Care este preţul mărcilor poştale? (4)

Episoadele anterioare le puteţi găsi aici: (1), (2), (3).

Ce se întâmplă cu "noutăţile"?

Una dintre cele mai delicate probleme în stabilirea valorii potenţiale, peste o anumită perioadă de timp, a unei emisiuni se întâlneşte la "noutăţi", aşa cum sunt ele cunoscute în mod uzual de către filatelişti şi comercianţi.

În episoadele anterioare am făcut unele referiri la acest subiect şi, dacă îmi aduc aminte, unul dintre cititori remarca în cadrul unui comentariu că situaţia nu este tocmai "roză" pentru această categorie de mărci poştale. Am scris şi care sunt principalele cauze care duc la această situaţie. Dar sunt şi excepţii, şi tocmai pe acestea colecţionarii care nu doresc să-şi piardă din valoarea sumelor cheltuite ar trebui să le urmărească.

Concluziile la care am ajuns personal (şi pe care le voi nominaliza mai jos) nu sunt rodul unor simple impresii. Mult timp am analizat, an de an, evoluţia cotelor pentru astfel de emisiuni. Nu numai la emisiunile româneşti, ci şi la emisiunile provenite din mai multe ţări.

Astfel de evoluţii au un anumit specific, determinat de ţara emitentă, fiind bazate pe relaţia existentă între politica de emisiune a administraţiei poştale respective în raport de politica de utilizare a mărcilor în circuitul poştal, dar şi pe obişnuinţele colecţionarilor şi comercianţilor care achiziţionează emisiunile nou apărute.

În acest articol nu mă voi referi decât la mărcile româneşti. Colecţionarii mărcilor din alte ţări pot urma modelul prezentat mai jos pentru a realiza propriile proiecţii şi previziuni.

La punerea în circulaţie, o emisiune nouă primeşte automat o cotă în cataloagele internaţionale. Aproape întotdeauna, prima cotă atribuită unei emisiuni noi va fi mai mare decât echivalentul în valuta ţării editoare a catalogului. De regulă, aceste prime cote nu vor scădea în anii următori (în ediţiile ulterioare ale aceluiaşi catalog). Numai că de crescut, cotele vor creşte numai la o parte a lor, de regulă această parte fiind destul de mică.

Evoluţia ulterioară a cotelor va reflecta (într-o măsură mai mică sau mai mare, depinzând de editura care publică catalogul) nivelul cererii şi al ofertei de pe piaţă. În afara nominalului emisiunii (de care depinde cota în urma conversiei monetare), cererea şi oferta sunt influenţate de câţiva factori:

1. Tirajul emisiunii. În mod normal, cu cât tirajul va fi mai mic, gradul de acoperire al cererii poate fi mai mic, deci va exista un număr de doritori care nu vor putea intra în posesia mărcilor. Dar acest lucru nu este obligatoriu, vom vedea de ce mai departe.

2. Nivelul de consum al mărcilor. La ce se referă acest lucru? La partea din tiraj care este preluată de reţeaua poştală pentu francare. Cum vine asta? Păi dacă, să spunem, circa 90% din tiraj se consumă la francare, în circuitul poştal, cei 10% (cât rămân) s-ar putea dovedi insuficienţi pentru acoperirea cererii "filatelice". Dar, din păcate, la noi în ultimii ani acest lucru nu prea se mai întâmplă. De ce? Din cauza unei politici păguboase a Poştei în primul rând, prin al ei reprezentant Romfilatelia. Dacă urmăriţi deciziile de punere în circulaţie publicate de această unitate a Poştei, veţi vedea că destinaţia tirajului este făcută publică. Numai că atunci când Romfilatelia îşi opreşte "rezerve" (pe care eu, personal, nu le văd deloc necesare), iar Poşta utilizează la francare sub 70-75% din tirajul total, potenţiala cerere filatelică ar putea fi acoperită aproape la orice oră, "produsul" existând în stoc. În acest caz, preţul nu va creşte, iar cererea va fi din ce în ce mai mică, până la a tinde către un nivel nesemnificativ.

