Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

duminică, 11 noiembrie 2012

Despre metodica studiului (21)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20.

Un capitol tratat întotdeauna superficial

Recent am întâlnit pe eBay o varietate a unui supratipar românesc aplicat pe o marcă de serviciu, este vorba de un supratipar "8 IUNIE 1930" răsturnat pe marca de 25 bani "Vultur cu steag".


Supratiparul văzut mai în detaliu arată cam aşa:


În opinia mea, acest supratipar este falsificat, având destule argumente pentru aceasta.
Ca un fapt divers, puţini dintre vânzătorii de piese filatelice de pe eBay sunt familiarizaţi cu prelucrarea imaginilor digitale. Unii dintre ei ştiu ce vând, alţii nu. Dintre cei care ştiu ce anume vând (adică ştiu cam câte parale fac piesele lor, în sensul originalităţii) denaturează în mod intenţionat (cu ajutorul softului pe care îl au la dispoziţie) rezoluţia imaginilor postate. Pentru un specialist nu reprezintă o mare problemă să reconstituie rezoluţia corespunzătoare procentului de magnificare de 100%. Odată rezolvată această problemă, dacă imaginea este suficient de clară, se pot efectua măsurători destul de exacte ale elementelor şi detaliilor piesei scanate. Dar nu acesta era subiectul pe care doream să îl dezvolt, ci problema supratiparelor.

Ce se poate studia la supratiparele româneşti?

Din punct de vedere metodologic, nu este niciun autor sau expert român care să fi abordat această temă într-un mod cât de cât adecvat, în opinia mea.

Referindu-mă la supratiparele aplicate de poşta română în perioada premergătoare proclamării republicii, în urma cercetărilor personale am ajuns la concluzia că toate (cu doar două excepţii) au fost executate în tipar înalt, utilizându-se clişee zincografice. Excepţiile le constituie supratiparul manual aplicat pentru prima emisiune a poştei române din Constantinopol, precum şi supratiparul liniar, pe două rânduri, "TAXA DE PLATĂ" (aplicat în 1918 pe mărci uzuale "Carol I - tipografiate" şi pe timbrele de ajutor tip "Ţesătoarea"), supratipar executat în litografie.

Din câte ştiu nu există vreun studiu exhaustiv la nicio emisiune care a fost supratipărită, şi sunt destule. Făcând abstracţie de întregurile poştale (şi acolo există supratipare), în rândul emisiunilor uzuale destinate circulaţiei poştale se pot enumera (în ordine cronologică) supratiparul "TIMBRU DE AJUTOR" (aplicat în 1915 pe uzuale Carol I şi pe un timbru fiscal de 5 lei), supratiparul "25BANI" (aplicat pe marca de 1 ban negru "Tipografiat", în 1918), supratiparul monografic "1918" având forma unei funii răsucite (aplicat tot în 1918 pe uzuale Carol I şi pe timbre de ajutor, supratiparul monogramă PTT-FF aplicat în 1918-1919 pe uzualele Carol I, apoi seria de supratipare aplicate în 1919 (emisiunile Cluj-Oradea, emisiunile Debreţin), apoi vin la rând supratiparele "8 IUNIE 1930" aplicate pe uzuale "Mihai copil", pe mărcile de poştă aeriană "C. Raiu", pe mărcile de serviciu "Vultur cu steag" şi pe mărci "Taxa de plată". Urmează supratiparul "TIMBRUL AVIAŢIEI" pe mărcile "Taxa de plată" în 1931, iar enumerarea poate continua. Până şi supratiparele executate în 1917-1918 de administraţia germană în România cupată (cele aplicate la Bucureşti) se încadrează în această categorie.

Ei bine, sunt probleme pe care nu prea le ia nimeni în seamă, iar cercetarea are de suferit. Voi încerca să enumăr câteva.

Din punctul de vedere al mărcilor supratipărite, se întâlnesc două categorii principale de supratipare:
- aplicate pe stocuri de mărci din emisiuni din emisiuni anterioare, rămase neconsumate;
- aplicate pe reimpresiuni ale unor emisiuni anterioare, reimpresiuni care se deosebesc prin anumite caracteristici de emisiunile iniţiale şi care, în cele mai multe cazuri, nu există fără supratiparul respectiv.
Este de la sine înţeles că studiile unor emisiuni supratipărite ar trebui să atingă atât problematica mărcilor care constituie suportul supratipăririi, cât şi problematica supratiparelor.

Ce ar trebui să urmărească studiul supratiparelor? Păi sunt câteva elemente pe care nu le abordează nimeni, din câte văd:
- dimensiunile supratiparelor propriu-zise;
- existenţa unor supratipare atipice sau cu defecte consante;
- modul de confecţionare a planşelor conţinând supratiparele;
- particularităţi şi microsemne ale unor supratipare, identificabile în coala de mărci supratipărite sau în cadrul clişeelor zincografice, atunci când acestea conţin mai multe supratipare.

