Câteva falsuri

Piesele prezentate în acest articol le-am întâlnit pe eBay, în ultimele zile. Am crezut de cuvinţă să le prezint, pentru că are toată lumea de învăţat.

Lotul din imagine (click pentru mărire) a fost achiziţionat cu 225 dolari, după 17 biduri. Dar are, după părerea mea, mai multe probleme. În primul rând, marca de 5 patale din a doua emisiune cred că este falsă de-a binelea. În plus mai are şi o ştampilă fantezistă, care nu a existat niciodată pe această emisiune. Marca de 40 parale pare autentică (de altfel, cred că ar fi cam singura fără probleme, împreună cu marca de 30 parale Principate de pe rândul al doilea, cea cu ştampila Ploieşti, dar care are margini foarte mici şi este, până la urmă, o piesă nu prea rară). Pentru marca de 6 parale din stânga, de pe primul rând, am dubii, dar nu mă pot pronunţa fără să o am în mână; hârtia ei mi se pare - după culoare - mai groasă decât la originale, dar aceasta este o părere. Marca de 6 parale din dreapta aparţine tirajului 1864, după nuanţa tiparului, marcă ce nu a circulat, în consecinţă ştampila nu poate fi decât falsă. Oricum, nici nu prea eamănă ea cu vreo ştampilă a vremii (ştampila Iaşi Franco are localitatea sus şi cuvântul Franco jos, nu aşa cum se întâlneşte aici.
În concluzie, dacă tragem linie şi adunăm, pe lângă cei 225 de dolari se mai adaugă şi cheltuielile de transport şi expediere şi vedem că suma plătită nu prea merită, dar e treaba cumpărătorului în definitiv pe ce dă banii.

Această piesă de 5 parale este categoric falsă. Se vede şi din avion, şi de pe Lună, şi de unde vreţi voi. Dar cu toate acestea, ea a fost vândută cu 20 de lire sterline, după 11 biduri. Isteaţă afacere!

Această pereche de 40 parale din a doua emisiune este, în opinia mea, o făcătură veritabilă! Chiar am fost întrebat ce părere am despre ea de către doi dintre colegii noştri, dar noroc că mailurile lor le-am deschis după încheierea licitaţiei. Ea s-a vândut totuşi cu 13 dolari, având două biduri.

Piesa aceasta de 5 parale din 1866 este un fals categoric. Elementele desenului diferă aşa de mult faţă de original (inclusiv efigia), că pare mai degrabă o caricatură. Din fericire, ea nu s-a vândut.

Lotul de litografiate de mai sus (click pe imagine pentru mărire) s-a vândut cu 24 dolari după 5 biduri. Mie mi-a atras atenţia piesa de 4 bani 1868 din drepta jos, care este un fals categoric. Celelalte mărci par originale, dar cu excepţia celei de 15 bani 1869 şi a celei de 25 bani 1871, par a fi defecte (margini lipsă sau tăiate). Nu ştiu dacă or mai avea ceva şi pe verso. Dar falsul pentru care am prezentat lotul are câteva caracteristici care sar în ochi: desenul nu prea seamănă deloc cu originalul, efigia are alt profil, textul "Poşta Romana" pare mai înalt decât la originale, iar culoarea, în mod sigur nu este albastru.

Vă dau un sfat referitor la loturile cuprinzând mai multe mărci. Nu vă uitaţi aşa..., global, la ele! Priviţi cu atenţie fiecare marcă în parte (uitaţivă şi după eventuale erori sau varietăţi) şi luaţi-vă aproape o foaie de hârtie şi ceva de scris. Faceţi socoteala pieselor care vi se par bune şi luaţi în calcul preţul pe care credeţi că l-aţi putea obţine pe ele, socotind inclusiv eventualele reduceri care vi s-ar cere de către un potenţial cumpărător. Nu luaţi în calcul mărcile care vi se par false sau care, din ilustraţie, rezultă că sunt deteriorate. Dacă lotul are şi o ilustraţie pentru spatele mărcilor, nu vă sfiiţi să o studiaţi şi pe aceasta şi continuaţi să tăiaţi de pe listă mărcile care vi se par că au defecte şi pe verso. Abia după aceea trageţi linie şi adunaţi, iar rezultatul comparaţi-l cu preţul cerut de vânzător. Dacă diferenţa este prea mare, atunci gândiţi-vă că poate aţi putea renunţa să bidaţi pentru acel lot.

Vă doresc tuturor numai succese (că succesurile i-au revenit altcuiva...).