Nu mă lasă sufletul să nu vă mai arăt câteva imagini.
Cerceluşii au început să se înfoaie, atârnând în vânt...
Lăcrămioarele au început şi ele să spună "prezent" împrăştiindu-şi aroma suavă,...
...iar liliacul stă pe gânduri, nu se hotăreşte să se "deschidă" tot.
Ce frumuseti!! Primavaraaaaa!
RăspundețiȘtergereSă vină călduraaaa, că m-am săturat de frig! :)
ȘtergereAsa cum vedeam peste tot ghiocei luna trecuta acum vad lacramioare. :)
RăspundețiȘtergereSă ştii că lângă un trotuar a ieşit o mică "pădurice" de lăcrămioare. Se întind singure, anul trecut doamna mea s-a chinuit să mai scoată din ele, iar anul acesta au apărut la un loc.
ȘtergereSe tin scai de voi, ce sa mai!? :) Noi pe aici nu avem din pacate nici un fel de floricica. :(
ȘtergereSunt sigur însă că aveţi ceva ce nouă ne lipseşte, altfel nu se poate... :)
Ștergereha...stiam eu! mai trebuie sa zic ca sunt superbe?
RăspundețiȘtergereastept lalelele :P. seara faina...
Mulţumesc, Geanina! Am pus una pe Fb, dar încă nu s-au deschis.
ȘtergereTi-am furat poza cu liliacul :)
RăspundețiȘtergereAici il gasesc rar si numai o specia americana, fara miros. Lacramioare nici n-am vazut vreodata.
Nicio problemă. :)
ȘtergereLăcrămiorele - nici nu ştiu cine le-a pus în grădină - am crescut cu ele. Nu-mi aduc aminte să mai fi văzut în altă parte.
Ca mărime (=micime!),formă, culoare şi parfum suav, lăcrămioarele sunt florile mele preferate.Când le văd, le miros şi le mângâi, parcă am deja confirmarea că primăvara s-a instalat pe deplin.
RăspundețiȘtergereEste o mare fericire să vezi aşa ceva răsărind din grădina casei.Acum 50 de ani, aveam şi eu această bucurie, dar altfel privită, prin ochi de copil...
Multe mulţumiri şi să aveţi bucurii peste tot anul cu flori frumoase din această grădină care, chiar dacă nu e fermecată, este ...fermecătoare! :)))
Da..., sunt micuţe, delicate (vorba vine, că s-au întins deja prea mult...).
ȘtergereEu trebuie să vă mulţumesc!
cred că mă gândesc să îţi pregătesc o replică; nu din grădina mea fermecată, că e mai greu să am aşa ceva pe balcon, dar dintr-o altă grădină fermecată din Cluj ;)
RăspundețiȘtergereAbia aştept, Călin! ;)
ȘtergereIM-PO-SI-BIL !!!
RăspundețiȘtergereDe ce? Ai spus-o de parcă... ar fi OZN-uri! :))
ȘtergereSalve Max !
ȘtergerePăi la mine mugurii liliacului nu au nici un centimetru !
Deci îţi fac o dedicaţie muzicală :
http://www.youtube.com/watch?v=pZ-HNvX64u8&feature=related
Sper să te încânte !
( locuiesc în Vatra Dornei pe un versant muntos cu expunere nordică , marea mea disperare ! )
Andrei, voi aveţi acolo munte şi peisaje şi aer curat pe care bucureştenii şi le-ar dori foarte mult.
ȘtergereDin păcate, nimeni nu le poate avea pe toate.
Îţi mulţumesc frumos pentru dedicaţie!
lacramioarele sunt si slabiciunea mea...sunt atat de minunat delicate...Marco Polo are dreptate...cand le vad am confirmarea ca in sfarsit este primavara! :)
RăspundețiȘtergereexcelente fotografii!
