Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

duminică, 4 noiembrie 2012

România, euroii şi cataloagele filatelice

O declaraţie recentă a guvernatorului Băncii Naţionale a României, preluată inclusiv de către prestigiosul New York Times, subliniază o problemă de bun simţ, pe care mulţi actori din piaţă o aşteptau de mai mult timp: trecerea României la moneda euro în 2015 "nu mai intră în discuţie".


Este una dintre deciziile macroeconomice care are urmări pe piaţa obiectelor de colecţie într-o măsură mai mare decât v-aţi aştepta. De aproape trei ani de zile mă tot întrebam care să fie moneda în care să fac evaluarea pieselor, în catalogul pe care îl "moşesc". Şi tot cam de trei ani de zile urmăresc cu înfrigurare parităţile euro-dolar american realizate în diversele licitaţii în care apar şi piese româneşti.

Parcă pe zi ce trece s-a accentuat un decalaj între două din cataloagele internaţionale consacrate, precum şi între cotele acordate de acestea şi preţurile practicate pe piaţă (mă refer la cataloagele Michel, editat în Germania, cu cote exprimate în euro, respectiv SCOTT, editat în Statele Unite, care are cote exprimate în dolari americani).

Faţă de acum 15-20 de ani, se "simte" mai pregnant ca niciodată că se produce un decalaj din ce în ce mai mare dintre numărul colecţionarilor dispuşi să plătească sume consistente pentru piesele rare şi al celor care îşi reduc an de an bugetul rezervat pasiunii noastre. Iar acest ritm pare mult mai accentuat decât ritmul în care cresc preţurile pe piaţa liberă pentru piesele "grele". Din ce în ce mai mult, colecţionarii de marcă românească tind să îşi mute interesul de la perioada clasică şi postclasică la perioadele mai târzii, iar stocurile de marcă veche încep să dispară, ofertele împuţinându-se în mod vizibil (nu mă refer aici la rupturile şi geoarsele oferite destul de frecvent pe portalurile de licitaţii online, ci la piesele cu adevărat "bune", din portofoliul caselor de licitaţii mari).

Este posibil să se mai producă un fenomen, care este în bună măsură influenţat de politica editorială a celor două cataloage internaţionale menţionate (poate că ar putea părea alarmistă ipoteza, dar am impresia că s-ar putea întâmpla ceea ce s-a întâmplat acum vreo douăzeci de ani cu cataloagele Michel şi Zumstein). Zumstein-ul a fost "scos" de pe piaţă, încetându-şi apariţia pentru ţările europene. Să mă explic.

Catalogul Michel are, în opinia mea, o politică păguboasă în ceea ce priveşte mărcile româneşti. Editura dă dovadă de o inflexibilitate accentuată în ceea ce priveşte variaţia cotelor, depărtându-se de la o ediţie la alta de ceea ce se întâmplă pe piaţă. Cred că editorii acestui catalog au impresia că o creştere constantă a cotelor (indiferent de cele care se întâmplă pe piaţă) îi pot asigura un minimum de cumpărători ai volumelor tipărite. Pe de altă parte, cred că se bazează şi pe sentimentele colecţionarilor adevăraţi, care îşi preţuiesc propriile colecţii şi care se bucură atunci când văd că preţurile cresc sau, cel puţin, nu scad, aşa cum se întâmplă cu alte obiecte de colecţie. În opinia mea, cotele multor mărci româneşti relativ comune sunt mult umflate de către Michel, în timp ce cotele pieselor cu adevărat bune şi rare sunt menţinute la un nivel mult prea scăzut în comparaţie cu raritatea acestora, dar şi comparată cu piese cu acelaşi grad de raritate din alte ţări. La acest capitol, Michel-ul practic îşi bate joc de piesele româneşti bune.

Spre deosebire de catalogul Michel, SCOTT-ul american are cotele mult mai "aşezate" pe ceea ce se întâmplă în piaţă. Ne place sau nu, cotele în dolari sunt mai mici decât echivalentul lor în euro, faţă de catalogul german. Într-un fel, catalogul american confirmă prin cotele pe care le acordă ceea ce susţin editorii lui: preţurile sunt nete şi nu "de colecţionar", cum sunt cele din Michel.

Sunt destui negustori care se ghidează după un principiu pe care l-am enunţat cred că de zeci de ori pe acest blog: preţul nu este făcut de vânzători, ci de cumpărători. Preţul real nu este echivalentul cotei din cataloage, ci preţul obţinut în tranzacţiile finalizate.

Într-un fel sunt mulţumit că nu am început încă ultima fază a editării catalogului (tehnoredactarea manuscrisului şi realizarea tabelelor cu cote). S-ar putea să renunţ la orice evaluare făcută în euro şi să iau în calcul cote exprimate în dolari americani.

Cu toată sinceritatea vă spun că m-ar interesa şi alte opinii referitoare la aceste lucruri.

