    Îți doresc o săptămână minunată și
    o seară plăcută,Max!

    RăspundețiȘtergere
  21. Sunteţi un model de blogger. Vă împărtăşesc opiniile.

    RăspundețiȘtergere
  22. Foarte interesant articolul. Eu m-am apucat de scris pentru ca simteam ca am ceva de spus si unde poti sa te exprimi mai liber decat pe blog? Acum daca am spus bine ce aveam de zis numai ce ma citesc pot spune. Imi pare rau ca timpul nu imi permite sa blogaresc mai mult. Stim cu totii ce inseamna sa tii un blog, sa scrii, sa raspunzi la comentarii, sa iti vizitezi si vecinii de blog si sa comentezi la randul tau. Dar, una peste alta, ma bucur ca mi-am facut blogul, pentru ca am gasit un mod inteligent de a socializa si chiar mi-am facut cativa pritenei virtuali. Despre Zelist am mai comentat si eu . Parerea mea ca Zelistul a distrus calitatea multor bloguri. L-am avut si eu, dar l-am scos pentru ca nu ii vedeam rostul. Eu scriu pentru mine si pentru cei ce ma citesc nu pentru clasament si Zelist. Cat despre blogul tau , parerea mea este ca e de calitate. Nu ma pricep eu la filatelie, dar trec macar sa ma uit la poze si tot imi place. S-o tii tot asa !

    RăspundețiȘtergere
  23. Cristi: Păi să ştii că profesia mea nu este de filatelist... :))

    RăspundețiȘtergere
  24. Elena: Îţimulţumesc frumos.
    Să ştii că atunci când nu te descurci cu ceva, nu este o ruşine să întrebi. Să fim noi sănătoşi de câte ori am întrebat şi eu pe alţii mai isteţi ca mine. E mai rău dacă nu ştii ceva, dar te dai... "doctor"... :))
    Sper că ai trecut cu bine peste necaz.
    Şi eu îţi doresc o seară plăcută.

    RăspundețiȘtergere
  25. innerspacejournal: Mulţumesc frumos pentru apreciere.

    RăspundețiȘtergere
  26. Pai normal... :)) E un hobby si acum mai ai unul: bloggingul.

    RăspundețiȘtergere
  27. Subscriu in totalitate! Si a naibii coincidenta, experienta mea se aseamana cu a ta.
    Mi-am deschis blogul ca sa ma "scutur" de o experienta traumatizanta si in parte de curiozitate. L-am continuat apoi de placere; nu ma intereseaza niciun fel de top, dar sunt fericita ca am descoperit si oameni frumosi care mi-au devenit cu timpul prieteni.

    RăspundețiȘtergere
  28. Minoki: Mulţumesc. Să ştii că şi eu am început din acelaşi motiv, am şi scris-o în articol.
    Şi tu faci treaba din suflet şi se simte acest lucru. Mie îmi place cum scrii.
    Mulţumesc pentru încurajare. Am să caut cele mai frumoase poze! :))

    RăspundețiȘtergere
  29. Cristi: Nuuu, este al treilea, că al doilea este calculatorul (plus grafica, plus printul, plus prepress-ul)... :)))

    RăspundețiȘtergere
  30. Alina: Vor fi ele ceva fire nevăzute şi nebănuite...
    Cred că asta contează mult mai mult decât orice top, plus lucrul făcut de plăcere.

    RăspundețiȘtergere
  31. De asta te citesc pentru ca imi place cum gandesti, imi place ce asterni in virtual . Ai o pasiune si o urmaresti cu bun simt si dedicare

    Personal-Scriu pentru ca imi imaginez ca am talent :) Si incerc sa il slefuiesc, sa ma joc cu cuvintele. Scriu pentru ca vad reactia : cititorii se amuza, se simt bine la mine. In general e o atmosfera placuta.Si virtual, micul meu grup mi-e drag. Dupa cum stii, nu ma intereseaza pozitia(in vreun top, nici nu stiu ce e ZelIstu), am eu alte batai de cap :)))) Scriu pentru ca ii fac pe unii sa zambeasca si cred ca asta e mare lucru!
    Nu citesc bloguri plictisitoare.Unele sunt plictisitoare pentru mine si nu ma intereseaza cat de sus sunt situate in preferintele altora.
    Comunitatea mea , este cea de pe blogul meu. Si cea de pe restul blogurilor pe care eu le vizitez cu regularitate
    Si atunci cand nu voi mai scrie pe blog....aceeasi comunitate va ramane pentru mine......valabila, virtuala si placuta :)

    RăspundețiȘtergere
  32. hapi2233: Îţi mulţumesc mult.
    Reciproca este valabilă să ştii. Şi am mai spus-o. Şi ai dreptate, îţi citesc fiecare articol cu plăcere pentru că mă faci să zâmbesc (uneori chiar să râd) şi ai întotdeauna subiecte care atrag.
    Eu sper să continui să scrii pentru cât mai mult timp, pentru că o faci bine şi eşti apreciată, am văzut reacţiile pe care le au şi ceilalţi vizitatori ai tăi.

    RăspundețiȘtergere
  33. am citit si am recitit! tare mandra sunt sa cunosc oameni asa de frumosi! ma simt chiar onorata:). eu nu sriu pe blog, ca nu ma pricep la scris, eu arat oamenilor ce vad ochii mei! acusica am un anisor de cand usor usor am intrat in acest grup frumos de oameni frumusi care mi-s tare dragi, oameni la care ma gandesc zilnic si pe care ii intalnesc zilnic:). toata admiratia....seara faina Max:)

    RăspundețiȘtergere
  34. Geanina: Îţi mulţumesc tare mult.
    Dacă nu scrii, nu înseamnă că nu comunici. Câteodată este mult mai greu să comunici prin imagini un sentiment sau o idee şi, crede-mă, ştiu ce înseamnă asta.

    RăspundețiȘtergere
  35. Daca ar fi mai multi oameni care sa gandeasca ca tine, ne-ar fi mai usor in blogosfera cu mai multa sinceritate la purtator si coloana vertebrala :)
    Sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  36. scuza-ma am facut un sac de greseli...din cauza emotiei:)))) ( tocmai ce iti spuneam cu scrisul:)) inspiratie gasesc eu dar practica ma omoara).

    RăspundețiȘtergere
  37. chiar daca e 2 dimineata cum puteam sa nu trec si pe la tine inainte de culcare?
    ai scris "cu sufletul pe masa" asta am simtit si asta este si unul din motivele pentru care revin mereu ...
    un altul ar fi modul in care ne impartasesti din cunostintele tale care se indreapta in multe directii dupa cum am vazut...esti o persoana foarte atenta la cei din jur si da...grijulie cu cei care au nevoie de un sfat sau o parere care sa-i motiveze si nu sa-i "ingroape"...Ciprian P. ar fi un exemplu :)
    blogosfera este o lume care continua sa ma uimeasca...pentru mine asta este un lucru pozitiv...
    nu stiu ce valoare are blogul meu si Zelist nu are "nici un rol in piesa" din acest punct de vedere...pentru mine este valoros in sensul ca postez ce simt ca imi place,ma bucura,ma intereseaza...nu caut sa epatez ci doar sa ma simt bine,sa ma amuz si sa ma detasez de real alaturi de cei cu care rezonez aici...
    pentru mine este o adevarata bucurie ca te-am "cunoscut" :)

    RăspundețiȘtergere
  38. @Max Peter: eu sunt in general atent la ce scrii tu in raspuns la comentariile mele deoarece am dedus ca esti mai in varsta decat mine, si esti chiar deasupra mediei de competent capacitativ re domeniul experientei generale de viata, din care am dedus la nivel total speculativ, ca altfel chiar ca nu te cunosc, ca este posibil sa functionezi la un nivel chiar mai bun decat la nivelul de a-ti mentine simplul minim discernamant, deci mi-am zis ca merita sa fiu si eu mai atent decat media mea capacitativa la ce scrii tu direct catre mine, deci adica sa depun chiar un anumit grad de efort:

    ai scris ca tu crezi ca eu scriu pe bloguri ca sa-mi impartasesc opiniile. Chiar am stat sa ma gandesc daca este adevarat, deoarece eu mai sus tocmai scrisesem ca avusesem un insight despre o activitate a mea proprie legata de Internet, care a aparut la 15 ani dupa ce am capatat eu personal acces la Internet, si la peste 10 ani de cand am remarcat eu personal ca unii oameni scriu pe bloguri, desi eu nu am citit decat rar, poate in jur de 2,5 % din acest timp de citit pe Internet ce scriu autorii de bloguri, iar re ce scria in mare, (mai mult ca trend), in cateva din posibilele comentarii de sub acele posturi am citit pana inainte de anul acesta poate cam la un nivel de 2 % din timpul total dedicat de mine altor activitati pe Internet, in acest timp,

    si m-am gandit efectiv ca este chiar probabil ca tu poate ai experienta mai mare decat mine re de ce scriu oamenii pe bloguri atat in posturi cat si in comentarii,