Sărut mâna, Pandhora! Mulţumesc frumos! :)
ȘtergereAuzi, tu ai gradina asa super-ingrijita cu iarba tunsa si pomii si florile aranjate ca la muzeu, sau ai si putina "salbaticie" acolo ? Ai cumva nepoti (ca unchi sau bunic) care iti viziteaza gradina ? Mie cand eram mic imi placeau gradinile asa mai salbatice un pic pt ca mi s epareau misterioase si posibil usor transformabile in jungle sau gradini "secrete" (ca in cartea autoarei Frances Hodgson Burnett). Bunica mea avea asa o gradina in sect 2 Bucuresti, care avea si visin si iarba ca o posibila jungla, si o magazie cu tot felul de comori secrete. Dar nu mai apartine familiei mele acum.
RăspundețiȘtergereNu-i o grădină super-îngrijită, ci una normală, nu-i ca la muzeu. Dar pozele fiind macro, nu se "văd" împrejurimile.
ȘtergereN-am nepoţi, am numai o căţea care aleargă liberă ptin curte şi-şi face culcuşul acolo unde te aştepţi mai puţin! :))
Cred că ştiu ce spui. Când eram mic stăteam la bloc, în buricul târgului. Din când în când mai veneam în vizită la mătuşa mea (care stătea în casa actuală) şi descopeream şi eu tot felul de "secrete" prin colţurile curţii.
Eu de cate ori vad gradini mi se face dor de bunica, si de cate ori vad asa flori specifice mi se face dor de mama. Floarea mea preferata e toporasul, dar imi plac si lacramioarele. In general mie imi plac florile mici. Alea mari ma cam intimideaza sau ma irita, efectiv am senzatia ca nu stiu ce sa fac cu ele daca le vad, ba chiar unele, alea care au asa o tija lunga si cam dreapta batoasa terminata cu un fel de dezvoltare de petale de culori si mai ales forme mai oficial rigide, cum ar fi de ex calele sau crinii imperiali, mi se par si oarecum ridicole.
ȘtergereCalele de exemplu nici mie nu-mi plac. Dar crinii îmi plac (numai să nu-i simt în cameră, au parfumul prea greu pentru gustul meu).
ȘtergereDoamne, ce frumusete! Eu am o pasiune deosebita pentru florile de liliac si cele de castan, asa ca acum ma uit pierduta,cucerita... :)
RăspundețiȘtergereCastani nu prea sunt pe la mine. Cred că n-am niciunul pe toată strada. Dar liliac are multă lume pe-aici.
ȘtergereNo, cred ca iarasi nu imi ajung comentariile... Hmmmmm!
RăspundețiȘtergereE al treilea comentariu, pe asta il scriu doar ca sa verific, pentru ca deja m-am enervat. :D
RăspundețiȘtergereComentariile sunt moderate.
ȘtergereCu adevărat fermecată!
RăspundețiȘtergereMulţumim că ne bucuri şi pe noi.
O zi minunată!
Îţi mulţumesc şi eu, Anastasia!
Ștergeresyringa, floarea lui Isus şi clopoţei! hmmm.... la noi sunt încă mâţişori în pomi! :( te invidiez... sau nu?
RăspundețiȘtergereProbabil că voi aveţi ce nouă ne lipseşte, aşa că invidia nu-i cel mai nimerit lucru... :)
Ștergerecred că știi, de fapt, că nu e invidie... doar zâmbet.
ȘtergereBineînţeles! :)
ȘtergereSuperbe fotografii!! Emană căldură și parcă le simți aroma !!
RăspundețiȘtergereHmmm cu lăcrămioarele ... m-ai cucierit ;)
Grădină fermecată într-adevăr !
RăspundețiȘtergereAici nu întâlnesc liliacul și lăcrămioarele,două dintre florile cele mai preferate de mine !
Mulțumesc !
Frumos trebuie să fie acolo la tine !!!
Mulţumesc frumos! Din păcate, nu am decât un mic peticel de grădină de care are grijă doamna mea. După mulţi ani de locuit la bloc, am ajuns să apreciez cele câteva firicele verzi care mă înconjoară acum.
Ștergere