Filatelistul român îl roagă pe corespondentul său din Zürich să-i trimită mancolista pentru mărcile din România, Ungaria, Cehoslovacia sau Palestina - după dorinţă - obligându-se să-i trimită mărcile înscrise acolo. "Als Rewanche", colecţionarul elveţian îi poate trimite mărci din Elveţia corespondentului său din Satu Mare.
Îmi place scrisul ordonat şi concis al colecţionarului din România, precum şi felul îngrijit în care şi-a aplicat ştampila-antet.
Se practicau astfel de schimburi? In cadrul granitelor tarii mai inteleg, am cat de cat incredere, insa sa trimit marci din propria colectie in Elvetia mi se pare, putin, ingrijorator.
RăspundețiȘtergereAs fi curios sa vizualizez o carte postala cu o confirmare de primire a unor marci de pe urma schimbului!
Da, se practicau. Şi încă realitv des. Era unul dintre puţinele mijloace prin care se puteau procura mărci străine.
ȘtergereInteresant, pentru mine este o noutate! Multumesc!
ȘtergereCaută pe blog după eticheta "literatură", vei găsi mai multe manuale pe care le-ai putea descărca. Poate că ţi-ar prinde bine, îmi dau seama că eşti mai la început.
ȘtergereSunt tanar, nu am avut de la cine invata! Iti multumesc pentru recomandare, ma voi folosi de ea! Toate bune!
ȘtergereFoarte interesant!
RăspundețiȘtergereE într-adevăr interesant pentru cei preocupaţi de istoria filateliei.
ȘtergereVăyând adresa ștampilată, îmi amintesc de avatarurile, suferite prin 1982, ca să-mi fac și eu una.
RăspundețiȘtergereEu îmi făcusem mai târziu una, prin '90, dar din '93 am început să folosesc calculatorul...
ȘtergereVremuri romantice în care filatelia, regina pasiunilor, era curtată de colecționari.
RăspundețiȘtergereAşa este, parfumul de altă dată este inconfundabil.
Ștergerepentru pasiuni limitele nu inseamna si limitari...ii admir pe oamenii care gasesc mereu solutii :)
RăspundețiȘtergerePentru perioada aceea, era aproape singura modalitate pentru colecţionarii dintr-o ţară de a-şi procura mărcile dintr-o altă ţară. Metoda era destul de folosită.
Ștergere