Un exemplu foarte bun de studiu al supratiparelor (ca metodică) a fost cel din articolul "Completări la studiul supratiparului «Gültig 9. Armee» cadru subţire, 1917-1918", publicat de Francisc Ambruş în revista "Studii filatelice braşovene", nr. 3 (24)/2012 (o versiune online a studiului poate fi găsită aici).

Plecând de la piesa ilustrată la începutul articolului, am realizat că despre supratiparul "8 IUNIE 1930" n-a prea scris nimeni (există câteva semnalări de varietăţi prin revistele "Filatelia" din anii '40 la uzualele "Mihai copil", dar modul de tratare a subiectului mi se pare pueril şi neprofesionist). Tocmai din această cauză m-am gândit că aş putea aborda subiectul, utilizând câteva piese luate la întâmplare din propria colecţia (pe care le-am avut mai la îndemână, nu m-am apucat să umblu prin plicurile cu stocuri şi pachete).

Logica problemelor urmărite

Scopul studiului l-ar constitui încercarea de a răspunde la unele întrebări legate de supratipare, în speţă:
- care sunt caracteristicile exacte ale supratiparului;
- dacă există elemente care să ajute la identificarea modalităţii de confecţionare a planşelor supratiparului;
- dacă există supratipare atipice;
- dacă se înregistrează erori şi varietăţi ale supratiparelor şi dacă acestea pot fi individualizate prin poziţionare specifică în coală.

Am menţionat mai sus care sunt emisiunile supratipărite cu "8 IUNIE 1930". La prima vedere, supratiparul pe toate aceste emisiuni este identic. Mergând pe logică însă, ar putea exista mai multe posibilităţi:
- nu toate emisiunile supratipărite au aceeaşi dimensiune a mărcii, aşa încât, pentru asigurarea centrării supratiparului pe marca supratipărită, mai mult ca sigur că există diferenţe între planşele de supratipar utilizate la acestea (şi ele se împart în următoarele categorii: "Mihai copil" format mare şi "Taxa de plată" - au aceeaşi dimensiune, "Mihai copil" format mic, "C. Raiu" - formatul este total diferit, şi în ultimul rând mărcile de serviciu "Vultur cu steag");
- plecând de la aceasta, există alte două variante logice: ori s-a modificat numai distanţa între rânduri şi coloane pentru clişeele folosite la supratipărirea mărcilor cu dimensiuni diferite, ori s-au confecţionat pentru fiecare categorie clişee special destinate cu supratipare.

Pentru a putea răspunde la aceste întrebări, singura soluţie este de a lua "la puricat" mărcile de care dispunem (că doar nu le-om lăsa să stea degeaba, piesa contează în ultima instanţă, ipotezele nu au nicio valoare dacă nu sunt legate de studiul efectiv al mărcilor).

Exemplu de studiu pe piese "Mihai copil" cu format mare

Am avut la îndemână câteva blocuri mai mari din marca de 25 bani negru cu filigran XI (linii ondulate), pe care le-am scanat şi am început să le studiez. Primul bloc care mi-a venit "la mână" este cel din imaginea de mai jos (click pentru mărire; pentru a nu depăşi limita de stocare pe server, am redus destul de mult imagine, care a fost iniţial scanată la o rezoluţie de 600 dpi):


Prima dată am luat la măsurat dimensiunile fiecărui supratipar în parte (lăţimea şi înălţimea), apoi am luat la măsurat mărimea distanţelor dintre supratiparele individuale: pe rânduri şi pe coloane. Am înscris toate datele măsurate în programul Photoshop (cu ajutorul riglei virtuale) într-o foaie de calcul tabelar din MS Excel, rezultând tabelul de mai jos:


Prin examinare vizuală, este evident lucrul menţionat în observaţia din tabel, şi anume că există o aliniere defectuoasă pe verticală a supratiparelor de pe coloanele 1-5 faţă de cele de pe coloanele 6-10. Din această cauză, bănuiesc că cel puţin la această piesă jumătăţile din stânga şi din dreapta au fiecare câte un clişeu de zinc separat al supratiparelor.
Blocul neavând nicio margine de coală, nu se poate aprecia în ce poziţie a colii sunt cele patru rânduri ale blocului.
Alinierea defectuoasă este confirmată de valorile înscrise cu roşu în coloana "Interval orizontal", care sunt atipice faţă de restul valorilor.

În episodul viitor voi continua cu elemente suplimentare atât la acest bloc, cât şi la alte piese (munca este destul de migăloasă şi mâncătoare de timp).

Să aveţi o seară minunată!
(Va urma)

© 2012. Preluarea prezentului articol şi/sau a imaginilor se poate face numai pe baza unui acord scris.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu