Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 20 aprilie 2012

Din grădina fermecată

Nu mă lasă sufletul să nu vă mai arăt câteva imagini.

Cerceluşii au început să se înfoaie, atârnând în vânt...

Lăcrămioarele au început şi ele să spună "prezent" împrăştiindu-şi aroma suavă,...

...iar liliacul stă pe gânduri, nu se hotăreşte să se "deschidă" tot.

38 de comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Să vină călduraaaa, că m-am săturat de frig! :)

      Ștergere
  2. Asa cum vedeam peste tot ghiocei luna trecuta acum vad lacramioare. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să ştii că lângă un trotuar a ieşit o mică "pădurice" de lăcrămioare. Se întind singure, anul trecut doamna mea s-a chinuit să mai scoată din ele, iar anul acesta au apărut la un loc.

      Ștergere
    2. Se tin scai de voi, ce sa mai!? :) Noi pe aici nu avem din pacate nici un fel de floricica. :(

      Ștergere
    3. Sunt sigur însă că aveţi ceva ce nouă ne lipseşte, altfel nu se poate... :)

      Ștergere
  3. ha...stiam eu! mai trebuie sa zic ca sunt superbe?
    astept lalelele :P. seara faina...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Geanina! Am pus una pe Fb, dar încă nu s-au deschis.

      Ștergere
  4. Ti-am furat poza cu liliacul :)
    Aici il gasesc rar si numai o specia americana, fara miros. Lacramioare nici n-am vazut vreodata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nicio problemă. :)
      Lăcrămiorele - nici nu ştiu cine le-a pus în grădină - am crescut cu ele. Nu-mi aduc aminte să mai fi văzut în altă parte.

      Ștergere
  5. Ca mărime (=micime!),formă, culoare şi parfum suav, lăcrămioarele sunt florile mele preferate.Când le văd, le miros şi le mângâi, parcă am deja confirmarea că primăvara s-a instalat pe deplin.
    Este o mare fericire să vezi aşa ceva răsărind din grădina casei.Acum 50 de ani, aveam şi eu această bucurie, dar altfel privită, prin ochi de copil...
    Multe mulţumiri şi să aveţi bucurii peste tot anul cu flori frumoase din această grădină care, chiar dacă nu e fermecată, este ...fermecătoare! :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da..., sunt micuţe, delicate (vorba vine, că s-au întins deja prea mult...).
      Eu trebuie să vă mulţumesc!

      Ștergere
  6. cred că mă gândesc să îţi pregătesc o replică; nu din grădina mea fermecată, că e mai greu să am aşa ceva pe balcon, dar dintr-o altă grădină fermecată din Cluj ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Răspunsuri
    1. De ce? Ai spus-o de parcă... ar fi OZN-uri! :))

      Ștergere
    2. Salve Max !
      Păi la mine mugurii liliacului nu au nici un centimetru !
      Deci îţi fac o dedicaţie muzicală :

      http://www.youtube.com/watch?v=pZ-HNvX64u8&feature=related

      Sper să te încânte !

      ( locuiesc în Vatra Dornei pe un versant muntos cu expunere nordică , marea mea disperare ! )

      Ștergere
    3. Andrei, voi aveţi acolo munte şi peisaje şi aer curat pe care bucureştenii şi le-ar dori foarte mult.
      Din păcate, nimeni nu le poate avea pe toate.

      Îţi mulţumesc frumos pentru dedicaţie!

      Ștergere
  8. lacramioarele sunt si slabiciunea mea...sunt atat de minunat delicate...Marco Polo are dreptate...cand le vad am confirmarea ca in sfarsit este primavara! :)
    excelente fotografii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sărut mâna, Pandhora! Mulţumesc frumos! :)

      Ștergere
  9. Auzi, tu ai gradina asa super-ingrijita cu iarba tunsa si pomii si florile aranjate ca la muzeu, sau ai si putina "salbaticie" acolo ? Ai cumva nepoti (ca unchi sau bunic) care iti viziteaza gradina ? Mie cand eram mic imi placeau gradinile asa mai salbatice un pic pt ca mi s epareau misterioase si posibil usor transformabile in jungle sau gradini "secrete" (ca in cartea autoarei Frances Hodgson Burnett). Bunica mea avea asa o gradina in sect 2 Bucuresti, care avea si visin si iarba ca o posibila jungla, si o magazie cu tot felul de comori secrete. Dar nu mai apartine familiei mele acum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i o grădină super-îngrijită, ci una normală, nu-i ca la muzeu. Dar pozele fiind macro, nu se "văd" împrejurimile.
      N-am nepoţi, am numai o căţea care aleargă liberă ptin curte şi-şi face culcuşul acolo unde te aştepţi mai puţin! :))
      Cred că ştiu ce spui. Când eram mic stăteam la bloc, în buricul târgului. Din când în când mai veneam în vizită la mătuşa mea (care stătea în casa actuală) şi descopeream şi eu tot felul de "secrete" prin colţurile curţii.

      Ștergere
    2. Eu de cate ori vad gradini mi se face dor de bunica, si de cate ori vad asa flori specifice mi se face dor de mama. Floarea mea preferata e toporasul, dar imi plac si lacramioarele. In general mie imi plac florile mici. Alea mari ma cam intimideaza sau ma irita, efectiv am senzatia ca nu stiu ce sa fac cu ele daca le vad, ba chiar unele, alea care au asa o tija lunga si cam dreapta batoasa terminata cu un fel de dezvoltare de petale de culori si mai ales forme mai oficial rigide, cum ar fi de ex calele sau crinii imperiali, mi se par si oarecum ridicole.

      Ștergere
    3. Calele de exemplu nici mie nu-mi plac. Dar crinii îmi plac (numai să nu-i simt în cameră, au parfumul prea greu pentru gustul meu).

      Ștergere
  10. Doamne, ce frumusete! Eu am o pasiune deosebita pentru florile de liliac si cele de castan, asa ca acum ma uit pierduta,cucerita... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Castani nu prea sunt pe la mine. Cred că n-am niciunul pe toată strada. Dar liliac are multă lume pe-aici.

      Ștergere
  11. No, cred ca iarasi nu imi ajung comentariile... Hmmmmm!

    RăspundețiȘtergere
  12. E al treilea comentariu, pe asta il scriu doar ca sa verific, pentru ca deja m-am enervat. :D

    RăspundețiȘtergere
  13. Cu adevărat fermecată!
    Mulţumim că ne bucuri şi pe noi.
    O zi minunată!

    RăspundețiȘtergere
  14. syringa, floarea lui Isus şi clopoţei! hmmm.... la noi sunt încă mâţişori în pomi! :( te invidiez... sau nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil că voi aveţi ce nouă ne lipseşte, aşa că invidia nu-i cel mai nimerit lucru... :)

      Ștergere
    2. cred că știi, de fapt, că nu e invidie... doar zâmbet.

      Ștergere
  15. Superbe fotografii!! Emană căldură și parcă le simți aroma !!
    Hmmm cu lăcrămioarele ... m-ai cucierit ;)

    RăspundețiȘtergere
  16. Grădină fermecată într-adevăr !
    Aici nu întâlnesc liliacul și lăcrămioarele,două dintre florile cele mai preferate de mine !
    Mulțumesc !
    Frumos trebuie să fie acolo la tine !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos! Din păcate, nu am decât un mic peticel de grădină de care are grijă doamna mea. După mulţi ani de locuit la bloc, am ajuns să apreciez cele câteva firicele verzi care mă înconjoară acum.

      Ștergere