Care este preţul mărcilor poştale? (2)

Prima parte a articolului este aici.

Ce este marca poştală şi ce vrea ea?

Am început în prima parte cu un scurt istoric, pe care l-am considerat necesar celor care doresc într-adevăr să înţeleagă fenomenul. Voi continua în partea a doua cu câteva idei referitoare la mediul controlat - cum l-am denumit anterior - de punere în circulaţie a mărcilor poştale. Ce vrea să însemne asta?

Lăsând la o parte definiţiile date de diversele dicţionare, trebuie să înţelegem ce reprezintă o marcă poştală. Ce este ea de fapt? Marca poştală este în realitate o simplă chitanţă prin care o administraţie poştală vinde promisiunea de efectuare a unui serviciu poştal clientului său. Ce legătură are acest lucru cu acel "mediu controlat"? Păi sunt două aspecte în această treabă:

- primul: odată cu apariţia filateliei, marca poştală capătă un rol dublu, adică devine şi obiect de colecţionare, pe lângă rolul de "chitanţă" pe care l-a jucat iniţial;
- al doilea: odată cu crearea Uniunii Poştale Universale şi cu aderarea la aceasta a unui număr din ce în ce mai mare de ţări şi teritorii, circulaţia acelei "chitanţe" a devenit universală, impunându-se adoptarea unui set de reglementări unitare la nivel global. De ce a fost nevoie de aceasta? Răspunsul este adresat celor neiniţiaţi: aderarea unei ţări la Uniunea Poştală şi recunoaşterea convenţiilor internaţionale permite ca o corespondenţă francată în acea ţară să fie considerată plătită în orice altă ţară membră a Uniunii.

Mai există o "nuanţă" a problemei legate de "mediul controlat". Poşta a fost de-a lungul timpului considerată un monopol al statului (pretutindeni, nu numai pe teritoriul nostru). Emiterea de mărci poştale a fost, de aceea, considerată un atribut naţional, pe lângă alte atribute precum baterea de monedă. Chiar şi astăzi, în ţările în care serviciile poştale au fost complet liberalizate, existând mai multe poşte naţionale, emiterea şi punerea în circulaţie a mărcilor poştale se face de către o singură entitate pentru un anumit teritoriu geografic precis determinat (există câteva excepţii, dar ele întăresc de fapt această regulă generală).

Revenim la mediul controlat. Cum se petrece de fapt punerea în circulaţie a unei emisiuni? Există câţiva paşi care sunt importanţi atât pentru înţelegerea fenomenului, cât şi pentru a şti ce anume are valoare pentru colecţionari şi ce nu ar trebui să intre în aria lor de interes:
- administraţia poştală emitentă face o estimare a necesarului de mărci poştale, după care comandă execuţia lor fizică;
- aceeaşi administraţie (sau altă entitate - depinde de ţara emitentă) întocmeşte un act administrativ (la noi îi spune "decizie de punere în circulaţie") care menţionează obligatoriu subiectul, valorile nominale şi tirajele; Acest act administrativ este trimis şi la Uniunea Poştală Universală, care emite la rândul ei un act administrativ prin care toate ţările membre sunt anunţate de existenţa şi valabilitatea noii emisiuni de mărci poştale;
- se trece la punerea efectivă în vânzare a mărcilor.

"Mediul controlat" mai presupune ceva: imprimarea acestor mici "chitanţe" nu se poate face de către orice tipografie de doi bani! Prin actele administrative, administraţiile emitente menţionează obligatoriu cine produce mărcile poştale. Asta presupune atât securitatea, cât şi securizarea imprimării mărcilor. Adică la fel ca la tipografia de bani!

De ce ar interesa toate acestea pe filatelişti? Păi, treaba este simplă: Orice produs care a fost pus în vânzare fără respectarea cerinţelor mediului controlat nu poate face obiectul unei colecţii filatelice, ci doar a unei colecţii parafilatelice. Mai concret, cataloagele naţionale şi internaţionale nu acordă cotări unor astfel de produse.
Asta nu înseamnă că unele produse din această gamă nu îşi au şi ele amatorii lor. Bineînţeles că fiecare este liber să dea banii pe ce-i place, dar eu le consider activităţi extrafilatelice. Şi nu sunt singurul, aproape toţi metodiştii au adoptat această regulă.

În final, o marcă poştală are trei categorii de preţuri şi este important de reţinut acest lucru:
1. Un preţ de cost, reprezentat de preţul nemijlocit de producere fizică a mărcilor poştale;
2. O valoare nominală, care este înscrisă (de regulă) pe marca poştală şi care reprezintă contravaloarea serviciului poştal care este vândut clientului;
3. O valoare filatelică, care rezultă din tranzacţiile între colecţionari şi este indicată (estimativ) de către cataloagele şi lucrările filatelice de specialitate.

Voi continua într-un articol viitor. Aştept orice întrebări şi/sau sugestii în comentarii.

Tuturor vă doresc un sfârşit de săptămână cât mai plăcut!