    deci este chiar posibil ca tu sa poti, (desi la nivel de Internet intre oameni care nu se cunosc ar fi probabil, IMHO, de nivel de miracol), sa ai un insight chiar mai nuantat decat cel al meu de mai sus, despre mine insumi, sau, ceva mai probabil, sa poti sa imi deschizi o idee catre o alta perspectiva din care as putea eu personal sa imi capat insight mai mare, deci chiar citesc raspunsurile tale catre mine direct la nivel de cum as asculta pe cineva real caruia chiar ii povestesc despre anumite chestii pe care ma preocupa pe mine in acel timp, ca sa vad daca poate avea ceva util mie de spus despre asta. Acest nivel de atentie este un efort pt mine atat in real life, daramite on-line.

    (...va urma si contine o intrebare...)

    RăspundețiȘtergere
  39. Eu tocmai scrisesem ca avusesem insight-ul ca eu scriu din cauza ca ma simt vinovat, iar tu mi-ai raspuns ca tu crezi ca eu scriu ca sa imi exprim opiniile.

    Am o neclaritate: efectiv nu sunt sigur daca tu prin asta ai vreut sa spui ca eu scriu cu SCOPUL ca sa imi exprim opiniile, sau DIN CAUZA ca doresc, (posibil constient, posibil si inconstient la nivel de nevoie de obtinere de placere sau diminuare de anxietate), sa imi exprim opiniile.

    Daca reusesti sa intelegi ce am scris eu mai sus, (ca intr-adevar necesita efort mai mare decat media si din partea ta), mie chiar, la nivel cat se poate de constient, mi-ar face placere sa citesc daca poti clarifica neintelegerea mea din paragraful de mai sus, prin a clarifica daca era vorba de:
    a) cauza, sau
    b) scop, sau
    c) ambele, sau
    d) nici una din ele, (cu alte posibile posibilitati mentionate sau nu).

    (...va urma o clarificare si disclaimer...)

    RăspundețiȘtergere
  40. (...urmare...)

    Clarificare: a se citi acest comentariu ca fiind fost scrisa la nivel de emotionalitate chiar neutra, adica nici cu amuzament, nici cu anxietate, nici cu suparare, nici cu dezamagire, nici cu iritare, nici cu exasperare, etc, care or mai fi emotiile posibile care pot sa existe pe acolo, insa a fost scris totusi cu un nivel de curiozitate de cam 15 % din nivelul meu posibil maxim de curiozitate fata de ceva.

    Totodata, Max, ce am vrut sa spun si sa intreb in acest comentariu NU reprezinta cumva vreun "test" de competenta catre tine, NU reprezinta cumva vreo capcana periculoasa, NU contine aluzii la nimic (sorry ca te-as suspecta de "paranoia", dar am determinat ca este chiar posibil mai mare decat media cand e vorba de mediul de comunicare on-line, si este mai mare la cei care au lb romana materna decat la cei care au lb romana engleza, probabil datorita faptului ca Internetul a patruns mai tarziu la nivel general printre vorbitorii de lb romana nativi.

    In final, importanta/valoarea raspunsului tau catre mine pt minbe insumi este poate de nivel de 15 %, (exact la acelasi nivel la care am avut curiozitate de a primi clarificare re intrebarea de mai sus).

    Te rog sa fii sigur ca nu mi se va intampla nimic neplacut daca tu nu intelegi ce am scris si intrebat mai sus. Sper totodata sincer ca nici tie nu ti se va intampla ceva neplacut in timp ce te stradui sa citesti ce am scris eu aici si sa si raspunzi, daca doresti.

    Nu este obligatoriu sa raspunzi.

    Nu accept responsabilitate contributiva pt posibile efecte neplacute care pot apare la nimeni in timpul citirii acestui comentariu, deoarece nu aceasta a fost intentia mea, si totodata principalul raspunzator de aceste posibile efecte adverse, (ca de ex emotii neplacute), este mediul de comunicare, IMHO, la nivel contributiv estimat de mine de 52 % si vulnerabilitatea celui care interpreteaza la nivel de 48 %.

    Valoarea timpului petrecut de mine pt scrierea acestui comentariu ajustata pt posibil beneficiu secundar: aproximativ 20 Euro.

    RăspundețiȘtergere
  41. Pentru mine nu este usor, pe langa dureri am si multe ore nedormite. Gandesc cu greutate, uit, sunt epuizat, dar de cand am blog am gasit prieteni care chiar daca sunt virtuali, eu ii consider minunati. Gasesc incurajare, sprijin si familia mea este foarte bucuroasa pentru mine. De multe ori gandesc ca oamenii de pe blog ma incurajeaza doar pentru ca sunt bolnav, pentru ca in realitate aproape nu mai exist... E o lupta care o duc cu mine zi de zi.

