Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

marți, 20 noiembrie 2012

Mă întreb cum de n-au sărit în ochi

Vă prezint un mic "studiu de caz".
Un colecţionar sau comerciant austriac a oferit pe un portal online mai multe piese clasice româneşti, ce-i drept la preţuri de plecare modeste. Dar mi-am dat seama că printre ele sunt şi falsuri, din cele uşor de identificat. Vă invit să priviţi.


Marca de 4 bani din 1868 este mai bine imitată, fiind "dată în vileag" de ştampilă. Celelalte două piese se pot identifica uşor după ochiul efigiei.
Ceea ce mă întreb însă este cum de nu sare în ochi ştampila utilizată pentru cele trei piese, care este identică. Puteţi verifica: probabilitatea de a găsi trei piese cu aceeaşi dată în ştampilă este aproape neglijabilă şi ar fi trebuit să fie primul semnal pentru un ochi cât de cât atent.
Marca veche românească are o mare problemă şi nimeni nu pare îngrijorat de aceasta. Pe piaţă sunt prea multe falsuri!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu