Varietate spectaculoasă la o marcă RPR

Piesa s-a vândut zilele trecute pe eBay. Nu este ceva necunoscut, deoarece la această emisiune se cunosc astfel de deplasări de culori la mai multe valori. Eu personal cred că am varietatea aceasta exact cam cu aceeaşi deplasare a culorii brun, dar nu o am într-un bloc aşa de mare (click pentru mărire).

Piesa a fost vândută pentru 173 dolari (11 biduri).

Cum se crează aplicaţii pentru iOS şi Android în InDesign, utilizând App Studio de la Quark

Ştiu, probabil vă întrebaţi ce treabă are Quark cu InDesign-ul de la Adobe, că doar îi face puternic concurenţă pe o piaţă deschisă de Quark acum mai bine de 25 de ani.
Ei bine, cei de la Adobe n-au fost în stare să facă o aplicaţie la nivelul celei realizate de Quark.
App Studio se va putea utiliza şi cu InDesign (CS5, CS5.5 şi CS6), transformând un layout în cod HTML5 cu precizia unui pixel, având interactivitate şi oferind o experienţă deosebită. Astfel, se pot genera aplicaţii pentru o gamă largă de dispozitive, telefoane şi tablete care rulează atât iOS de la Apple, cât şi întreaga gamă de sisteme bazate pe Android, dar şi pentru tableta Kindle Fire de la Amazon.
Partea frumoasă? Totul se face vizual, fără să fie necesară nici măcar o singură linie de cod!

Este necesară şi o precizare: App Studio nu este destinată utilizatorului individual, ci publisherilor, fie ei edituri sau creatori de conţinut.
Încă o precizare: dacă doriţi să încercaţi aşa ceva, vă puteţi crea un cont demo pentru 30 de zile. Veţi putea aprecia în acelaşi timp puterea "cloud computing"-ului, deoarece ceea ce au realizat cei de la Quark este într-adevăr un lucru deosebit. După crearea contului, veţi putea descărca şi pluginul necesar pentru InDesign.

Quark a pus la dispoziţie un tutorial cu durata de circa 4o de minute, pe cuprinsul căruia Matthias Guenther, Senior Product Manager, prezintă facilităţile aduse de App Studio. Vizionare plăcută!

Cum ar fi ca bloggerii să aibă cafeneaua lor?

Ştiu că ar fi frumos să avem un locşor unde putem savura în linişte o bere, sau o cafea, sau ce vreţi voi...
Ei bine, Cătălin a demarat deja un astfel de proiect.
În afara grupului creat pe toateBlogurile, Cătălin a trecut la fapte, cerându-ne ajutorul.

Conceptul "cafenea" nu trebuie să vă ducă cu gândul la cine ştie ce grup nou pe feisbuc sau cine ştie ce pagină de net, ci la o locaţie cât se poate de reală, situată în Bucureşti, pe Strada Popa Nan nr. 3A, local închiriat deja de Cătălin.

Sunteţi rugaţi să faceţi donaţii, în schimbul cărora veţi avea anumite avantaje:
- pentru o donaţie de 100 RON veţi avea un card de reducere de 15% la cafenea;
- pentru o donaţie de 200 RON veţi avea un card de reducere de 20%;
- toţi bloggerii care au propriul blog înscris în portalul toateBlogurile vor beneficia de o reducere de 5% la cafenea.

Puteţi să-i scrieţi lui Cătălin aici. Cafeneaua se va descide în 21 decembrie şi orice ajutor din partea voastră este binevenit.

Colecţie românească bună, vândută foarte ieftin

Recent s-a încheiat perioada de bidare pentru o colecţie de marcă românească oferită pe eBay de către un vânzător din Italia.
Faţă de conţinutul colecţiei, mi s-a părut că preţul final a fost foarte avantajos pentru cumpărător.

Aceasta este doar prima pagină din clasorul doldora de mărci.
Majoritatea pieselor au fost neuzate, iar ceea ce mi s-a părut interesant a fost faptul că multe serii anterioare anului 1940 erau fără şarnieră, dacă este să dau crezare bileţelelor.
Din perioada timpurie a Republicii am văzut destule serii în blocuri, mai greu de găsit în această stare (şi la acest preţ).

Dacă doriţi să vă clătiţi ochii, am pregătit şi un fişier PDF (mărime: 92 MB), pe care îl puteţi descărca de aici.

Nu mă întrebaţi la cât aş fi apreciat această colecţie (îmi pare rău, dar nu orice este gratuit).
Ce pot să vă spun însă este că toată colecţia a fost vândută pentru numai 561 dolari (30 biduri, cheltuielile de expediere fiind incluse în această sumă).

Ştampile ale poştei franceze

Piesele întregi expediate în perioada clasică din porturile româneşti prin intermediul poştei franceze sunt deosebit de rare. Chiar şi pe mărci izolate, asemenea ştampile nu sunt deloc comune, aceste piese fiind colecţionate atât de cei interesaţi de istoria poştală şi ştampilografia franceză, cât şi de către colecţionarii români.
Două astfel de piese fac parte din oferta casei franceze Behr Philatélie, valabilă până la data de 13 decembrie a.c.

Unicatul de 80 centime poartă o ştampilă de tip romb din puncte cu cifre mari, "5085", provenind de la Galaţi. Marca este oferită pentru 75 euro.

Acelaşi tip de ştampilă, dar cu "5087" (Brăila), aplicată pe o pereche orizontală de 10 centime Napoleon dantelate, este oferită pentru 175 euro.

M-am gândit că poate este cineva interesat.

"Via Kustendge & Vienna"

Discutam mai devreme pe chat cu unul dintre cititori, care m-a atenţionat asupra unei piese oferite la licitaţia casei spaniole Soler y Llach, desfăşurată acum două zile (click pe imagine pentru mărire):

Este vorba de un plic expediat în mai 1864 de la Constantinopol la Paris, purtând o francatură multiplă cu mărci ale Levantului Austriac.
Problema ridicată în discuţia noastră era dacă ştampila cu indicaţie de serviciu privitoare la ruta de urmat ar fi sau nu de interes pentru colecţionarii de marcă românească.
Pentru că este bine, în opinia mea, ca orice discuţie să se poarte "cu piesa la vedere", am să dau răspunsul analizând plicul în cauză.
Ştampila pare, după tuşul folosit, a fi aplicată la Constantinopol. Din acest punct de vedere, piesa nu ar intra în aria noastră de interes. Cu toate acestea, cred că o asemenea piesă ar putea fi inclusă într-o colecţie românească de studiu al poştelor străine care au funcţionat pe actualul teritoriu al României, din punctul de vedere al rutelor poştale utilizate de către aceste servicii. Dacă s-ar mai găsi şi vreo piesă care ar avea şi o ştampilă de tranzit din Constanţa (la acea dată era în folosinţă, din câte îmi aduc aminte, numai ştampila circulară "Lloyd Agentie Kustendje") ar fi nemaipomenit. Dar din câte cunosc, o astfel de piesă nu este cunoscută până în prezent, pentru ruta Constantinopol-Franţa.
Ca fapt divers, plicul în cauză are o cotă acordată de Ferchenbauer de 4.500 euro, fiind oferită la un preţ de plecare de 1.500 euro.

Ştampila "Cospoli Port"

O parte a corespondenţei expediate din Constantinopol spre România a beneficiat de aplicarea unor ştampile deosebit de interesante, căutate de colecţionari. Una din acestea este şi ştampila "COSPOLI PORT", având un model similar cu unele ştampile de gară utilizate la acea dată în Regat.
Ultima licitaţie a casei greceşti Collectio (Alexandre Galinos), desfăşurată începând cu 25 noiembrie a.c., a prezentat în oferta sa nu mai puţin de trei piese purtând această ştampilă (click pe imagini pentru mărire).

Ilustrată expediată pe 22 iunie 1912 la Bucureşti, francată cu o marcă turcească uzuală de 20 paras.

O altă ilustrată expediată pe 21 septembrie, acelaşi an, tot la Bucureşti, purtând aceeaşi francatură şi aceeaşi ştampilă. Amprenta ştampilei este interesantă, deoarece modul de aplicare permite vizualizarea formei ansamblului ştemplului.

Aceeaşi ştampilă aplicată pe o marcă din 1914, cu data 19 iunie (parţial vizibilă).

Cele două ilustrate au fost oferite pentru câte 50 euro, în timp ce marca izolată a avut un preţ de plecare de doar 5 euro. Se pare însă că niciuna din piese nu s-a vândut.

Despre metodica studiului (23)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20, episodul 21., episodul 22.

Să mergem mai departe cu supratiparul "8 IUNIE 1930"

(Continuare din episodul precedent)

Pentru a verifica dacă măsurătorile efectuate anterior se confirmă şi la alte piese, am mai luat un bloc de 25 bani cu filigran XI la "puricat":

Măsurătorile făcute au fost centralizate în următorul tabel (mergând pe acelaşi principiu, explicat în episoadele anterioare; click pentru mărire).

Trebuie subliniat un lucru: o caracteristică a supratiparului pe aceste mărci o reprezintă faptul că modul de imprimare al acestuia depinde de tipul hârtiei mărcilor: la mărcile cu filigranul XI (este vorba de valorile de 25 bani, 7,50 şi 10 lei) supratiparul poate nimeri peste câte o porţiune de hârtie în care există linia ondulată a filigranului. Din cauza acesteia, planicitatea nu mai este asigurată cu acurateţe, iar acest lucru poate genera imprimări parţiale, ca în exemplele de mai jos:

Marca nr. 7 - cifra 8 aproape lipseşte

Marca nr. 18 - cifra 8 seamănă mai degrabă cu un "J"

Am mai verificat un bloc, de această dată pe hârtie fără filigran (click pentru mărire).

Se observă imediat că atât calitatea tiparului mărcilor de 25 de bani, cât şi calitatea impresiunii supratiparului sunt mult mai bune, în comparaţie cu cele de pe hârtia cu filigran. Am efectuat măsurătorile şi pentru acest bloc, rezultatele fiind centralizate în tabelul de mai jos (click pentru mărire):

Am mai verificat încă un alt bloc al mărcii de 25 bani cu filigran, dar fără să-i mai centralizez măsurătorile, întrucât diferenţele aproape că nu există faţă de blocurile prezentate anterior.

Să vedem cum stă situaţia la "formatul mic"

La aceste mărci, cu excepţia valorilor mici blocurile mai mari sau fragmentele de coală sunt rare. Am scotocit prin câteva clasoare avute mai la îndemână şi am găsit câteva blocuri, pe care le-am selectat drept exemplu:

Am măsurat supratiparele şi de la aceste blocuri, datele fiind centralizate pentru toate cele patru piese în tabelul de mai jos (click pentru mărire).

După cum se poate observa, dimensiunile supratiparelor se păstrează (în limitele toleranţelor generate de particularităţile împrimării, egale cu câteva zecimi de milimetru).
Iată că după atâta muncă am ajuns şi la concluziile finale care se pot trage:

1. Supratiparele "8 IUNIE 1930" sunt similare pe toate emisiunile.
2. Doar construcţia planşelor supratiparului variază, în funcţie de formatul mărcilor.

© 2012. Preluarea prezentului articol şi/sau a imaginilor se poate face numai pe baza unui acord scris.

S-a făcut ultimul pas premergător liberalizării complete a serviciilor poştale

Printr-un comunicat dat publicităţii astăzi, ANCOM a anunţat că cele două decizii care vizează liberalizarea completă a serviciilor poştale începând cu 1 ianuarie 2013 au fost discutate cu reprezentanţii industriei de profil.
O decizie vizează condiţiile de întocmire şi auditare ale situaţiilor financiare separate pe care le va întocmi CN Poşta Română, iar cealaltă are ca obiect de reglementare condiţiile şi procedura de desemnare, precum şi desemnarea furnizorilor de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale.
După 31 decembrie 2012, când expiră dreptul exclusiv al CNPR de a presta servicii poştale având ca obiect trimiteri de corespondenţă, indiferent dacă livrarea acestora este accelerată sau nu, a căror greutate este mai mică de 50 de grame şi al căror tarif este mai mic de 2 lei, orice furnizor de servicii poştale va avea dreptul de a furniza acest tip de servicii.
În acelaşi timp, calitatea de furnizor de serviciu universal a CNPR se extinde cu un an, respectiv până la data de 31 decembrie 2013, dat fiind faptul că, în prezent, cadrul legislativ naţional este în curs de modificare, în vederea respectării, de către România, a obligaţiei de a transpune legislaţia comunitară din domeniu, asigurând în continuare dreptul utilizatorilor de a beneficia de un set minim de servicii poştale la o anumită calitate în orice localitate de pe teritoriul României prin intermediul mecanismelor serviciului universal.
De asemenea, Autoritatea a stabilit un nou mecanism de finanţare a furnizării serviciului universal, respectiv compensarea costului net prin intermediul unui fond de serviciu universal. Costul net al furnizării serviciului universal reprezintă pierderile înregistrate de furnizorul de serviciu universal ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin în această calitate.
Printre aceste obligaţii se numără şi cea de a asigura, în fiecare localitate de pe teritoriul României, cel puţin o colectare de la fiecare punct de acces şi cel puţin o livrare la locuinţa fiecărei persoane fizice şi la sediul fiecărei persoane juridice, în fiecare zi lucrătoare, dar nu mai puţin de 5 zile pe săptămână, la aceleaşi tarife, inclusiv în zonele geografice greu accesibile sau cu densitate scăzută a populaţiei, acolo unde cantitatea de corespondenţă este mică.

Când ignoranţa şi prostia se întâlnesc...

Ştirea cu ridicarea serverelor de la Linux Security Group de către poliţie a făcut deja înconjurul blogosferei. Nu la asta vreau să mă refer.
Ce vreau este să atrag atenţia asupra concepţiei pe care o au unii indivizi, probabil postaci de meserie, în prea multul timp liber pe care îl au ca bugetari care taie frunză la câini pe banii altora. Mi-a sărit în ochi un comentariu al unui tip făcut la articolul despre păţania cu pricina, postat pe Hot News:

Măi tovarăşe, vine poliţia şi-ţi blochează toate străzile pe care poţi ajunge la biroul tău de bugetar care taie frunză la câini. Lipsind de la serviciu, eşti dat afară! Ia să o păţeşti matale şi să vezi ce gură mare faci!
Nu toată lumea tre' să stea, ca tine, la mâna unui angajator oarecare, unii şi-au făcut "birou" din prezenţa în online. Şi poate că mai depind şi alţii de "biroul" celui căruia i-a "dispărut" blogul.

Ştampilă rară de la Brăila

La licitaţia online cu numărul 444 al casei greceşti Karamitsos, programată pentru 1 decembrie a.c., va fi oferit un frumos exemplar de 20 lepta (emisiunea 1862-1867) cu o ştampilă deosebit de rară.

Este vorba despre ştampila oficiului din Brăila, purtând numărul 101 (ΙΒΡΑΙΛΑ ΒΛΑΧΙΑ). Am văzut doar câteva exemplare cu această ştampilă până acum şi parcă niciunul nu avea cifrele "101" aşa de bine aplicate.
Piesa are un preţ de strigare de 400 euro (exclusiv taxele).

Rămâne de văzut de parte cui este surpriza

În articolul precedent v-am prezentat problema unui fals (cu certificat) al mărcii de 80 parale din a doua emisiune, vândut pe eBay de un vânzător înregistrat în Italia.
Din aceeaşi colecţie se pare că face parte şi scrisoarea de mai jos (click pentru mărire), care a fost, la rândul ei, însoţită de un certificat semnat în 1934 de către expertul Zoscsak.

Este vorba de o francatură simplă pe o scrisoare catalogată drept "loco" în certificat, francatură compusă dintr-un unicat de 5 parale "favorit" din 1867. Pe cealaltă faţă, scrisoarea este imaculată, neavând nicio ştampilă, adnotare sau sigiliu. Piesa a fost vândută cu o sumă ceva mai însemnată pentru obişnuiţii de pe eBay, 1.010 euro (19 biduri).
În principiu, personal nu mă încred prea mult în certificatele semnate de Zoscsak din două motive: primul ar fi că certificatele sale au fost la rândul lor falsificate, iar al doilea pentru că expertul a avut o perioadă "neagră", în care a eliberat certificate pentru piese "fabricate".
Referitor la piesă, nu îmi inspiră încredere nici ea. Nu-mi place nuanţa hârtiei mărcii de 5 parale (deşi, examinată mai cu atenţie, marca ar reproduce foarte bine originalul; în definitiv, hârtia mărcii poate fi decolorată). Marca parcă ar avea caracteristicile tipului 3 de report.
Problema până la urmă nu este la marcă însă, ci la ştampilă. Nu am acum (când scriu) la îndemână biblioteca de imagini cu ştampile pentru a face comparaţie. Dar această ştampilă am întâlnit-o falsificată de mai multe ori pe mărci de 2 şi de 5 parale din 1867 (mărci mai comune neuzate, dar mult mai rare obliterate, în special cea de 5 parale).
Rămâne de văzut acum de partea cui va fi surpriza (plăcută sau, din contră, neplăcută), a vânzătorului sau a cumpărătorului. Ceea ce se specifică în certificat relativ la raritatea piesei este perfect adevărat. Eu personal estimez o asemenea piesă (originală şi certificată) la peste 5.000 de euro.

Tranzacţie importantă pe piaţa de publishing

O ştire recentă ne aduce o veste importantă din piaţa internaţională de publishing. După tratative care au durat mai mult de un an, grupul McGraw-Hill a ajuns la un acord pentru vânzarea diviziei McGraw-Hill Education către fondul privat de investiţii Apolo Global Management LLC, contra unei sume de 2,5 miliarde de dolari.
Reprezentanţii McGraw-Hill speră ca tranzacţia să se finalizeze până la sfârşitul acestui an sau cel târziu la începutul anului 2013.
Dacă nu ştiţi cu ce se ocupă grupul McGraw-Hill e de rău. Poate aţi auzit atunci de Standard & Poor's, dacă nu aţi apucat să răsfoiţi vreun manual al lor.
Puteţi găsi mai multe detalii pe pagina Bloomberg.

Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă

Nu a trecut o săptămână de când am prezentat micul studiu de caz în care atrăgeam atenţia că studiul pieselor oferite într-o licitaţie online de către acelaşi vânzător vă poate scuti de probleme. Dacă nu l-aţi citit, îl găsiţi aici. În scop didactiv (pentru cei dispuşi să înveţe), cred că trebuie să mai dau un exemplu.

Povestea se repetă. Două piese diferite din aceeaşi marcă au fost oferite în această săptămână pe eBay de către acelaşi vânzător (este vorba de ID-ul crismatstef, înregistrat în Italia). În opinia mea, din cele două, o piesă este originală, iar cealaltă este un fals. Numai că avem de-a face cu un caz special.

Această piesă a fost vândută cu 220 euro (după 28 de biduri), fiind originală în opinia mea. Spre comparaţie, vă prezint şi o piesă originală (care ştiu că a fost expertizată de cel puţin doi specialişti recunoscuţi pe plan internaţional).

Ca elemente distinctive sunt forma şi detaliile capului de bour, ale stelei dintre coarne, precum şi detaliile de desen ale goarnei, pe lângă formele caracteristice dinstinctive ale cifrelor şi literelor. Se poate aprecia că piesa obliterată şi piesa de comparaţie sunt generate de acelaşi clişeu. Nu acelaşi lucru se poate spune de piesa următoare.

În mod clar impresiunea nu aparţine aceluiaşi clişeu (şi cum nu au existat mai multe clişee, ghici ciupercă ce poate fi piesa în cauză?!). Ea a fost vândută cu 294 euro, după 22 biduri. Problema este că ea a fost însoţită de un certificat de autenticitate semnat de un expert AIEP, Alex Rendon (care, în opinia mea, pentru această piesă merită nota 4, cu indulgenţă).

Chiar dacă există certificatul de mai sus (click pentru mărire), o simplă comparaţie între cele două piese, cea pe fragment şi cea neuzată, ar fi putut pune în gardă un ochi cât de cât atent. Dar se pare că cei care s-au îngrămădit să cumpere piesa, n-au făcut-o.
Iată cum un certificat poate avea un rol psihologic mai puternic decât simpla raţiune.

În opinia mea, în acest moment expertul Alex Rendon este bun de plată.
Problema experţilor, expertizelor şi a certificatelor am mai tratat-o într-un articol mai vechi. Îl puteţi găsi aici, dacă nu l-aţi citit.

"Da' voi, românii, aşa faceţi?"

Primesc astăzi mai devreme un mail de la un cunoscut, semnalându-mi o piesă trasă rău de păr. Îi răspund că o văzusem. Revine cu alte două mailuri, semnalându-mi alte piese postate de acelaşi vânzător pe un portal online. M-am cam aprins puţin, răspunzându-i că nu-s eu poliţia internetului şi nu răspund pentru activitatea nimănui, decât pentru a mea personală.
Să vedeţi însă despre ce este vorba (click pe imagine pentru mărire).

Pe o bandă de ziar confecţionată din hârtie obişnuită, francată cu o marcă de 5 bani "Spic" şi expediată "în Ungaria", adică la Sibiu, în 1907, un isteţ s-a trezit să mai aplice o marcă de 1 leu din emisiunea "Moldova" (pe care se mai vede încă un fragment de ştampilă cu anul 1920, care a fost "întinsă" cu creionul pe banda de ziar).

Lucrul care m-a deranjat cel mai tare din reproşurile cunoscutului este întrebarea pe care mi-a pus-o la final: "Dar voi, românii, aşa faceţi?" Nu, eu nu fac aşa, şi nici foarte mulţi alţii. Dar e o neghiobie să îi pui în aceeaşi oală pe toţi doar pentru câteva specimene. Până la urmă nu m-a răbdat sufletul şi i-am trimis şi eu un mail cu o listă consistentă de linkuri către articole referitoare la concetăţeni de-ai lui care şi-au făcut un obicei din a vinde făcături, întrebându-l apoi dacă i-am reproşat o dată: "Dar voi aşa faceţi?"

Cât despre amicul cu piesa în cauză, l-am văzut mai demult prin licitaţiile online. În ultima perioadă a oferit o sumedenie de piese cu mărci porto, iar dintre toate acelea, cel puţin câteva erau discutabile (piese cu aceeaşi problemă, mărci aplicate probabil ulterior, taxele nu se prea potriveau cu tarifele). Mă rog, le-am considerat piese mai de mâna a doua şi nu le-am semnalat. Nu merita efortul.
Dar după toată această tărăşenie, nu merită individul să-i zici ceva de dulce baţi obrazul? Că de brăcinari cu el nu m-am tras!

Făcături gogonate la o licitaţie a unei case suedeze

Din lipsă de timp (dar şi de chef) am mai întârziat cu "pieptănatul" pieselor de potenţial interes oferite la licitaţiile "mari" mai recente. Mai devreme, verificând ce a mai apărut, am văzut piesele din cele două imagini de mai jos (click pentru mărire):

Cele două plicuri au fost oferite la licitaţia cu numărul 307 a casei suedeze AB Philea, la un preţ de strigare de câte 2.500 coroane suedeze fiecare (echivalentul a circa 290 euro).

Piesele sunt în mod evident falsificate. Mărcile DBSR nu au avut putere de circulaţie decât pentru corespondenţele expediate între Cernavodă şi Constanţa, neavând nici în clin, nici în mânecă cu Trebizonda.

Se pare că boala denumită ignoranţă a început să afecteze şi firmele considerate serioase. Păcat!

Oficiul Telegrafo-Poştal de Etapă Budapesta

Unul dintre colegii noştri mi-a semnalat pe mail o piesă pe care a întâlnit-o pe Delcampe (şi îi mulţumesc în mod deosebit pentru aceasta, întrucât mie îmi scăpase piesa).
Este vorba de o producţie filatelică (evidentă după aspectul său), care înglobează însă două elemente (click pe imagine pentru mărire):

- pe de o parte este vorba despre mărci supratipărite din aşa-zisa emisiune de ocupaţie română a Budapestei, din 1919; despre aceste mărci am scris de mai multe ori în articole anterioare, oficial această emisiune de ocupaţie nu a existat, părând mai degrabă o producţie a întreprinzătorilor vremii, aşa cum s-a întâmplat în mai multe rânduri (exemple similare ar mai fi aşa-zisele emisiuni locale de la Sibiu şi de la Ineu); faptul că aceste mărci sunt incluse în catalogul semnat de Brainard nu le poate da mai multă credibilitate (am mai spus-o), ci poate doar ridica unele semne de întrebare în legătură cu bunele intenţii sau interesele autorului acestui catalog; strict referitor la corespondenţa poştală a militarilor români aflaţi la Budapesta în 1919, ceea ce se ştie în mod sigur (conform arhivelor militare) este că acolo a funcţionat un oficiu telegrafo-poştal militar timp de 92 de zile, începând cu 14 august, dar care nu a utilizat mărci (am mai scris despre acest oficiu aici);

- pe de altă parte, este vorba de ştampila utilizată pentru obliterarea mărcilor respective.

Atât cât se poate distinge din imaginea nu prea strălucită postată de ofertantul de pe Delcampe, textul ştampilei este "OF. P. T. T. DE ETAPA / BUDA-PESTA", iar data ştampilei este "28SEP919". Problema care se pune este dacă această ştampilă este una originală, sau şi ştampila este tot un rezultat al muncii întreprinzătorilor vremii. Nefiind un specialist în domeniu (studiile proprii vizând numai ştampilografia unităţilor poştale civile), am recurs la biblioteca filatelică proprie.

Am apelat la volumul "Istoricul poştei militare române 1859-2000" semnat de ing. Călin Marinescu şi publicat în 2001. Deocamdată este singura sursă documentară credibilă care a fost publicată, deoarece este bazată pe cercetarea arhivelor militare de către autor, timp de mai mulţi ani. La paginile 99-110 sunt enumerate toate oficiile telegrafo-poştale militare care au funcţionat în perioada 28 octombrie/10 noiembrie 1918 - 20 septembrie 1921. La pagina 100 este menţionată existenţa unui OTPM de Etapă Buda Pesta, despre care însă nu s-au descoperit alte informaţii (date de deschidere-închidere). În ceea ce priveşte ştampilele oficiilor poştale militare, în aceeaşi lucrare, la paginile 115-116 (Tabelul nr. 5) sunt enumerate ştampilele cunoscute ale acestor oficii. Ştampila oficiului de etapă de la Budapesta nu a fost descoperită, conform autorului (şi nici eu nu îmi aduc aminte să fi văzut vreo piesă cu o asemenea ştampilă, în ciuda faptului cu studiez de mulţi ani licitaţiile maghiare, acolo fiind cel mai probabilă apariţia unei asemenea piese).

În opinia mea, ştampila de pe piesa în discuţie face parte tot din producţiile întreprinzătorilor, iar afirmaţia o justific prin denumirea unităţii poştale. Niciuna dintre ştampilele cunoscute (de la alte oficii militare) nu are sintagma "OF. P.T.T.". Poate că mă înşel, dar până când voi vedea vreo piesă circulată efectiv, care să fie şi certificată de un expert în domeniu, îmi voi păstra această opinie.

Înainte să închei, revin puţin asupra mărcilor supratipărite (pentru că tot am pomenit mai sus licitaţiile maghiare). Există experţi maghiari care au certificat piese purtând acest supratipar (şi nu e mai puţin adevărat şi faptul că sunt şi colecţionari români care se "fălesc" cu astfel de piese). Este o situaţie hilară: dacă emisiunea nu a fost una oficială, ce anume poate sta la baza unor astfel de certificări? Cum poţi certifica ceva care nu a existat în mod oficial? În afară de partea logică a problemei, cred că este şi una de bun simţ. Despre acest lucru nu a prea scris nimeni prin literatura noastră şi mă întreb de ce?
În urmă cu mai mulţi ani, o şedinţă a cercului de studii ABB a încercat în mod oficial să clarifice problema statutului emisiunilor Cluj-Oradea, şi chiar a reuşit: aceste emisiuni sunt oficiale, sunt emisiuni româneşti şi trebuie tratate ca atare în literatură şi în cataloage. Ei bine, poate că a venit timpul să fie adoptată o poziţie oficială şi pentru aceste producţii, deoarece sunt mulţi colecţionari care nu ştiu cum să le încadreze sau ce să creadă despre ele. Iar când întâlneşti o piesă ca cea care a generat prezentul articol, oferită şi pentru o sumă considerabilă, mai că îţi vine să te gândeşti, "măi, o fi ştiind ăla ceva...". Efectul psihologic ne poate juca feste, nu de alta. Apoi ajungem să plângem după banii aruncaţi.

Opiniile de mai sus sunt personale şi vă rog să le trataţi ca atare. Dar cred cu tărie că acest subiect trebuie discutat şi întors pe toate feţele.

Francatură mixtă rară

Piesa din imaginea de mai jos a fost oferită zilele trecute pe eBay (click pentru mărire).

Este vorba de o carte poştală românească de 5 bani, expediată în 1884 de la Bucureşti la Viena. Pentru acoperirea tarifului extern de carte poştală (10 bani), francatura suplimentară ar fi trebuit să se materializeze într-o marcă de 5 bani (din emisiunea Vulturi, care era în circulaţie la acea dată), numai că expeditorul s-a gândit la altceva (bănuiesc eu): dacă tot o trimitea în Austria, de ce să nu pună direct o marcă austriacă de 5 kreuzer?
Numai că poşta a avut altă opinie. A marcat cartea poştală ca francată insuficient, expediind-i încărcată de porto, care în Austria era echivalentul a 4 kreuzer, după cum arată adnotarea făcută cu creionul albastru.
După inventarul meu, se cunosc sub cinci piese de acest gen în circulaţie.
Cartea poştală a fost vândută cu 265 dolari (6 biduri), ceea ce înseamnă că fericitul cumpărător a ştiut prea bine pentru ce bidează.

ANCOM a creat o pagină specială dedicată utilizatorilor finali

Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii a creat pe pagina de internet proprie o nouă versiune a secţiunii dedicate utilizatorilor finali. Aceasta este structurată pe trei mari categorii - telefonie, internet şi televiziune - şi prezintă într-un mod mai accesibil toate informaţiile de care utilizatorii au nevoie în vederea încheierii unui contract corect şi pentru a înţelege mai bine serviciile pe care urmează să le achiziţioneze sau de care deja beneficiază, se precizează într-un comunicat al autorităţii.

 Aşa că, atunci când aveţi probleme cu furnizorii (sau dacă doriţi să evitaţi eventualele probleme), accesaţi pagina de aici.

Piese austriece frumoase

Deşi cele două perioade, prefilatelică şi clasică ale filateliei austriece sunt deosebit de frumoase şi interesante, îmi pare că interesaul colecţionarilor români este destul de limitat. Chiar dacă se găsesc destule piese circulate pe actualul teritoriu al României, în Ardeal, Banat şi Bucovina.
Vă semnalez, în ciuda acestui lucru, câteva piese care mi s-au părut mai interesante şi care au aparţinut ofertei făcute pe 11 noiembrie a.c. de către casa de licitaţii Merkurphila. Dacă vă interesează preţurile de strigare, ele sunt salvate în numele fişierului pentru fiecare imagine. Dacă vă interesează şi preţurile finale, le puteţi obţine de pe pagina casei.

Încep cu un mic fragment purtând mărcile de 6 şi de 9 kreuzer (1850) obliterate cu ştapila oficiului de campanie din Craiova (probabil în 1856).

Aceeaşi combinaţie a fost oferită şi pe o scrisoare întreagă, expediată în 1856 la Viena (click pentru mărire). Din perioada războiului Crimeii, scrisorile provenind de la acest oficiu de campanie se pare că sunt cele mai des întâlnite.

Această piesă (click pentru mărire) mi-a plăcut pentru starea excelentă de conservare în care a fost păstrată. Este vorba de un imprimat francat cu o marcă de 1 kreuzer tipul III (galben-cadmiu), expediat de la Mediaş la Sibiu.

Tot din Mediaş a fost expediată în 1855 scrisoarea simplă francată cu trei unicate de 1 kreuzer din prima emisiune (toate fiind tipul III), la Sibiu.

Cele trei piese din prima emisiune au făcut parte din loturi diferite, dar ce este frumos este că toate poartă aceeaşi ştampilă: Oraviţa, dublu cerc cu agrafă (tip D). Toate mărcile sunt pe hârtie de mână.

O altă piesă frumoasă este acest recto-verso la marca de 1 kreuzer, cu o ştampilă lizibilă "Temesvár".

Tot o ştampilă "Temesvár" poartă şi acest unicat de 9 kreuzer care provine din colţul colii şi care mai prezintă şi o eroare destul de rară, cifra "9" ridicată.

Şi tot o ştampilă "Temesvár" poartă şi acest unicat de 9 kreuzer din marginea de coală inferioară şi care mai are în stânga o porţiune din crucea Sf. Andrei (câmpul "orb").