    RăspundețiȘtergere
  42. @ Marco Polo: multumesc sincer pt entertainment-ul de aproximativ 2 minute produs de raspunsul tau in contextul in care eu tocmai scriam eu primul comentariu de mai sus si acest raspuns al tau a aparut exact inainte de a apare al meu, tu probabil scriindu-l in timp ce dadeam click ca sa imi apara comentariul meu. A fost o chestie simultana misto, plus ca mi-a provocat niste fantezii de nivel de comedie re sedinte de invatamant politic sau plenare de partid. Pe bune, stiu ca nu asta a fost intentia nimanui, dar asa a fost acolo.

    (NU are legatura cu ce il intrebam eu imediat mai sus pe Max Peter, ca eu il intrebam ceva serios, NU are legatura NICI cu ideea continuta in postul principal al lui max Peter, pe care, de altfel, eu nici nu l-am citit, si raspunsesem doar la intrebarea din titlul lui.)

    RăspundețiȘtergere
  43. @ Robert Nicolaescu: am cunoscut o data un om de origine americana, de meserie fost medic, care, din pacate, a fost diagnosticat cu cancer, si dupa o vreme a murit.

    Si el si-a exprimat fata de mine cam aceleasi ganduri ca ale tale la un moment dat cand era bolnav. Doresc sa iti multumesc sincer ca m-ai ajutat sa invat ceva care imi va fi si mie poate util o data, cand voi fi si eu mai batran sau suferind terminal, deoarece eu pana acum nu m-am gandit pana acum prea mult la acest lucru, si tu, aici, aducandu-mi aminte de acel om din trecut, si, intr-un fel confirmandu-i perspectiva, desi sunteti din culturi si zone geografice diferite, m-ai ajutat sa inteleg ca este posibil ca oamenii care sunt sever bolnavi sever au anumite teme comune de preocupare si gandire, si ele includ, la nivel ajutator, IMHO, cu adevarat Divin, gandurile bazate pe emotiile unor sentimente legate de conceptul de recunostinta/gratitude.

    Multumesc pt aceasta oportunitate educativa pt mine personal. Acest lucru este cu adevart ffff rar posibil on-line la nivel de comunicare intre oameni care nu se cunosc.

    RăspundețiȘtergere
  44. Topurile gen zelist n-ar putea sa ma intereseze mai putin. Blogurile care imi plac cel mai mult nu au oricum o audienta prea mare (ceea ce nu cred ca-i neaparat rau).
    Dupa cum cred ca ti-am mai spus, eu vin la tine cu placere intotdeauna. M-ai invatat sa ma uit la timbre si sa apreciez frumusetea cardurilor vechi, si asta nu e putin lucru.
    Succes deci mai departe!:)

    RăspundețiȘtergere
  45. Rus Bianca: Îţi mulţumesc, dar vinovaţi pentru situaţia din blogosferă suntem tot noi, pentru că noi o constituim. Atunci când te întâlneşti cu o situaţie neplăcută, ai două posibilităţi: să iei sau să nu iei atitudine. Tu cum ai procedat până acum?

    RăspundețiȘtergere
  46. Geanina: Lasă că ni se întâmplă tuturor! :))

    RăspundețiȘtergere
  47. Pandhora: Îţi mulţumesc.
    Nu ştiu cine este Ciprian P. şi dacă mi-l recomanzi sau dacă l-ai dat exemplu de "aşa nu"... :))
    Probabil că avem, într-adevăr, puncte de vedere comune. Îţi mulţumesc foarte mult pentru apreciere.

    RăspundețiȘtergere
  48. Rudolph Aspirant: Să ştii că nu îmi place să dau răspunsuri în doi peri celor care fac comentarii. Uneori chiar stau destul de mult să mă gândesc care ar fi cele mai potrivite cuvinte pentru a-mi exprima ideea.
    Răspunsurile mele conţin ideile pe care le cred şi nu inventez (că mai sunt unii care fac şi aşa).

    Părerea mea (este doar o părere, pentru că nici eu nu te cunosc decât din comentariile pe care le faci şi din articolele pe care le publici pe cele două bloguri pe care le urmăresc) e că în comentarii îţi împărtăşeşti o opinie sau mai multe, care au o legătură cu subiectul abordat.

    O opinie (sau o atitudine uneori) se formează în timp, iniţial în subconştient şi este adusă "la suprafaţă" fie de o banală înşiruire de cuvinte, fie de o imagine, fie de nişte sunete.
    Este precum un răspuns la stimuli.

    Nu cred că există o senzaţie de vinoăvţie, în măsura în care nu există ceva care să o genereze. Eu cred (tocmai pentru că nu te cunosc, e o presupunere deci) că această "vinovăţie" cum o numeşti tu este tot un răspuns la anumiţi stimuli, o reacţie.

    Părerea mea este că nu-i vorba nici de cauză şi nici de scop, ci de un impuls (de cele mai multe ori spontan).
    Unii îi mai spun şi "nevoie de comunicare".

    RăspundețiȘtergere
  49. Robert Nicolaescu: Eu ţi-am mai spus care este părerea mea.
    Nu pot decât să sper că eşti mai bine şi să-ţi doresc sănătate şi linişte.

    RăspundețiȘtergere
  50. Neuroanchiloza: Îţi mulţumesc frumos pentru apreciere şi urări.

    RăspundețiȘtergere
  51. Draga Max,
    Ramai la ideea cu care ai startat blogul, chiar daca se adreseaza unui numar restrans de oameni. El ramane ca o biblioteca virtuala pentru cei care vor sa cunoasca. Cititorii ferventi te apreciaza cat pentru numarul lor inmiit. Competitia din Zelist nu este sanatoasa pentru idealisti. Si de fapt, ce este gratis azi, maine va fi pe bani.

    RăspundețiȘtergere
  52. revenue: N-am de gând să schimb profilul, dar sunt situaţii în care trebuie adoptată o atitudine faţă de unele comportamente indecente şi care pot avea influenţă asupra autorilor, de bloguri, indiferent de tema sau de nişa pe care scriu.
    Dar la fel de bine am intenţia de a încerca să promovez filatelia în rândul celor care nu au această pasiunea, dar şi al celor care au avut-o şi au părăsit-o cu ceva timp în urmă.
    Pe de altă parte, social media nu trebuie ignorată, pentru că s-ar putea dovedi folositoare mai târziu chiar colecţionarilor. Din păcate, în acest domeniu colecţionarii nici măcar nu există şi consider că trebuie făcut ceva, e nevoie de un început şi trebuie să ne mişcăm. Altfel, ratăm oportunităţi şi vinovată pentru treaba asta este numai propria ignoranţă.

    RăspundețiȘtergere
  53. Ciprian Pardau si era un exemplu pentru "asa da" :))

    RăspundețiȘtergere
  54. Pandhora: Uitasem complet de Ciprian! Credeam că vorbeşti de cineva pe care îl vizitezi... :))

    RăspundețiȘtergere
  55. Blogul este singura legatura cu lumea pentru mine, in acest moment. L-am creat intr-un moment greu din viata mea, fiind o ocupatie care ma indeparta de gandurile negre (ca si obiectele handmade pe care le faceam, si cu care vroiam "sa ma laud" pe undeva). Apoi a devenit un hobby. Am cazut si in capcana Zelist, dar am constatat ca nu ma ajuta la nimic. Imi place sa navighez printre bloguri, cele din lista mea le urmaresc atat cat imi permite timpul, chiar daca nu las urme (comentarii) ale trecerii mele si ma bucur sa primesc vizite pe blogul meu. Am descoperit multi oameni interesanti, ale caror idei imi imbogatesc cunostintele si imi bucura sufletul, si asta imi e de ajuns.

    RăspundețiȘtergere
  56. handmade.in.covasna: Cred că ne unesc mai multe legături decât bănuiam fiecare la început. Poate că există ele, ceva fire invizibile de care nu suntem conştienţi... :)
    Îţi mulţumesc frumos pentru opinie.

    RăspundețiȘtergere
  57. O declarație de verticalitate ! Felicitări, Max ! Sunt bucuroasă că blogurile noastre sunt în legătură, fiindcă... cine se aseamănă, se adună, nu ?! Chiar dacă uneori, ne mai adunăm și cu cine nu ni se potrivește, ne luăm seama până la urmă și facem ce e de făcut.
    Off topic (da'de fapt, on topic, dacă mă gândesc bine!). Chiar dacă nu pui preț pe topuri și liste, programul meu de statistică mi-a semnalat că ești în topul comentatorilor blogului ARTE @ Zinnaida pe 2011. Îți mulțumesc frumos și promit să nu îmi dezamăgesc cititorii nici în 2012 !

    RăspundețiȘtergere
  58. Dreptate ai în multe, și îmi place cum scrii! Adevăru-i că și eu scriu de drag pe blog.
    Si am observat ca unii din noi scrim
    pentru că ne place să generăm discutii, să forţăm oamenii să gândească şi din altă perspectivă.
    Eu scriu, in primul rand, pentru ca imi place. Si, in al doilea rand, tot pentru ca imi place
    Pentru ca reusesc sa mai aduc zambetul pe buze unor prieteni
    Ma bucur ca te-am cunoscut
    Ai toata admiratia mea, Max.
    O zi placuta iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  59. Zina: Îţi mulţumesc mult!
    Legat de comentarii, cred că îţi dai seama că n-am urmărit acest lucru (şi nici n-aveam habar de asta). Am obiceiul să comentez articolele care-mi plac, iar la tine se pare că mi-au plăcut, dacă am comentat... :))

    RăspundețiȘtergere
  60. @Max Peter: multumesc sincer pt raspuns. Intr-adevar abia acum imi dau seama ca vorbim limbi total diferite unul fata de celalat. Nu te descuraja, ca NU inseamna ca e neaparat rau. (Desigur eu personal nu o sa fiu motivat sa invat limba ta astfel incat sa pot sa reusesc sa te intreb vreo chestie posibil utila pt mine, NU deoarece nu cred ca as avea ceva de invatat de la tine, ca probabil as avea, deoarece chiar ai experienta de viata mai mare decat a mea, dar doar pt ca efectiv sunt prea lenes ca sa mai invat incao limba straina, si momentan acum ma lupt inca cu cea norvegiana.)

    E total OK si re cei 20 de Euro teoretici cheltuiti de mine. Sa nu-ti faci cumva vreodata probleme de asa ceva. O scrisesem doar pt ca eu personal mi-am propus ca rezolutie pt 2012 sa incerc sa cuantific cam cat datorez contribuabililor diverselor state care m-au intretinut si educat pe mine de-a lungul vietii din bugetele tarilor lor. (Pe entitatile particulare nu am cum sa le pun ca ar fi efectiv un efort sisific de reconstituire si chiar am impresia ca au facaut-o cu un anumit interes pre-calculat in minte, fie el altruist, sau caritabil, sau de alt fel).

    RăspundețiȘtergere
  61. Iulisa: Îţi mulţumesc pentru apreciere. Îţi doresc să faci în continuare numai ceea ce-ţi place şi să aduci zâmbetul pe buzele cât mai multor cititori.
    Îţi urez şi eu o zi plăcută! :)

    RăspundețiȘtergere
  62. Rudolph Aspirant: Nu ai pentru ce. Poţi oricând să întrebi orice, dacă ai impresia că pot să-ţi dau un răspuns care să îţi fie de folos (fără cuantificări, pentru că nu fac asta din asemenea motive). Mai mult decât să primeşti un răspuns de genul "la asta nu mă price şi nu ştiu ce să-ţi spun" nu are ce să se întâmple (sunt conştient că şi eu am lipsuri).
    Ştiu din experienţă că şi eu pot învăţa lucruri noi de la oricare dintre cititori.

    RăspundețiȘtergere
  63. PS Just in case: prezentarea excruciant de detaliata a intrebarii mele initiale NU a fost facuta deoarece aveam impresia ca tu, Max P, nu ai fi avut capacitatea de a intelege intrebarea mea, pt ca tu ai inteles-o, EU sunt ala care nu a inteles raspunsul tau deoarece este efectiv formulat intr-o limba pe care nu am inteles-o si contine si destule cuvinte abstracte al caror inteles eu nu il stiu sau nu sunt sigur ca il inteleg prea bine, si efectiv sunt prea lenes ca sa le caut intelesurile pe Google ca sa incerc mai apoi sa inteleg ceva posibil util pt mine ca insight aditional mai nuantat din raspunsul tau, adica efectiv la mine am determinat ca nu merita efortul suplimentar o data ce mi-am dat seama din prima ca tu imi vorbesti intr-o limba ininteligibila mie la nivel de mai mult de 66, preferabil 72 %, (nu pt ca raspunsul nu ar fi posibil valortos in sine, dar pt ca efectiv nu merita pt mine sa depun efortul de a incerca sa il traduc pe intelesul meu), si am mai intrebat asa de excruciant de detaliat si deoarece era o intrebare pusa intr-un public ff larg si chiar posibil plurilingv, nemaivorbind de diverse vulnerabilitati si capacitati de intelegere.

    RăspundețiȘtergere
  64. Rudolph, asta am înţeles-o. Nu-i nicio problemă.

    RăspundețiȘtergere
  65. ma invart de azi dimineata , prin casa, cu gandul la ce-ai scris...voi incerca sa scriu pe blogul meu cateva vorbe..

    RăspundețiȘtergere
  66. Rokssana: Nu e leapşă. Şi sper că prin textul publicat nu am pricinuit nimănui vreo neplăcere.
    Oricum, cred că voi citi ce ai scris cu mare interes.

    RăspundețiȘtergere
  67. Sunt pe dinafara cu acesta poveste. Intuiesc si despre ce e vorba si ... despre cine!
    De curand spuneam: Nu-ti face blog numai ca sa ai si tu unul!

    RăspundețiȘtergere
  68. Zamfir de Turda: Eu nu m-am legat de nimeni şi nu am pronunţat niciun nume.
    Acum, n-am înţeles cum e treaba cu zicala: ai spus-o la modul general sau te referi la cineva?
    Poţi să-mi răspunzi (numai dacă ai chef şi timp) şi pe mail, nu neapărat aici.

    RăspundețiȘtergere
  69. Mi-aş fi dorit să citesc postarea asta acum vreo 10 luni, când am simţit nevoia blogului ...
    Aş fi evitat câteva nesolicitate lecţii dure pe care le-am primit şi din care am reţinut ce am fost capabil.
    Rândurile tale vin, totuşi, la timpul lor cuvenit.
    O adevărată demonstraţie de onestitate, decenţă şi realism din care sper să reţin cât mai multe!
    Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  70. Postarea asta a venit la fix; tocmai voiam sa scriu ceva despre "proceduri"; acum doar voi face trimiteri la Max Peter, la Zina, la Rokssana si la http://flaviusobeada.wordpress.com/2012/01/06/feed-urile-clipei-identitati-alterate/
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  71. Doru: Adevărul e că multe lucruri nu le găseşti pe nicăieri, nici măcar prin arhivele blogurilor vechi de peste cinci ani. Chiar nu ştiu de ce se feresc băieţii ăştia să scrie de aşa ceva. Oricum pe mine nu mă interesează să fac campanii şi nici să particip la concursuri, ca să le iau lor pâinea. (Sau poate au scris, dar n-am dat eu de articole de acest gen).
    Şi eu am primit câteva lecţii destul de dure, dar am tăcut şi am răbdat, cu toate că nici atunci nu datoram nimic nimănui.

    Eu nu am scris articolul pentru a da lecţii cuiva, aşa ceva nu îndrăznesc să fac decât la filatelie. În alte domenii îi las pe alţii, "certificaţi". M-am gândit că este bine să-mi spun şi eu câteva opinii.
    Şi eu mulţumesc cât se poate de sincer.

    RăspundețiȘtergere
  72. Daurel: Mulţumesc pentru comentariu! Am observat că am o lipsă (aveam eu o anumită senzaţie, dar nu-mi dădeam seama ce era): am blogul în blogroll, dar nu-l aveam în fluxul de RSS şi uite aşa nu apucam niciodată să ajung pe blog.
    Până la urmă eu mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  73. Peter, mă bucur că "te-am cunoscut".
    Şi nu numai pe tine, ci pe toţi cei care-şi asumă viaţa, afirmaţii, neputinţele ..
    Aşa cum prieteniile "se leagă" sau "se dezleagă" după acest fel de principii, observ că şi în cazul blogurilor este la fel - se aleg după calitatea pe care o caută fiecare. Şi mă bucur că este aşa.
    Blogul tău este, pentru mine, un exemplu de verticalitate şi dăruire .... şi te felicit.

    RăspundețiȘtergere
  74. Anastasia: Îţi mulţumesc foarte mult pentru apreciere. Şi eu te apreciez pentru aceleaşi lucruri!

    RăspundețiȘtergere
  75. Aaaaa, ce curaj ai tu, ca pui asa ceva pe tapet, Max ! Ma recunosc in aproape tot ce scrii.
    Ma bucur, ca te-am intilnit in blogsfera si vin la tine cu mare drag, chiar daca nu te-am trecut pe blogroll.
    Numai bine si tine-o tot asa !!!

    RăspundețiȘtergere
  76. Dani: De ce să nu spun aş aceva?
    Mă bucură acest lucru şi ţin să-ţi mulţumesc.
    Numai bine îţi doresc şi eu!