21 de comentarii:

  1. Dolarul, a fost, este si va ramane moneda de referinta a lumii . Si nu doar pentru ca petrolul cu toate derivatele lui este cotat in $ .

    RăspundețiȘtergere
  2. economic vorbind, o astfel de amânare era de aşteptat şi mă refer strict la cerinţele pe care românia ar fi trebuit să le îndeplinească pentru această trecere. dar ar fi interesant să ştim că nici polonia, ţară neafectată de recesiunea economică, nu a trecut încă la euro, în ciuda faptului că sunt cu mult mai dezvoltaţi decât noi.
    acuma, strict monetic vorbind, în calculul dst şi al monedei coş, cea mai puternică monedă este de câţiva ani buni, yuan-ul chinezesc, în ciuda tuturor măsurilor de contracarare luate de celelalte două pieţe (euro şi usd). iar seismele financiare ce zguduie europa au contribuit în mare măsură la scăderea încrederii în moneda unică europeană, un proiect agreat şi susţinut de germani, aşa că ne putem aştepta la fisuri în sistemul monetar european. totodată, stabilitatea usd şi creşterea ei sunt strâns legate de ceea ce va face noua administraţie americană, ei au trecut în ultimii ani prin măsuri de majorare forţată a rezervei monetare federale, situaţie fără precedent în ţara tuturor posibilităţilor.
    îmi cer scuze pentru lungul comentariu... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu trebuie să-ţi ceri scuze, eu înţeleg, dar o parte a celorlalţi cititori cred că au nevoie de explicaţii mai... explicite.

      Direcţia economiei Chinei este greu de evaluat acum (cel puţin pe termen mediu, după câte zic analiştii). Ori de asta ar depinde acceptarea yuanului ca monedă de referinţă.
      Americanii cred că vor merge în linii mari pe aceeaşi direcţie pe care au avut-o şi în ultimii patru ani, indiferent cine va câştiga alegerile din această lună.
      În opinia mea, viitorul depinde de poziţia adoptată de reglementatori faţă de activitatea băncilor (mai vechea problemă bancă comercială/bancă de investiţii) şi faţă de fondurile speculative. Parcă pe zi ce trece, piaţa liberă este supusă unor noi şi noi constrângeri (unii ar spune că peste Ocean a început să înflorească socialismul). Cât despre Europa, tocmai s-a aprobat la nivel înalt introducerea în câteva ţări a taxei pe tranzacţiile financiare. Ce va fi mâine? Ori o Europă de tip federativ, ori o fărâmiţare şi mai mare.
      Peste tot înfloreşte nesiguranţa şi lipsa de încredere în piaţa liberă.

      Ștergere
    2. germania îşi doreşte şi va avea controlul europei, eu aşa cred. europa federală este un proiect ce s-a auzit deja şi se va contura tot mai mult, vom vedea.
      cât despre americani, eu nu aş miza foarte tare pe aceeaşi linie. dacă iese romney, are de plătit polite grăsuţe pentru baronii şi rechinii lăsaţi la uscat de politica internă a lui obama. băncile care s-au zdruncinat serios ca şi marile rafinării, cam plâng. iar obama are o poliţă mai veche la rândul său.. sistemul asigurărilor medicale extrem de vulnerabil, o promisiune încă neonorată faţă de cei care l-au susţinut acum patru ani.

      Ștergere
    3. Eu nu pot face niciun fel de evaluare, pot face doar supoziţii. Probabilitatea să se facă federalizarea europeană este destul de mare.

      Cred că avem la dispoziţie (noi, ăştia, muritorii) prea puţine informaţii. Undeva lucrurile sunt discutate într-un mod mult mai pragmatic.

      Ștergere
    4. eu al miza pe federalizarea europei. nu am informaţii concrete, dar ceva îmi spune că asta va fi. cu deutschland la timonă.
      restul? om trăi şi om vedea.
      şi se pare că ne-am cam îndepărtat de întrebarea ta... sau nu? :)

      Ștergere
    5. Pe mine nu mă deranjează. Dar cu cât problema este pusă la nivel mai general, cu atât intervine şi o nesiguranţă în a da un răspuns potrivit.
      Din păcate, evaluarea (oricare ar fi domeniul) se poate face numai după ce sunt luaţi în calcul indicatorii.
      Ştii cum e, doctorul nu poate spune sigur dacă ai sau nu febră, până nu-ţi pune termometrul. :)

      Ștergere
  3. Nu cred in UE , nu cred in euro. Totul este artificial. UE se naște invers adică copilașul ăsta istoric debil este băgat cu forcepsul in mama lui.(operă eminamente germană)
    Prefer catalogul cu prețurile nete .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La preţuri nete mă gândesc şi eu, Andrei.
      Nu îmi place minciuna în care se scaldă Michel-ul, Yvert-ul, Gibbons-ul. N-au decât să-şi facă preţurile pentru ţările lor după cum cred de cuvinţă.

