Oradea, perioada de tranziţie

Am remarcat o piesă care se întâlneşte ceva mai rar, iar cei cunoscători ştiu la ce mă refer. Să vedem însă piesa.

Este vorba de un plic recomandat expediat în iulie 1919 de la Oradea la Bucureşti. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu partea istorică, voi da câteva explicaţii.

Ce s-a întâmplat în Ardeal după momentul 18 noiembrie/1 decembrie 1918? Deşi la această dată populaţia hotărâse ca teritoriile locuite de români să fie alipite Regatului României, începerea activităţii unităţilor poştale româneşti s-a produs treptat, în perioada 25 ianuarie - 1 februarie 1919. Pe 25 ianuarie, toate serviciile poştale au fost trecute sub autoritatea Poştei române. Pe 1 februarie, unităţile poştale din cele 15 judeţe care formau vechea Direcţie Regională de Poştă Cluj (maghiară) au fost trecute în subordinea Direcţiei Centrale de Poştă (române) de la Sibiu, iar unităţile poştale administrate de slujbaşi maghiari au fost preluate de poştaşii români (sau s-au înfiinţat unităţi poştale româneşti) în mod treptat, mergând de la est spre vest, până în mai 1919. Iniţial, în Ardeal au funcţionat oficii contractuale (magisterii) şi agenţii contractuale a căror organizare nu era similară cu cea a unităţilor poştale din Regat.

Aprovizionarea că mărci poştale româneşti a unităţilor din Ardeal s-a făcut anevoios şi în mod treptat. Din cauza lipsurilor înregistrate, s-a permis în continuare utilizarea mărcilor poştale maghiare (în Ardeal până la 30 septembrie 1919, iar în judeţul Timiş chiar până în februarie 1920). Iniţial, valoarea nominală a mărcilor maghiare a fost socotită la cursul de 1 coroană/1 leu românesc, până la 1 iulie 1919, dată de la care cursul a fost modificat, 2 coroane/1 leu românesc.

Piesa din ilustraţie a fost francată cu opt mărci de 10 filler, fiind expediată la Bucureşti pe 12 iulie, de la oficiul Oradea nr. 5 (adică imediat după trecerea la cursul de 2 coroane/1 leu). Asta înseamnă că francatura corespunde unui nominal de 80 filler, adică 40 bani. Exact tariful în vigoare pentru o recomandată internă.

Pe faţa plicului, în afara etichetei de recomandare în limba maghiară, s-a aplicat şi ştampila cenzurii din Oradea. Pe spatele plicului, în ciuda lipsei clapei mai sunt vizibile urme ale altor ştampile aplicate cu cerneală negru-sepia.

Una peste alta, este o piesă interesantă.