Oficiul Telegrafo-Poştal de Etapă Budapesta

Unul dintre colegii noştri mi-a semnalat pe mail o piesă pe care a întâlnit-o pe Delcampe (şi îi mulţumesc în mod deosebit pentru aceasta, întrucât mie îmi scăpase piesa).
Este vorba de o producţie filatelică (evidentă după aspectul său), care înglobează însă două elemente (click pe imagine pentru mărire):

- pe de o parte este vorba despre mărci supratipărite din aşa-zisa emisiune de ocupaţie română a Budapestei, din 1919; despre aceste mărci am scris de mai multe ori în articole anterioare, oficial această emisiune de ocupaţie nu a existat, părând mai degrabă o producţie a întreprinzătorilor vremii, aşa cum s-a întâmplat în mai multe rânduri (exemple similare ar mai fi aşa-zisele emisiuni locale de la Sibiu şi de la Ineu); faptul că aceste mărci sunt incluse în catalogul semnat de Brainard nu le poate da mai multă credibilitate (am mai spus-o), ci poate doar ridica unele semne de întrebare în legătură cu bunele intenţii sau interesele autorului acestui catalog; strict referitor la corespondenţa poştală a militarilor români aflaţi la Budapesta în 1919, ceea ce se ştie în mod sigur (conform arhivelor militare) este că acolo a funcţionat un oficiu telegrafo-poştal militar timp de 92 de zile, începând cu 14 august, dar care nu a utilizat mărci (am mai scris despre acest oficiu aici);

- pe de altă parte, este vorba de ştampila utilizată pentru obliterarea mărcilor respective.

Atât cât se poate distinge din imaginea nu prea strălucită postată de ofertantul de pe Delcampe, textul ştampilei este "OF. P. T. T. DE ETAPA / BUDA-PESTA", iar data ştampilei este "28SEP919". Problema care se pune este dacă această ştampilă este una originală, sau şi ştampila este tot un rezultat al muncii întreprinzătorilor vremii. Nefiind un specialist în domeniu (studiile proprii vizând numai ştampilografia unităţilor poştale civile), am recurs la biblioteca filatelică proprie.

Am apelat la volumul "Istoricul poştei militare române 1859-2000" semnat de ing. Călin Marinescu şi publicat în 2001. Deocamdată este singura sursă documentară credibilă care a fost publicată, deoarece este bazată pe cercetarea arhivelor militare de către autor, timp de mai mulţi ani. La paginile 99-110 sunt enumerate toate oficiile telegrafo-poştale militare care au funcţionat în perioada 28 octombrie/10 noiembrie 1918 - 20 septembrie 1921. La pagina 100 este menţionată existenţa unui OTPM de Etapă Buda Pesta, despre care însă nu s-au descoperit alte informaţii (date de deschidere-închidere). În ceea ce priveşte ştampilele oficiilor poştale militare, în aceeaşi lucrare, la paginile 115-116 (Tabelul nr. 5) sunt enumerate ştampilele cunoscute ale acestor oficii. Ştampila oficiului de etapă de la Budapesta nu a fost descoperită, conform autorului (şi nici eu nu îmi aduc aminte să fi văzut vreo piesă cu o asemenea ştampilă, în ciuda faptului cu studiez de mulţi ani licitaţiile maghiare, acolo fiind cel mai probabilă apariţia unei asemenea piese).

În opinia mea, ştampila de pe piesa în discuţie face parte tot din producţiile întreprinzătorilor, iar afirmaţia o justific prin denumirea unităţii poştale. Niciuna dintre ştampilele cunoscute (de la alte oficii militare) nu are sintagma "OF. P.T.T.". Poate că mă înşel, dar până când voi vedea vreo piesă circulată efectiv, care să fie şi certificată de un expert în domeniu, îmi voi păstra această opinie.

Înainte să închei, revin puţin asupra mărcilor supratipărite (pentru că tot am pomenit mai sus licitaţiile maghiare). Există experţi maghiari care au certificat piese purtând acest supratipar (şi nu e mai puţin adevărat şi faptul că sunt şi colecţionari români care se "fălesc" cu astfel de piese). Este o situaţie hilară: dacă emisiunea nu a fost una oficială, ce anume poate sta la baza unor astfel de certificări? Cum poţi certifica ceva care nu a existat în mod oficial? În afară de partea logică a problemei, cred că este şi una de bun simţ. Despre acest lucru nu a prea scris nimeni prin literatura noastră şi mă întreb de ce?
În urmă cu mai mulţi ani, o şedinţă a cercului de studii ABB a încercat în mod oficial să clarifice problema statutului emisiunilor Cluj-Oradea, şi chiar a reuşit: aceste emisiuni sunt oficiale, sunt emisiuni româneşti şi trebuie tratate ca atare în literatură şi în cataloage. Ei bine, poate că a venit timpul să fie adoptată o poziţie oficială şi pentru aceste producţii, deoarece sunt mulţi colecţionari care nu ştiu cum să le încadreze sau ce să creadă despre ele. Iar când întâlneşti o piesă ca cea care a generat prezentul articol, oferită şi pentru o sumă considerabilă, mai că îţi vine să te gândeşti, "măi, o fi ştiind ăla ceva...". Efectul psihologic ne poate juca feste, nu de alta. Apoi ajungem să plângem după banii aruncaţi.

Opiniile de mai sus sunt personale şi vă rog să le trataţi ca atare. Dar cred cu tărie că acest subiect trebuie discutat şi întors pe toate feţele.