Aceasta este o scrisoare loco expediată tot în Timişoara, fiind francată cu un unicat de 3 kreuzer din emisiunea 1858. Mi-a plăcut piesa pentru că francatura simplă de 3 kreuzer nu este prea comună şi pentru că este păstrată în condiţii excelente.

Aceasta este o piesă foarte frumoasă şi destul de rară - un buletin de expediţie care a însoţit un colet expediat de la Viena la Bucureşti, via Braşov şi Predeal. Formularul are o francatură grea, în valoare de 35 coroane şi 25 heller! Marca de 10 coroane din emisiunea jubiliară, circulată pe document întreg, nu prea se găseşte pe toate drumurile.

Uzuale Ferdinand, bloc cu tipuri mixte

Specialiştii ştiu despre ce este vorba, sunt catalogate cel puţin două planşe mixte la mărcile de 3 lei din uzualele Ferdinand "cap mic", la culorile brun şi roz pal. Este vorba de combinaţiile de clişee având tipuri diferite.

Recent a fost vândut un astfel de bloc pe un portal online.

Este vorba de un bloc la valoarea de 3 lei roz, în care cele două mărci superioare aparţin tipului II ("cu furcă"), iar cele inferioare sunt tipul I ("cu cioc").
Marca de 3 lei roz "cu furcă" nu apare decât în câteva poziţii în coală, fiind foarte rară atât neuzată, cât mai ales obliterată. Unul dintre clişeele "cu furcă" are un defect tipic care se repetă întotdeauna, fiind vizibil şi la acest bloc (pană albă pe cadrul vertical drept, la nivelul cefei efigiei). Cineva începuse să facă calcule legate de un aşa-zis coeficient de raritate al acestei erori, dar considera, în mod eronat, marca de bază ca fiind cea tip I ("cu cioc"). Evident, coeficientul de raritate trebuie determinat luând ca bază marca din tipul II ("cu furcă"), care este mult mai rară. De altfel, dacă se compară relativ gradul de raritate al tipului II cu alte mărci, este evident că atât catalogul Michel, cât şi SCOTT-ul subevaluează această piesă cu cel puţin un ordin de mărime.
Blocul din imagine a fost vândut cu 172 dolari (13 biduri).

Din marca de 3 lei roz se cunosc şi se mai păstrează jumătăţi de coli de tipar (aşa-zisele "coli întregi" de 100 mărci) având clişeele din tipul II. Marca a fost imprimată în coli de 200 de mărci, care erau înjumătăţite înainte de vânzare, îndepărtându-li-se marginile.

Povestea tipurilor mixte de la marca de 3 lei roz o repetă oarecum pe cea de la culoarea precedentă, brun. Pe marginea colilor cu tipuri mixte de la marca de 3 lei brun s-au "ţesut" multe legende. Se cunosc perechi şi blocuri cu tipuri mixte (numai verticale), dar nu am dat încă de persoana care să aibă o coală sau să certifice că a văzut cu proprii ochi o coală comercială întreagă.

Corespondenţă de pe Frontul de Răsărit expediată prin poşta germană

Cartea poştală din imaginile de mai jos (click pentru mărire) a fost vândută pe eBay. Ea are câteva elemente interesante din punctul de vedere al istoriei poştale.

Cartea poştală a fost expediată de un militar român, aşa cum atestă însuşi expeditorul prin adnotarea făcută pe faţă, pe marginea stângă ("Gh. Pavel, Bat[alionul] 993 C.[ompania] II"). Nu am înţeles exact care este gara de unde a expediat-o (dar nu acest element îl consider eu interesant).
Corespondenţa a fost preluată de către poşta militară de campanie germană, după cum atestă ştampila rotundă de zi care obliterează marca fixă (aplicată în 28 noiembrie 1942, la două zile după ce militarul român a scris mesajul către soţie, acasă). Poşta germană de campanie a mai aplicat o ştamapilă ("Dienstliche Feldpost-nummer 03477"), corespondenţa fiind pasată cenzurii germane (ştampila mecanică aplicată în stânga cu tuş roşu). Odată ajunsă în ţară, cartea poştală a fost preluată de cenzura română externă (care a aplicat propria ştampilă peste cea germană, tot în stânga, plus numărul cenzorului, "164" în cerc).

Nefiind un specialist al domeniului, doresc să remarc un singur lucru. După câte am văzut în studiile publicate până în prezent, se pune accent pe unităţile militare (locaţie încadrată în timp) şi pe tipurile de ştampile (militare sau de cenzură), dar nu am prea văzut vrun studiu care să evalueze raritatea relativă a diferitelor tipuri de servicii poştale care au transportat corespondenţele spre/dinspre zonele de operaţii.
În cazul de faţă avem de-a face cu o piesă românească, transportată în regim mixt, parţial cu poşta de campanie germană, parţial cu poşta română.
Dacă am greşit, aştept corecturile pe care specialiştii le cred de cuvinţă.