3. Nivelul preţului administrat. Mai nou, Poşta - prin reprezentantul său de seamă - procedează la desfacerea "mărfurilor" în conformitate cu normele pe care le-am publicat mai prin primăvara acestui an. Pentru o perioadă, emisiunile noi se vând la valoarea nominală, iar după un an calendaristic de la data punerii în circulaţie, Poşta poate modifica preţul unei emisiuni, atribuindu-i un preţ filatelic, zice ea. Cât de corelat este acest preţ cu piaţa, nimeni n-ar putea spune, atât timp cât stocurile de mărci din emisiunile noi nu sunt publice, iar acestea se pot achiziţiona (chiar şi la preţ filatelic) la orice oră de la Poştă (când spun "Poştă", reţineţi că mă refer la Romfilatelia, sau la ce mai este ea acum). Care este deci concluzia? Aşa-numitul "preţ filatelic" este unul artificial, administrat. Influenţa modificării lui asupra majorării cotelor din cataloagele internaţionale este posibil să fie neglijabilă.
Ce se întâmplă în alte ţări? Păi, în alte ţări, ce nu se consumă la filatelie, se trimite în circuitul poştal, la francare. Poşta nu face stocuri de mărci din emisiunile noi (stocuri fac numai comercianţii, pe banii lor, nu pe banii Poştei). Sau (aşa cum se întâmplă în Elveţia, Liechtenstein şi în încă câteva ţări), după o perioadă determinată de la punerea în circulaţie, stocurile nevândute se distrug, pur şi simplu (chiar mă întreba cineva, într-un mail, de ce tirajele unor emisiuni din câteva ţări nu sunt divizibile cu multiplul colilor de tipar, adică de ce "dau cu virgulă": tocmai din acest motiv).

Perechea de blocuri "Mărţişor" s-a vândut recent pe eBay cu 224 de euro, după 23 biduri. Această emisiune a avut un tiraj mic, din care cea mai mare parte a fost consumată pentru francarea corespondenţei.

4. Tematica emisiunii. Cine a avut tangenţă cu comercializarea "noutăţilor", a observat că există emisiuni mai solicitate, precum şi emisiuni mai puţin solicitate. În situaţia în care tema unei emisiuni se înscrie printre cele mai căutate, dar se întrunesc şi mai mulţi din ceilalţi factori descrişi în acest articol, şansele de creştere a cotelor după o perioadă mai scurtă de la punerea în circulaţie sunt mai mari. Un exemplu este tematica "Europa", care este încă destul de căutată de colecţionari.

5. Natura "filatelică" a emisiunii sau produsului. Aici intervine probabil cea mai importantă cauză care duce la blocarea preţurilor pe piaţă, şi anume natura filatelică a produsului, atunci când el nu este un rezultat al necesităţii de consum al reţelei poştale. Aici intră mai multe categorii de "produse", pe lângă emisiunea de mărci în sine. Care sunt ele? Păi, trăim în Românica şi ne "mândrim" cu producţia de produse locale, care de care mai fanteziste: coli mici şi coli mari, viniete cu sau fără tête-bêche-uri, tabs-uri, înserieri şi supratipare de diverse culori, mape de prezentare etc. Sunt frumoase? Sunt. Intră ele în circuitul poştal? Nu intră! Atunci pa, la revedere! Nu le recomand spre achiziţionare. Ele nu vor depăşi niciodată nivelul unei note de subsol în cataloagele generale internaţionale, iar dacă judecăm cu Codul Etic al FIP în mână, s-ar putea chiar să fie produse speculative, deoarece nu se găsesc de vânzare la oficiile poştale şi nu pot fi comandate de oricine în lume la preţul corespunzător valorii nominale (aşa cum se întâmplă în ţările cu care dorim să ne comparăm dar nu reuşim să o facem), ci la preţuri multiplicate, care depăşesc nominalul.
Aici pot da un exemplu de piese generate de consumul poştal. Este vorba de tirajele pe hârtii diferite ale unor emisiuni uzuale din perioada 1991-1995, care sunt rezultatul pur al consumului de mărci al reţelei poştale. Anumite mărci au fost imprimate în tranşe succesive, pentru a se onora comenzile succesive ale reţelei poştale, pe hârtiile aflate la data comenzii în depozitele Fabricii de Timbre. De exemplu, o parte a valorilor uzualelor "Hoteluri şi cabane" au fost imprimate iniţial pe hârtie simplă, poroasă, alb-gălbuie, fără filigran. Ulterior, ele au fost imprimate pe hârtie velină cu filigran "FT" monogram, pentru ca apoi imprimarea să fie executată pe hârtie albă, cretată, fără filigran.Bineînţeles că noile tranşe au fost imprimate şi puse în circulaţie de către Poştă fără a exista o decizie făcută publică, iar filateliştii au descoperit existenţa tirajelor pe hârtii diferite după ce cantităţile respective fuseseră consumate în circuitul poştal şi neuzate nu se mai găseau. Cel puţin două astfel de mărci cu o anumită hârtie sunt foarte rare astăzi, deşi ele nu sunt cotate în mod corespunăztor de Michel (singurul catalog care le-a luat în seamă). Romfilatelia se fereşte să le înscrie în propria listă de preţuri, deoarece nu le-au avut niciodată în stoc (dar mergând pe acelaşi principiu, de ce ar acorda preţuri în aceeaşi listă pentru alte mii de mărci, pe care la fel, nici nu le are şi nici nu le-a avut vreodată în stoc?) În momentul în care aceste varietăţi vor apărea cu cotele corespunzătoare într-un catalog serios autohton, atunci va fi mare tragedie...

Vă aştept opiniile şi eventualele întrebări. O seară plăcută vă doresc!