    RăspundețiȘtergere
  77. Adevaruri delicate asternute pe "hartie", daca pot spune asa.
    Nu ma pricep la filatelie insa imi plac multe articole scrise pe teme diferite. Marcile postale si ilustratele postate in paginile tale de multe ori mi-au creat un sentiment de nostalgie, mi-am amintit vremurile copilariei in care mama mea, lucratoare la posta, intarzia o zi distribuirea unei ilustrate ca sa mi-o arate mie. Erau vremurile in care la noi nu erau carti postale frumoase...
    Multumim ca impartasesti pasiunea ta cu noi si ne arati lucruri frumoase si pline de valoare.

    RăspundețiȘtergere
  78. secawildexplorer: Nu înţeleg de ce ar fi astfel de lucruri delicate. Aproape toată lumea se cam fereşte să vorbească de aşa ceva, toţi ne ascundem şi nu ştiu de ce... :)
    Îţi mulţumesc frumos! N-am bănuit treaba cu poşta... :)
    Nici acum nu sunt cine ştie ce vederi frumoase. Mie oricum îmi plac mult mai mult cele vechi... :))

    RăspundețiȘtergere
  79. Am vrut să-mi scriu părerea asupra acestui articol, într-un moment de linişte, pentru a putea aprecia la maxim gândurile tale, de aceea apar mai târziu decât trebuia; după cum ţi-am mai spus cu altă ocazie, voi fi o cititoare şi comentatoare constantă a muncii tale, chiar dacă uneori mai întârziată şi aiurită! :D

    Mi-a plăcut cum ţi-ai construit şirul narativ şi apreciez onestitatea de care ai dat dovadă! Se vede şi se simte atenţia şi pasiunea pe care o investeşti în blogul şi cititorii tăi. Consider că fiecare este responsabil pentru impresia lăsată în urma sa prin blogosferă şi mereu se va primi feedback-ul corespunzător!

    Ca să-ţi răspund la întrebarea din titlu, eu scriu pe blog pentru că simţeam nevoia de un spaţiu în care pot arăta lumii peste ce nebunii dau în "plimbările" mele! Este un spaţiu în care mă simt bine şi pe care l-am creat după reguli şi idei proprii. Nu am alergat niciodată după faimă, nici nu voi începe de acum încolo! Blogroll-ul l-am construit în timp, dar mereu pe principiul "îmi place, atunci nominalizez, nu-mi place, merg mai departe"; nu am cerut reciprocitate şi, la fel ca tine, încă am site-uri listate, în care nu mă regăsesc, dar nu o văd ca o problemă!

    În concluzie, blogul este pentru mine o relaxare, o activitate pe care o întreprind cu cea mai mare plăcere, atunci când timpul mi-o permite! Datorită colecţiei am cunoscut oameni extraordinari, care mă ţin în suspans şi mă surprind cu fiecare postare a lor :) Multă inspiraţie pe mai departe îţi doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc tare mult pentru opinie.

      Lasă că şi eu am început să întârzii cu vizitele, sunt zile când nu mai fac faţă... :)

      Cam toţi facem astfel de plimbări şi fiecăruia îi place câte ceva din lucrurile citite sau întâlnite. Poate că uneori scrisul pe blog devine chiar o "extensie" a lucrurilor care ne plac.

      Îţi doresc şi eu să ai inspiraţie în continuare, să te simţi bine scriind şi să apuci să-ţi faci cât mai mulţi prieteni virtuali.

      Ștergere
  80. E ceva ce ne indeamna pe toti cei care scriem sau ar trebui sa ne indemne: sa fim noi insine, sa croim carari drepte cu scrisul nostru si sa deschidem ochi si urechi acolo unde este cazul. Asta nu inseamna ca suntem mai destepti sau mai inteligenti ca cei care citesc blogurile si le comenteaza ci inseamna ca vrem sa invatam si noi insine prin ceea ce scriem, de la cei care comenteaza. E o familie, una in care ar trebui sa ne ajutam unii pe ceilalti, si asta cu scopul de a ne face mai buni, oameni ai principilor sanatoase si romani de caracter. Sper sa reusim acest lucru. Felicitari pentru lucrurile la care tii si cred ca daca ar fi mai multi care ar avea principii cand scriu, alta ar fi fata noastra a romanilor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi place ce-ai scris, cred că suntem pe aceeaşi lungime de undă.

      Ai dreptate, poţi învăţa în permanenţă de la oricine, numai să existe puţină bunăvoinţă, dar şi dorinţă pentru aceasta.

      Aceeaşi speranţă o am şi eu. Poate că mai multe articole pe această temă ar putea fi binevenite.

      Îţi mulţumesc pentru comentariu.

      Ștergere