      Ștergere
  4. Pentru marea majoritate a romanilor din tara , trecerea la moneda euro va reprezenta d.p.d.v. economic o alta crima .
    In ceea ce priveste cotatiile pentru cartea la care lucrati , eu sunt de parere ca atit dolarul cit si euro nu sunt nici pe departe monedele potrivite . Mai ales pentru o lucrare care va fi de referinta mult timp de aici incolo.
    Pina in anul 1970, 1 dolar era echivalent cu contravaloarea lui in aur. Incepind cu anul 1970 presedintele de atunci al Americii a declarat ca 1 dolar este egal cu alt dolar (adica o hirtie este egala cu o alta hartie). Astazi insa acelasi dolar este sustinut de cererea de credite de pe piata (nu de petrol sau alte bunuri). In concluzie daca nimeni nu mai cere bani cu imprumut de la banci tot sistemul actual se prabuseste.
    Si eu fac un studiu pe care vreau sa-l public si de asemenea am rubrica pentru cotatii . O sa fac cotatiile in aur (grame aur sau diviziune de sub 1 gram). Consider ca este de departe cel mai bun sistem de cotare mai ales pentru studiile aprofundate care vor fi de referinta pentru o perioada lunga de timp (dupa cum stim cu totii lumea nu se prea inghesuie la studiu si cercetare).


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Principiul este corect. După Breton Woods a urmat degringolada, banii de tip fiat au înlocuit acoperirea în metal galben.
      Totuşi, obişnuinţa omenească atârnă greu în ecuaţie.
      Dacă nu iau o monedă drept referinţă, atunci ar trebui să iau un coş. Întrebarea este care ar fi componenţa lui?
      Ideea am priceput-o, dar nu ştiu cum se va interpreta, de exemplu:

      99 1 b. brun ...... 0,5g 0,15g
      100 1½ b. negru ..... 0,5g 0,15g

      Bine]n'eles, exemplul este teoretic, dar dacă ar căpăta aşa ceva, cred că mulţi colecţionari s-ar prăpădi de râs...

      Ștergere
  5. Salve Max !
    În afara subiectului :

    http://romanian.ruvr.ru/2012_11_02/93335142/

    Poate că și de asta mai avem voie să visăm că vom găsi ceva în lada de zestre a bunicilor într-un pod prăfos !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ştiu dacă treaba este reală sau e doar o cioacă.
      Pot să-i întreb pe cei de la casa Siegel, ei au cea mai bună evidenţă pentru clasicele americane.

      Evident că toţi visăm la "cufărul bunicii"... :)))

      Ștergere
  6. Cei care sunt interesati cu adevarat de informatiile din carte , cu siguranta nu vor ride. Daca vreti neaparat sa luati in calcul "obisnuinta omeneasca" , o solutie ar fi sa faceti cotatiile intr-o moneda si separat (in introducere sau intr-o pagina la final sa apara un tabel cu echivalentul in aur al monedei).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este o soluţie bună (şi elegantă în acelaşi timp).
      Poate că n-ar fi rău să propun o discuţie pe această temă, "jucând" câteva exemple concrete. Întotdeauna am avut opinia că mai multe minţi sunt în stare să găsească o soluţie mai bună decât una singură.

      Ștergere
  7. Buna ziua,

    Nu exista o moneda optima pentru evaluare decat pentru o perioada limitata de timp in care conditiile macroeconomice nu se modifica.

    Daca spre exemplu economia americana revine puternic pe crestere dolarul se va aprecia, astfel ca orice cota exprimata in USD va valora mai mult. Nu exista un curs de schimb optim, sau o moneda perfecta. Ceea ce puteti face dvs. este sa publicati un tabel de echivalenta pentru principalele monede. Ex: La calcularea cotelor a fost folosita paritata: 1 USD=X EUR = Y RON
    Astfel orice modificare a cursului poate fi urmarita printr-un calcul simplu.

    Cu stima,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc foarte mult pentru răspuns.
      Probabil că aceasta ar fi cea mai bună soluţie.

      Ștergere
  8. Fiind european, as tinde sa prefer cotatia in euro fata de cea a dolarului. Mai ales ca e moneda preferata de romani. Da, euro are multe si probabil va avea multe fluctuatii dar nici nu dolarul nu mi-e rusine si cu siguranta nici cu RON. Nu as recomanda insa pretul in RON pentru ca, la ce fluctuatii sunt, de cand incepi sa il tehnoredactezi pana apuci sa il termini, deja va fi un alt RON.
    Oricum ideea comentariului anterior, a unui tabel cu paritatea mi se pare excelenta, orice moneda ai alege intr-un final.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru răspuns Ionuţ.
      RON-ul este chiar ultima alegere pe lista de opţiuni.

      Ștergere
  9. Constat ca este multa lume bine documentata.
    Zic si eu: dolarii sunt consacrati; in plus, sunt familiari celei mai mari parti din omenire...
    Viitorul?
    Buna provocare !

    RăspundețiȘtergere