Eseuri şi... "eseuri"

În ultimele săptămâni au fost oferite din nou pe eBay mai multe eseuri ale unor mărci poştale româneşti, unele mai bune, altele mai puţin bune (dar nu ca valoare, ci ca originalitate, în acest sens ar trebui interpretate ghilimelele din titlu). Evoluţia preţurilor pentru loturile de acest gen confirmă ceea ce eu spun de mult timp: se aşteaptă ca piesele bune să fie luate "la ciupeală". N-ar fi nimic rău în asta, dacă s-ar da dovadă de mai multă înţelepciune din partea cumpărătorilor, pentru că nu orice zboară se şi mănâncă. Nu orice se oferă trebuie să fie neapărat şi original, iar în acest domeniu (unde piesele suferă din cauza inexistenţei unei catalogări adecvate) este un lucru dovedit că cei mai mulţi colecţionari au lacune importante în cunoştinţe.

Iată un lot foarte frumos de probe definitive de planşă. Cele şase piese de pe primele două rânduri aparţin emisiunii Bucureşti II, în timp ce eseul de 50 bani gri de jos aparţine emisiunii Paris (nici măcar această distincţie nu prea este făctă în literatură, din păcate: care probe aparţin fiecărei emisiuni). Lotul a fost vândut cu 46 dolari (10 biduri), în opinia mea acesta fiind un preţ cam mititel faţă de raritatea probelor de planşă.

Absolut curios pentru mine este vânzarea acestei piese cu 51 dolari (10 biduri), aducă mai mult decât preţul lotului prezentat anterior. De ce este curios? Pentru că este un fals ordinar. Niciun eseu şi nicio probă de la nicio emisiune Paris-Bucureşti nu au fost imprimate într-o astfel de formaţiune. Dar criteriul pentru afirmaţia mea că este un fals nu în acest lucru se sprijină, ci în aspectul efigiei (efigia are o altă "faţă" în comparaţie cu originalele) şi în existenţa cadrelor fine care înconjoară clişeele. Aşa ceva nu a existat niciodată la niciun fel de imprimare, nici la eseuri şi nici la emisiunile definitive. Dacă poate cineva demonstra contrariul, este invitatul meu cu cea mai mare plăcere!
Îmi aduc aminte că acelaşi vânzător a mai comercializat o piesă similară cu ceva timp în urmă, dar imprimată în altă culoare. Şi atunci am atenţionat cititorii asupra existenţei falsului.
Din această cauză, vă recomand să manifestaţi precauţie faţă de piesele oferite de vânzătorul în cauză (ID-ul lui îl aflaţi în numele fişierului imagine, dacă aveţi curiozitatea să o descărcaţi).

Un alt lot frumos de eseuri şi probe a fost unicatul şi blocul de patru de mai sus, de la "Cifra în patru colţuri". Unicatul de 5 bani roşu este imprimat pe hârtie cu filigran PR mic.
Referitor la studiul tradiţional al acestei emisiuni, sunt nevoit să remarc că suntem încă în imposibilitatea alcătuirii unei catalogări adecvate. Nu s-a gândit nimeni până acum să nominalizeze (sau cel puţin să facă diferenţa) între tipurile diferite de matriţe utilizate la imprimarea eseurilor şi probelor emisiunii "Cifra". Ca să nu zică cineva că scriu doar ca să mă aflu în treabă, vă rog să priviţi cu atenţie piesele din imaginea de mai sus. La unicatul din stânga veţi remarca un cadru oval de culoare, mai gros, în jurul efigiei, în comparaţie cu acelaşi cadru de la clişeele blocului din dreapta. Este evident faptul că cele două eseuri au fost realizate cu clişee generate din matriţe diferite.
Lotul de două piese a fost vândut cu 58 dolari (24 biduri), un preţ prea mic faţă de raritatea piesei din stânga, în opinia mea.

Iată un lot de eseuri ale unor modele neaprobate, realizate pentru emisiuni diverse din perioada 1927-1928. Piesele nu constituie rarităţi, iar preţul de 32 dolari (14 biduri) cu care s-a vândut lotul reflectă raritatea pieselor, în opinia mea.

Nu acelaşi lucru îl pot spune despre lotul de mai sus (click pentru mărire), oferit drept "probe de culoare" de către vânzător (îi găsiţi ID-ul în numele fişierului imagine). Nu a trecut prea mult timp de când am mai prezentat producţii similare. Acestea nu sunt eseuri, ci falsuri integrale în dauna filateliştilor. O simplă comparaţie cu mărci onişnuite, dantelate, va scoate imediat în evidenţă diferenţele majore de desen faţă de acestea. Lotul de falsuri a fost vândut cu 83 dolari (30 biduri), bani aruncaţi de pomană în opinia mea. Probabil că cel care le-a cumpărat va descoperi "originalitatea" lor şi va încerca să le plaseze altui doritor de marfă "senzaţională".

Închei prezentarea cu eseurile din imaginea de mai sus (click pentru mărire) aparţinând emisiunii CGM din 1945. Sunt eseuri cunoscute, dar totuşi rare. Preţul de 57 dolari (12 biduri) cu care s-a vândut piesa este cam mititel, după mine. Avantajul cumpărătorului.