"Pe vremea lui Ceauşescu, a te ocupa de o colecţie personală (nu de
tablouri sau bijuterii, ci de timbre, cărţi poştale, insigne, cutii de
chibrituri, monede, maşinuţe) era un refugiu, o formă de rezistenţă
psihologică la cenuşiul şi uniformitatea impuse de dictatură.
Astăzi este un lux, dar nu neapărat din motive financiare, ci din
lipsă de timp şi stare de spirit: cum să mai pierzi vremea căutând o
piesă filatelică sau cartofilă, când trebuie să goneşti toată ziua după
banii necesari supravieţuirii? Şi totuşi excepţiile există, fie şi numai
pentru a confirma regula".
Aşa începe un articol publicat de Călin Hentea, el însuşi colecţionar, în Ziarul Financiar. Citeşte aici continuarea.
Trebuie să-i mulţumesc lui Şerban pentru că mi-a semnalat acest material.
Este pertinent articolul respectiv. Majoritatea oamenilor se gandeste numai la supravietuire.
RăspundețiȘtergereCristi: Aşa este, dar pasionaţii tot pasionaţi rămân. Ştiu persoane care-şi rup la propriu de la gură pentru satisfacerea pasiunii.
RăspundețiȘtergeresunt de acord cu tine Max...pasiunea e pasiune...ai timp, bani nu ai timp Bani...cand esti pasionat gasesti resurse mai devreme sau mai tarziu :)
RăspundețiȘtergereGeanina: Pentru mine, pasiunea a fost un refugiu nemaipomenit înainte de '90. Cred că dacă nu o aveam, o luam pe pereţi. Chiar dacă n-aveam resurse. Iar microbul odată instalat, nu te mai lasă nici în ruptul capului.
RăspundețiȘtergereBuna Max!
RăspundețiȘtergereAi perfecta dreptate"era un refugiu"
acum toti se gandesc la supravietuire!
Iti doresc un weekend cat mai placut,Max!
E rândul meu să mulţumesc pentru link ...
RăspundețiȘtergereCam asa este...pasiunile si-au mai schimbat din caracter...
RăspundețiȘtergereCartile, timbrele, au ramas ca niste perle pentru mine.
RăspundețiȘtergereExista exceptii astazi, oameni care fac lucruri extraordinare numai din pasiune! Si asta este foarte bine! Lucrurile facute cu pasiune ating un inalt grad al calitatii!
RăspundețiȘtergereElena: Ai dreptate. Ferească Dumnezeu de mai rău!
RăspundețiȘtergereDoru: Plecăciune...
RăspundețiȘtergereRappa_ru': Pentru că trăim vremuri... interesante...
RăspundețiȘtergereRobert Nicolaescu: Este un mare lucru! Cartea te îmbie la citit, te ajută şi te înalţă.
RăspundețiȘtergereMarycix: Aici îmi ridic pălăria. Ai mare dreptate.
RăspundețiȘtergereSalve Max !
RăspundețiȘtergereIncet incet am ajuns sa-mi dau seama de niste chestiuni care au dus la caderea atat de abrupta a filateliei. Dar gresesc spunand abrupta .
1) calitatea catastrofal de proasta a timbrelor noastre inca cu cativa ani inainte de 1989 si pana in urma doar cu cativa ani . Dupa 1996 am inceput sa le cumpar plicuri filatelice baietilor mei , chiar daca erau foarte mici, spre a-i atrage de mici spre domeniu. Dar timbrele erau pur si simplu Oribile ! A fost apoi o perioada interesanta cand un colectionar din Piatra Neamt si-a desfacut colectia , a pus-o in plicuri filatelice personale si le-a distribuit prin reteaua de distributie a ziarelor si revistelor. A fost o gura de oxigen , le-am cumparat aproape pe toate pe care le-am gasit.M-am bucurat mult acum vreo 3 ani cand unul din baieti mi-a spus : hei tata , chiar crezi ca am uitat cum ne cumparai timbre? Dar mai apoi iar au disparut plicurile filatelice. DECI : filatelie fara izvor de timbre este cu neputinta ! Copilul are o satisfactie imensa cand deschide el plicul si gaseste marci frumoase si isi poate singur construi o colectie pe mai multe teme , chiar daca nu are serii complete.(pentru mine filatelia a inceput pe la vreo 6 ani cand Bunul Mos Nicolae mi-a lasat in ghetute cateva plicuri filatelice - intotdeauna l-am asociat pe Bunul Mos cu timbrele )
2) Ca elev , adolescent , tanar curios in domeniu daca nu ai un indrumator de calitate in filatelie NU poti progresa.Si daca mediul filatelic pe care il frecventezi ca elev e plin de oameni care-ti trantesc raspunsuri de la etajul 10 iar nu e bine.
3) Majoritatea absoluta a celor care sunt la un anumit nivel greu isi mai arata celorlalti confrati cuceririle filatelice. Iar cand ajung la o varsta isi abandoneaza pasiunea si colectiile . DECI :daca ai ceva care are forta educativa si mai ales cunosti ceea ce ai atunci trebuie sa daruiesti si celorlalti aceasta cunoastere.Eu asa cred si asa fac.
3) Nu-i condamn pe cei care cumpara si vand si fac un ban din filatelie dar din pacate cam asta iese la vedere acum pentru publicul larg. Cercetatorii si cunoscatorii fac eforturi in promovarea filateliei pentru tineret dar cei din urma nu au posibilitatea de a descoperi ei insisi o carare spre universul filatelic , spre un izvor permanent de timbre.
4) De-a lungul claselor I-VIII eram indemnati de la scoala catre filatelie , catre colectionarea de timbre. Si acum imi aduc aminte de clasorul pe care-l avea cercul de istorie . Un ghiveci amplu ,o tarla nesfarsita de timbre , format din chiar din donatiile elevilor dar tot timpul descopeream in el ceva interesant. Din cate am aflat mai tarziu si la alte scoli se faceau colectii intr-un clasor comun . Azi?
D-le Max , Dv. cunoasteti extrem de bine situatia , au aparut multe articole in FILATELIA in care analiza problemei prabusirii filateliei era bine diagnosticata. Si D-voastra acum sunteti un cavaler avand drept scut timbrul si lance internetul. As vrea sa fiu un Sancho Panza , dar cine stie...
4) Va aduceti aminte cand vorbeati despre privatizarea Postei ? Cei care vand sunt interesati sa identifice toate bunurile de inventar posibile si imposibile in speranta cresterii valorii ei . Este foarte posibil sa se piarda acel sediu de catre cei care-l poseda acum . S-a intamplat prin toata tara.
Ma simt acum putin demoralizat chiar de cele spuse de mine.
Dar , dragi filatelisti , Sus Steagul Filateliei pe Reduta Cunoasterii !
Cu prietenie filatelica va ureaza tuturor numai bine
Andrei , Vatra Dornei
Te salut, Andrei! Nici nu ştiu ce aş mai putea spune eu în plus, pentru că situaţia cam aşa este.
RăspundețiȘtergereDeocamdată, singura soluţie este să facem fiecare, ce putem, acolo unde suntem, pentru cei din jurul nostru.
Da, filatelia merge excelent, revista Filatelia la fel, dacă şi sediul din Dorobanţi se pierde, totul rămâne pe mâna unor bloggeri care sunt cam, cam puţini. Iar unii merg cu "Vasilca" în loc să se ţină de timbre! O să vorbesc cu unul, dar nu mă prea înţeleg cu el. Bine ar fi dacă toţi filateliştii, atâţia câţi or fi, un milion, două acolo, să-şi facă şi ei bloage să mai schimbe omul acolo o părere filatelică. Dar aşa, ba mă doare spatele, ba măseaua care nu mai este, ba cracul stâng, ba mi s-au spart ochelarii, ba s-a terminat pâinea ... şi tot la Vasilca ajung. Clasoarele sunt prea grele, cutiile sunt prea jos, lumina este slabă iar eu cârcotesc aici degeaba. Iar Domnul Şerban D. este unul din cei mai simpatici colocatari ai cercului! Că pe domnul Max nu-l văzusem pe acolo până acum trei ani, de când nu mai trec eu!
RăspundețiȘtergere:) uite un articol la care nu stiu ce sa comentez:D
RăspundețiȘtergereCornelius Ionescu: Facem noi haz de necaz, dar situaţia este cam... albastră (sau cum să-i spun? nu-i prea roz, merge?).
RăspundețiȘtergereEu l-am mai provocat pe unul, pe altul cu treaba cu blogul, dar se pare că nu prinde, unora chiar le e frică să nu muşte (nu Vasilca, ci calculatorul...). Ba sunt chiar destui care spun că e bine că au ieşit la pensie, că treaba asta cu mailuri, internet şi alte drăcovenii îi cam făcea să asude... Dar ditamai blogul? Şi pe cuvânt că nu le-aş da dreptate!
Până la urmă cred că tot ar trebui să planificăm o întâlnire. Măcar facem un schimb de pilule... că pe lângă timbre, şi eu am început să fac colecţie de discopatii, sinuzite... Cel puţin cu ochelarii n-am probleme, că am rezerve.
Misto informatie re locatie exacta de club...a trebuit efectiv sa-l caut pe Google maps desi sunt bucurestean la a 4-a generatie de bucuresteni, ca eu personal pe cand eram in Bucuresti patrulam, deci cunosteam mai bine, de obicei mai mult traficul dinspre Dorobanti la nodul cu Piata Romana, nu dinspre sau catre Stefan cel Mare...un post MULT mai util, (cel al meu), IMHO, fata de posibile congestionari de trafic sau aglomeratii de oameni posibil daunatoare bunastarii si sigurantei tuturor.
RăspundețiȘtergereIn general cluburile/asociatiile de mici colectionari de obiecte mici de nivel nostalgic vintage nu sunt considerate de nivel deosebit de inalt de ingrijorare re. siguranta publica mai larga, deci mie nu mi-a pasat niciodata asa de mult de ele. E OK, deci, pt toti sa continue astfel de activitati, desigur, cu respectarea cat mai stricat a tuturole regulamentelor si legilor domestice si internationale pertinente diverselor asociatii de oameni.
,(loctiitor agent de trafic global pe zona de lb romana a Internetului, ca ala titularul e si el, nu numai cenzorul global, inca mahmur de la Revelion vad, de trebuie sa le fac eu treaba la toti)
LOL ! am facut typo re exact cuvantul "tuturor", cu care avea probleme orale N Ceausescu ! LOL !
RăspundețiȘtergereRudolph Aspirant: N-am înţeles la care post te referi.
RăspundețiȘtergereAi scris bine "tuturor". M-ai făcut să citesc de trei ori.
Randul 2 de jos inainte de "semnatura" din paranteza, scrisesem ca typo in graba legat de cuvintele respective separate aglutinate la un moment dat + un backspace dat aiurea, "tuturole regulamentelor", iar N Ceausescu pronuntand adesea "tutulor".
RăspundețiȘtergereRudolph Aspirant: Got it! :))))
RăspundețiȘtergere